Cazul ramaru - criminal sadic PDF

Preview

Summary

criminal sadic...

Description

PROFILER. ACŢIUNEA “VULTURUL” - ANALIZA CAZULUI RÂMARU (TATĂ ŞI FIU) DIN PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ Prof. Univ. Dr. Tudorel BUTOI Masterand Psihologie Judiciară – Victimologie: Alina TĂNASE Profiler. „Eagle” operation - Râmaru case files (father and son from a psychological perspective) „Fantezia abandonată de raţiune produce monştri de neimaginat.” Francisco de Goya Abstract. Offender profiling is a method of identifying the perpetrator of a crime based on an analysis of the nature of the offense and the manner in which it was committed. Various aspects of the criminal's personality makeup are determined from his or her choices before, during, and after the crime. This information is combined with other relevant details and physical evidence, and then compared with the characteristics of known personality types and mental abnormalities to develop a practical working description of the offender. The origins of profiling can be traced back to as early as the Middle Ages, with the inquisitors trying to “profile” heretics. Jacob Fries, Cesare Lombroso, Alphonse Bertillon, Hans Gross and several others realized the potential of profiling in the 1800s although their research is generally considered to be prejudiced, reflecting the biases of their time. Abstract Profilingul este o metodă de identificare a autorilor crimelor, pe baza analizei naturii infracţiunii şi a modului în care a fost săvârşită. Din alegerile pe care criminalul le-a făcut înainte, în timpul şi după săvârşirea infracţiunii se pot determina diferite aspecte ale personalităţii sale. Aceste informaţii sunt coroborate cu alte detalii relevante şi cu probele fizice descoperite la locul faptei, iar apoi sunt comparate cu caracteristici cunoscute ale diferitelor tipologii de personalitate, dar şi cu cele ale tulburărilor psihice, pentru a putea contura astfel o descriere a autorului cu care se poate lucra în mod practic. Originile profilingului pot fi descoperite la începutul Evului Mediu, când inchiziţia încerca să facă „profilul psihologic” al ereticilor. Jacob Fries, Cesare Lombroso, Alphonse Bertillon, Hans Gross şi alţii şi-au dat seama de potenţialul profilingului în anii 1800, chiar dacă cercetările lor sunt astăzi considerate a fi pline de prejudecăţi, reflectând influenţele timpurilor respective. Keywords (cuvinte cheie): profiling, crime origin, stressor, psychopathic killer, organized / disorganized killer, physical evidence, crime scene, axe / knife wounds. Despre cazul Râmaru s-a scris mult1 , dar autorul de referinţă rămâne dr. Constantin Ţurai („Enigmele unor amprente”) care, dincolo de a confirma, demonstrează integral şi zguduitor valabilitatea teoriei lombrossiene a criminalului înnăscut (şi în accepţiuni moderne forţându-ne să admitem existenţa zestrei genetice a comportamentului criminal şi transmiterea acestei codificări ereditare la urmaşi). 2 În primele ediţii ale lucrării sale principale, „L’uomo deliquente”, Lombrosso extinde concepţia cu privire la corelaţia dintre anomaliile cutiei craniene şi funcţiile creierului şi la alte trăsături ale individului. Anomaliile nu sunt prin ele însele generatoare de acte criminale, ci permit numai identificarea unor predispoziţii pentru comiterea unor atare acte. Studiile de psihiatrie îl duc, de asemenea, la concluzia unei similitudini între criminalul înnăscut şi nebunul moral. Esenţa teoriei lui Lombrosso este încercarea acestuia de a demonstra că între criminal şi noncriminal există o diferenţă de natură. 3 Teoria lui Lombrosso a avut o audienţă foarte scăzută în Anglia. Nu întâmplător, de aici vor veni şi cele mai serioase critici, care vor lansa şi o nouă ipoteză referitoare la geneza criminalităţii, aceasta aparţinând lui Charles Goring („The English Convict: A Statistical Study”), ipoteză care priveşte şi rolul eredităţii. Insistând asupra rolului eredităţii, el consideră că un procent de 68% din urmaşii infractorilor devin ei înşişi infractori, minimalizând sau chiar negând rolul familiei, precum şi influenţa mediului social. Goring propune ca remediu împotriva crimei eugenie (modificarea tendinţelor criminale, izolarea şi supravegherea celor predispuşi a comite crime pentru a limita ocaziile favorabile, reglementări speciale privind procreerea în cazul debililor mintali şi epilepticilor). 4 Deşi ambele teorii aparţinând orientării 1

Exemplificăm Ion Sântea – Nopţi sângerânde. Antologia crimelor celebre, Traian Tandin – Cei mai odioşi 100 criminali români; Cazul Râmaru. Carte document 2 Tudorel Butoi, „Criminali în serie. Psihologia crimei”, ed. Phobos, Bucureşti 2005, pag. 109 3 Rodica-Mihaela Stănoiu, „Criminologie”, ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006, pag. 145 (selectiv) 4 Rodica-Mihaela Stănoiu, „Criminologie”, ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006, pag. 147-148 (selectiv) 123

biologice reduc explicaţia fenomenului criminogen la rolul factorilor biologici, excluzând alte influenţe, este foarte important ca în aprecierea acestei orientări să încercăm să înţelegem conceptele fundamentale cu care operează şi să le interpretăm cu prudenţă, fără a le exclude sau a le adopta în mod absolut. Din această perspectivă studiul de faţă încearcă (şi în opinia autorilor reuşeşte) să evidenţieze similitudinile modului de operare ale tatălui Râmaru Florea (criminal în serie în 1944), transmise parcă printr-un dicteu genetic – predispoziţie criminală – către fiul Râmaru Ion (criminal în serie în perioada 1970 - 1971). Să urmărim împreună algoritmul profiler pentru tată şi fiu după metoda analizei locului infracţiunii FBI a lui Howard Teten şi Pat Mullany. 

Tatăl

Victima nr. 1. Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase 3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament (căi acces, acţiuni în câmpul faptei, ieşire) 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie 4. Urme 4.1. Ridicate la faţa locului 4.2. Rămase în evidenţă 5. Observaţii

Detalii Elena Udrea, 19 ani str. Dr. Staicovici, nr. 22 camera a fost găsită de dimineaţă încuiată pe dinăuntru craniu complet zdrobit, înfundarea oaselor în masa substanţei cerebrale omor noaptea 29/30 iunie 1944

se pare că este vorba despre un singur agresor sânge şi particule de substanţă cerebrală împrăştiate pe pereţi după urmele lăsate în ţesuturile dure şi moi ale capului, arma putea fi o toporişcă agresorul pătrunsese şi plecase din locul crimei prin forţarea ferestrei pe baza urmelor descoperite s-a tras concluzia că autorul nu putea avea o înălţime mai mare de 1,75 m pereche de urme de bocanci ce păreau a fi de tip militar şi văcsuiţi proaspăt (mânjituri lăsate prin ştergere pe zidul înalt de 2 m al subsolului) urmă digitală (tip cu totul excepţional: desen monodeltic deasupra căruia evolua în plafon o formaţie elipsoidală şi prezentând două delte în stânga şi dreapta plafonului) a unui deget arătător al unei mâini stângi pe două din pervazuri cercetarea dactiloscopică a dr. Ţurai nu a dus la identificare, şi având în vedere acest tip rar de urmă digitală, înseamnă că autorul este fie un începător, fără amprente în cazierele judiciare, fie un infractor periculos şi abil care nu fusese arestat niciodată

Victima nr. 2. Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice 2. Faptă

Detalii Maria Ionescu calea Rahovei craniul zdrobit omor

124

2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

23/24 iulie 1944, aproximativ 02:00 În timp ce victima se îndrepta spre casă

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O.

se pare că este vorba despre un singur agresor

3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

victima este atacată din spate de un necunoscut craniul zdrobit prin loviri repetate, aplicate cu un corp tăietor-despicător (gen toporişcă)

Victima nr. 3. Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice

Detalii Elena Locusteanu (Julieta), 17 ani demisol din str. Apolodor nr. 10 coafeză lovituri în zona craniului

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

se pare că este vorba despre un singur agresor

4. Urme 4.1. Ridicate la faţa locului 4.2. Rămase în evidenţă

- 12/13 octombrie 1944

agresorul pătrunsese şi plecase din locul crimei prin forţarea ferestrei victima atacată în timp ce dormea

aceleaşi urme digitale pe pervazul ferestrei ca şi în cazul Elenei Udrea

Victima nr. 4. Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase 3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie 4. Urme

Detalii Rosalia Coroiu, 20 ani zona Arenelor Romane lovituri în zona craniană omor - 12/13 noiembrie 1944

se pare că este vorba despre un singur agresor atacată din spate ucisă cu lovituri de toporişcă analizând urma de încălţăminte, prin analiza antropologică, înălţimea atacatorului: 1,74 / 1,75 m urme de bocanci de tip militar cu lungimea de 42/43 cm

125

Victima nr. 5. Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice

Detalii Maria Vizitiu, str. Nouă, număr. 18, cartierul Ghencea demisolul unei clădiri lovituri în zona craniană

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O.

se pare că este vorba despre un singur agresor

3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie 4. Urme

16/17 noiembrie 1994

victima atacată în timp ce dormea arma crimei: toporişcă pătrundere prin forţarea unei ferestre, la 2 m deasupra solului

amprenta papilară de tip excepţional descoperită şi în cazurile anterioare

De câte ori, aplecat peste urmele ridicate din câmpul faptei, nu s-o fi întrebat dr. Ţurai: Cine este acest feroce asasin? De ce ucide? Să fi căutat el o fiinţă pe care să o ucidă numai din plăcerea de a ucide? De ce caută el această fiinţă doar în subsolurile întunecoase, când ar fi putut tot atât de bine să urce numai câteva trepte pentru ca prin operaţiuni similare să se introducă în locuinţele de la parter, unde ar fi putut găsi aceeaşi satisfacţii pentru instinctele criminale? De ce opera acest homicid surprinzând victimele în somn sau lovindu-le prin surprindere din spate? De ce opera în nopţi ceţoase sau în plină furtună, grindină sau ninsoare? 5 Tenacitatea şi profesionalismul omului de ştiinţă se desprind extraordinar din aceste întrebări, căci răspunsurile formează chiar amprenta psiho-comportamentală a celui pe care dr. Ţurai l-a căutat aproape 28 de ani. În urma datelor obţinute de la faţa locului şi a analizelor rapide ale urmelor rămase în evidenţă, se poate determina următorul profil psihologic: - Tânăr în vârstă de aproximativ 20-30 ani (curaj nebunesc - „aroganţă tinerească”, corelat cu vârstele victimelor). - Frecvenţă îngrijorătoare (criminal prolific, dar ale cărui atacuri în timp nu urmează un tipar), deci probabil este vorba de un criminal psihopat, cu comportament compulsiv, crimele fiind trăite ca un mijloc de atingere a satisfacţiei. - Psihopat lipsit de remuşcare, consideră probabil că victimele sale au primit ceea ce merită (acest lucru rezultă din modul în care sunt lăsate cadavrele). - Victime: tinere femei (mobil sexual – psihopat sexual) peste care pătrundea noaptea, în propriile locuinţe (prin forţarea ferestrei, spargere – Freud: viol), de la subsol / demisol (subsol în psihanaliza lui Freud – simbolul micii copilării, deci probabil abuzat atunci, de unde şi neputinţa de a avea relaţii normale cu tinerele pe care le omora, problemă de ataşament în mica copilărie – violenţă faţă de femei: nevoia de a le omorî, nu neapărat de a le viola, deci nevoia de control complet). - Vreme: furtună puternică, ploaie torenţială, adică „ajutor” din partea naturii, specific „omului lup” prin atacurile surpriză, şi pentru a se putea ascunde uşor, căci altfel nu ar fi în stare să se apropie de femei – laşitate (timiditatea este rezultatul tendinţelor caracteristice nevroticului; acestea pot avea izvorul, predilect, în educaţia copiilor de către familii hiperautoritare) pentru că trebuie să le atace noaptea, pe o vreme care îl poate ascunde, în timp ce ele dorm, neavând posibilitatea de a se apăra. Acest lucru demonstrează de asemenea lipsa încrederii în sine pentru a putea avea relaţii normale. - Criminal cu trăsături ce corespund atât criminalilor organizaţi, cât şi celor dezorganizaţi, cu preponderenţa celor de tip organizat:

5

Tudorel Butoi, „Criminali în serie. Psihologia crimei”, ed. Phobos, Bucureşti 2005, pag. 112 126

Organizat - din profilul geografic se poate determina faptul că străbate oraşul pentru a-şi ataca victimele, dovedind deci mobilitate mare (omoară atât în centrul oraşului, zonă ce prezintă un risc mai mare, dar şi în cartiere mai aproape de periferie) [ulterior s-a aflat că fusese şofer ITB, deci cunoştea destul de bine toate zonele oraşului]. - victimele se încadrează într-un tipar destul de clar: tinere în jurul vârstei de 20 ani, singure, pe drum spre casă pe timpul nopţii sau care locuiesc la demisolul clădirilor. - nu cunoaşte victimele (sunt străine vizate anume pentru a se încadra în profilul său de victimizare), putându-şi manifesta mai uşor sadismul, brutalitatea. - aspect îngrijit (bocancii de tip militari sunt proaspăt văcsuiţi). - vine în câmpul infracţional cu arma crimei şi nu o lasă acolo; acest lucru împreună cu faptul că victimele sunt atacate cu o brutalitate deosebită dovedesc premeditarea şi tendinţa de „vânător” fără milă care îşi „vânează prada” în condiţiile cele mai avantajoase pentru el (natura îi acoperă urmele, iar ciclul biologic uman (somn sau noapte, când vizibilitate este scăzută şi vigilenţă atenuată) îi asigură o reacţie de apărare minimă a victimelor. - lasă dovezi fizice puţine în câmpul faptei, dar acestea oricum nu ajută la identificare. De aici putem trage concluzia că fie este vorba de un infractor primar foarte curajos, care îşi supraapreciază abilitatea de a se ascunde, fie este vorba de un infractor foarte agil, care, fără a fi identificat, a „experimentat” prin săvârşirea anterioară de mai multe infracţiuni (probabil spargeri, tâlhării) până şi-a format un mod de operare pe care îl consideră viabil.

127

Dezorganizat - lasă urme de bocanci şi urme digitale la locul faptei (acest lucru trebuie interpretat însă cu reţinere, deoarece dactiloscopia era o ştiinţă nouă la vremea respectivă, aşa că utilitatea ei în anchete nu avea cum să fie cunoscută publicului larg, mai ales la sfârşit de război). - nu ademeneşte victimele în zona lui de confort (inadecvat din punct de vedere social şi probabil şi din punct de vedere sexual) - cadavrul este lăsat la locul crimei (descoperirea crimei este împiedicată doar de uşa rămasă încuiată pe dinăuntru; nu depune niciun efort de a ascunde cadavrul sau de a îngreuna identificarea) - locul faptei este destul de „murdar” (sânge şi particule de substanţă cerebrală împrăştiate pe pereţi)

În cazul crimelor în serie se pune problema determinării factorului declanşator, factorul care l-a determinat pe autor să pună în act fantezia sa criminală. Acest lucru este foarte util în faza de început a anchetei, deoarece, ca întreg profilul psihologic de altfel, reprezintă mai curând un filtru de eliminare din cercul de suspecţi şi doar un ghid orientativ în identificarea autorului, prin coroborarea sa cu probele criminalistice. Din indiciile cu privire la victime şi la cauza decesului este plauzibil să presupunem că există o imagine feminină importantă pentru autor, în sens negativ, probabil o tânără de vârstă şi aspect asemănător cu victimele. Este foarte probabil ca aceasta să fi fost „picătura care a umplut paharul” prin respingerea sau întreruperea unei relaţii cu el chiar înainte de începerea seriei de crime; aceasta probabil că a râs de stângăcia sa în relaţionare, umilindu-l şi accentuându-i frustrarea cu care el oricum crescuse şi care îi conturase personalitatea. Autorul proiectează această imagine asupra tinerelor pe care le omoară brutal, mânia şi multitudinea loviturilor fiind un indiciu al unor crime pornite din sentimente puternice de ură, de răzbunare, de dorinţă de control suprem – asupra vieţii. Doar aşa poate un astfel de criminal să obţină detensionarea cathartică, trăirea hedonică pe care nu le poate obţine prin relaţii normale. Dar aşa cum trebuie să existe un factor care declanşează comportamentul criminal, tot aşa trebuie să existe şi un factor care îl stopează. De cele mai multe ori aceşti criminali nu se opresc decât atunci când sunt prinşi, arestaţi şi condamnaţi. Tocmai de aceea acest caz suscită şi mai mult interes: autorul s-a oprit şi acest lucru este cu atât mai dificil de înţeles cu cât a avut loc în momentul în care biociclitatea sa criminogenă se degrada într-un ritm accentuat (intervalul dintre crime, după cea de a doua, scade brusc: 2 luni şi jumătate, 1 lună, 4 zile!). A fost oare prins în altă parte pentru alte infracţiuni şi nu s-a făcut legătura cu odioasele crime? A murit? S-a oprit pur şi simplu? Această ultimă ipoteză este cel mai greu de crezut6 . Şi totuşi, „celebrul” fiu acestui criminal odios s-a născut în altă localitate decât cea în care a comis crimele, la data de 12 octombrie 1946, deci la aproape 2 ani de la ultima faptă cunoscută. Ce l-a făcut să se oprească? Să fie oare tocmai un factor similar celui care a declanşat seria de crime? Să fi reuşit el oare să cunoască o tânără cu care a putut avea o relaţie atât de normală cât îi permitea construcţia psihică, împlinirea sa fiind conceperea unui copil? Să fi fost oare această tânără salvarea multor altor vieţi? Nu vom şti niciodată cu exactitate ce anume l-a făcut pe acest monstru să se oprească, pentru că el nu a fost identificat decât 28 de ani mai târziu, pe masa de autopsie a Institutului Medico-Legal, la vârsta de 53 de ani. Deci la momentul comiterii crimelor avea 25 de ani. 

Fiul

Către a doua jumătate a anului 1970 şi prima jumătate a anului 1971 au apărut o serie de omoruri şi tentative de omor comise noaptea în Bucureşti şi care semănau întrucâtva între ele. 7 Criterii Subclasificare 1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

Detalii I. F., 31 ani -

-

Str. Scărlătescu (locul descoperirii cadavrului, în curtea unui imobil victima locuia pe aceeaşi stradă) căsătorită un copil debarasatoare la restaurantul „Vulcan” şapte leziuni craniene grave (2 frontale şi 5 în partea parietală stângă, dispuse aproape paralel) muşcături pe sâni şi coapse omor deosebit de grav

-

4/5 martie 1971

-

-

victimei îi lipsea un ceas de mână „Pobeda” geantă de vinilin, culoare maro, cu clapă şi încuietoare (în care avea obiecte de uz personal şi o sumă mică de bani) - se presupune că un bărbat

-

cadavrul a fost găsit cu faţa în sus, în poziţie ginecologică, fără chiloţi, portjartier şi fustă (fuseseră rupte, smulse de pe corp şi aşezate alături) leziunile se pare că au fost produse cu un corp contondent din dispunerea petelor de sânge, se trage concluzia că victima a fost iniţial lovită în stradă şi apoi a fost târâtă spre locul unde a fost găsită în faţa porţii, la 0.5 m de trotuar şi pe toată distanţa culoarului de acces în curtea imobilului s-au găsit mai multe pete de sânge în zăpadă

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

-

4. Urme

-

6

N.A. – poate numai în cazul ipotetic al identificării unei oportunităţi, „provocări existenţiale” apte...