UI -8 -Cererea, Oferta Agregata si Echilibrul Macroeconomic PDF

Preview

Summary

Unitatea de învăţare 8CEREREA AGREGATA, OFERTA AGREGATA SI ECHILIBRULMACROECONOMICDupă ce veţi studia aceasta unitate de învăţare veţi putea înţelege: Semnificaţia cererii şi a ofertei agregate  În ce condiţii se atinge echilibrul macroeconomic  Ce înseamnă şi care sunt decalajele venitului naţio...

Description

Unitatea de învăţare 8 CEREREA AGREGATA, OFERTA AGREGATA SI ECHILIBRUL MACROECONOMIC După ce veţi studia aceasta unitate de învăţare veţi putea înţelege:    

Semnificaţia cererii şi a ofertei agregate În ce condiţii se atinge echilibrul macroeconomic Ce înseamnă şi care sunt decalajele venitului naţional Cum pot fi ajustate decalajele venitului naţional

8.1. 8.2. 8.3. 8.4. 8.5.

Cererea agregată Oferta agregată Echilibrul macroeconomic Decalajele venitului naţional Ajustarea decalajelor venitului naţional

Conceptele de cerere şi ofertă agregată sunt esenţiale pentru înţelegerea fluctuaţiilor rezultatelor macroeconomice, ocupării şi şomajului, precum şi nivelului general al preţurilor. Restabilirea echilibrului macroeconomic presupune acţiunea separată şi conjugată asupra cererii şi ofertei agregate. Pentru măsurarea cantităţii agregate de bunuri şi servicii folosim PIB (sau venitul national) real, iar pentru nivelul general al preţurilor putem apela la deflatorul PIB. Noţiunile de cerere şi ofertă sunt cunoscute din microeconomie. În cazul de faţă, nu interesează cererea şi oferta unui anumit bun, ci cererea şi oferta ansamblului de bunuri şi servicii care alcătuiesc PIB real. De asemenea, nu preţul unui bun sau serviciu individual prezintă importanţă, ci nivelul general al preţurilor, furnizat de deflatorul PIB. 8.1.

Cererea agregată

Cererea agregată priveşte cererea pentru bunuri şi servicii în totalitatea lor sau pentru outputul real. Varietatea bunurilor care sunt incluse în produsul intern brut este imensă. Unele bunuri sunt cerute de către gospodarii, altele de către producători, altele de către guvern iar altele de către străinătate. Niciunul dintre agenţii economici care alcătuiesc categoriile menţionate nu cere din toate bunurile şi serviciile existente şi nici nu au aceeaşi pondere în cheltuielile totale efectuate în cursul unei perioade de timp. Cererea agregată reprezintă ansamblul cheltuielilor planificate de către gospodarii, firme, guvern şi străinătate pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii în condiţiile nivelurilor date ale preţurilor. Cererea agregată depinde de deciziile gospodăriilor, firmelor, guvernului şi străinătăţii. Ea poate fi divizată în numeroase elemente. Din punctul de vedere al analizei macroeconomice, cererea agregată include insa un număr redus de componente si anume: - consumul personal (C); - investiţiile (I); - consumul public (G); 1

-

exportul net (E). CA = C + G + I + E

Relaţia dintre cheltuiala totală planificată pentru bunuri şi servicii finale şi nivelul general al preţurilor ne conduce la curba cererii agregate (CA). Reprezentarea sa grafică este dată în figura 8.1. Curba cererii agregate evidenţiază cantităţile cerute de PIB real (Y) corespunzătoare fiecărui nivel al preturilor (P). Figura 8.1 Curba cererii agregate

P

CA

Y Se observă că forma curbei cererii agregate este asemănătoare curbei cererii întâlnite la nivelul unei pieţe. Legea cererii se confirmă în ambele cazuri. Adică, ceteris paribus, creşterea nivelului general al preţurilor determină reducerea cantităţii cerute, iar reducerea nivelului general al preţurilor conduce la sporirea cantităţii cerute. Şi, totuşi, cele două curbe se deosebesc fundamental cel puţin prin două aspecte: a) Curba cererii pieţei pentru un bun dat este construită pe ipoteza că preţurile celorlalte bunuri rămân constante şi doar preţul bunului analizat se modifică. Mişcarea de-a lungul curbei cererii agregate corespunde însă situaţiei în care preţurile oricărui bun sau ale tuturor bunurilor şi serviciilor se pot modifica. b) Curba cererii pieţei pentru un bun dat este trasată considerându-se că venitul consumatorilor este constant. Se ştie că o modificare a veniturilor consumatorilor conduce la o altă curbă a cererii pieţei pentru acel bun, situată după caz la stânga sau la dreapta celei iniţiale. Venitul naţional nominal nu rămâne în mod necesar constant odată ce apar schimbări în cererea agregată. Asemenea schimbări, corelate cu nivelul general al preţurilor, determină modificarea fluxurilor financiare şi reale la nivelul economiei. Ca urmare, se produce concomitent şi creşterea sau scăderea venitului naţional nominal. Curba cererii agregate nu este acelaşi lucru cu volumul total de bunuri şi servicii cumpărate efectiv. Ea reprezintă mai degrabă un ansamblu de cantităţi de bunuri şi servicii care sunt dorite a fi achiziţionate pentru fiecare nivel dat al preţurilor şi în circumstanţe date (venit al consumatorilor, politică fiscală, politică monetară etc.). Relaţia dintre nivelul general al preţurilor şi cheltuielile efectuate de ansamblul consumatorilor face ca panta curbei cererii agregate să fie negativă. Înclinaţia curbei cererii agregate este determinată de fiecare componentă a sa. Această formă a curbei cererii agregate se explică prin următoarele efecte:  efectul ratei dobânzii: dacă nivelul general al preţurilor scade → cererea de moneda si rata dobânzii scad → investiţiile cresc → cantitatea cerută de bunuri şi servicii creşte  efectul avuţiei: 2

dacă nivelul general al preţurilor scade → puterea de cumpărare creşte → consumul va creşte → cantitatea cerută de bunuri şi servicii creşte  efectul ratei de schimb: dacă nivelul general al preţurilor interne scade → consumatorii vor prefera bunurile de pe piaţa internă → importul scade → exportul net creşte → cantitatea cerută de bunuri şi servicii creşte. 8.2 Oferta agregată Oferta agregată reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care producătorii doresc şi pot să o realizeze în funcţie de nivelul mediu al preţurilor din economie în cursul unei perioade. Conceptul de ofertă agregată priveşte oferta tuturor bunurilor şi serviciilor sau oferta outputului agregat sau produsul intern real. Cantitatea agregată este rezultatul însumării cantităţilor tuturor bunurilor şi serviciilor finale realizate de producătorii interni. În mod similar cazului curbei cererii agregate, curba ofertei agregate presupune unele asemănări dar şi deosebiri comparativ cu curba ofertei unui bun dat. Oferta agregată poate fi analizată pe termen scurt sau pe termen lung. Pe termen scurt capacitatea de producţie la nivel naţional nu se modifică. În figura 8.2 este prezentată curba ofertei agregate pe termen scurt. Curba ofertei agregate evidentiază nivelul outputului intern real care poate fi realizat la niveluri diferite ale preţului. Figura 8.2 Curba ofertei agregate pe termen scurt (OATS) OATS 0

Y

Se poate observa pierderea de elasticitate a curbei ofertei agregate, pe măsura creşterii nivelului outputului agregat. Explicaţia constă în dificultatea realizarii tuturor corelaţiilor dintre diferite sectoare şi pieţe pentru un nivel ridicat al venitului naţional. Un nivel redus al venitului naţional presupune o producţie mai puţin diversificată şi corelaţii mai puţine de realizat. Obtinerea unui nivel maxim al venitului naţional presupune utilizarea la maximum a capacitatilor de productie, fapt puţin probabil deoarece nivelurile optime ale capacităţilor nu corespund întotdeauna maximului în utilizarea acestora. Cele 3 zone ale curbei ofertei agregate pe termen scurt sunt:  zona 1 – segmentul orizontal – corespunde unei oferte perfect elastice, care arată o subutilizare a factorilor de producţie; se mai numeşte şi segmentul keynesian, deoarece J. M. Keynes a introdus conceptul de echilibru macroeconomic în condiţii de subutilizare a factorilor de producţie. Nivelul preţului rămâne constant pe măsură ce produsul intern se modifică.  zona 2 – segmentul crescător – corespunde unei oferte cu pantă pozitivă, care arată o exploatare intensivă a resurselor. În această zonă expansiunea produsului real este însoţită de creşterea nivelului preţurilor.  zona 3 – segmentul vertical – corespunde unei oferte perfect inelastice, care arată o utilizare deplină a factorilor de producţie. Nivelul produsului intern este constant şi numai nivelul preţurilor poate varia. Pe termen lung, capacitatea de producţie la nivel naţional se poate modifica. Oferta agregată corespunde, în acest caz, atingerii outputului agregat potenţial, adică acelui nivel al venitului naţional sau al PIB-ului, care poate fi obţinut în condiţiile utilizării optime a factorilor de producţie – Y*). Astfel, oferta agregată pe termen lung (OATL) este perfect inelastică (figura 8.3). 3

Figura 8.3 Oferta agregată pe termen lung (OATL) P

OATL

Y

Y*

8.2.

Echilibrul macroeconomic

Modelul cererii şi ofertei agregate permite efectuarea predicţiilor privind modificarea PIB real şi a nivelului general al preţurilor. În acest sens, se impune combinarea cererii şi ofertei agregate şi determinarea pe această bază a echilibrului macroeconomic. Echilibrul macroeconomic corespunde situaţiei în care cererea agregată este egală cu oferta agregată. Altfel spus, echilibrul macroeconomic se realizează atunci când cantitatea cerută de PIB real este egală cu cantitatea oferită de PIB real. Interacţiunea dintre curba cererii agregate şi curba ofertei agregate pe termen scurt şi pe termen lung conduce la echilibrul macroeconomic pe termen scurt şi echilibrul macroeconomic pe termen lung. Echilibrul macroeconomic pe termen scurt se atinge atunci când curba cererii agregate şi curba ofertei agregate pe termen scurt se intersectează. Astfel se formează nivelul de echilibru al preţurilor şi produsul intern real de echilibru. Intersecţia celor două curbe se poate produce în oricare dintre zonele curbei ofertei agregate pe termen scurt. Să presupunem că intersecţia celor două curbe are loc în zona intermediară a curbei ofertei agregate pe termen scurt. Dacă preţul sar situa sub nivelul său de echilibru atunci s-ar produce mai puţin iar consumatorii interni, firmele, administraţiile publice şi cumpărătorii din străinatate ar dori să achiziţioneze mai mult. Competiţia dintre ultimii s-ar solda cu creşterea nivelului preţului până la nivelul sau de echilibru, iar acesta ar antrena şi creşterea outputului real. În schimb, o intersecţie a celor două curbe în zona în care oferta agregată pe termen scurt este perfect elastică arată că nivelul preţului nu joacă vreun rol în restabilirea echilibrului. Astfel atunci când outputul real nu se află la nivelul corespunzator echilibrului, el se va ajusta ca urmare a ecartului dintre cantitatea produsă şi cea cerută. Figura 8.4 Echilibrul macroeconomic pe termen scurt OATS

P

Y

CA

4

În timp, echilibrul macroeconomic poate suferi modificări, în funcţie de variaţia cererii agregate şi a ofertei agregate pe termen scurt. Modificările cererii agregate şi ale ofertei agregate pe termen scurt se numesc şocuri ale cererii si, respectiv, socuri ale ofertei agregate. Şocurile cererii agregate pot apărea ca urmare a influenţei unor factori care să ducă la deplasarea curbei CA, cum ar fi modificarea cheltuielilor guvernamentale, a cheltuielilor pentru consumul privat, a ratei dobânzii, a investiţiilor. Efectele acestor şocuri ale cererii agregate depind de zona de intersecţie cu curba ofertei agregate pe termen scurt. (figura 8.5) Figura 8.5 Şocurile cererii agregate preţ p3 P2 Δp o

OATS CA3 CA2 CA1 CA0

y0 Y1 y2 y3 Y Dacă şocul cererii agregate are loc în zona în care curba OATS este perfect elastică, rezultă o modificare de acelaşi sens a venitului naţional realizat fără să existe o modificare a nivelului general al preţurilor. Dacă şocul cererii agregate are loc în zona în care curba OATS este elastică, rezultă o modificare de acelaşi sens a venitului naţional realizat şi o modificare redusă, în acelaşi sens, a nivelului general al preţurilor. Dacă şocul cererii agregate are loc în zona în care curba OATS este inelastică, rezultă o modificare minoră a venitului naţional realizat şi o modificare semnificativă, în acelaşi sens, a nivelului general al preţurilor. Când oferta agregată pe termen scurt este perfect inelastică şi cererea agregată se modifică, ceteris paribus, nivelul general al preţurilor se modifică în acelaşi sens, lasând neschimbat nivelul venitului naţional realizat. Şocurile ofertei agregate pot apărea ca urmare a modificării preţurilor factorilor de producţie, a productivităţii muncii, a costurilor de producţie. Efectele acestor şocuri ale ofertei agregate nu depind de zona de intersecţie a cererii agregate cu curba ofertei agregate pe termen scurt. (figura 8.6). Şocul ofertei agregate va avea ca efect modificarea în acelaşi sens a venitului naţional realizat şi o modificare în sens invers a nivelului general al preţului. Figura 8.6 Şocurile ofertei agregate pe termen scurt P OATS 0 CA OATS1

p0 p1 y0

y1

Y

Pe termen lung, echilibrul macroeconomic se atinge atunci când cererea agregată intersectează oferta agregată pe termen scurt şi oferta agregată pe termen lung.

5

8.3.

Decalajele venitului naţional

Decalajele venitului naţional se referă la diferenţele dintre venitul naţional realizat şi venitul naţional potenţial. Venitul naţional potenţial este nivelul maxim al venitului naţional obţinut în condiţiile utilizării optime a factorilor de producţie. Realizarea sa nu inseamna si utilizarea integrala a factorilor de productie, ci doar folosirea lor la acel nivel undeeste indeplinita conditia de maximizare a profitului. Există doua tipuri de decalaje ale venitului naţional: 1) decalajul recesionist 2) decalajul inflaţionist. 1. Decalajul recesionist apare atunci când venitul naţional realizat (Yr) este mai mic decât venitul naţional potenţial (Y*), situatie prezentata in figura 8.7. Figura 8.7. Decalajul recesionist P OATL CA OATS

0 *

Yr Y Y Acest tip de decalaj reflectă situaţia semnalată de J.M.Keynes, a echilibrului macroeconomic în condiţii de subutilizare a factorilor de producţie. Acest decalaj se mai numeşte dezechilibru de subutilizare sau dezechilibru recesionist. 2. Decalajul inflaţionist apare atunci când venitul naţional realizat (Yr) este mai mare decât venitul naţional potenţial (Y*) situatie eidentiata in figura 8.8. Figura 8.8 Decalajul inflaţionist P CA OATL

OATS

0 Y* Yr

Y

Utilizarea în exces a factorilor de producţie determină creşterea cererii acestora. În aceste condiţii preţurile factorilor sporesc ceea ce generează creşterea costurilor şi, mai departe, a preţurilor bunurilor la obţinerea cărora au participat. Decalajul inflaţionist reprezintă un dezechilibru de suprautilizare sau dezechilibru inflaţionist al venitului naţional. 8.4 Ajustarea decalajelor venitului naţional Ajustarea decalajelor venitului naţional presupune aducerea venitului naţional realizat la nivelul celui potenţial. Există două tipuri de ajustare a fiecărui decalaj: ajustare prin cererea agregată şi ajustare prin oferta agregată.

6

a) Ajustarea decalajului recesionist Ajustarea decalajului recesionist se poate realiza prin creşterea cererii agregate (figura 8.9) şi/sau ofertei agregate (figura 8.10). Restabilirea echilibrului macroeconomic prin creşterea cererii agregate presupune deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta până acolo unde cele trei curbe se intersectează, iar venitul naţional realizat ajunge la nivelul celui potenţial. Această creştere a cererii agregate se poate face atât prin investiţiile agenţilor economici care anticipează sfârşitul recesiunii cât şi prin politica guvernamentală de majorare a cheltuielilor publice. Figura 8.9 Ajustarea decalajului recesionist prin cererea agregată p CA0 CA1 OATL OATS

P1 P0

Yr Y*

A doua posibilitate de ajustare a decalajului recesionist prin sporirea ofertei agregate, presupune deplasarea spre dreapta a curbei ofertei până acolo unde venitul naţional realizat ajunge la nivelul celui potenţial. Această ajustare se poate face prin reluarea activităţii economice pe fondul creşterii producţiei întreprinzătorilor privaţi şi prin stimularea ofertei de către guvern prin măsuri de ordin fiscal. Figura 8.10 Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată P oATL OATS0 OATS1 CA P0 P1 0

Yr Y *

Y

b) Ajustarea decalajului inflaţionist: Ajustarea decalajului inflationist se poate realiza prin reducerea cererii agregate (figura 8.11) si/sau ofertei agregate (figura 8.12). Realizarea echilibrului macroeconomic prin diminuarea cererii agregate presupune deplasarea spre stânga a acesteia până acolo unde venitul naţional realizat atinge nivelul său potenţial. Ajustarea se face pe seama încetinirii producţiei întreprinzătorilor convinşi de imposibilitatea satisfacerii consumului şi prin promovarea de către guvern a unui buget de austeritate în urma căruia cererea agregată scade. Figura 8.11 Ajustarea decalajului inflaţionist prin cererea agregată p

CA0 OATL CA1

OATS 7

P0 P1 0

Y*

Yr

Y

Ajustarea decalajului inflationist prin oferta agregată presupune deplasarea spre stânga a acestei curbe până la nivelul la care venitul naţional realizat devine egal cu venitul naţional potenţial. Ajustarea se face pe seama reducerii producţiei de către întreprinzători pe fondul unor preţuri majorate ale factorilor de producţie şi pe seama unei politici guvernamentale, precum cea de creştere a impozitelor în vederea evitării “supraîncălzirii economiei”. Figura 8.12 Ajustarea decalajului inflaţionist prin oferta agregată P

OATL

OATS1

CA OATS0

P1 P0 O

Y*

Yr

Y

 Termeni cheie Cerere agregată Ofertă agregată Echilibru macroeconomic Venit naţional potenţial Venit naţional realizat Şocul cererii asgregate Şocul ofertei agregate Decalaj inflaţionist Decalaj recesionist Ajustarea decalajelor venitului naţional  Întrebări de verificare 1. Prezentaţi pe scurt ce reprezintă cererea agregată şi reprezentaţi grafic curba acesteia. 2. Ce reprezintă oferta agregată? 3. Reprezentaţi grafic echilibrul macroeconomic pe termen scurt şi pe termen lung. 4. Care este diferenţa dintre venitul naţional realizat şi venitul naţional potenţial? 5. Ce înseamnă decalaj recesionist? Reprezentaţi grafic. 6. Explicaţi pe scurt şi reprezentaţi grafic decalajul inflaţionist. 7. Prezentaţi ajustarea decalajului recesionist. 8. Cum se poate ajusta decalajul inflaţionist?  Teste grilă 1. Funcţia cererii agregate: a) se deduce pe baza funcţiei cheltuielilor agregate; b) este o funcţie descrescătoare care arată o relaţie invers proporţională între nivelul agregat de preţ şi venitul naţional; c) este o funcţie crescătoare care arată o relaţie direct proporţională între nivelul agregat de preţ şi venitul naţional; d) exprimă o relaţie directă între modificarea nivelului general al preţului şi oferta agregată; e) a + b. 2. Oferta agregată pe termen scurt (OATS) : a) arată nivelul producţiei naţionale ce se obţine la diferite niveluri de preţ; 8

b) este formată din 3 segmente: segmentul keynesian (zona perfect elastică); segmentul crescător, segmentul clasic (vertical, zona perfect inelastică), c) este întotdeauna perfect inelastică; d) se deplasează spre stânga sau spre dreapta ca urmare a modificării nivelului general al preţului; e) a + b; f) a + b + d; g) a + c + d. 3. OATS se va deplasa la dreapta dacă: a) productivitatea muncii va creşte, C.P. (caeteris paribus = ceilalţi factori nu se modifică); b) salariile cresc, C.P.; c) preţul energiei creşte, C.P.; d) nivelul general al preţului creşte, C.P.; e) a + d. 4. Dacă iniţial echilibrul macroeconomic se atinge pe segmentul vertical al OATS şi dacă ulterior investiţiile scad, C.P., atunci efectul scontat asupra inflaţiei şi şomajului va fi: a) inflaţia creşte, şomajul rămâne constant; b) inflaţia scade, şomajul rămâne constant; c) inflaţia scade, şomajul creşte; d) inflaţia creşte, şomajul scade; e) nu se poate preciza. OBS. Între modificarea nivelului gebneral al preţurilor şi modificarea inflaţiei există o relaţie directă, iar între modificarea outputului agregat (venit naţional sau PIB) şi modificarea şomajului...