Cursuri 1 si 2 penal - Lecture notes 1, 2 PDF

Preview

Summary

Principii si Izvoare...

Description

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10

Dreptul penal în sistemul dreptului pozitiv Dreptul penal este ansamblul normelor juridice prin care sunt reglementate faptele ce constituie infracțiuni, condițiile de angajare a răspunderii penale și consecințele atrase de angajarea răspunderii penale. Este o definiție foarte largă, dar ne spune în linii mari cam cu ce ne vom ocupa în semestrul 1 și în semestrul 2. Trebuie să înțelegeți că materia este una singură, chiar dacă noi o rupem pe două semestre. O rupem din ordin didactic, metodologic, dar vorbim despre o unică, singură disciplină. Poate modaliza în ce condiții o faptă materială este sau nu o infracțiune. Teoria generală a infracțiunii este un monstru de materie care, dacă este înțeles, vă poate ajuta foarte mult la ce înseamnă partea specială în anul 3. Acum vom vedea în ce condiții se poate angaja răspunderea penală, ce trebuie sau nu să aibă o persoană, fapta pentru a fi până la urmă angajată răspunderea penală, iar în final vom vedea, ok avem faptă, este infracțiune, se angajează răspunderea penală pentru ea? Care sunt consecințele acestei răspunderi penale? Ne gândim din start la sancțiunile din drept penal, dar intră mult mau multe capitole: intră sancțiunile în sine, intră individualizarea, cum dozăm pedeapsa, intră individualizarea executării, cu se execută pedeapsa, intră mai mult, după ce se execută pedepsele, cum face persoana respectivă să-și revină, sa nu mai aibă cazier? Ei acum mult mai multe chestiuni abstracte și teoretice pe care orice debut de materie le antrenează. Le aveți în suportul tipărit. Sunt caracterele dreptului penal, funcțiile dreptului penal, principiile, izvoarele dreptului penal, norme. În realitate materia, pe bune, începe la aplicarea în timp și spațiu a legii penale. Noi totuși nu putem zbura acum 200 de pagini, așa că încetul cu încetul ne vom concentra pe niște elemente inițiale.

Am văzut o definiție ”wanna be” a dreptului penal, haideți să vedem care sunt caracterele. Funcțiile le luați din manual (nu intră la examen), legăturile cu celelalte ramuri de drept le luați din manual. *Din perspectiva clasificării dreptului care este principala clasificare? Privat și public. Penalul este public. Primul caracter este faptul că e o ramură de drept public. De ce e de drept public și nu privat? Protejează un interes general, este un raport pe verticală. Pe logică, făcând o legătură cu alte materii care sigur că intră în drept public (constituțional, administrativ), simțiți deja asemănările. Dreptul privat încercați să vedeți că exponentul lui este civilul clasic: este o luptă între 2 părți, în fața instanței pe un contract, pe o obligație, pe a plătit, nu a plătit, cum a plătit, cum nu a plătit. Este legalitate. Este un raport pe orizontală. Dreptul penal este întotdeauna un raport pe verticală, pentru că discutam de persoana de jos, lovită în cap, inculpatul, poate că el pare rău, dar este acolo jos și trebuie protejat. Și aici nu discutăm de victimă, de persoana vătămată, chiar și în cazuri de excepție în care declanșarea procesului ține de disponibilitatea, de voința victimei, infracțiuni de mică gravitate, de regulă. Odată ce victima are disponibilitate tot statul este cel care exercită acțiunea penală, tot statul prin ministerul public este cel care desfășoară toate atribuțiile. Și în instanță dacă plecați vedeți că nu este inculpatul cu avocatul său VS victima și avocatul ei, este inculpatul + avocatul VS procurorul. Că poziția procurorului este sprijinită de victimă și de avocații ei este altceva, dar raportul este între parchet și inculpat. Ori zicem noi că este egalitate, dar nu este egalitate fiindcă procurorul este statul. Și atunci revenind, argumentul principal ar fii care sunt valorile protejate, de interes public, respectiv între cine, cum 1

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10 este natura relației, una esențialmente pe verticală, care pune în relație statul VS inculpatul. În speță un interes mai puțin protejat al inculpatului. *Un alt caracter al dreptului penal este cel autonom. Această autonomie, caracterul ei trebuie analizat prin trei valențe. Ce înseamnă această autonomie? Dreptul penal are ceva care să îl facă să iasă puțin în evidență. Gândiți-vă suntem la un celebru caz, pierdeți procesul, ce se va întâmpla? Care sunt consecințele? De natură patrimonială, pecuniară. Bun, e clar că sunt foarte grave pentru persoana care le va suferi. Dar gândiți-vă acum din perspectiva dreptului penal, o parte inculpatul pierde procesul, la ce vă gândiți? Ce se întâmplă acum? Va fi încarcerat. Această autonomie poate fi văzută ca un reflector pe scenă. Are totuși ceva care îl face să iasă în evidență. E doar o altă materie încadrată în ramura dreptului public. Ceea ce înseamnă că e mult mai ușor pentru toți actorii implicați să aibă cât mai multe elemente de identitate, de asemănare cu celelalte ramuri pe care le-ați făcut deja sau pe care le veți studia. Dar are și câteva aspecte care îl fac să fie individual. Să nu îl puteți lega de celelalte. O primă valență a acestei autonomii este cea normativă. 1. Autonomie normativă Normativ plecă de la normă. Asta înseamnă că dreptul penal poate lucra el și lucrează uneori cu niște norme de conduită pe care doar el și le inventează. EXEMPLU: la un furt am furat un bun, o distrugere, am distrus masa aceea. Ok fapta aceea va fi încadrată pe furt, fapta va fii distrugere. Până să ne batem capul cu răspunderea penală, furtul ăla, fapta materială, distrugerea, deja ați studiat-o într-o altă ramură, într-o altă disciplină: la drept civil. Ce relevanță ar avea din punct de vedere juridic? Pieirea bunului, care atrage răspundere delictuală. Infracțiunea, veți vedea, că oricum era deja delict civil. Dar dacă veți studia normele de incriminare veți vedea că sunt norme care nu au corespondent pe alte ramuri. Spre exemplu dacă acum mergem pe stradă și vedem că o persoană ucide o altă persoană avem o obligație de a denunța, de a anunța autoritățile. Dacă nu anunțăm imediat autoritățile am comis infracțiunea de nedenunțare (art. 266 CP). Nicăieri într-o altă ramură de drept nu veți găsi obligația de a denunța, de a suna, de a aduce la cunoștință autorităților că s-a comis ceva. Asta doar în penal există. Mai mult aveți obligația de a da ajutorul. Ele pot fi considerate, știu și eu, moral, etic indicate, dar ele nu sunt expres reglementate pe nicio altă ramură sau normă de drept. Mai mut, dacă plecați la infracțiunile privitoare la viața sexuală, nu o să găsiți nicăieri, pe o altă ramură de drept că e o problemă dacă se întreține un raport sexual consimțit sau un act sexual cu o persoană sub vârstă sub 15 ani. Surprinzător, citind CP la actul sexual cu un minor, veți vedea că sunt ipoteze în care această faptă este infracțiune și se pedepsește chiar cu închisoare. Revenind, autonomia normativă presupune că dreptul penal poate crea el de la zero, norme de conduită. Că sunt onerative, prohibitive, că obligă la ceva sau interzic să facem ceva. Spre exemplu, la nedenunțare, vă obligă să faceți ceva, să denunțați, să ieșiți din pasivitate. La actul sexual cu un minor vă obligă să stați în pasivitate, să nu intrați în activitate cu un astfel de minor. Chiar dacă avem consimțământul și acest lucru face să nu fie viol, totuși o țin în sfera dreptului penal, din cauza vârstei victimei. Cele mai multe norme evident că ele deja vor îmbrăca o formă mai drastică, vor sancționa mai drastic, o normă pe care deja poate ați întâlnit-o deja în alte ramuri. Răspunderea civilă poate are deja și niște conotație pe răspundere disciplinară, pe dreptul muncii, pe drept administrativ. Mă refer acum la calitatea construcției, e clar că avem infracțiuni care deja se leagă și pe dreptul urbanismului, drept administrativ, contencios. 2

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10 2. Autonomie conceptuală Încercați să inventați dumneavoastră, pleacă de la concept. În ce ar putea consta în materia dreptului penal? În conceptul de vinovăție, vinovăția din penal este diferită față de cea din civil. Practic ca să o generalizăm, ați dat un exemplu, care întradevar poate să fie bun. Se referă la ipoteza că de foarte multe ori, e posibil ca dreptul penal să lucreze cu concepte noi, termeni noi, tehnici sau cu termeni, pe care i-ați mai intâllnit în alte ramuri de drept, la alte discipline, dar cu un alt înteles. Vreau să înțelegeți că regula este ca termenii si in dreptul penal, au același înteles ca în limbajul uzual, adică masa din dreptul penal este masa aia de la vocabularul din clasa întâi, a 2-a. Proprietatea din dreptul civil, e tot proprietate și în același sens în dreptul penal. Dacă se lucrează cu termeni noi (fraudă informatică) se lucrează cu petitele de la fraudă informatic. Dacă vedeți, în schimb termeni, pe care i-ați mai întâlnit în altă ramură, și nu aveți o definiție sau o explicație, care să vă spună că aici au un alt înțeles, automat luați de bun ceea ce știați înainte. Mi-ați putea da un exemplu? Termeni care în dreptul penal - termeni pe care i-ați studiat deja la civil sau o altă materie- care în penal e posibil să aibă un alt înțeles? Raspuns : Prescripția. Prescriptia e cam același lucru și la noi, dar are cam același regim juridic fiindcă ea vine să stingă o răspundere penală, nu consecințe civile sau executarea unor sancțiuni. Dar ea ca instituție funcționeaza cam la fel ca în civil. A trecut timpul pe un fond de pasivitate, haide-ți să o lăsăm ca atare. Hai să o luăm altfel. Ați făcut persoanele semestrul 1? Și tot ce înseamnă starea civila? -De unde sunteți? -Din Bistrița. -Și unde vă e domiciliul? -În Bistrița. -Și în Cluj unde stați? Întrebarea pare ciudata. Să nu aveți impresia că apar diseară în fața blocului. Stați undeva în chirie într-un cartier al Clujului. În sensul legii civile, domiciliul este cel din cartea de identitate sau daca aveți un flotant sau un certificat de evidenta etc. În sensul legii penale domiciliul este unde stați în realitate. V-ați mutat în cămin ieri, stați în cămin, poate stați acolo ilegal, poate stați într-o chirie, care de fapt nu e o chirie. Ei, în sensul legii penale, ăla este domiciliul dumneavoastră, unde stați în realitate. Nu mă interesează unde vă este domiciliul din C.I. Care-i importanța? Daca o persoana intra fără drept în camera voastră de cămin ocupată poate ieri seară, comite violare de domiciliu. Mai mult, ați studiat teoria functionarului public. Ideea este că acolo aveți o definiție a functionarului public, aveți, aveti clase de funcționari publici, modul în care ei pot avansa în ierarhie etc. Dacă vă uitați în cod - are o parte generală (care cuprinde norme despre vinovăție, prescripție, concurs, suspendare etc.) și apoi o parte specială ( apar infracțiuni reglementate ca atare). Ultimul titlu din partea generală este un titlu în înțelesul unor termeni sau expresii în sensul legii penale. Și acolo aveți art 175 C.pen, care vă spune în sensul legii penale, ce înseamnă funcționar public. Veți vedea că nu are nicio legatura cu functionarul public de la administrativ. Asta e o problemă, fiindcă în toate spețele în care apare un parlamentar, deputat, senator, primar, magistrat etc. acuzați de fapte de corupție ( începând cu art. 289 C.pen): da stai puțin aici, acolo trebuie să fie funcționar public. Ei se raporteaza la legea 188( legea funcționarului public - administrativ). Pe noi ne interesează materia dreptulului penal, fiindcă în penal avem o altă definiție a functionarului public. Eu (Nițu), în sensul legii penale, sunt funcționar public. De ce? Fiindcă îmi desfăsor activitatea la o instituție publică, UBB. Chiar 3

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10 dacă, evident nu am nicio legatură cu administrativul lui Podaru și cu teoria funcționarului public. Functionarul public în dreptul penal este mult mult mai general. 3. Autonomie procedural: Mergem foarte repede peste ea, pt că ține de procedură, dar în realitate este foarte importantă. Avem codul de proc. penală și codul de proc. civilă. Regulile sunt parțial diferite, modul în care se face probațiunea, principiile de probațiune, obiectul fiecărei cauze în parte. Veți vedea că instanța penală e singura care are posibilitatea (art 52 C proc. pen), în cadrul procesului penal, să soluționeze orice faptă incidentă care ține de altă materie, dacă e relevantă pentru soluționarea procesului. Acțiunea civilă, la furtul ăla, la răspunderea delictuală. Acțiunea civilă prin care vine proprietarul unui bun distrus, o poate soluționa. Cum o soluționează? Evident după regulile de drept material substanțial, care gestionează problema respectivă. Va lua din codul civil tot ce înseamna răspundere delictuală, dar o va face în cadrul procesural al procesului penal. Orice chestiune care pare relevantă pt procesul penal, poate să o soluționeze aici. Singura limitare este pe legea contenciosului administrativ. Acolo sunt câteva chestiuni de nelegalitate a unor acte normative, unde se precizeaza clar în legea respectivă că doar instanța de contencios o poate soluționa. Pe alea nu le-ar putea lua instanța penală. Invers nu e posibil. Nu poate instanța civilă să-mi reglementeze ceva de drept penal. Doar instanța penală poate să importe în procedură, în procesul penal orice altceva ce are relevanță cu soluționarea cauzei. Unu ocupa terenul altuia. Apararea este că: nu am ocupat terenul lui, fiindcă e al meu, fiindcă gardul meu nu e acolo ci aici. Evident, ce va face instanța penală? Ce ar trebui să facă? Să soluționeze problema de drept civil, dr real, grănițuire, cărți funciare etc. Unde ii de fapt gardul? Există două variante: ăla nu a ocupat terenul aluia sau a ocupat terenul aluia și inst. penală, ca să rezolve procesul penal, e chemată să stabilească și problema de civil, dacă ea nu a fost deja soluționata de o instanță civilă sau de o altă autoritate. *Careacterul subsidiar (ultima ratio). Dreptul penal intervine doar ca o ultimă linie de protejare, o barieră pentru protecția valorii sociale. Acest caracter subsidiar l-am putea rezuma la o intrebare aparent retorica ”Când intervine dreptul penal?”. Haide-ți s-o lăsăm așa că aș vrea să revenim după ce facem caracterul selectiv, pt că aț vrea să le tratăm pe cele doua împreună. E un tot unitar. Caracterul ăsta intervine când celelalte bariere, mijloace de protecție au eșuat sau sunt insuficiente. *Caracterul selectiv ar fi practic ultimul caracter, care ne spune ”Pentru ce valori intervine?”. O explicație doctrinară a acestui caracter este că dreptul penal nu protejează orice valori sociale și împotriva oricăror atingeri, sancționând doar anumite conduite susceptibile să lezeze valoarea socială. Subsidiarul era ”când?” – când protejezi valorile. Aici întrebi care sunt valorile dar și în raport de ce conduite, acțiuni sau inacțiuni. Spre exemplu, subsidiarul penalului intervine doar când nu mai sunt alte variante, nu e suficientă protecție. Pe codul anterior, orice accident rutier care necesita peste 10 zile de îngrijiri medicale, automat era infracțiune. Pe codul nou, s-a mers pe ideea, ”haide-ti s-o lăsăm mai moale cu penalul”, fiindcă în realitate toate aceste procese penale erau o structură doar ca să rezolve ce? Daunele materiale și daunele morale produse victimei accidentului rutier. Acestea se pot rezolva și în procesul civil și atunci pe Noul Cod Penal, răspunderea penală se angajează doar dacă prin accidentul rutier s-au făcut cel puțin 90 de zile de îngrijiri medicale. Pe caracterul 4

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10 subsidiar, s-a redus intervenția dr. penal. La ce trafic, la cît a crescut traficul față de 1969, la cît au crescut puterea mașinilor, drumurile, aglomerția și având în vedere specificul acestor procese penale, rezolvarea acestora, s-a decis să se facă de celelalte ramuri de drept - contravențional și civil. Caracterul selectiv, valoare s-a considerat, apropo de subsidiar, nu atât de importantă, fiindcă nu e o lezare atât de mare. 90 de zile de îngrijiri medicale obții foarte ușor, la un accident rutier. Dau un exeplu pe selectiv: dacă aveți o zi de îngrijire medicală, sau nicio zi, dar șoferul era sub influența alcoolului, automat deja fapta este vătămare corporală din culpă, ce atrage răspunderea penală pentru șofer, pe lângă eventuala raspundere pt alcool. De ce? Fiindcă acțiunea sa este mult mai periculoasa și justifică intervenția dr. penal, fiindcă una este o neatenție la volan și alta este o neatenție pe fondul unei acțiuni intenționate de a consuma alcool sau substanțe psihoactive. Vă dau un alt exemplu, dacă acum vin să dau cu pumnul și sparg catedra, asta este distrugere. Nu contează că am ciobit puțin aici, deja este distrugere. Subiectul pasiv este proprietarul, adică UBB. Dacă în schimb, foarte entuziasmat, vin pe lăngă, mă împiedic încercând să desenez ceva la tablă și cad și fac praf complet catedra, asta nu e infracțiune. Care e diferenta între cele două? Intenția. În primul caz, chiar dacă doar am ciobit colțul, am acționat cu inteție. Am dorit sau am acceptat. În al doilea caz, deși am făcut praf complet catedra, m-am împiedicat, am fost neatent, n-am prevăzut, deși trebuia si puteam. E culpă. Din cauza formei de vinovăție mai blândă, ce văd? Actiunea omului nu e suficient de periculoasă ca să sustină intervenția dreptului penal, chiar dacă prejudiciul e mult mai mare, o las în sfera dreptului civil, fiindcă delictual va fi angajată răspungerea ta fără doar și poate în ambele cazuri - va trebui să repari prejudiciul și cu siguranta, în cazul în care am făcut praf biroul, va fi mai mare prejudiciul. Aveți discuții și în suportul tiparit. Va trebui să le priviți încă o dată, când veți vedea principiul minimei intervenții a dreptului penal. Acolo veți vedea, că practic ambele caractere îsi găsesc acum reprezentarea întrunul dintre principiile fundamentale, anume el intervine doar acolo când trebuie, valoare socială importantă si o conduită în sine suficient de periculoasă, deci sunt 2 condiții. Nu orice valoare și nu orice conduită.

Principiile dreptului penal 1. Principiul legalității incriminării și pedepsei- cel mai important Definiție: presupune că nicio faptă nu poate fi considerată infracțiune, dacă legea nu o prevede expres și nicio sancțiune nu poate să fie aplicată, dacă ea nu este prevăzută de legea penală. Unde o găsiți ? E un fel de sediu al materiei, nu ca să învătați pe de rost ci ca să știți unde să căutați, art. 1 și 2 din Codul Penal reglementează legalitatea incriminării și legalitatea sancțiunilor de drept penal, art.23 aln.2 din Constituție, art. 7 din Cedo și DIUE : aveți Carta drepturilor fundamentale a UE art. 42. 5

Curs 1-2 penal 02.10.2018-09.10 Am încercat să vă ofer informații despre unde ați putea găsi informații despre reglementarea acestui principiu. Ați făcut la tgd structura normei, o să revin săptămâna viitoare la specificul normei din penal , când vorbim despre incriminare, de ce vorbim despre incriminare : practic ce e voie să faci și ce nu e voie să faci. Când vorbim de legalitatea pedepsei, sau poate mai corect ar fi să spunem sancțiunile aplicate , vorbim de consecința răspunderii ca urmare a încălcării normei de conduită prevăzută de lege. Trebuie cumva să vedeți că această legalitate a incriminării și a pedepsei, când vorbim de incriminare vorbim practic de cum e interzisă acțiunea , cum este prescrisă acțiunea. Iar la pedeapsa vorbim dacă sunt sau nu probleme cu sancțiunea în general : e clară, e determinată, nu e prevăzută , ar trebui să fie aplicată în cazul în care nu e prevăzută. Cel mai mult ne concentrăm pe calitatea incriminării : acest principiu de forță constituțională și care trebuie să înțelegeți că e foarte plăcut la ora actuală Curții Constituționale. Impune obligații și pentru judecător și pentru instanța de judecată . Pentru legiuitor este vorba despre obligații impuse pe parcursul edictării, adoptării normelor legale și discutăm de lex scripta și de lex certa. Când vorbim de obligații pentru instanța de judecată , deja avem normele, discutăm de cine le aplică . Bun , da de ce nu e și procurorul aici ? Dacă am pune și procurorul înseamnă că eu pot să încalc principiul ca procuror pentru că nu e prevăzut . Într-adevar , are dreptate . Când spunem instanța de judecată, ne referim acum la cei care stabilesc ce e bine și ce e rău, care arată care e soluția. Evident că și pentru procuror ar trebui să fie aceleași obligații , adică și el până la urmă aplică, lucrează cu normele care sunt dej...