Docslide.net tenteaza ma cu dragostea tapdf lisa kleypas PDF

Preview

Summary

I mniinuil Mirtilo II »> * I ' I iiw mhi h» ImmIih iii il Io iu Iiiih m A un* |ii Hi l i rcyuln »1 nll»liiilii «l lii«»» *•< t ni AüUIII i'Mii lliilrtlllrt i |l M il Mllll (lililí II Id lflllllr |l* ll A llí* MillliMil, hihm hiiui I W o IvmMhm N tflW M *) M «| ll . 1 II M u í «i l l I...

Description

I mniinuil Mirtilo II

»> * I '

I iiw mhi h» ImmIih iii Io iu Iiiih m A un* |ii Hi l i rcyuln »1 nll»liiilii «l lii«»» *•< AüUIII i'Mii lliilrtlllrt

A llí* MillliMil, hihm hiiui I W o IvmMhm N tflW M *) M «|

ll

. 1 II

«i l l

Ito'A Ni I»l >' • lmliftwiij*i m i II mim I

»i

»11H liil'ii

1,1 ItH M * l| ' •

t

i |l M il

Mllll (lililí II Id lflllllr |l* ll

M u í

il

*-1 II

DHlMlVNMli til l'lt **

1

»1 |tilft||||IM M M tl»|i|iHH t f i m i H i i i flm

M M ItlIllllllH MAh m i n v i h i i M i

ni

Capitolul 1 Londra, 1820

- Drace! Uită-te la ea cum zboară, afurisita! Un va! de înjuraturi a fost luat de vînt, şocîndu-i pe invitaţii la petrecere. Iahtul era ancorat pe Tamisa iar oaspeţii se adunaseră acolo în onoarea regelui George. Pînă în clipa aceea totul fusese anost dar plin de demnitate, fiecare întrecîndu-se în complimente pentru minunatul iaht al Majestăţii Sale. Cu mobilierul fin din mahon, candelabrele din cristal, sfincşii suflaţi cu aur şi leii sculptaţi aşezaţi în fiecare colţ, iahtul era un adevărat palat plutitor al plăcerilor. Invitaţii băuseră din greu, încercînd să ajungă la o stare de euforie care să-i facă să /îmbească şi să-i ajute să se prefacă - trebuiau să pară că se distrau cu adevărat. Poate că adunarea ar fi fost mai veselă dacă regele s-ar fi bucurat de sănătate. Dar moartea recentă a tatălui său şi •ii.k urile de gută îşi spuneau acum cuvîntul, făcîndu-l să fie neobişnuit de morocănos. Aşa că acum căuta compania celor l.n .i nu ar fi putut conta pe prietenia lui Derek Craven. Ca o ...... ie, cel mai cinic om din cîţi cunoscuse o ajutase să-şi i>>tie/e o brumă de speranţă.

24

LISA KLEYPAS Uly ştia că lumea bună era convinsă că avea o relaţie cu

Derek. Iar această presupunere nu o surprindea deloc - Derek nu era genul de bărbat care să aibă o relaţie platonică cu o femeie. Dar între ei nu era nimic romantic şi nu avea să fie niciodată. Nu îndrăznise nici măcar să o sărute. Bineînţeles că ¡-ar fi fost imposibil să convingă pe oricine, pentru că erau nedespărţiţi, mergeau împreună la vînătoare, la operă şi în cele mai renumite localuri din Covent Garden. Derek nu-i ceruse niciodată să-l primească în casa ei şi nici ea nu-l invitase. Existau anumite linii peste care nu era bine să treci. Lui Lily îi convenea acest aranjament, pentru că astfel era scutită de avansurile altor domni. Nimeni nu îndrăznea să păşească pe teritoriul lui Derek Craven. în ultimii ani, Lily ajunsese să admire anumite lucruri la Derek: puterea lui, neînfricarea. Bineînţeles că avea şi defecte. Nu se lăsa pradă sentimentelor. îi plăceau banii. Sunetul monedelor era ca o muzică pentru urechile lui, mai dulce decît cel al unei viori sau al unui pian. Derek nu se pricepea deloc la pictură sau la sculpturi, dar ştia să aprecieze forma perfectă a unui zar. Era complet lipsit de rafinament şi profund egoist acesta era motivul pentru care nu se îndrăgostise niciodată, bănuia ea. Nu ar fi putut niciodată să pună nevoile altuia mai presus de ale lui. Dar dacă ar fi fost mai sensibil, mai blînd, copilăria lui ar fi reuşit să-l distrugă. Derek îi mărturisise că se născuse într-un canal şi fusese abandonat de mama iui. Fusese crescut de codoşi, de prostituate şi de criminali şi cunoscuse cea mai întunecată latură a vieţii. în tinereţe făcuse rost de bani jefuind morminte, după care ajunsese să muncească în docuri. într-o zi, o doamnă

TENTEAZĂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

25

din lumea bună îl zărise în timp ce trecea cu trăsura. El căra lăzi cu sticle pentru un magazin de băuturi. în ciuda mizeriei şi a aspectului ponosit, ceva o atrăsese şi îl invitase să urce în trăsură. - E o minciună, îl întrerupsese Lily în mijlocul poveştii, privindu-l pe Derek cu ochi mari. - E adevăru' adevărat, i-a spus el întinzîndu-şi leneş picioarele în faţa şemineului din apartamentul lui. Cu părul lui negru, figura dură, cu trăsături colţuroase, era... aproape Inimos. Dinţii albi puternici erau uşor depărtaţi şi-l făceau să '.i’inene cu un leu atunci cînd zîmbea. Iar zîmbetul îi era aproape irezistibil, deşi ochii iui verzi nu se îmblînzeau nici .ii unei. M-a luat în trăsura ei şi m-a dus la ea acas'. - Soţul ei unde era? - La ţară. - Ce putea să facă cu un băieţandru murdar cules de pe stradă? a întrebat Lily neîncrezătoare şi s-a strîmbat cînd el i,i .11uncat un zîmbet atotcunoscător. Nu te cred, Derek! Nu i rrd nici un cuvînt! Mai întîi m-a îmbăiat, şi-a început Derek povestea, cu o i'xpirsie gîndttoare. Dumnezeule,., apa era fierbinte... săpunul mirosea aşa bine... şi avea şi un covor pe jos... un covor moale. Mi .un spălat mai întîi braţele... erau aşa de albe... A clătinat Un ntru jocurile cu zaruri. Acolo, zumzetul era neîntrerupt. i ily se învîrtea prin sala octogonală, ascultînd zgomotul /.imiilor din fildeş şi vocile şoptite. Un candelabru atîrna chiar d«M\upra mesei ovale de ruletă, acoperită cu catifea verde. în p hipnotică. Dacă în încăperea aceea ar fi intrat un om ■i m - nn mai pariase în viaţa lui ar fi putut crede că acolo avea Im im ntual religios. *.(>( t (*tul era să joci cu detaşare, să-ţi calculezi riscurile. Dar m i|nrli.itea celor care se aflau acolo nu veniseră ca să cîştige. iu. >in pentru plăcerea de a se arunca în braţele hazardului. Lily In. i du obicei fără urmă de emoţie, cîştiga moderat dar •«Ml%t .11it

30

LISA KLEYPAS Cei doi crupieri, Darnell si Fitz, au dat discret din cap cînd

Lily a trecut pe lîngă ei. Ea se înţelegea excelent cu toţi angajaţii lui Derek, inclusiv cu cei care lucrau la bucătărie. Bucătarul-şef, monsieur Labarge, insista mereu ca ea să-i guste ultimele creaţii: pateuri cu homar şi sos de smîntînă, mini-sufleuri de cartofi, potîrnichi umplute cu alune, tarte cu fructe confiate. Lily a privit în jur, încercînd să zărească silueta subţire a lui Derek, dar acesta nu era nicăieri. în timp ce se îndrepta spre una din cele şase uşi a simţit o atingere uşoară pe braţul acoperit de mănuşa lungă. S-a întors zîmbind, sperînd să vadă chipul lui Derek. Nu era el, ci un spaniol înalt cu o insignă din aur la rever care arăta că era asistentul ambasadorului. S-a înclinat adîncîn faţa ei şi a spus: - Doamnă, i-aţi atras atenţia ambasadorului Alvarez. Veniţi cu mine. Doreşte să luaţi loc lîngă el. Ea şi-a smucit braţul şi a privit în direcţia ambasadorului, un bărbat rotofei cu mustăcioară care o privea lacom şi care ia făcut imediat semn să i se alăture. Lily s-a reîntors spre asistent: - Trebuie să fie o greşeală, i-a răspuns cu blîndeţe. Spuneţi-i domnului Alvarez că interesul dumnealui mă flatează dar am alte planuri pentru această seară. S-a întors să plece dar asistentul a prins-o de cot şi a traso înapoi. - Vino, a insistat. Ambasadorul te va plăti dacă-i faci pe piac. O confundase mai mult ca sigur cu una dintre angajatele lui Derek, dar nici măcar ele nu erau supuse unui astfel de tratament.

TENTEAZĂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

31

- Nu sînt de vînzare, nu înţelegi? Dă-mi drumul! De frustrare, bărbatul se înnegrise la faţă. A început să bolborosească ceva în spaniolă, încercînd să o tragă spre masa de joc, acolo unde aştepta Alvarez. Cîţiva bărbaţi opriseră locul, curioşi să vadă ce se întîmpla. Stînjenită şi iritată, Lily a .iruncat o privire spre W orthy, omul bun la toate al lui Derek. Acesta s-a ridicat imediat şi a pornit spre ei. înainte ca el să ajungă, Derek a apărut miraculos, de nicăieri. - Señor Barreda, înţeleg că aţi cunoscut-o pe domnişoara i.iwson. O frumuseţe, aşa-i? Numai că este o persoană ■.pecială - este invitata m ea şi num ai a mea. Mai sînt şi alte In iiei frumoase pe-aici. Şi mult mai dulci. Don'şoara Lawson e t .im acră de fel. Acritură eşti tu, i-a şoptit Lily, aruncîndu-i o privire iu Igătoare, Pe ea o vrea, a insistat asistentul. Li bine, nu se poate, i-a răspuns Derek păstrînd tonul aut.ibil. Acela era regatul lui şi doar el avea ultimul cuvînt. Lei i.i< ut semn celor mai frumoase dintre fetele lui care s-au •l»iopiat imediat de ambasador, etalîndu-şi decolteurile ni'iicioase. Ele or să-i placă mai tare... vezi? Ambasadorul o să fii mulţumit ca un şoarece care-a dat de caşcaval. lily şi Barreda i-au urmărit privirea: într-adevăr, încruni m i .1 dispărut cît ai clipi de pe chipul lui Alvarez. Continuînd i bombăne ceva, asistentul s-a retras imediat. ( nm îndrăzneşte? a exclamat indignată li, cu faţa roşie i toi ol Şi cum îndrăzneşti tu? Invitata ta ? Nu vreau ca lumea i i ic-.id.i că am nevoie de un protector. Mă descurc foarte biii« ,i singură şi ţi-aş fi recunoscătoare dacă nu ai mai insinua rtlh

mai ales în faţa...

LISA KLEYPAS

32

- Haide, linişteşte-te. Era mai bine dacă nu spuneam nimic? - Nu, dar ai fi putut să-mi arăţi mai mult respect. Şi unde naiba ai fost? Voiam să discut cu tine despre cineva... - Te respect, frumoaso, chiar mai mult decît ar trebui ] respectată o femeie. Haide să facem cîţiva paşi. Urechea mea - sau mai bine zis ce-a mai rămas din ea - îţi stă la dispoziţie. Rîzînd, Lily l-a luat de braţ. Lui îi făcea mereu plăcere să se plimbe alături de ea prin sălile de joc, ca şi cum ar fi fost un premiu pe care-l cîştigase. în timp ce traversau holul principal şi se apropiau de scara impunătoare, aurită, Derek i-a întîm- j pinat pe cîţiva membri ai clubului care tocmai ajunseseră. Lily le-a zîmbit şi ea larg celor doi, lordului Millwright şi lordului J Nevill. - Sper că-mi rezervi un loc la masa ta, Edward, i-a spus Lily. Trebuie să-mi acorzi revanşa, după cît de mult am pierdut săptămîna trecută. Faţa rotundă a lorduiui Nevil! s-a luminat. - Bineînţeles, domnişoară Lawson. Abia aştept să jucăm din nou. în timp ce se îndepărtau spre salonul unde se servea cina, l-au auzit pe Nevill spunîndu-i prietenului său: - E destul de inteligentă, pentru o femeie... - Să nu-ţi faci iluzii prea mari, a avertizat-o Derek. Tocmai ieri mi-a cerut un împrumut. Buzunarele lui nu sînt suficient de adînci pentru tine. - Ale cui sînt? l-a întrebat Lily, făcîndu-l să izbucnească în rîs. - încearcă cu tînărul lord Bentinck. Tatăl lui îi achită întotdeauna datoriile cînd se avîntă prea tare.

TENTEAZÂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

33

După care au urcat împreună scara principală. - Eu te căutam de fapt să te întreb ce ştii despre un anume gentleman. - C in e ? - Contele de Wolverton. Lord Alexander Raiford. Derek a recunoscut imediat numele. - Granguru' cu care e logodită sora ta. - Da. Am auzit unele lucruri îngrijorătoare despre i .11.icterul lui. Vreau să ştiu ce părere ai tu despre el. - De ce? Mă tem că va fi un soţ crud pentru Penelope. Şi încă mai ■in timp să fac ceva. Nunta va avea loc abia peste patru sAptămîni. Ţie nu-ţi pasă nici cît negru sub unghie de soră-ta, i-a ■.pir. el. I ily l-a privit cu reproş. Acum văd eu ce părere proastă ai despre mine! Este nlr’v.îiat ca suntem foarte diferite, dar eu o ador pe Penny. I .m I Tindă, timidă, ascultătoare... calităţi pe care eu le admir l.i .iile femei. N are nevoie de ajutorul tău. It.i are. E neajutorată ca o mieluşea. l.ir tu te-ai născut cu gheare şi colţi. I ily şi-a înălţat semeaţă capul: Dacă ceva ameninţă fericirea viitoare a surorii mele, este n perisabilitatea mea să iau măsuri. ( i' să mai zic, eşti o adevărată sfîntă. Mar bine spune-mi ce ştii despre Wolverton. Tu ştii totul i' p ir iuţi. Şi nu te mai răţoi aşa la mine. Ştii că nu-mi place m.i amestec în treburile altora şi că nu fac nimic pripit.

LISA K LEY PA S

34

- Pe naibii că nu faci, a rîs Derek. - Pe naiba, l-a corectat ea. Nu te-ai văzut azi cu domnul Hastings, nu-i aşa? îmi dau seama imediat cînd lipseşti de la lecţie. Derek a privit-o ameninţător. Doar Lily ştia că Derek avea un profesor care venea de două ori pe săptămînă şi care încerca să-i atenueze accentul cockney. Era însă o cauză pierdută. După ani de studii intense, conversaţia lui Derek reuşise să înainteze de la stadiul de vînzător de peşte din Billingsgate la cea a unui... negustor din Temple. Era doar o uşoară îmbunătăţire, greu de sesizat. - Haşurile sînt cea mai mare problemă, îi spusese cîndva profesorul lui Lily, disperat. Le poate pronunţa, dacă se stră­ duieşte, dar le uită de cele mai multe ori. Pentru el voi fi mereu domnul 'astings, orice aş face. - Trebuie să aveţi răbdare cu el, domnule Hastings. S-ar putea să vă surprindă într-o bună zi. - Nu văd cum ar fi posibil, îi răspunsese profesorul, mohorît. Lily nu-l contrazisese. Şi ea ştia că Derek nu va vorbi niciodată ca un gentleman, dar nu-i păsa. Ajunsese să-i placă felul în care rostea el cuvintele, iar consoanele şi felul în care îl confunda pe vcu w îi răsunau plăcut în urechi. S-au oprit în balconul cu motive aurii. Era locul preferat al lui Derek, pentru că de acolo putea să observe tot ce se petrecea la mesele de joc. Mintea lui neobosită făcea mereu calcule complicate şi nimic nu-i scăpa: nici o încercare de 3 număra cărţile, nici un bănuţ ascuns de vreun crupier. - Alex Raiford, a murmurat el gînditor. A fost pe-aici o dat' sau de două ori. Dar nu e porumbel.

TENTEAZĂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

35

- Chiar aşa? a spus Lily surprinsă. Nu e porumbel? E de-a dreptul un compliment din partea ta. - Raiford joacă inteligent. Nu se avîntă prea mult. Derek i a zîmbit: nici măcar tu n-ai fi în stare să-l cureţi de bani. Lily i-a ignorat remarca. - E chiar atît de bogat pe cît se zvoneşte? Derek a dat din cap, emfatic. - Mai mult chiar. - Vreun scandal în fam ilie? Vreun secret, vreo aventură tii'cută, ceva rău despre caracterul lui? Pare să fie un tip rece, ( rud? Derek s-a sprijinit de balustradă şi a privit în jos spre mica lui împărăţie. E foarte retras. Mai ales de cînd femeia pe care o iubea .1 mierlit-o. S-a întîmpiat acu' doi ani. A mierlit-o? l-a întrerupt Lily, amuzată şi contrariată deopotrivă. Chiar e nevoie să fii atît de vulgar? Derek a ignorat-o. Don'şoara Caroline W hitmore. Sau Whitfield, sau cam .i .i ti de elegantă! Ferm ecătoare! Sînt ani de cînd nu te-am v.i/ut. Şi ce să vezi? Eşti cea mai frumoasă fată din toată Anglia! Oh, nu. Tu eşti cea frumoasă. I Hy a rîs şi a îmbrăţişat-o din nou. Frumos din partea ta să-ţi flatezi biata soră rămasă fată

liAtrfnă. Nu arăţi deloc a fată bătrînă, ¡-a răspuns Penelope. Alex era nevoit să recunoască acest lucru, în ciuda ■tnnţlilor care îl asaltaseră, spre marea lui uimire. Lily arăta «u|teili în rochia albastră, cu pelerina neagră cu aplicaţii din l'l.uO de hermină. îşi lăsase cîţiva cîrlionţi pe la tîmple iar în I'S m i I ■ ,ml«' ai oştea din minte şi a ridicat din umeri. Alex Raiford ii * »1" n un bărbat ca oricare. Nu reuşise să obţină de la el di ii ,"M»iu ir creaturi lacome, care cer mereu ceva de la tine. Nu pot supoil# ideea de a fi mereu la cheremui cuiva, de a fi tratată ca un co|tH şi nu ca o femeie care are propriile păreri. - Bărbaţii îţi pot fi de folos atunci cînd îţi doreşti să .îl n familie. Ca şi celelalte fete din lumea ei, Penelope fm ru crescută în spiritul credinţei că a aduce copii pe lume er.i i»t mai de preţ rol al femeii.

TENTEAZĂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

65

Cuvintele ei i-au adus în minte emoţii neplăcute, du­ reroase. - Da, a răspuns cu amărăciune. Sînt cu siguranţă de folos d.ir.i vrei să concepi un copil. - Şi doar nu-ţi doreşti să râmîi singură, pentru totdeauna, nu i aşa? Mai bine aşa decît să fiu un pion în mîna unui bărbat! I ily nu şi-a dat seama că rostise cuvintele cu glas tare pînă cînd tui .1 observat expresia confuză a surorii ei. l-a zîmbit scurt şi a ml ins mîna după un şal aflat pe spătarul unui scaun. Pot să-l împrumut? Am chef să fac o plimbare, să explorez împreimlmile. Aici e sufocant. Dar... Vom continua discuţia mai tîrziu, îţi promit. Ne vedem ........ . draga mea. A ieşit în grabă, a străbătut holul şi a coborît i>. iiirli* scării împodobite, fără să-şi dea seama pe unde călca.

11. irr,i cu capul plecat, fără să privească în jur. Trebuie să am inii i >i a spus. îşi pierduse autocontrolul ceva mai devreme, mu

uliii lusese atentă la cuvintele care îi ieşeau din gură. S-a

iu oi mir o galerie lungă de cel puţin treizeci de metri, .....MMI.i de soarele care pătrundea prin uşile mari de sticlă. riin ci imurile bine lustruite se zărea o grădină îngrijită. O iiiinili.iie scurtă era tot ce-i trebuia. Şi-a înfăşurat şalul pe ....... ■' .i ieşit, inspirînd adînc aerul proaspăt.

'ii.ulm.i era splendidă, luxuriantă, împărţită în secţiuni l(t*iiiiuiir de gard viu atent tuns. în mijloc era o capelă pe lîngă

66

LISA KLEYPAS

care curgea un pîrîu, ceva mai departe un iaz rotund plin cu nuferi albi. După care urma o grădină de trandafiri cu specii rare, Ayrshire. Lily a urcat o serie de trepte care duceau la o terasă cu vedere la un lac artificial. în apropiere se găsea o fîntînă înconjurată de doisprezece păuni sculptaţi. întreaga grădină avea o aură de serenitate absolută. Părea un tărîm fermecat, unde nu se putea întîmpla nimic rău. Cîţiva pomi fructiferi aflaţi în partea estică a domeniului ¡-au atras atenţia. Şi-a amintit imediat de livada de lămîi a vilei din Italia, acolo unde locuise timp de doi ani. Ea şi Nicole îşi petreceau majoritatea timpului în grădină sau pe loggia cu coloane din mahon, din spatele casei. Uneori mergeau la plimbare, într-un bosco umbrit din apropiere. - Nu te mai gîndi, şi-a spus cu ardoare. Nu. Dar amintirile îi erau la fel de clare, parcă totul se întîmplase ieri. S-a aşezat pe marginea fîntînii şi s-a înfăşurat mai bine în şal. Şi-a întors faţa spre pădurea îndepărtată, de dincolo de lac, amintindu-şi... - Dom ina! Dom ina! Am cum părat num ai bunătăţi de la p iaţă! Pîine caldă, brînză proaspătă şi un vin bun. Ajută-mă să culegem cîteva fructe iar la prînz vom... Se oprise, dîndu-şi seam a că în casetta dom nea o linişte neobişnuită. Zîm betul îi dispăruse de pe chip. Aşezase coşul pe podea şi intrase în casa cea mică. Era îm brăcată ca şi fem eile din partea locului, cu o fustă din bumbac şi o bluză cu m înea lungi şi largi iar pârul îl avea acoperit cu o batistă mare. Cu buclele negre ca tăciunele şi accentul fă ră cusur, era adesea confundată cu o italiancă. - Dom ina? întrebase ea cu teamă. M enajera apăruse brusc, cu fa ţa ridată şi arsă de soare

TENTEAZĂ-MĂ CU DRAGOSTEA TA

67

plină de lacrim i. Pârul grizonant i se desprinsese din coada răsucită în jurul capului. - Signorina, gemuse ea şi începuse să vorbească incoerent l ily nu înţelegea nimic din ce spunea. 0 cuprinsese de umeri şi încercase să o liniştească. Spune-mi ce s-a întîm plat, Domina. Unde e N icole? M enajera începuse să suspine şi m ai tare. Ceva se intimplase, ceva îngrozitor, care nu putea f i rostit. Copila ei era m ur bolnavă ? Se rănise ? îngrozită, Lily îi dăduse drumul fem eii /1ilrrgase spre scara care ducea la cam era fetiţei. Nicole? strigase. Nicole, a sosit m am a! Totul va fi... Nu m ai este, signorina/ lily îngheţase cu piciorul pe prim a treaptă, cu mîna u u lrşiatâ pe balustradă. 0 privise pe Domina, care trem ura vi/ibil. (< •vrei să spui? o întrebase. Unde este? Au venit doi bărbaţi. Nu i-am putut opri. Am încercat, I mio, dar... au lu at copila. Nu m ai este. 1 ily se simţise ca într-un coşmar. Nu era nimic de înţeles, ( r nu spus? întrebase cu voce joasă. Domina începuse ■ii suspine iar şi atunci Lily se repezise la ea: la naiba, nu m ai i‘iin ari 'gume-mi dacă mi-au lăsat vreun mesaj. 111unuia se dăduse un pas înapoi, speriată.

Nu au spus nimic. Unde au dus-o? Nu ştiu. >\u lăsat un bilet, ceva? Nu signorina. i lly pnvise în ochii înlăcrim aţi a i fem eii.

68

LISA KLEYPAS - Nu se poate, nu se întîm plă asta... Alergase disperată în

cam era fetiţei, împiedicîndu-se de trepte, lovindu-se fă ră să sim tă durerea. încăperea arăta ca de obicei, cu ju cării îm prăştiate pe jos şi o rochiţă cu volane atîrnatâ de spătarul unui scaun. Pătuţul era gol. Lily îşi dusese mîna la gură, prea speriată să strige: nu! Nicole.....