Dreptul LA Propria Imagine PDF

Preview

Summary

Download Dreptul LA Propria Imagine PDF

Description

DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE, DREPT AL PERSONALITĂŢII

DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE, DREPT AL PERSONALITĂŢII Jud. drd. Bogdan Cristea Curtea de Apel Bucureşti Resume Le nouveau Code civil adopte par le legislateur roumain regissent expressement le droit A leur propre image, en l’incluant dans la categorie plus large des droits de la personnalite, mais en donnant l’autonomie relative par des reglements distincts. Cet droit permet au titulaire d’interdire ou empecher une telle reproduction, de quelque maniere que l’apparence physique ou sa voix ou, le cas echeant, l’utilisation de ces reproductions, deduites de la raison que dans le texte, en certaines circonstances, une telle interdiction peut devenir incidente, y compris la façon dont l’image est capture. Toutefois, ce droit n’est pas probables limite. Pour determiner le statut juridique, nous sommes partis du texte juridique consacre par les dispositions du nouveau Code civil, en rapportant A la jurisprudence des juridictions nationales et la Cour europeenne des droits de l’homme tout en exploitant de nombreux faits ou des interpretations identifies dans la pratique juridique en France, Allemagne, Etats-Unis ou de la province canadienne du Quebec. Mots cles: le nouveau Code civil, le droit A propre image, les droits aux personalites. Abstract: The new Civil Code adopted expressly by the romanian legislature govern the right to their own image, by including in the broader category of personality rights, but giving the relative autonomy by separate regulations. This right allows the holder to prohibit or prevent such reproduction, in any manner that physical appearance or voice, or, where appropriate, the use of such reproductions, deducted from the reason that the text, in certain circumstances, such a ban may become incident, including how the image is captured. However, this right is not likely limited. To determine the status, we left the legal text devoted by the provisions of the new Civil Code, relating to the jurisprudence of national courts and the European Court of Human Rights while exploiting many facts or interpretations identified in legal practice in France, Germany, United States and the Canadian province of Quebec. Keywords: the new civil code, right to own image, rights of personalities. 1. Preliminarii

Noul Cod civil1) al României reglementează în corpul său inclusiv materia persoanelor, aceasta făcând anterior obiectul unui act normativ special2). ) Legea nr. 287/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 şi rectificată în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011 şi în M. Of. nr. 489 din 8 iulie 2011; republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011. 1

) A se vedea în acest sens Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 2

Se arată în doctrină că obiectul Codului civil [2009], ca unic criteriu obiectiv de construcţie a ramurii dreptului civil, circumscrie, într-o concepţie monistă, reglementarea raporturilor patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice, ca subiecte de drept civil3), tratând, la fel ca şi Codul civil de la 1864, nu numai raporturile juridice cu conţinut patrimonial, ci şi cele nepatrimoniale, care se referă la drepturile şi obligaţiile neevaluabile în bani, având doar un conţinut moral4). Un alt autor apreciază că noul Cod se încadrează în tendinţa modernă a dreptului civil, care vede în persoana fizică nu doar abstracţiune juridică titular de drepturi şi de obligaţii civile -, ci şi omul5) privit ca obiect de protecţie juridică, invocând în argumentare inclusiv reglementarea expresă a drepturilor personalităţii, menite să protejeze valori indisolubil legate de existenţa fizică, psihică şi morală a omului6). ) P. Perju în Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Art. 1 - 2664, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2012, p. 3, pct. 2, lucrare coordonată de Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei. Autorul menţionat mai arată: "Concepţia monistă asupra dreptului privat - care înlătură dihotomia dintre dreptul civil şi dreptul comercial - este proprie Codului civil italian şi Codului elveţian al obligaţiilor". 3

) D. Chirică, O privire asupra noului Cod civil. Titlu preliminar, în PR nr. 3/2011 martie, p. 115, pct. 7.

4

) "Codul civil este o oglindă a unui sistem social. (...) el se constituie întrun modelator al raporturilor interumane, oferind individului aflat în relaţie cu sine însuşi şi cu alţi indivizi principii după care îşi poate conduce viaţa, sub toate aspectele ei - spiritual, material, biologic şi, mai ales, social" Expunere de motive privitoare la noul Cod civil, pct. 1.1, disponibilă la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/5/em305.pdf (consultat 14 iulie 2012). 5

) E. Chelaru, Drepturile personalităţii în reglementarea noului Cod civil, Dreptul nr. 10/2011 octombrie, pp. 30-31, pct. 1.

6

În esenţă, legiuitorul a urmărit ca prin noul act normativ cu valoare de lege să integreze într-o formă unică şi unitară ansamblul reglementărilor privitoare la persoane7) şi la raporturile juridice având în conţinut drepturi patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale, regulile

sale constituind dreptul comun8) pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale9). ) "Legiuitorul a recunoscut fiecărei fiinţe umane calitatea de persoană, deci de subiect de drepturi şi obligaţii" - C. Munteanu, Drepturile personalităţii. Caractere şi limite, RRDP nr. 6/2011, p. 125, pct. 1. 7

) "Din textul art. 2 din noul Cod civil rezultă că acest act normativ reprezintă dreptul comun în materie de reglementări ţinând de sfera dreptului privat. Altfel spus, acolo unde o reglementare legală care se referă la o materie care ţine de domeniul dreptului privat, în măsura în care aceasta nu adaugă sau nu derogă de la normele noului Cod civil, regulile desprinse din el se vor aplica cu valoarea supletivă (s.n. B.C.), indiferent dacă lucrul acesta rezultă expres sau nu din reglementarea respectivă" - D. Chirică, op. cit., p. 116, pct. 3.

8

) A se vedea, în acest din urmă sens, dispoziţia expresă a art. 2 alin. (2) NCC.

9

Sub influenţa10) (îndeosebi) a reglementării Codului civil11) al provinciei Quebec12) (dar nu numai), legiuitorul român reglementează în noul Cod civil, la Cartea I (Despre persoane), în Titlul II (Persoana fizică), sub Capitolul II intitulat "Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente", începând cu art. 58 şi până la art. 81 inclusiv, un ansamblul de drepturi identificate la art. 58 prin marginalul "Drepturi ale personalităţii", statuând că "Orice persoană are dreptul la viaţă, sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine [s.n. B.C.], la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege13)". ) A se vedea Expunere de motive (cit. anterior), pct. 2 lit. A paragraf 4 "(...) o atenţie specială a fost acordată protecţiei drepturilor şi libertăţilor civile fundamentale inerente personalităţii umane [s.n. B.C.], consacrate în reglementările internaţionale. S-a apreciat că aspectele de principiu trebuie să-şi regăsească sediul în Codul civil, urmând ca reglementările de detaliu, mai ales cele de ordin procedural şi instituţional, să fie cuprinse în legi şi alte reglementări speciale. Această metodă a fost urmată şi de unele legislaţii străine, cum este Codul civil francez, Codul civil Quebec [s.n. B.C.] (normele cele mai moderne în materie)"; în acelaşi sens, E. Chelaru, op. cit., p. 34, pct. 3 - "(...) traducerea acestei sintagme din Codul civil al provinciei Quebec, din care s-au inspirat redactorii noii reglementări (...)" sau C. Munteanu, op. cit., p. 126 - "Sub influenţa Codului civil al provinciei Quebec, Codul civil împarte drepturile personalităţii (...)". 10

) "Codul civil din Quebec din 1991 transformă drepturile omului într-una din forţele sale "juridice", din care se naşte propria reformă şi pe care le exprimă într-un mod aparte. (...) drepturile omului sunt impregnate în substanţa mai multor părţi din cod şi exprimă, în final, paradigma noului drept comun din Quebec" - B. Melkevik, Le nouveau Code civil du

11

Quebec et les droits de l’homme: le paradigme d’un nouveau «droit commun», în PR nr. 9/2007 noiembrie, p. 34, abstract. ) "Le Code civil du Quebec - un ensemble legislatif structure et hierarchise - consacre l’integralite de la personne humaine comme l’un des principes generaux gouvernant la jouissance et l’exercice des droits civils, et ce, en accord avec la Charte des droits de la personne (...). La disposition preliminaire du Code, les articles 3 et 10 C.c.Q. et l’article 1 de la Charte quebecoise le soulignent avec insistance" - Curtea de Apel din Quebec, cauza (oraşul) Montreal c. Tarquini, [2001] R.J.Q. 1405 (C.A.) par. 174 (L. Otis), apud B. Melkevik, op. cit., p. 42.

12

) Legiuitorul recurge astfel în reglementare la un procedeu mixt de identificare a drepturilor personalităţii: pe de o parte, alege să enumere expres drepturile care se încadrează în această categorie - dreptul la viaţă, sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private; pe de altă parte, tocmai pentru a sublinia că enumerarea este doar exemplificativă, iar nu limitativă, arată, în continuare, că în această categorie se înscriu şi alte asemenea drepturi, sub condiţia de a fi însă recunoscute de lege. Pe cale de consecinţă, se deduce că, în viziunea legiuitorului român, o trăsătură a drepturilor, ce pot fi catalogate ca fiind ale personalităţii, este aceea de a fi «legale», în sensul că este de esenţa lor recunoaşterea legislativă, implicând din punctul meu de vedere chiar reglementarea, fie expresă şi detaliată, fie doar la nivel de principii. În acest fel, ele încetează a mai fi simple libertăţi civile, devenind drepturi subiective civile. Astfel, dacă dreptul la propria imagine este consacrat expres ca fiind un drept al personalităţii, totuşi rămâne o simplă libertate civilă aceea de modă vestimentară ţinând de alegerea hainelor sau a stilului vestimentar. 13

În doctrină se arată că "libertăţile civile care nu se bucură de o asemenea reglementare nu sunt veritabile drepturi, ci au valoare de principii generale de drept, a căror forţă se trage din cutumă, problema protecţiei lor juridice fiind pusă atunci când justiţia este chemată să se pronunţe asupra unor limitări inserate în acte juridice încheiate de particulari" - E. Chelaru, op. cit., p. 32, se face trimitere la G. Cornu, Droit civil. Introduction. Les persones. Les biens, 12eme edition, Ed. Montchrestien, Paris, 2005, pp. 239-240. 2. Drepturile personalităţii în general Aceste drepturi - iura in persona ipsa - sunt văzute ca neavând un obiect exterior subiectului însuşi, ci purtând chiar asupra acestuia, obiect şi subiect activ al dreptului care poate viza anumite aspecte sau atribute inerente persoanei înseşi14). De altfel, în acest din urmă sens, se impune a fi amintit şi art. 252 din noul Cod civil care arată că "Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane [s.n. B.C.], cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţie ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică" 15).

) M. Nicolae, Prescripţia extinctivă, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 413, pct. 241.

14

) Sub aspectul analizei de faţă interesează doar acele drepturi care au rezonanţă în dreptul civil, implicând raporturi juridice între particulari, iar nu şi în planul dreptului public ţinând de opozabilitatea faţă de autoritatea publică expresie a statului. Totodată, referirile făcute la drepturile personalităţii nu sunt menite să epuizeze subiectul, ce va beneficia de o dezvoltare într-un material redactat ulterior, ci doar în scopul integrării dreptului la propria imagine în cadrul mai general al speciei din care face parte.

15

Noţiunea şi teoria drepturilor personalităţii16) au fost opera doctrinei şi a jurisprudenţei, fiind conştientizate spre a fi puse în evidenţă abia la sfârşitul secolului al XIX-lea de şcoala germană17), deşi primele implicaţii apar în faţa instanţelor franceze18). ) Pentru detalii asupra genezei teoriei drepturilor personalităţii a se vedea Fr. Zenati-Castaing, Th. Revet, Manuel de droit des personnes, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 2006, p. 15. 16

) "Când Cancelarul Otto von Bismark a murit la 30 iulie 1898, doi fotografi au intrat în dormitorul său pe fereastră şi au fotografiat cadavrul. Pozele au fost vândute în Berlin către editura care a licitat cel mai mult. Revolta publică a generat dezbateri legislative referitoare la protejarea drepturilor privind personalitatea şi imaginea. În cele din urmă, la 1 iulie 1907 a intrat în vigoare Legea privind drepturile de autor asupra operelor de artă şi a fotografiilor (Kunsturhebergesetz), care conţinea dispoziţii exprese relative la protejarea imaginii individului (...) În 1899, în cauza Bismark, totuşi Curtea Supremă a Imperiului German nu a putut să se refere la vreun drept al personalităţii (...), în acele vremuri nefiind nici măcar cunoscute. Dată fiind lipsa unor dispoziţii legale pertinente, cei doi fotografi nu au putut fi acuzaţi decât de violare de domiciliu" - K. Hamacher, J. Schumacher, Germany’s approach to publicity and image rights, World Trademark Review, September/October 2008, pp. 72-73. 17

) "Un artist care a desenat-o pe faimoasă actriţă Rachel pe patul ei de moarte a vândut desenul în ciuda opoziţiei familiei acesteia. Au fost făcute fotografii ale desenului, dar Tribunalul civil de Sena a dispus confiscarea desenului şi a negativelor. Instanţa a arătat că «Nimeni nu poate, fără consimţământul expres al familiei, să reproducă şi să prezinte publicului imaginea unei individ pe patul său de moarte, indiferent de celebritatea persoanei respective (...) Dreptul de opunere la reproducere este absolut. Îşi găseşte fundamentul în respectul cerut de familia în suferinţă şi nu poate fi ignorat fără a fi stârnite cele mai intime şi demne de respect sentimente»" - T.P.I. Seine, 16 iunie 1858, D.P.III 1858, 52 (cauza Rachel) apud E. Logeais, J.-B. Schroeder, The French right of image: an ambigous concept protecting the human persona, 18 Loyola of Los Angeles Entertainment Law Review 511 (1998), p. 512, disponibilă la http://digitalcommons.lmu.edu/elr/vol18/iss/5. A se vedea şi Y. Eminescu, Dreptul de autor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 181.

18

Schimbarea concepţiei despre om, privit ca o realitate complexă, biologică şi psihică, a generat un efort doctrinar de creare a unor instrumente juridice specifice, menite să-i asigure protecţia juridică19); necesitatea unor asemenea instrumente juridice a fost conştientizată în jurisprudenţă, teoria drepturilor personalităţii fiind răspunsul doctrinar, care a fost apoi pus în operă de legiuitor20). Ele au fost construite pornind de la atributele fundamentale ale persoanei şi s-au dezvoltat luând în considerare demnitatea umană21). Deşi iniţial raportarea s-a făcut din perspectiva bunurilor22) şi a dreptului de proprietate23), totuşi astăzi majoritatea autorilor acceptă existenţa drepturilor personalităţii, iar legislaţiile diferitelor state le reflectă prin norme juridice24). ) E. Chelaru, în Noul Cod Civil. Comentariu pe articole..., p. 62, pct. 1, lucrare coordonată de Fl. A. Baias şi alţii (citată anterior, vezi şi supra Nota de subsol 3). 19

20

) Idem, p. 62, pct. 1.

) O. Ungureanu, C. Munteanu, Protecţia drepturilor nepatrimoniale cu privire specială asupra drepturilor personalităţii în concepţia noului Cod civil, RRDP nr. 1/2012, p. 246. 21

) În acest sens a se vedea şi O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., (Protecţia...), p. 246.

22

) "59. Natura acestor drepturi. Drepturile inerente personalităţii umane, zise bunuri înnăscute [s.n. B.C.], sunt nişte facultăţi reprezentând drepturi indispensabile pentru ca individul să îşi joace rolul său în societate. (...)", respectiv "60. Principalele drepturi. Dreptul la viaţă apăru în prima linie, dar Codul civil, care se ocupă în detaliu de formele de proprietate, ignoră proprietatea asupra corpului însuşi al individului [s.n. B.C.] (...)" - J. Hemard, Precis de droit civil, 3eme edition revue par R. Morel, Librairie du Recueil Sirey, Paris, 1943, p. 33, pct. 59 - 60.

23

) Pentru o privire asupra dreptului comparat în domeniu, a se vedea M. Nicolae, op. cit., pp. 416-418, pct. 243. 24

Reglementarea drepturilor personalităţii25) în noul Cod civil al României a fost văzută ca o premieră absolută în legislaţia noastră, un evident progres în protecţia persoanei26). Părerea exprimată este corectă câtă vreme accentul cade în exprimare asupra faptului identificării şi recunoaşterii exprese de către legiuitor a categoriei de "drepturi ale personalităţii", respectiv asupra faptului codificării în principala lege ţinând de domeniul dreptului privat - Codul civil - a unor drepturi a căror dimensiune fusese conturată şi dezvoltată anterior îndeosebi în dreptul public27). ) "Drepturile personalităţii ocupă poziţia centrală în cadrul drepturilor personale nepatrimoniale aparţinând persoanei fizice" E. Chelaru, op. cit., p. 31. 25

26

) O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit. (Protecţia...), p. 246.

) A se vedea cu titlu de exemplu art. 22, art. 26, art. 30 din Constituţia României sau art. 174-179, art. 180-184, art. 192-193, art. 197 etc. din Codul penal. 27

Codul [2009] împarte28) drepturile personalităţii în două categorii: pe de o parte, Secţiunea a II-a a Capitolului II tratează drepturile care privesc protecţia corpului uman, sub o dimensiune preponderent fizică - dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la integritate fizică, dar şi psihică; pe de altă parte, Secţiunea a III-a, intitulată Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, priveşte drepturi ţinând de valori morale sau sociale - dreptul la demnitate, dreptul la viaţă privată, dreptul la liberă exprimare, dreptul la propria imagine29). În plus30), se poate identifica o categorie suplimentară de drepturi, prin care se ocroteşte fiinţa umană după decesul său, reglementate de Secţiunea a IV-a din capitolul amintit, în conţinutul căreia intră atât drepturi al căror exerciţiu este posibil în timpul vieţii persoanei respective determinarea felului funeraliilor sau exprimarea anticipată a unui consimţământ în ipoteza prelevării de organe, ţesuturi şi celule umane -, dar şi aspecte privind exclusiv individul trecut în nefiinţă - respectul datorat memoriei şi corpului defunctului. ) Pentru detalierea clasificărilor doctrinare susceptibile a fi operate relativ la drepturile personalităţii, a se vedea O. Ungureanu, C. Munteanu, Dreptul la propria imagine - componentă a drepturilor personalităţii, în Dreptul nr. 10/2010, p. 63 şi urm.

28

) În acelaşi sens, C. Munteanu, op. cit., p. 126 - autorul menţionat le denumeşte pe cele din a doua categorie ca fiind "drepturi propriu-zise ale personalităţii". 29

) Un autor clasifică drepturile personalităţii, folosind drept criteriu conţinutul acestora, în drepturi care ocrotesc corpul uman şi funcţiile sale biologice şi psihice, respectiv drepturi care ocrotesc valori morale, iar, în funcţie de momentul în care acestea ocrotesc valorile indisolubil legate de umanitatea persoanei fizice, arată că intervin în timpul vieţii sau după decesul fiinţei umane - E. Chelaru, op. cit., p. 35.

30

Indiferent însă de categoria din care drepturile în discuţie fac parte, doctrina31) apreciază că acestea au, în principiu, o serie de trăsături juridice specifice: ) Vezi M. Nicolae, op. cit., p. 414, pct. 241(c); O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., (Dreptul...), p. 59 şi urm.; C. Mun...