U 6 - important PDF

Preview

Summary

Unitatea de învăţare 6. Alte forme ale răspunderii juridiceCuprins 6. Introducere ................................................................................................................. 6 .2. Competenţe ..........................................................................................

Description

Unitatea de învăţare 6. Alte forme ale răspunderii juridice Cuprins 6.1. Introducere ................................................................................................................. 6.2. Competenţe ................................................................................................................ 6.3. Răspunderea disciplinară ........................................................................................... 6.4. Răspunderea patrimonială......................................................................................... 6.5. Răspunderea penală.................................................................................................. 6.6. Rezumat...................................................................................................................... 6.7. Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................ 6.1. Introducere Această unitate de învățare completează cunoștințele sintetizate în unitatea de învățare precedentă. În mod concret, în cuprinsul acestei unități de învățare, prezentăm elementele definitorii pentru alte tipuri ale răspunderii juridice, diferite de răspunderea contravențională, după cum urmează: răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială și răspunderea penală. 6.2. Competenţele unităţii de învăţare După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să:  

prezinte elementele definitorii ale răspunderii disciplinare; identifice sancțiunile disciplinare;

 descrie elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale;  prezinte principiile răspunderii penale;  identifice tipurile de pedepse penale;  facă distincția între răspunderea contravențională și răspunderea penală.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 3 ore.

6.3. Răspunderea disciplinară Răspunderea disciplinară este generată de abaterea disciplinară, care reprezintă o faptă în legătură cu munca, ce constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici.

Sancţiunile disciplinare sunt acele mijloace de constrângere prevăzute de lege, cu un pronunţat caracter educativ, care au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea responsabilă a îndatoririlor de serviciu şi respectarea normelor de conduită, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici este o răspundere administrativdisciplinară, reglementată de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi se poate aplica numai în cazurile prevăzute de lege, iar răspunderea disciplinară a persoanelor încadrate pe baza contractului individual de muncă este reglementată de Codul muncii, Legea nr. 53/2003 şi se poate aplica numai în condiţiile prevăzute de această lege. Răspunderea disciplinară a angajaţilor este o instituţie specifică dreptului muncii şi constă într-un ansamblu de norme legale privind sancţionarea faptelor de încălcare cu vinovăţie de către orice salariat, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, a obligaţiilor asumate prin contractul individual de muncă, inclusiv a normelor de comportament. Răspunderea disciplinară a salariaţilor îndeplineşte, ca şi la funcţionarii publici, trei funcţii pe care le realizează simultan: -

funcţia sancţionatoare; funcţia preventivă;

- funcţia educativă. Temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor este contractul individual de muncă. Răspunderea disciplinară a salariaţilor apără ordinea interioară din entitatea economică şi poate fi antrenată numai în cazul existenţei raporturilor de muncă, nu şi după desfacerea contractului de muncă al persoanei vinovate, aşa cum se poate întâmpla în cazul antrenării răspunderii patrimoniale. Trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a salariaţilor sunt asemănătoare cu cele ale răspunderii administrativ-disciplinare a funcţionarilor publici: - este o formă a răspunderii administrative şi are un caracter sancţionator pronunţat; - este o formă de răspundere personală; - se fundamentează pe încălcarea unui raport de drept administrativ; - se bazează pe vinovăţia subiectului; - sancţiunile nu sunt privative de libertate. De reţinut este faptul că, este posibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea materială, cu răspunderea penală, cu răspunderea contravenţională şi cu răspunderea civilă delictuală. Sancţiunile disciplinare aplicabile salariaţilor sunt:  avertismentul scris;  suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;

 retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;  reducerea salariului de bază pe o durată de una-trei luni cu 5-10%;  reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de una-trei luni cu 5-10%;  desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Prin statute profesionale, aprobate prin legi speciale, se poate stabili un alt regim sancţionator pentru anumite categorii de angajaţi. Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare şi are în vedere următoarele elemente: - împrejurarea în care a fost săvârşită fapta; - gradul de vinovăţie a salariatului; - consecinţele abaterii disciplinare; - comportamentul general al salariatului la serviciu; - eventualele sancţiuni disciplinare primite anterior. Sancţiunea disciplinară se constată şi se aplică prin decizie de sancţionare, care se emite în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. 1. Definiți abaterea disciplinară. 2. Care este temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor? 3. Care sunt trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a salariaţilor? 4. Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile salariaților? 5. Cum se constată și cum se aplică sancțiunea disciplinară? 6.4. Răspunderea patrimonială Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice care are rolul de a restabili situaţia patrimoniului persoanei vătămate la nivelul anterior săvârşirii faptei ilicite care a provocat diminuarea acestuia. Conform Legii nr. 53/2003, răspunderea patrimonială a salariaţilor intervine numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:  paguba a fost produsă de un salariat al entităţii păgubite;  paguba a fost săvârşită în legătură cu munca salariatului, printr-o faptă ilicită, personală şi cu vinovăţie;  fapta salariatului nu este infracţiune. Dacă una dintre aceste trei condiţii nu este îndeplinită, răspunderea patrimonială se stabileşte în conformitate cu Codul civil.

Principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a salariaţilor sunt: a) răspunderea patrimonială a salariaţilor este întotdeauna personală, neadmiţându-se, în principiu, solidaritatea debitorilor; b) în dreptul muncii nu operează, de regulă, prezumţia de culpă împotriva salariaţilor unei entităţi, prin urmare, unitatea păgubită, trebuie să facă dovada existenţei elementelor necesare pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a angajaţilor. De la principiul inexistenţei prezumţiei de culpă fac excepţie pagubele din gestiuni. Persoanele vinovate pentru lipsurile din gestiuni sunt considerate în culpă; c) răspunderea patrimonială a salariaţilor se stabileşte prin mijloacele specifice dreptului muncii, de regulă prin angajamente de plată, spre deosebire de răspunderea civilă care se stabileşte, de obicei, prin hotărâri ale organelor judecătoreşti; d) în cazul răspunderii patrimoniale a angajaţilor, paguba poate fi constatată în cel mult 3 ani de la producerea ei; e) acoperirea prejudiciului se realizează, în principiu, prin reţinerile din salarii, în rate lunare, respectându-se principiul ocrotirii veniturilor necesare debitorului şi familiei sale. Ratele lunare nu pot depăşi 1/3 din salariul net. Dreptul muncii admite executarea silită a bunurilor mobile şi imobile ale debitorului numai în două situaţii:  gestionarii care au provocat pagube în gestiunea încredinţată sunt obligaţi să acopere prejudiciul în termen de o lună de zile, în caz contrar se procedează la executarea silită a garanţiilor în numerar şi a celor suplimentare;  debitorul nu mai este încadrat în muncă. Răspunderea patrimonială poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite cumulativ patru elemente:   

prejudiciul (paguba); fapta ilicită; vinovăţia (culpa);

 raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Prejudiciul constă fie în diminuarea activului unei entităţi ca urmare a unei fapte ilicite, fie în majorarea pasivului extern (datoriilor). Fapta ilicită constă în orice acţiune sau inacţiune a salariaţilor care încalcă: sarcinile de serviciu stabilite prin contractele individuale de muncă şi prin fişele posturilor, ordinea de drept şi actele normative emise în baza legii, îndatoririle profesionale, regulile de convieţuire socială.

Obligaţia de a repara prejudiciul cauzat nu decurge numai din faptul că a avut loc o faptă ilicită şi păgubitoare, ci este necesar ca fapta respectivă să se fi produs cu vinovăţie (intenţia directă şi indirectă, neglijenţa). Raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a angajaţilor este necesar ca din complexul evenimentelor şi a neregulilor care au avut loc, să fie selectate acelea care au fost esenţiale pentru producerea pagubei. Nu se pot imputa decât acele pagube care sunt consecinţa directă a unor fapte ilicite. Răspunderea patrimonială a persoanelor vinovate de păgubirea patrimoniului poate fi stabilită numai dacă prejudiciul a fost constatat în cel mult 3 ani de la producerea lui din culpă. Constatarea pagubei generează raporturi juridice, numai dacă:  prejudiciul este stabilit de organe competente, învestite legal cu acest drept;  prin actele de constatare se face dovada, fără echivoc, în ceea ce priveşte mărimea pagubei şi persoanele vinovate. Conducătorii entităţilor şi ai compartimentelor financiar-contabile au obligaţia să asigure toate măsurile necesare pentru constatarea daunelor în cadrul termenelor de prescripţie şi să facă toate demersurile în vederea obţinerii titlurilor executorii. Principalele titluri executorii utilizate pentru recuperarea pagubelor sunt: ordinul sau dispoziţia de imputare, angajamentul de plată și hotărârea judecătorească. 1. Definiți răspunderea patrimonială. 2. Când intervine răspunderea patrimonială a salariaţilor? 3. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a salariaţilor? 4. Care sunt elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale a salariaților? 5. Ce înțelegeți prin prejudiciu? Dar prin fapta ilicită? 6.5. Răspunderea penală Răspunderea penală, prin rolul său coercitiv şi sancţionator, este una dintre cele mai grave forme de răspundere juridică, care poate fi antrenată în scopul reabilitării ordinii de drept încălcate. Răspunderea penală contribuie la sancţionarea celor vinovaţi de săvârşirea unor fapte ilicite, cu un grad ridicat de pericol social. Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni. La baza răspunderii penale stau următoarele principii:  principiul legalităţii răspunderii penale, conform căruia numai legea prevede care sunt faptele care constituie infracţiune;

 principiul conform căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale;  principiul caracterului personal al răspunderii penale, conform căruia răspunde penal numai persoana care a săvârşit infracţiunea, precum şi cea care a cooperat cu intenţie la săvârşirea ei;  principiul unicităţii răspunderii penale, potrivit căruia săvârşirea unei infracţiuni atrage o singură dată răspunderea penală şi implicit o singură sancţiune;  principiul prescriptibilităţii răspunderii penale, se referă la faptul că răspunderea penală este anulată prin prescripţie, respectiv prin trecerea unui anumit interval de timp, în care dacă infractorul nu a fost tras la răspundere, acest fapt nu mai este posibil, întrucât răspunderea penală a fost înlăturată ca efect al trecerii timpului;  principiul individualizării penale, se referă la activitatea de stabilire şi aplicare a sancţiunilor prevăzute pentru fiecare infracţiune. Codul Penal clasifică pedepsele penale în: pedepse principale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. Pedepsele principale, la rândul lor, se împart în pedepse principale pentru crime (sancţionate cu detenţia pe viaţă, detenţia severă între 15-30 de ani) şi pedepse principale pentru delicte (închisoare între un an şi 15 ani, închisoarea între 15 zile şi un an etc.). Pedepsele complementare pentru crime şi delicte îmbracă forma interzicerii exerciţiului unor drepturi de la un an la 10 ani, degradarea militară. Pedeapsa accesorie pentru crime şi delicte constă în interzicerea exerciţiului tuturor drepturilor prevăzute ca pedeapsă complementară. Pedepsele penale, în toate formele, se aplică numai de către instanţa de judecată. Organele de control financiar au obligaţia ca, în situaţia în care, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, constată că există indicii privind săvârşirea unor infracţiuni, să întocmească proces verbal distinct şi să îl înainteze cu tot materialul probator organului de urmărire penală. 1. Definiți răspunderea penală. 2. Care este temeiul răspunderii penale? 3. Care sunt principiile care stau la baza răspunderii penale? 4. Cum sunt clasificate pedepsele penale în Codul Penal? 5. Cine aplică pedepsele penale? 6.6. Rezumat În cadul acestei unități de învățare am prezentat elementele definitorii pentru răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială și răspunderea penală.

Răspunderea disciplinară este generată de abaterea disciplinară, care reprezintă o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici. Sancţiunile disciplinare sunt acele mijloace de constrângere prevăzute de lege, cu un pronunţat caracter educativ, care au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea responsabilă a îndatoririlor de serviciu şi respectarea normelor de conduită, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice care are rolul de a restabili situaţia patrimoniului persoanei vătămate la nivelul anterior săvârşirii faptei ilicite care a provocat diminuarea acestuia. Conform legii, răspunderea patrimonială a salariaţilor intervine numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:  paguba a fost produsă de un salariat al entităţii păgubite;  paguba a fost săvârşită în legătură cu munca salariatului, printr-o faptă ilicită, personală şi cu vinovăţie;  fapta salariatului nu este infracţiune. Dacă una dintre aceste trei condiţii nu este îndeplinită, răspunderea patrimonială se stabileşte în conformitate cu Codul civil. Răspunderea patrimonială poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite cumulativ patru elemente:  

prejudiciul (paguba); fapta ilicită;

 

vinovăţia (culpa); raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Răspunderea penală contribuie la sancţionarea celor vinovaţi de săvârşirea unor fapte ilicite, cu un grad ridicat de pericol social. Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni. 6.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Definiți abaterea disciplinară. 2. Care este singurul temei al răspunderii penale? 3. Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile salariaților? 4. Care sunt elementele definitorii ale răspunderii patrimoniale? 5. Care este temeiul juridic al răspunderii disciplinare a salariaţilor? 6. Care sunt principiile care stau la baza răspunderii penale?

7. Care sunt formele răspunderii juridice? 8. Definiți răspunderea patrimonială. 9. Care sunt trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare a salariaţilor? 10. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a salariaţilor? 11. Cum sunt clasificate pedepsele penale în Codul Penal? 12. Care sunt principalele trăsături ale răspunderii patrimoniale a salariaţilor?...