Exam 11 November 2018, questions and answers PDF

Preview

Summary

Drept penal special 2
...

Description

INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE Definiție.Constituie variant tip, sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală. Y Obiectul juridic special principal constă în relațiile sociale referitoare la îndeplinirea în bune condițiuni a activității de înfăptuire a justiției. Obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale cu privire la apărarea cinstei, onoarei, demnității și libertății persoanei. În cazul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, nu avem obiect material. În cazul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, subiectul activ nu este circumstantial. Poate fi subiect activ orice persoană, chiar și o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă; de asemenea poate fi subiect activ și persoana care acționează în calitate de reprezentant al unei persoane juridice indiferent dacă aceasta este o instituție publică sau privată. La aceasta infractiune exista coautorat,atunci cand cineva care face un denunt sau o plangere mincinoasa se intelege cu o alta persoana,care pentru a sustine invinuirea mincinoasa cuprinsa in denunt sau plangere, produce ori ticluieste probe mincinoase. Referitor la subiecții pasivi ai infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, deosebim un subiect pasiv principal și un subiect pasiv secundar. Subiectul pasiv principal este statul, ca administrator al justiției, reprezentant al organelor judiciare a căror activitate a fost pusă în pericol prin săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, în esență, justiția fiind atributul statului. Subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană fizică sau juridică ce prin activitatea infracțională a subeictului activ este învinuită pe nedrept de comiterea unei fapte penale. Latura obiectivă. În cazul variantei tip, elementul material constă într-o acțiune de a sesiza organele judiciare prin denunț sau plângere. Pentru existența infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare se cere ca sesizarea nereală să se facă prin denunț sau plângere. Urmarea imediată constă în principal în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității de înfăptuire a justiției. Inducerea în eroare a organelor judiciare este comisă numai dacă întrea activitatea subiectului activ și rezultatul la care a făcut referire există o legătură de cauzalitate. Latura subiectivă. Infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare în varianta tip se comite fie cu intenție directă, fie indirectă. Subiectul activ trebuie să cunoască, să știe că sesizarea este nerealp și urmărește prin aceasta să pună în pericol înfăptuirea justiției, or, chiar dacă nu urmărește acest lucru, acceptă și această eventualitate. Forme. Actele preparatorii sunt posibile la infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, însă acestea nu sunt incriminate. Tentativa este posibilă, însă nu este incriminată și, ca atare, nu este pesepsită.Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care denunțul, plângerea, respectiv probele nereale sunt aduse la cunoștiință autorităților. Epuizarea are loc în momentul comiterii ultimului act de sesizare nereală sau, respectiv al producerii sau întocmirii de probe nereale. Sancțiuni. Inducerea în eroare a organelor judiciare este sancționată în varianta tip cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar în varianta agravată, cu închisoare de la unu la 5 ani.

1

Cauze de nepedepsire. Dacă cel care a savârșit fapta declasă, înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale, aceasta nu se pedepsește. Cauza de nepedepsire are caracter personal și beneficiază de ea numai cel care a făcut declarația de retragere. Aspecte procesuale. Acțiunea penală pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă se pune în mișcare din oficiu. FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI Definiție. Ajutorul dat faptuitorului in scopul impiedicarii sau ingreunarii cercetarilor intr-o cauza penala tragerii la raspundere penala,executarii unei pedepse sau masuri privative de libertate. Obiectul juridic special. Favorizarea faptuitorului are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justititiei penale prin asigurarea descoperirii, cercetarii si judecarii celor care au comis fapte prevazute de legea penala si a executarii sanctiiunilor penale aplicate in cazul in care aceste fapte constituie infractiuni. Obiectul material nu exista. Subiectul activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile cerute de lege si comite o asemenea fapta, textul necerand existenta infractiunii de vreo calitate speciala . Legea penala se refera la ajutorul dat unui faptuitor. Favorizarea faptuitorului presupune o activitate de favorizare a altuia si nu o activitate de autofavorizare, subiectul favorizarii neputand fi deci nici autorul si nici participantul la fapta in legatura cu care s-a comis activitatea de favorizare. Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al dreptului la infaptuire a activitatii judiciare, iar pe de alta parte, in secundar, ca subiect pasiv, poate fi orice persoana ale carei interese au fost prejudiciate prin comiterea faptei. Latura obiectivă. Elementul material consta in activitatea de a da ajutor unui faptuitor, pentru a impiedica sau ingreuna cercetarile intr-o cauza penala, tragerea la raspundere penala, executarea unei pedepse sau masuri privative de libertate, fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul comiterii infractiunii. Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei penale; aceasta stare de pericol subzista si in situatia in care ajutorul dat faptuitorului este apt sa aiba ca rezultat sustragerea de la raspunderea penala,insa acest rezultat nu se realizeaza in mod concret, existand doar posibilitatea de a se produce vreunul din rezultatele anterioare. Raportul de cauzalitate rezulta implicit din comiterea faptei-constatarea ca a fost savarsita activitatea de dare de ajutor unui participant la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala inseamna implicit constatarea legaturii de cauzalitate. Elementul subiectiv consta in vinovatie, care se manifesta sub forma intentiei directe. Fapta comisa din culpa nu este prevazuta de lege ca infractiune, intrucat ajutorul este dat in vederea unui anumit obiectiv prevazut in text-impiedicarea sau ingreunarea cercetarii penale. Forme. Infractiunea de favorizare a faptuitorului este susceptibila de a fi realizata printr-o activitate ilicita de durata si cu o derulare in toate formele obisnuite: acte pregatitoare, tentativa, consumare, epuizare. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care activitatea de ajutor a fost realizata si s-a produs urmarea imediata, in sensul ca ajutorul dat avea ca obiectiv impiedicarea sau ingreunarea cercetarii intr-o 2

cauza penala, tragerea la raspundere penala, executarea unei pedepse sau masuri privative de libertate. Poate fi comisa si in forma continua dar si continuata. Sanctiuni. Pedeapsa pentru infractiunea de favorizare a faptuitorului este inchisoare de la 1 la 5 ani sau amaneda. Favorizarea savarsita de un membru de familie nu se pedepseste. Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. TĂINUIREA Definitie. Primirea,dobandirea,transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun de catre o persoana care fie a cunoscut,fie a prevazut dinn imprejurarile concreta ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala,chiar fara a cunoaste natura acesteia. Obiectul juridic special este complex si consta,pe de o parte,in relatiile sociale referitoare la infaptuirea jusitiei care sunt lezate prin comiterea faptei de tainuire,iar pe de alta parte,din relatiile sociale de ordin patrimonial. Obiectul material il reprezinta bunul tainuit,respectiv bunul care provine dintr-o fapta prevazuta de legea penala pe care tainuitorul l-a primit,dobandit,transformat sau a carei valorificare a inlesnit-o. Subiectul activ al infractiunii de tainuire poate fi orice persoana ce raspunde penal.Participatia este posibila sub oricare din formele sale.Tainuitorul nu poate fi autor sau participant la comiterea faptei prevazute de legea penala din care provine bunul. Subiectul pasiv principal este statul ca titular al valorii sociale ocrotite,iar secundar este persoana fizica sau juridica privata sau publica fata de care s-a savarsit fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul tainuit. Latura obiectiva. Elementul material in cazul acestei infractiuni consta in una din urmatoarele actiuni:primirea,dobandirea sau transformarea unui bun, ori inlesnirea valorificarii lui.  Primirea presupune ca faptuitorul accepta cu orice titlu sa detina bunul ce provine prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.  Prin dobandire se intelege situatia in care tainuitorul devine proprietarul bunului in cauza prin cumparare,donatie,dare in plata,schimb,etc.  Transformarea presupune o modificare a substantei bunului sau a formei sale,tainuitorul folosindu-se de o serie de mijloace cum ar fi:topire,montare,vopsire,etc.  Inlesnirea valorificarii inseamna a ajuta la instrainarea bunului in vederea obtinerii unor foloase.Savarsirea oricareia dintre actiunile enumerate duce la realizarea infractiunii de tainuire. Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru buna infaptuire a justitiei .In secundar,se realizeaza si trecerea bunului ce provine dintr-o fapta prevazuta de legea penala in alta sfera patrimoniala ori modificarea substantei si formei sale,prin aceasta reducandu-se posibilitatea de recuperare a acelui bun de catre cei carora le apartinea. Raportul de cauzalitate dintre actiune si consecinte rezulta,in principiu,din insasi materialitatea faptei,adica din chiar actiunea de primire,transformare a bunului. Elementul subiectiv consta in intentie directa sau indirecta. Forme. Infractiunea de tainuire este susceptibila atat de acte pregatitoare,cat si de tentative, dar acestea nu se pedepsesc. Consumarea infractiunii are loc in momentul executarii oricareia din actiunile 3

specifice:primirea,dobandirea,transformarea,inlesnirea valorificarii bunului provenit din savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala,autorul cunoscand sau prevazand din imprejurarile concrete provenienta bunului. Tainuirea se poate comite in forma infractiunii continuate atunci cand ea vizeaza un complex de bunuri provenite din aceeasi fapta prevazuta de legea penala. Sanctiuni.Inchisoarea de la 1 an la 5 ani sau amenta.Tainuirea savarsita de un membru de familie nu se pedepseste. Aspect procesuale.Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. OBSTRUCȚIONAREA JUSTIȚIEI Definitie. Savarseste infractiunea de obstructionare a justitiei persoana care,fiind avertizata asupra consecintelor faptei sale: a) impiedica, fara drept,organul de urmarire sau instanta sa efectueze,in conditiile legii,un act procedural; b) refuza sa puna la dispozitia organului de urmarire penala,instantei sau judecatorului sindic,in tot sau in parte,datele,informatiile,inscrisurile sau bunurile detinute,care i-au fost solicitate in mod explicit,in conditiile legii,in vederea solutionarii unei cauze. Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la buna infaptuire a activitatii justitiei,activitate care este incompatibila cu lipsa de cooperare din parteea persoanelor carora li se solicita sprijinul de catre autoritatile judiciare. Obiectul material - aceasta infractiune este lipsita,de regula,de obiect material.Totusi in varianta alternativa de la litera b),obiectul material poate consta in inscrisurile sau bunurile detinute,pe care faptuitorul refuza sa le puna la dispozitia organelor judiciare,la solicitarea expresa a acestora. Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege. Paticipatia penala este posibila in toate formele: coautorat, instigare sau complicitate. Subiectul pasiv nu poate fi decat statul,intrucat prin obstructionarea justitiei pericolul creat vizeaza statul ca titular al dreptului de a infaptui justitia.Nu exista conditii speciale de loc sau timp cerute de textul legal. Latura obiectiva. Elementul material - fapta se realizeaza din punct de vedere al elementului material printr-o actiune alternativa a faptuitorului de a impiedica,fara drept,organul de urmarire sau instanta sa efectueze,in conditiile legii,un act procedural ori de a refuza sa puna la dispozitia organului de urmarire penala,instantei sau judecatorului sindic,in tot sau in parte,datele,informatiile,inscrisurile sau bunurile detinute,care i-au fost solicitate in mod explicit,in conditiile legii in vederea solutionarii unei cauze. Urmarea imediatase creeaza o stare de pericol pentru desfasurarea normala si legala a activitatii de infaptuire a justitiei.Nu este necesar ca fapta de obstructionare a justitiei sa conduca la imposibilitatea terminarii procedurii ori la o solutie contrara intereselor justitiei si aflarii adevarului,ci doar ca fapta sa puna in pericol infaptuirea justitiei. Raportul de cauzalitate - Intre starea de pericol si activitatea subiectului actic trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Acesta rezulta,de regula,din insasi savarsirea actiunii incriminate. Forme. In cazul infractiunii de obstructionare a justitiei,actele e pregatire si tentativa,desi posibile,nu sunt incriminate.

4

Infractiunea se consuma in momentul in care s-a realizat activitatea de impiedicare a efectuarii unui act procedural ori in momentul refuzului punerii la dispozitie a datelor,informatiilor, inscrisurilor, periclitanduse astfel infaptuirea justitiei. Sanctiuni.Inchisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda. Aspect procesuale. Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. INFLUENȚAREA DECLARAȚIILOR Definitie. Incercarea de a determina sau determinarea unei persoane,indiferent de calitatea acesteia,prin corupere,prin constrangere ori prin alta fapta cu efect vadit intimidant,savarsita asupra ori asupra unui membru de familie al acesteia,sa nu sesizeze organele de urmarire penala,sa nu dea declaratii,sa isi retraga declaratiile,sa dea declaratii mincinoase, ori sa nu prezinte probe,intr-o cauza penala,civila sau in orice alta procedura judiciara. Obiectul juridic special consta in relatiile sociale referitoare la buna infaptuire a justitiei,prin garantarea accesului liber la justitie prin protejarea libertatii oricarei persoane de a se adresa justitiei si de a da declaratiile ori de a infaptisa probele pe care le considera necesare in raport cu interesele sale,independent de orice forma de presiune exercitata din partea vreunui tert,fie asupra sa,fie asupra membrilor de familie. Obiectul material nu exista,intrucat banii sau alte foloase oferite in cadrul actiunii de corupere constituie mijlocul folosit,nu obiectul material al infractiunii. Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege,necerandu-se vreo calitate speciala sau vreo limitare in acest sens.Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat,instigare,complicitate. Subiectul pasiv nu poate fi decat statul, intrucat prin influentarea declaratiilor, pericolul creat vizeaza statul,ca titular al dreptului de a infaptui justitia. In secundar,se aduce atingere si persoanei constranse sau asupra careia se exercita o alta fapta cu efect vadit intimidant. Latura obiectiva. Elementul material - fapta se realizeaza printr-o actiune a faptuitorului,care incearca sa determine sau determina o persoana,prin constrangere sau corupere ori prin alta fapta cu efect vadit intimidant,sa nu sesizeze organele de urmarire penala,sa nu dea declaratii,sa isi retraga declaratiile,sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe,intr-o cauza penala,civila sau in orice alta procedura judiciara.  incercarea de a determina presupune incercarea de a convinge o persoana sa actioneze intr-un anumit fel ori sa ramana in pasivitate.  determinarea presupune ca actiunea faptuitorului a reusit sa trezeasca ecou in mintea persoanei determinate,care a luat hotararea sa indeplineasca cerinta faptuitorului.  coruperea presupune oferirea sau promisiunea de bani sau alte foloase pentru a determina comiterea faptei,neavand importanta daca oferire sau promisiunea a fost acceptata sau respinsa.  Prin constrangere se intelege atat constrangerea fizica,cat si constrangerea morala,psihica,ambele trebuind sa fie de natura a inspira celui care executa un sentiment de temere,din cauza caruia el nu mai are deplina libertate psihica.Asadar,persoana in cauza este obligata,silita,fortata sa actioneze in concordanta cu cerintele faptuitorului si impotriva obiectivului de aflare a adevarului si infaptuire a justitiei. Urmarea imediata se creeaza o stare de pericol pentru desfasurarea normala si legala a activitatii de infaptuire a justitiei,savarsirea infractiunii putand duce la denaturarea adevarului,a probelor. 5

Raportul de cauzalitate. Intre starea de pericol si activitatea subiectului activ trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta rezulta,de regula,din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, infractiunea se savarseste numai cu intentie directa.Faptuitorul constrange sau corupe o persoana ori efectueaza alte activitati cu efect intimidant asupra acesteia in scopul special de a o determina sa nu sesizeze organele de urmarire panal,sa nu dea declaratii,sa retraga declaratiile,sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe intr-o cauza penala,civila ori in alta procedura judiciara.Pentru realizarea elementului subiectiv este necesar ca faptuitorul sa fi prevazut ca prin actiunea sa s-ar putea pune in perciol infaptuirea justitiei si sa fi urmarit acest rezultat. Mobilul si scopul nu prezinta importanta pentru exitenta infractiunii,insa se va tine cont de acestea la individualizarea judiciara a pedepsei. Forme. In cazul acestei infractiuni,actele de pregatire si tentativa sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Infractiunea se consuma in momentul in care s-a realizat activitatea de incercare prin corupere,constrangere sau alta activitate cu efect intimidant de a nu seseiza organele de urmarire penala,a nu da declaratii,a retrage declaratiile,a da declaratii mincinoase ori a nu prezenta probe intr-o cauze penala,civila sau in alta procedura judiciara. Sanctiuni. Inchisoarea de la 1 an la 5 ani. Cauze justificative. Nu constituie infractiune intelegerea patrimoniala dintre infractor si persoana vatamata,intervenita in cauzl infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila sau pentru care intervine impacarea.Este necesar acordul de vointa al victimei in mod neindoielnic. Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. MĂRTURIA MINCINOASĂ

a) b) c) d)

Definiție. Constituie mărturie mincinoasă în varianta tip fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat. Constituie varianta agravată, mărturia mincinoasă săvârșită: De un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor; De un investigator sub acoperire; De o persoană care întocmește un un raport de expertiză ori de un interpret; În legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca obiect juridic special relațiile sociale privitoare la buna înfăptuire a justiției. Infracțiunea poate avea un obiect juridic secundar, consând în relațiile sociale privitoare la anumite atribute esențiale ale persoanei sau în relațiile sociale cu caracter patrimonial. Infracțiunea de mărturie mincinoasă nu are un obiect material, încât acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii nu se îndreaptă asupra unei entități materiale. Subiectul activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă este calificat, în sensul că ac...