Grile posibile examen din UI PDF

Preview

Summary

 Teste grilă – U Mecanismul prin care resursele sunt organizate pentru a fi folosite în vederea satisfacerii nevoilor societăţii este cunoscut sub numele de: a) guvern; b) societate comercială; c) întreprindere publică; d) administraţie privată; e) economie. Factorii de producţie reprezintă: a) par...

Description

 Teste grilă – U1 1. Mecanismul prin care resursele sunt organizate pentru a fi folosite în vederea satisfacerii nevoilor societăţii este cunoscut sub numele de: a) guvern; b) societate comercială; c) întreprindere publică; d) administraţie privată; e) economie. 2. Factorii de producţie reprezintă: a) parte a capitalului tehnic; b) parte a capitalului bănesc; c) parte a resurselor economice atrase în procesul economic; d) numai obiect al proprietăţii publice; e) numai obiect al proprietăţii private. 3. Care dintre următoarele resurse nu constituie factori de producţie? a) capitalul tehnic; b) populaţia aptă de muncă, dar neocupată; c) materiile prime, materialele şi combustibilul; d) populaţia ocupată; e) construcţiile speciale ale societăţilor comerciale.

4. Conceptul de raritate a resurselor semnifică faptul că: a) resursele sunt disponibile în schimbul unui preţ; b) oferta de resurse este finită; c) alegerile individuale sunt inutile; d) importul este inevitabil; e) resursele sunt insuficiente în raport cu volumul şi structura nevoilor. 5. Forma curbei posibilităţilor de producţie reflectă: a) legea cererii; b) legea ofertei; c) legea descreşterii randamentelor; d) legea creşterii costului de oportunitate; e) scăderea costului de oportunitate. 6. Costul de oportunitate reprezintă: a) valoarea celei mai bune alternative sacrificate de alocare a resurselor; b) costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate; c) valoarea resurselor folosite pentru implementarea unei decizii; d) costul celui mai important factor de producţie; e) cheltuielile efectuate pentru realizarea unei unităţi de produs.

7. Un fermier poate cultiva pe o suprafaţă de teren grâu şi/sau porumb. Presupunând că resursele de care dispune sunt folosite integral, se dau următoarele combinaţii posibile accesibile fermierului: Posibilităţi 1 2 3 4 5 6 7

Producţia de grâu (tone) 200 100 50 0 150 300 250

Producţia de porumb (tone) 40 80 100 120 60 0 20

Costul de oportunitate pentru grâu este: a) 4 tone de porumb; a) 10 tone de porumb; b) 0,4 tone de porumb; -(40-80)/(200-100) c) 2,5 tone de porumb; d) nu se poate determina. 8. Creşterea producţiei de bunuri realizate în cursul unei perioade de timp la nivelul unei economii naţionale ar putea fi provocată de: a) creşterea numărului şomerilor; b) creşterea nivelului general al preţurilor; c) schimbarea preferinţelor de consum ale populaţiei; d) utilizarea unor tehnologii mai eficiente; e) reducerea volumului de resurse disponibile. 9. Care dintre următoarele afirmaţii exprimă cel mai bine scopul economiei ca ştiinţă? a) studiul utilizării resurselor în vederea obţinerii de bunuri şi servicii pentru propria folosinţă şi pentru schimb; b) studiul utilizării banilor în cadrul unei economii; c) distribuţia venitului între membrii societăţii; d) studiul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea nevoilor nelimitate; e) studiul cererii de bunuri şi servicii din partea menajelor. 10. Microeconomia se ocupă cu studiul: a) agregatelor macroeconomice; b) populaţiilor; c) acţiunilor agenţilor economici individuali; d) politicilor de combatere a şomajului; e) politicilor de combatere a inflaţiei.

11. Macroeconomia se ocupă cu studiul: a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni; b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni; c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale; d) comportamentului economiei privită ca un întreg; e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual. 12. ............. face afirmaţii despre “ce ar trebui să fie”, în timp ce .............face afirmaţii despre “ceea ce este” bazate pe evenimente observabile şi posibil de verificat: a) analiza pozitivă/analiza normativă; b) analiza normativă/analiza pozitivă; c) macroeconomia/microeconomia; d) microeconomia/macroeconomia. 13. Arătaţi fenomenul care nu determină deplasarea CPP: a) o descoperire tehnică aplicabilă în producţia uneia dintre cele doua bunuri b) o creştere a populaţiei active c) o preferinţă crescută pentru unul dintre cele doua bunuri d) descoperirea de noi resurse utilizabile în producţia celor doua bunuri. 14. Într-o oră, producătorul A poate coace 6 pâini sau 4 plăcinte. Costul de oportunitate pentru coacerea fiecărei pâini este: a) 2/3 plăcinte b) 3/2 plăcinte c) 4/3 plăcinte d) 1 plăcintă e) nici o variantă. 15. Nu reprezintă caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă: a) proprietatea privată asupra factorilor de producţie; b) urmărirea de către indivizi a propriului interes; c) intervenţia limitată a statului în economie; d) planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social; e) manifestarea liberă a iniţiativei agenţilor economici.

 Teste grilă – U2

1. Elasticitatea cererii în raport cu preţul reprezintă: a)raportul dintre cantitatea cerută şi modificarea preţului b)raportul dintre modificarea cantităţii cerute şi preţ c)raportul dintre modificarea relativă a cantităţii cerute şi modificarea relativă a preţului d)raportul dintre modificarea relativă a preţului şi modificarea relativă a cantităţii cerute. 2. Un bun este un bun GIFFEN dacă: a)cantitatea cerută scade când preţul scade b)cantitatea cerută scade când preţul creşte c)cantitatea cerută creşte, când venitul creşte d)cantitatea cerută creşte sau scade când preţul creşte. 3. Curba orizontală a cererii bunului X în raport cu preţul său are semnificaţia: a)bunul este relativ elastic în raport cu preţul său b)bunul este perfect elastic în raport cu preţul său c)bunul are elasticitate unitară în raport cu preţul său d)bunul este inelastic în raport cu preţul său. 4. Dacă preţul scade cu 10%, iar cantitatea cerută creşte cu 25%, atunci cererea este: a)elastică b)inelastică c)de elasticitate unitară d)perfect inelastică. 5. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, iar indicele preţului bunului X este 125%, atunci: a)cererea pentru X creşte şi pentru Y se reduce b)cantitatea cerută din X se reduce şi cererea pentru Y creşte c)cererea pentru ambele bunuri creşte d)cererea pentru ambele bunuri se reduce. 6. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, iar indicele preţului bunului X este 130%, atunci: a)cererea pentru Y creşte b)cererea pentru X creşte c)cererea pentru Y scade d)cererea pentru X şi Y cresc. 7. Atunci când cererea şi oferta pe piaţa unui bun scad, în condiţiile în care oferta scade mai mult decât cererea: a) preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru creşte b) preţul de echilibru scade, creşte sau nu se modifică, iar cantitatea de echilibru creşte c) preţul de echilibru scade, creşte sau nu se modifică, iar cantitatea de echilibru scade d) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru creşte e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.

8. Dacă elasticitatea cererii unui bun normal în raport cu venitul este egală cu 0,5 şi dacă statul creşte impozitele, având ca efect o reducere a veniturilor cu 10%, atunci cererea: a)creşte cu 5% b)scade cu 5% c)creşte cu 10% d)scade cu 0,5% 9. Într-o săptămână preţul creşte de la 500 u.m la 600 u.m, iar cantitatea oferită creşte de la 200 unităţi la 280 unităţi. În acest caz, oferta în funcţie de preţ este: a) elastică b) inelastică c) cu elasticitate unitară d) perfect inelastică. 10. Ştiind că: Cx: Q = 85 – 5 P iar Ox: Q = 25 + 5 P Dacă piaţa este în echilibru, cantitatea de bun x vândut şi cumpărat este: a) Q=55 b) Q= 85 c) Q=25 d) Q=30 e) 60. 11. În piaţa grâului, cererea şi oferta sunt: Qc = 100 – 10 P, Qo = 20 + 5 P. Dacă guvernul impune un preţ de 7 u. m., atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 25 unităţi de cantitate oferită b) un surplus de 55 unităţi de cantitate oferită c) un deficit de 30 unităţi de cantitate oferită d) un deficit de 25 unităţi de cantitate oferită. 12. Indicaţi răspunsul corect privind relaţia dintre preţ, cantitate cerută şi cantitatea oferită în cazul unui bun: a) dacă preţul creşte, cantitatea cerută şi cantitatea oferită se reduc; b) dacă preţul se reduce, cantitatea cerută şi cantitatea oferită cresc; c) dacă preţul creşte, cantitatea cerută creşte iar cantitatea oferită se reduce; d) dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade iar cantitatea oferită creşte; e) dacă preţul se reduce, cantitatea cerută scade iar cantitatea oferită creşte. 13. Care dintre următoarele produse sau servicii apreciaţi că are cel mai scăzut coeficient de elasticitate a cererii în raport cu preţul? a) hainele de blană; b) autoturismele de lux; c) energia electrică; d) serviciile pentru petrecerea timpului liber; e) casele de vacanţă. 14. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă? a) cantităţile dintr-un bun oferite de majoritatea producătorilor; b) cantităţile dintr-un bun solicitate de cumpărători; c) cantităţile de bunuri oferite de producătorii interni şi externi; d) cantităţile dintr-un bun pe care producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la niveluri diferite de preţ; e) nici una dintre alternativele de mai sus.

15. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute din bunurile X şi Y: Venitul consumatorului este 1000 unităţi monetare În această situaţie: Preţul bunului X 50 25

Cantitatea cerută bunul X 20 45

Cantitatea cerută bunul Y 75 150

a) bunurile X şi Y sunt substituibile; b) bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi Y sunt inferioare; d) bunurile X şi Y sunt normale; e) nu se poate preciza natura bunurilor X şi Y.

 Teste grilă – U4 1. Utilitatea în sens economic este: a) satisfacţia pe care un individ anticipează să o obţină prin consumul unei cantităţi dintr-un bun; b) măsura gradului în care un anumit individ acţionează pentru atingerea scopului propus; c) cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care un consumator o consumă la un moment dat; d) expresia bunăstării sociale; e) sporul de utilitate totală scontat a se obţine prin consumul unei unităţi suplimentare dintrun bun sau serviciu, caeteris paribus. 2. Accepţiunea cardinală de măsurare a utilităţii presupune: a) măsurarea utilităţii prin ordonarea preferinţelor în raport cu nivelul satisfacţiei totale; b) stabilirea unei ierarhii între utilitatea diferitelor bunuri; c) măsurarea utilităţii prin ataşarea unui număr pentru fiecare doză consumată; d) analiza proprietăţilor, caracteristicilor şi însuşirilor reale sau imaginare ale bunurilor; e) satisfacţia suplimentară resimţită de un consumator prin consumul unei doze suplimentare dintr-un bun. 3. Teoria utilităţii ordinale: a) realizează o descriere consumatorului;

matematică

relativ

simplă

a

reacţiilor

b) porneşte de la principiul lui Pareto, care se referă la ierarhizarea preferinţelor consumatorului; c) se regăseşte în legea lui Gossen; d) se referă la legea utilităţii marginale descrescânde; e) susţine că utilitatea trebuie şi poate fi măsurată cu exactitate. 4. Utilitatea marginală este: a) întotdeauna mai mare decât cea totală; b) o utilitate normală; c) sporul de utilitate totală scontat a se obţine prin consumul unei unităţi suplimentare dintrun bun sau serviciu, caeteris paribus; d) întotdeauna pozitivă; e) imposibil de corelat cu utilitatea totală scontată a se obţine prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun sau serviciu. 5. Dacă utilitatea marginală este pozitivă atunci utilitatea totală scontată a se obţine va fi: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) maximă; d) minimă; e) nulă. 6. Consumatorul raţional trebuie să compare utilitatea suplimentară cu costurile suplimentare. Astfel, regula maximizării utilităţii se poate exprima astfel: a) UM = UT; b) UMA/PA = UMB/PB; c) UMA/PB = UMB/PA; d) UMA/PA > UMB/PB; e) UM este maximă. 7. Preferinţele consumatorului pot fi descrise cu ajutorul: a) liniei bugetului; b) curbelor de indiferenţă; c) izocuantei; d) curbei posibilităţilor de producţie; e) liniei izocostului. 8. Curba de indiferenţă reflectă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul obţine niveluri diferite de satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul scontează să obţină acelaşi nivel de satisfacţie; c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie care permit obţinerea aceluiaşi volum de producţie;

d) combinaţia de bunuri şi servicii prin consumul cărora consumatorul obţine o utilitate totală maximă; e) nici o variantă. 9. Panta curbei de indiferenţă: a) este rata marginală de substituţie a bunurilor de consum; b) este întotdeauna egală cu panta liniei bugetului; c) este egală cu panta liniei bugetului numai atunci când se atinge echilibrul consumatorului; d) a,b; e) a,c. 10. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: y

B

D

C A

x

a) punctul A arată cantitatea maximă ce poate fi achiziţionată şi consumată din bunul x; b) punctul B arată cantitatea maximă ce poate fi achiziţionată şi consumată din bunul y; c) punctul C semnifică o combinaţie posibilă; d) punctul D semnifică o insuficienţă a venitului pentru a achiziţiona şi consuma respectiva combinaţie de bunuri x şi y; e) toate afirmaţiile sunt adevărate. 11. Dacă un consumator îşi foloseşte întreg venitul disponibil pentru a procura două bunuri x şi y şi dacă preţul bunului x scade, ceteris paribus, atunci linia bugetului: a) se va deplasa la stânga; b) nu-şi va modifica poziţia; c) se va deplasa la dreapta; d) nu-şi va modifica poziţia; e) va fi paralelă cu cea iniţială. 12. Echilibrul consumatorului raţional este corect definit astfel: a) cantităţile bunurilor care costă mai puţin; b) cantităţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia;

c) venitul care-i permite satisfacerea tuturor trebuinţelor; d) cantităţile maxime din bunurile substituibile; e) cantiţăţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia ţinând cont de bugetul său şi de preţurile de achiziţie ale bunurilor. 13. Un consumator a consumat 4 unităţi dintr-un bun x a căror utilitate individuală (în evaluare cardinală) a apreciat-o 10,7,5,3. Dacă ar mai consuma încă 2 unităţi din bunul respectiv utilitatea marginală a acestora va fi: 0 şi -2. În aceste condiţii utilitatea totală resimţită de către acest consumator (în evaluare cardinală): a) este crescătoare; b) rămâne constantă; c) este 0; d) este descrescătoare; e) creşte până la un punct, după care scade. 14. Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy + 1. În punctul de coordonate A(3,9) de pe curba de indiferenţă optimă, rata marginală de substituţie a bunului X cu bunul Y (RMSxy) este : a) 2; b) 3; c) 4; d) 5; e) 6. 15. Un consumator are o funcţie de utilitate de tipul: U(x,y) = 4 x 2y. El se confruntă cu o constrângere bugetară descrisă de necesitatea de a se încadra doar în limita unui venit total de 120 u.m, în condiţiile unor preţuri de 1 u.m pentru x şi 4 u.m pentru y. Să se stabilească cum se va modifica opţiunea consumatorului, în condiţii de echilibru, dacă Px creşte cu 100%, preţul lui y scade cu 50% iar venitul disponibil rămâne constant: a) y creşte cu 2 bucăţi, iar x scade cu 2 bucăţi; b) y creşte cu 5 bucăţi, iar x creşte cu 2 bucăţi; c) y creşte cu 10 bucăţi, iar x scade cu 40 bucăţi; d) y scade cu 10 bucăţi, iar x creşte cu 2 bucăţi; e) y şi x nu se modifică.  Teste grilă – U4 1. Dacă productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie, atunci: a) productivitatea medie scade; b) productivitatea medie creşte; c) productivitatea medie este maximă; d) productivitatea medie creşte pânî la un punct, după care scade. 2. Izocuanta reprezintă: a) curba unei combinaţii posibile a 2 factori de producţie având acelaşi cost total;

b) curba care arată corelaţia dintre cererea pentru muncă, capital şi producţie; c) curba care reprezintă ansamblul combinaţiilor posibile dintre 2 sau mai mulţi factori de producţie, care pot fi folosiţi pentru obţinerea aceluiaşi volum de producţie; d) curba care evidenţiază ansamblul combinaţiilor de bunuri care asigură acelaşi nivel de utilitate. 3. Izocostul reprezintă: a) ecuaţia dreptei bugetului consumatorului, b) ecuaţia dreptei bugetului producătorului, c) ecuaţia dreptei care evidenţiază ansamblul combinaţiilor posibile de facttori de producţie pe care firma poate să-i achiziţioneze cheltuind integral venitul; d) ecuaţia dreptei care evidenţiază ansamblul combinaţiilor de factori de producţie care conduc la acelaşi nivel de producţie; e) b şi c. 4. Productivitatea medie a 6 muncitori este 15 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 7 lea muncitor este 18 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală scade; c) productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie scade; e) productivitatea marginală este maximă. 5. În cazul randamentelor de scară crescătoare: a) producţia va creşte într-o proporţie superioară creşterii factorilor de producţie; b) producţia va creşte într-o proporţie inferioară creşterii factorilor de producţie; c) are loc o creştere în aceeaşi proporţie a outputului şi a cantităţii factorilor de producţie. 6. O întreprindere produce un bun folosind factorii de producţie muncă (L) şi capital (K). Producţia obţinută evoluează după o funcţie de tipul F (L,K) = 4 L K 2. În acest caz, uilizarea factorilor de producţie se realizează cu randamente de scară: a) Crescătoare b) Descrescătoare c) Constante d) Nedeterminate. 7. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 produse. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia, în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%: a) 200 b) 125 c) 100 d) 50 e) 75.

8. La momentul t0, productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1000 de produse/salariat. În momentul t1 producţia a sporit de 3 ori fgaţă de t0, iar numărul de salariaţi a crescut cu 100%. Productivitatea marginală a muncii este: a) 1000 produse b) 2000 c) 3000 d) 4000 e) 1500. 9. Un producător are următoarea funcţie de producţie: Q = f(L, K) = L 4 K5. Costurile totale pe care le poate face acest producător sunt de 72 u.m, iar preţurile celor 2 factori de producţie sunt: PL = 2 u.m, PK = 3 u.m. Câte unităţi din factorul de producţie muncă şi capital alege producătorul în condiţii de echilibru? a) 4 L şi 7 K b) 13 L şi 17 K c) 10 L şi 9 K d) 4L şi 15 K e) nicio variantă. 10. Costul variabil la momentul t0 este 16 mil. u.m, iar Q0 = 8000 buc. În condiţiile creşterii producţiei (Q) cu 10%, costul marginal este de 2 ori mai mare decât CVM 0. Să se determine indicele costului variabil (Icv). a)100% b)120% c)320% d)20% e)nicio variantă.

11. Dacă productivitatea marginală creşte, atunci costul marginal: a) creşte b) scade c) este minim d) este maxim e) nu se poate preciza. 12. Dacă funcţia costului total este dată de relaţia: CT = 150 + 2Q + 4Q 2 , unde Q este producţia, să se determine costul fix mediu pentru o producţie de 10 bucăţi. a) 570 b) 150 c) 170 d) 17 e) 15.

13. În cazul în care costurile variabile totale scad într-o mai mică măsură decât producţia, costul total mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e)este minim. 14. Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT reprezintă costul total, iar Q producţia. Care din afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul marginal este crescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este inferior costului total mediu; e) costul marginal este superior costului total mediu. 15. Dacă costul marginal (Cmg) este mai mare decât costul total mediu (CTM), atunci: a) CTM creşte, b) CTM scade, c)CTM este minim, d)Cmg este minim, e)Cmg scade.

 Teste grilă – U5 1. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată? a) în concurenţă fiecare acţionează din interes; b) premisa concurenţei este libertatea preţului; c) concurenţa permite o creştere a eficienţei; d) toate cele de mai sus. 2. Care dintre structurile de piaţă de mai jos se caracterizează prin intrare foarte uşoară pe piaţă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung: a) Oligopolul b) Monopolul c) Concurenţa perfectă d) Concurenţa monopolistică. 3. Atomicitatea pieţei se referă la faptul că: ...