Istoria psihologiei - Summary A History of Modern Psychology PDF

Preview

Summary

Rezumatul capitolelor pentru examen din cartea suport "Istoria Psihologiei Moderne" de Schultz si Schultz. ...

Description

Noua psihologie

Parintele fondator al psihologiei moderne Wilhelm Wundt a fost intemeietorul psihologiei, ca disciplina academica formala. El a dat nastere psihologiei experimentale ca stiinta. A investigat senzatia, perceptia, atentia, sensibilitatea, reactia si asocierea. Wundt a fost intemeietorul psihologiei deoarece intemeierea este un act deliberat si intentionat. Ea presupune integrarea cunostiintelor anterioare si publicarea materialului nou organizat. Astfel, contributia lui Wundt la intemeierea psihologiei se datoreaza valorificarii ideii de experiment sistematic. Wundt si-a propus, deci, sa edifice deliberat o noua stiinta, prima lucrare in acest sens a fost “Principii de psihologie fiziologica” (1873-1874). Scopul lui Wundt a fost acela de a promova psihologia, insa el, desi este intemeietorul psihologiei, nu este si creatorul ei. Wundt a vrut sa devina medic, insa deoarece si-a dat seama ca nu-i va face placere sa lucreze in medicina, a ales sa-si faca licenta in fiziologie. Si-a dat doctoratul sub indrumarea lui Johannes Muller. Si-a expus pentru prima data ideile intr-o carte intitulata “Contributii la teoria perceptive senzoriale” (nasterea literara a noii stiinte) (1858-1862), in care isi descria propriile sale experimente originale, realizate intr-un laborator improvizat. Vorbind despre metodele pe care le considera importante pentru noua psihologie, el a mentionat expresia “psihologie experimentala”. Anul urmator, el publica “Prelegeri despre mintile oamenilor si animalelor” in care abodra probleme precum timpii de reactive si psihofizica. In 1867, el tine un curs de psihologie fiziologica la Heidelberg, materialul de curs reprezentandu-l capodopera “Principii” (a consacrat psihologia ca stiinta de laborator independenta). Psihologia fiziologica insemna psihologie experimentala. Wundt si-a inceput cea mai importanta faza a carierie ca profesor de fiolosofie la Universitatea din Leipzig (1875). El a publicat “Studii filosofice” (initial sub numele de “Studii psihologice”), care a pus bazele laboratorului sau. Ulterior, a reusit sa schimbe numele in “Studii psihologice”, iar avand astfel un manual, o publicatie academica si un laborator, psihologia putea sa se afirma. Laboratorul de la Leipzig a primit discipoli din toate partile lumii si a fost replicat in Rusia si Japonia. La un moment dat, numarul studentilor care frecventau cursurile sale era de 600. Psihologia culturala – un alt domeniu asupra caruia si-a indreptat atentia a fost intemeierea unei psihologii sociale. El a realizat o lucrare in 10 volume “Psihologie culturala”. Psihologia culturala se ocupa cu diversele stadii ale dezvoltarii mentale omeneste, asa cum se manifestau ele in limbaj, arta, mituri, morala etc. Ca urmare a publicarii acestei opere, psihologia s-a impartit in psihologie sociala si psihologie experimentala. Wundt credea ca functiile mentale simple (senzatia si perceptia), trebuie studiate prin metode de laborator. Investigarea proceselor mentale superioare nu este posibila decat prin metodele experimentale ale sociologiei, antropologiei. Psihologia culturala nu a avut impactul pe care Wundt il dorea (in Revista Americana -> 4% psihologie culturala, 61% psihologie experimentala). Acest lucru se datora anilor de aparitie. Intre 1900 si 1920 se afirmase in America alta orientare. Pana la moarte, Wundt a scris aproximativ 54000 de pagini. Studiul experientei constiente - psihologia lui Wundt s-a bazat pe metodele experimentale ale stiintelor naturale. Subiectul psihologiei lui Wundt a fost constiinta. Dupa parerea sa, constiinta includea parti diferite si putea fi studiata

prin metoda analizei sau reductiei. El considera ca primul pas in investigarea unui fapt era descrierea elementelor constituante ale acestuia. Wundt nu era de accord ca elementele constiintei sunt statice, el era de parere ca e activa in organizarea propriului continut. De aceea studierea ca atare a continutului constiintei ofera doar un punct de plecare pentru intelegera proceselor psihologice. Voluntarismul este idea ca mintea are capacitatea de a organiza continuturi mentale in procese de gandire de nivel superior. Experienta mijlocita si nemijlocita – Experienta mijlocita ofera informatie despre altceva decat elementele acelei experiente; experienta nemijlocita este impartiala prin interpretare. Dupa opinia lui Wundt, experientele umane de baza formeaza stariile de constiinta (elementele mentale). Obiectivul lui Wundt era sa analizeze mintea la nivelul elementelor. Metoda introspectiei – Wundt isi descria psihologia ca stiinta experientei constiente -> prin urmare metoda psihologiei trebuie sa presupuna observarea experientei constiente. Insa numai persoana care are acea experienta o poate obsera. Metoda observatiei implica introsepctia (examinarea propriilor stari mentale = perceptie interna). Metoda introspectiei nu a fost inventata de Wundt, se poate gasi si la Socrate, insa inovatia consta in aplicarea experimentului controlat in introspectie. Regulile introspectiei: -

Observatorii trebuie sa fie capabili sa determine cand are loc procesul Observatorii trebuie sa fie pregatiti sau cu atentia treaza Trebuie ca observatia sa fie repetata Conditiile in care este derulat experimental trebuie sa poate fi modificate, astfel incat stimuli sa poata fi variati

In plus, trebuie observate schimbarile survenite in experientele raportate de subiecti. Introspectia va oferi, astfel, toate datele de baza in investigarea problemelor ce intereseaza psihologia. Scopul recursului la perceptia interna este de a produce observatii precise, capabile de a fi reproduse. Pentru a atinge acest obiectiv, Wundt a insistat ca observatorii sai sa fie formati cu rigurozitate, li se cerea sa realizeze 10000 de observatii introspective inainte de a fi suficient de pregatiti -> ei trebuiau sa devina capabili sa realizeze observatii mecanic; ei nu au nevoie de ragaz, isi descriu experienta imediat. Wundt a acceptat foar rar genul de introspectie calitativa. Cea mai mare parte a cercetarilor lui, Wundt recurgea la inregistrarea cantitativa a timpilor de reactie. Elementele experientei constiente – obiectivele: -

descompunerea proceselor constiente in elementele lor de baza clarificarea modului in care aceste elemente sunt sintetizate si organizate determinarea legilor care guverneaza organizarea elementelor

Senzatiile – una din cele doua forme elementare ale experientei. Sunt provocate de stimularea organelor de simt. Sentimentele – celelalte forme elementare ale experientei. Senzatiile si sentimentele sunt aspecte simultane ale experientei nemijlocite. Sentimentele reprezinta complementele subiective ale senzatiilor, dar nu sunt generate de vreun organ de simt. Senzatiile sunt insotite de o anumita coloratura, iar cand senzatiile se combina pentru a da o stare mai complexa va rezulta un sentiment. Wundt a propus o teorie tridimensionala a sentimentelor (explicatia lui Wundt cu privire la starile emotionale bazate pe trei dimensiuni: placere/neplacere, tensiune/relaxare, excitatie/inhibare). Folosind un mentronom, el a declarat ca dupa

ce a auzit mai multe sunete, unele erau mai placute decat altele. El a sugerat astfel ca starea mentala reprezentata de sentiment se regaseste pe un continuum. Wundt considera emotiile ca fiind combinatii complexe de sentimente elementare. Organizarea elementelor experientei constiente – desi a pus accentul pe elementele experientei constiente, Wundt a recunoscut faptul ca atunci cand privim obiectele din lumea reala, perceptiile noastre au o anumita unitate sau trasaturi de ansamblu. Aperceptia – procesul prin care sunt organizate elementele mentale. Pentru Wundt, aperceptia este un proces activ. Destinul psihologiei lui Wundt in Germania – psihologia a ramas chiar si la doua decenii dupa moartea lui Wundt o subspecialitate a filosofiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca unele persoane au pledat impotriva separarii lor/universitatile nu ii gaseau psihologiei o insemnatate si nu o finantau. In 1912, la o reuniune a Societatii de Psihologie Experimentala de la Berlin, psihologii au solicitat mai multe fonduri. Dificultatea provenea din faptul ca psihologia lui Wundt nu era potrivita pentru rezolvarea unor probleme din lumea reala. Criticile la adresa psihologiei lui Wundt Vulnerabilitatea a fost in primul rand introspectia. Cand introspectia realizata de observatori diferiti duce la rezultate diferite, care este de fapt rezultatul bun? Declinul psihologiei wundtiene s-a datorat si opiniilor prea vertiginoase ale lui Wundt despre PRM. Pozitia sa politica l-a costat chiar si Premiul Nobel. In plus, in ultimii ani de viata a lui Wundt apare in Germania psihologia formei si in Austria psihanaliza; in SUA, functionalismul si behaviorismul au pus in umbra abodrarea lui Wundt. In aceeasi ordine de idei, colapsul econimic al Germania a determinat imposibilitatea Universitatii din Leipzig chiar de a achizitiona exemplare din ultimele opere ale lui Wundt. Mostenirea lui Wundt Restrangand subiectul psihologiei la experienta constienta, Wundt evita discutiile despre suflet nemuritor. Hermann Ebbinghaus Dupa ce Wundt afirmase ca nu se pot realiza experiemente asupra proceselor superioare, un psiholog german reuseste sa realizeze acest lucru. Scopul lui Ebbinghaus era sa aplice metoda experimentala la procese mentale superioare, iar domeniul in care a ales sa-si desfasoare munca a fost cel al invatarii. Cercetarea din domeniul invatarii Opera lui Ebbinghaus despre invatare si uitare a fost apreciata ca una dintre cele mai importante. Pentru unitatea de masura fundamentala a invatarii el a propus frecventa asocierilor drept conditie a aducerii aminte. Ebbinghaus a estimat ca dificultatea materialului de invatat poate fi masurata socotind numarul de repetitii necesare pentru a reproduce perfect materialul. Pentru acest material a compus liste de silabe similare, dar nu identice, cunoscute sub numele de silabe fara sens. Silabe fara sens = silabe prezentate intr-o serie fara inteles, pentru studierea procesului mnezic.

Ebbinghaus voia sa foloseasca un material cu care ar putea exista doar putine asocieri din trecut sau chiar niciuna. Silabele pe care le-a creat erau tipic formate din doua consoane separate de o vocala (YAK). INSA pentru Ebbinghaus nu silabele individuale erau lipsite de sens, ci intreaga lista de cuvinte. El a elaborat mai multe studii: -

-

unul a investigat diferenta dintre viteza de memorare a listelor de silabe vs. viteza de memorare a unui material care avea un sens limpede -> concluzia pe care a tras-o a fost ca materialul fara sens este de noua ori mai greu de retinut a studiat si efectul lungimii materialul de invatat asupra numarului de repetii necesare -> materialul mai lung avea nevoie de mai mult timp a studiat si efectele suprainvatarii (repetarea listelor de mai multe ori decat este necesar), asocierile, aducerea aminte

Toate aceste studii au dus la aparitia celebrei curbe a lui Ebbinghaus a uitarii care arata ca materialul este uitat rapid in primele ore dupa invatare si mai incet ulterior. Rezultatele investigatiilor sale au fost publicate in “Despre memorie: o contributie la psihologia experimentala”.

Structuralismul

E. B. Titchener Titchener s-a concentrat asupra elementelor de continut din minte si alipirii lor mecanice prin procesul de asociere, insa a renuntat la doctrina aperceptiei a lui Wundt. Cercetarile lui Titchener s-au concentrat asupra elementelor insesi. Potrivit lui Titchener, rolul psihologiei este sa analizeze constiinta la nivelul aprtilor ce o alcatuiesc si astfel sa-i determine structura. Titchener si-a obtinut doctoratul la Leipzig in 1892. A obtinut un post la Cornell University pentru a preda psihologia si a conduce laboratorul, iar in urma numarului mare de studenti si-a lasat cercetarile pe seama lor. De asemenea, el a tradus operele lui Wundt in engleza. Printre operele lui Titchener se numara “Principii de Psihologie”, “Introducere in psihologie” etc. In grupul “Experimentalistii lui Titchener” intrunit regulat pentru a compara rezultatele cercetarilor, accesul era interzis femeilor. Desi nu le lasa sa participe la intalnirile Experimentalistilor, el incuraja promovarea femeilor in psihologie. Prima femeie care a dobandit doctoratul in psihologie a fost Margaret Washburn. La doi ani dupa moartea lui Titchener, Experimentalistii si-au schimbat numele in Societatea Psihologilor Experimentali si admiteau femei. Continut experientei constiente Potrivit lui Titchener, tematica psihologiei este experienta constienta, in dependenta pe care o are aceasta experienta de persoana care o traieste efectiv. In studierea experientei constiente, Titchener avertiza in legatura cu eroarea de stimul (= confundarea proceselor mentale de studiat cu stimulul sau obiectele observate) -> ex. cu marul (obiectul observatiei noastre trebuie descris in termenii continuturilor elementare ale experientei)

Titchener a definit constiinta ca suma experientelor noastre asa cum exista ele la un moment dat. Mintea este suma experientelor pe care le acumulam pe parcursul vietii. Ele sunt asemanatoare, insa constiinta contine doar procesele mentale ce au loc intr-un anumit moment, iar mintea cuprinde totalitatea proceselor. Titchener afirma ca singurul scop al psihologiei este sa descopere realitatea structurii mintii. Introspectia Introspectia (autoobservarea) s-a bazat pe descrierea elementelor constitutive ale starii constiente, mai degraba decat sa relateze in cuvinte obisnuite. Titchener a preluat de la Kulpe denumirea de introspectie experimentala sistematica pentru a-si descrie metoda. A recurs la relatari detaliate, calitative si subiective. Titchener punea accentul pe parti in vreme ce Wundt se orienta catre intreg. Titchener a fost influentat de catre scrierile lui James Mill dar si de spiritul mecanicist ce se poate observa in imaginea pe care o avea despre observatorii sai. Ii numea reactivi (termen folosit de chimisti) ceea ce insemna ca ii vedea pe subiectii sai drept instrumente de inregistrat mecanice, care reactioneaza in mod obiectiv. Subiectii trebuiau sa fie perfect impartiali (in consonanta cu Wundt). TItchener a propus o abordare experimentala pentru observatia introspectiva din psihologie si a urmat cu strictete regulile experimentului. Reactivii realizau introspectii pentru o varietate de stimuli si furnizau observatii de durata, amanuntite. Un alt experiment ar fi rostirea cu voce tare a unui cuvant, subiectilor cerandu-se sa observe efectul pe care acest stimul il are asupra constiintei. Elementele constiintei TItchener a propus trei probleme esentiale pentru psihologie: -

reducerea proceselor constinete la componentele lor cele mai simple stabilirea legilor potrivit carora aceste elemente sunt asociate stabilirea legaturii elementelor cu procesele fiziologice

TItchener a definit trei stari elementare ale constiintei: senzatiile, imaginile si starile afective. Senzatiile reprezinta elemente de baza ale perceptiei si sunt prezente in sunete, imagini, mirosuri etc. Imaginile reprezinta elementele ideilor si se gasesc in procesele care reflecta experiente ce nu sunt de fapt prezente (amintirea). Starile afective sau afectele sunt elementele emotiilor si se gasesc in experiente precum dragostea, ura sau tristetea. Desi fundamentale si ireductibile, elementele mentali pot fi grupate in cateogorii. El considera cele patru proprietati ca fundamentale pentru orice senzatie: -

calitatea (caracteristica care distinge fiecare element de alt element) – si la Wundt intensitatea (se refera la cat de puternica/slaba este o senzatie) – si la Wundt durata (succesiunea unei senzatii pe firul timpului) claritatea (rolul atentiei in experienta constienta – cea asupra careia ne orientem atentiea este mai clara)

Starile afective sunt caracterizate doar de primele trei deoarece Titchener credea ca e impsobil sa iti focalizezi atentia nemijlocit asupra unui element efectiv sau asupra unei emotii. Anumite procese senzoriale poseda si intinderea. Toate procesele constiente pot fi reduse la unul dintre aceste atribute. In plus, Titchener a refuzat teoria tridimensionala a sentimentelor, afirmand ca afectele poseda o singura dimensiune, a placerii/neplacerii. Ulterior, Titchener isi modifica psihologia structurala, spunand ca nu ar mai trebui sa gandim in termenii senzatiilor si afectelor ci in cei ai dimensiunilor.

In anii 1920, el considera problematica sintagma de “psihologie structurala” si incepe sa-si defineasca abordarea ca “psihologie existentiala”. De asemenea, a inceput sa-si reconsidere metroda introspectiva, adoptand un punct de vedere fenomenologic, in care experienta era examinata asa cum survine. Critici la adresa structuralismului Avand in vedere neclintirea lui Titchener, multi psihologi au ajuns sa considere psihologia sa structurala ca pe o incercare inutila de a pastra principii si metode invechite. Odata cu moartea lui Titchener a murit si structuralismul. Critici la adresa introspectiei Introspectia era utilizate de decenii, iar atacurile nu erau noi. Kant spunea ca orice incercare de introspectie modifica experienta. August Comte afirma ca daca mintea ar fi capabila sa isi observe activitatile, ar trebuie sa se divida in doua: o parte care sa se observa si alta care sa fie observata. Atacurile au continuat chiar si la adresa introspectionismului lui Titchener, unul dintre ele fiind cauzat de incapacitatea lui de a defini metoda introspectiva. In plus, este atacata metodologia lui Titchener, legata de scopurile in care erau formati subiectii (ex. cu “vad o masa”). Daca insa termenii obisnuiti sunt exclusi din vocabular, atunci cum sa pregatim observatorii sa descrie experienta? E nevoie de dezvoltarea unui limbaj introspectiv. Insa acest vocabular de lucru nu a fost dezvoltat, intre observatii realizate de subiecti chiar din acelasi laborator existand diferente. In plus, critcii au spus ca introspectia este de fapt retrosepctia deoarece de la experienta la raportarea ei trece un timp. In afara de criticile asupra introspectiei, a fost contestat si faptul ca integralitatea unei experiente nu poate fi reluata de vreo combinare ulterioara a partilor deoarece nicio experienta nu ne parvine in senzatii individuale. In plus, faptul ca Titchener considera psihologia animala sau psihologia copilului nefiind psihologie cu adevarat deoarece nu se incadarau viziunii sale, a fost iar contestat. Contributiile structuralismului Au existat de asemenea contributii ale structuralismului. Subiectul a fost bine delimitat iar metodele bazate pe experiment sunt in continuare unele dintre cele mai bune. Desi tematica si obiectivele structuralistilor nu mai sunt considerate esentiale, metoda introspectiei continua sa fie folosita in numeroase domenii. Rapoartele introspective ce implica procese precum rationarea sunt folosite astazi in psihologia organizationala can angajatilor li se cer informatii cu privire la interactiunile lor cu terminalele calculatoraleor. O contributie importanta a structuralismului a fost ca a slujit ca tinta pentru critica.

Functionalismul

Herbert Spencer Filosofia care i-a adus recunoastere lui Spencer a fost darwinismul, ideea evolutiei si a supravietuirii celui mai bun. Darwinismul social El a propus “darwinismul social” – aplicarea teoriei evolutiei la natura umana si la societate

Din punctul de vedere utopic al lui Spencer, daca principul supravietuirii era lasat sa actioneze libere, atunci perfectionarea era inevitabila cata vreme nimeni nu facea ceva care sa interfereze cu ordinea naturala a lucrurilor. Era incurajat individualismul si laissez-faire-ul, iar incercarile guvernamentale de a reglementa mediul erau negative. Oamenii si organizatiile trebuiau lasati sa se dezvolte, impreuna cu societatile, in felul lor propriu. Orice asistenta inseamna o interventie intr-un proces natural de evolutie. Oamenii/afacerile care nu se pot adapta ar trebui lasate sa dispara. Daca guvernul continua sa le sprijine, va slabi societatea. Populatia SUA a fost orientata spre util, practic, functional, de aceea ei au fost mai receptivi la ideile evolutioniste decat alte natiuni. Filosofia sintetica (termenul de sint...