Lucius Annaeus Seneca, Scrisori către Luciliu [tr. Gheorghe Guțu] [1967] PDF

Preview

Summary

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?> <Error><Code>SignatureDoesNotMatch</Code><Message>The request signature we calculated does not match the signature you provided. Check your key and signing method.</Message><AWSAccessKeyId>AKIATUSBJ6...

Description

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

L ANNAEUS S E N E C A

SCRISORI C iT B E L rc iL itr

Scanned by CamScanner

I Traducere şl noi« de GHEORGHE GUJU ■ Studiu introductiv de ISAC DAVIDSOHN

Presentare* grafică a colecţiei de

VAL MUNTBANU

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

Scanned by CamScanner

Creşterea continuă a interesului pe care (publicul citi­ tor din ţara noastră îl manifestă pentru valorile culturii universale este o realitate neîndoielnică şi constituie unul dintre numeroasele aspecte semnificative ale revoluţiei noastre culturale. Sîn't tot mai frecvente şi mai insistente cerinţele citito­ rilor doritori isă cunoască şi isă guste valorile culturale ale tuturor popoarelor şi tuturor epocilor. Socialismul, care aduce libertate şi bunăstare milioanelor de oameni ai muncii, asupriţi şi exploataţi de regimurile din trecut, le deschide larg orizonturile culturii şi sporeşte setea lor de învăţătură şi cunoaştere. Consumatorii de valori culturale nu mai sînt astăzi pri­ vilegiaţii claselor posedante. Cultura a devenit un bun al maselor largi de oameni ai muncii, un bun de care ei se folosesc din plin, ca 'de un element necesar al existen­ ţei lor. în această ordine ide idei, subliniem şi .sporirea intere­ sului pentru valorile culturale ale antichităţii clasice, pentru cultura greacă şi latină, pentru realizările stră­ lucite ale artei, literaturii şi filosofiei elene şi latine. în trecut, cunoaşterea acestei însemnate producţii spi­ rituale era apanajul unui cerc îngust de iniţiaţi. Numă­ rul cunoscătorilor limbilor clasice era cu totul redus şi traducerile din operele scriitorilor şi filosofior antici erau prea puţin numeroase şi nu totdeauna de calitate. Nu e de mirare că opere strălucite ale geniului antic erau ignorate şi că foarte rar cunoaşterea aportului gre­ co-roman la dezvoltarea culturii universale constituia un aspect al formaţiei intelectuale a celor instruiţi. ^ De aceea privim cu satisfacţie strădania care există astăzi de a stimula interesul marelui public pentru cu­ noaşterea celor mai reprezentative realizări spirituale

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

ale antichităţii, prin traduceri valoroase precedate de studii introductive şi prevăzute cu un aparat bogat de note explicative. . Tălmăcirea românească ia operei scriitorului şi filo­ sofului latin Seneca, Scrisori către Lucihu, se înscrie pe linia acestei preocupări lăudabile de a da posibilitate numeroşilor cititori din ţara noaistra sa se informeze temeinic asupra culturii antice, prin cunoaşterea nemij­ locită a operelor însemnate ce ni s-iau transmis in in- . tregime sau în parte. Editura Ştiinţifică a procedat just oprindu-se asupra acestei opere şi introducîind-o în planul ei de traduceri din lucrările clasicilor. Este vorba de o opera filosofico-literară iar răspîndirea cunoştinţelor privite ar e la dezvoltarea istorică a gîndirii filosofice răspunde unei -■ necesităţi din ce în ce mai puternice. Pe linia popularizării operelor filosofice ale trecu­ tului, este bine să se acorde atenţia cuvenită realizări­ lor gîndirii antice, greceşti şi latine, fiindcă este vorba de multe ori de realizări de mare valoare şi semnificaţie, iar cunoştinţele referitoare la produsele acestei gîndiri sînt mai limitate decît cele ce privesc alte etape mai apropiate de epoca noastră. Lucius Annaeus Seneca este un scriitor şi gînlditor la­ tin remarcabil (din primul veac al erei noastre, din pe­ rioada de început a Imperiului roman. Fără a fi un spirit excepţional şi un talent deosebit de mare, el este autorul unei opere bogate şi semnificative pentru vre­ mea m eare^ a trăit, o ppocă încărcată de evenimente grave, agitata de patimi neînfrînate, bîntuiită de cruzime şi de uriaşe dezordini morale. Istorici remarcabili ai epocii imperiale, ca Tiacitus şi Suetoniu, ne-au transmis această imagine în care do­ mina tonurile sumbre, iculorile întunecate. Lectura nalelor lui Tacitiis, pline de întâmplări înfiorătoare, relatate cu o incomparabilă foiţă de evocare, lasă o impresie zguduitoare şi produce în suflet un sentiment «le proiunda amărăciune, de tristeţe şi descurajare, în VIII

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

faţa viciilor şi decăderii de care este capabilă fiinţa omeneasca. , ^ Seneca a fost un martor nemijlocit şi un participant la multe evenimente din perioada împăraţilor iulieir. în opera lui .găsim o imagine limpede a acelor vremuri, o reflectare ideologică fidelă a condiţiilor sociale de atunci. Lectura acestei opere, în .cadrul căreia Scrisorile către Luciliu ocupă un loc de frunte, ne ajută să în­ ţelegem semnificaţia unei epoci deosebit de importante din istoria statului roman şi să judecăm împrejurările de atunci privindu-lle prin prisma vederilor filosofice ale unui intelectual şi gînditor de frunte al vremii. Opera filosofică a lui Seneca constituie, în aspectele ei esenţiale, (dovada zbuciumului unei conştiinţe umane, care încerca să se afirme în vălmăşagul decăderilor şi patimilor dezlănţuite. Mesajul ei, care ne vine din veacuri îndepărtate, poate găsi înţelegere şi (simpatie în cugetele oamenilor oneşti din vremea noastră, care vor acorda preţuirea lor multora dintre îndemnurile filoso­ fului şi moralistului latin, valoroase prin înalta lor semnificaţie general-umană, etică, pătrunse de un nobil şi puternic sentiment al fraternităţii umane. ^ Această operă îşi găseşte izvorul şi explicaţia în con­ diţiile social-politice şi ideologice ale epocii la care s-au adăugat, fireşte, circumstanţele existenţei individuale a creatorului ei. t #t . Pentru a surprinde deci esenţa gîndirii moralistului latin şi sensul adevărat al predicilor sale morale din Scrisorile către Luciliu, e necesar să jluăm în conside­ raţie întregul ansamblu de împrejurări şi aspecte, în interacţiunea cărora determinantul social se manifesta ca factor decisiv. Prima jumătate a veacului întîi al erei noastre re­ prezintă în istoria romană epoca de constituire şi con­ solidare a instituţiilor principatului,^ a temeiurilor noii ordini imperiale, statornicite după caderea republicii in focul războaielor civile. Condiţiile istorice generate de larga extindere a pu­ terii romane, de transformarea vechiului oraş-stat al IX

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

Romei într-un vast sistem de dominaţie universala, au determinat, cu imperioasă necesitate, m » t sfirşrt. In ultimele decenii ale veacului mtii înainte de era noastră, înlocuirea vechiului aparat^ al^ republicii aristo­ cratice cu o nouă :formă de guvernamint, întemeiata pe concentrarea puterii în iwîinile unui singur om, devenise o cerinţă de satisfacerea careia depindea msaşi men­ ţinerea puterii romane. Conservarea rânduielilor sclavagiste în sinul imensu­ lui stat nu mai era cu putinţă decii an cadrul unui sistem ;de dictatură militară, susţinuta de o birocraţie centralizată şi riguros organizată. Caesar a iost omul care a înţeles cu toată claritatea acest stringent impe­ rativ istoric. Personalitate puternică, spirit politic clarvăzător, Caesar a (deschis, prin activitatea lui, calea rezolvării, prin formula monarhiei, a profundei crize în care statul roman se găsea implicat. în ultimele zvîrcoliri ale regi­ mului republican is-a manifestat împotrivirea vîrfurilor aristocraţiei senatoriale, idorinţa ei de a-şi menţine cu orice preţ poziţiile şi privilegiile ameninţate, de a apăra vechiul senat, citadela puterii nobiliare. Dictatura lui Caesar s-a întemeiat pe forţe sociale cărora el le-a asigurat cu tenacitate precumpănirea. Pu­ terea dictatorului se sprijinea, în primul rînd, pe aju­ torul oraşelor italice, rezervorul principal tal (forţelor militare, care constituiau suportul însuşi al regimului dictatorial. La această temelie militară se adăuga pu­ terea plebei romane îşi influenţa unor elemente ale clasei cavalerilor, dispunînd de însemnate resurse financiare şi interesate in crearea unor condiţii •favorabile specu­ laţiilor economice. Caesar a murit asasinat de loviturile unor conspiratori care> Jn numele luptei împotriva despotismului, urmă­ reau de fapt să reîntroneze vechiul sistem al republicii senatoriale, expresie a . puterii aristocraţiei. încercarea lor s-a dovedit însă a Ifi iluzorie. Republica încetase de a ti o necesitate istorică şi calea deschisă de Caesar a X

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

fost străbătută pînă ila capăt de nepotul său Octavian, e ,care-l adoptase, făoîmdu-1 moştenitor. Octavian. s-a dovedit a fi un /spirit politic abil şi realist, care a folosit cu multă pricepere împrejurările politico-sociale din perioada celui de-al doilea trium­ virat, pentru a aplica lovituri hotărîtoare dementelor republicane îşi a concentra, prin lichidarea^ triumvira­ tului, puterea întreagă în mîinile sale. Bătălia istorică de la Aictium i(anul 31 lî.-e.n.) a însemnat biruinţa defi­ nitivă a iui Octavian îşi a consacrat puterea iui neîm­ părţită. , w ,r . . După acest eveniment, precum avea sa sublinieze mai tîrziu Tacitus, concentrarea puterii în mîna unui singur om devenise o necesitate absolută pentru salvarea păcii interne :şi a statului {Istorii, 1, 1) . ^ Sub numele ide Augustus, Octavian a întemeiat re­ gimul principatului, organizîridu-1 sistematic printr-un complex ansamblu ide măsuri, pe care ,le-a aplicat în cadrul unei politici extrem de suple. Această politică consta, în esenţă, în afirmarea organelor noii puteri şi a autorităţii nelimitate a împăratului, la adăpostul unei aparente menţineri a vechilor instituţii republicane. Augustus a devenit pe nesimţite deţinătorul unei puteri discreţionare, în vreme ce vechea constituţie re­ publicană, conservată ,în iformele ei exterioare, era fo­ losită ca un mijloc de camuflare a regimului monarhiei despotice. > . Folosind dorinţa fierbinte de pace celor mai largi pături sociale, obosite de agitaţiile războaielor civile, slăbiciunea şi dezorientarea adversarilor săi, Octavian a făurit o nouă maşină statală, pe care urmaşii săi s-au străduit is-o desvîrşeascâ şi s-o consolideze. Era evident că regimul imperial, înălţat pe ruinele republicii sena­ toriale, dăduse o nouă forţă rînduielilor sclavagiste din imensul istat roman şi siguranţă frontierelor sale ame­ ninţate. Cu toate acestea, numeroase elemente aristocra­ tice au continuat isă nutrească, în prima jumătate a veacului întîi, speranţa unei întoarceri la vechile insti­ tuţii ale oligarhiei senatoriale. în primele decenii ale XI

\ Scanned by CamScanner

STUDIU INTBODUCTIV

veacului, ideea posibilităţii unei restauraţii republicane era destul de vie. 'Chiar işi unele elemente lucide şi rea- §; liste ale aristocraţiei nu-şi ascundeau simpatia pentru vremurile de altădată, deşi înţelegeau semnificaţia schimbărilor ce se produseseră. ^ în opera lui Tacitus, istoric de o deosebită profun­ zime, sentimentele ide admiraţie pentru vechea Romă republicană şi instituţiile ei se manifestă cu claritate şi insistenţă. , , împăraţii din dinastia iulio-claudică s-au găsit în faţa f unei surde expoziţii aristocratice. Ei au lovit cu cruzime în tot ce bănuiau, pe drept sau pe nedrept, a constitui un nucleu de rezistenţa sau un reazem al speranţelor de restauraţie republicană. 0 încercare de a realiza o asemenea restauraţie s-a produs după uciderea împă­ ratului Caligula. Ea a eşuat însă din pricina lipsei de hotărîre a senatorilor. Represaliile împăraţilor s-au 1 transformat într-un adevărat măcel al aristocraţiei, bă­ nuite de mentalitate opoziţionistă. De la înălţimea tro­ nului imperial, Tiberiu, Caligula, Nero au lovit eu în­ verşunare pe adversarii lor reali sau presupuşi, atrăgînduişi ura sau cel puţin antipatia violentă a vârfuri­ lor nobiliare. Admiratorii trecutului erau destul de numeroşi în rîndurile aristocraţilor intelectuali şi avem motive să credem că Seneca însuşi, cu toată situaţia lui de înalt demnitar imperial, jde educator şi consilier al împăra­ tului Nero, ise număra printre aceştia. Lovind în aristo­ craţia romană şi rărinldu-i sistematic rîndurile prin exe- . cuţii neîntrerupte, primii împăraţi au folosit, pentru a-şi întări poziţiile, metode demagogice, menite să le atragă simpatiile populaţiei plebeiene. Numeroasele lucrări publice întreprinse în această perioada constituiau un mijloc de a asigura posibilităţi (de lucru şi de existenţa sărăcimii. Simpatiile populare au fost de asemenea cucerite prin distribuţii largi de gnu şi alimente, ca şi prin organizarea largă de jocuri şi spectacole fastuoase. Provinciile au fost şi iele obiec­ tul solicitudinii imperiale, bucurîndu-se de un regim XII

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

de siguranţă şi bunăstare relativă, de care fuseseră lipsite în epoca republicană. Acordarea frecventă a dreptului de cetăţenie romană a constituit, de asemenea, un mijloc utilizat pentru a cotiga adeziunea provincialilor în favoarea regimului monarhic. Religia a fost şi ea folosită ca suport a'l acestui regim, ibucurîndu-se de o atenţie deosebită din partea primilor împăraţi. Augustus, precum se ştie, s-a declarat apărător al credinţei strămoşeşti şi a întreprins o operă de restau­ rare a cultului naţional, în mare măsură părăsit în anii războaielor civile, în perioada de descompunere a re­ publicii. Urmaşii lui Augustus is-au arătat şi ei plini de stăruinţă în această direcţie. Vechea religie romană era acum însă profund afec­ tată de influenţele tot mai puternice^ ale unor rituri străine, în special orientale, care, răspîndindu-se în Italia, au determinat, în cele din urmă, intr-o însem­ nată măsură fuziunea vechilor divinităţi italice cu zeită­ ţile adorate în Orient : Isis, Mith/ra, Serapis, Gybela. Superstiţiile orientale icîştigă acum teren, şi ;de aseme­ nea ideile mesianice, îndeosebi în landurile plebei şi sclavilor. , In schimb, religiozitatea scăzută a claselor dominante şi în special a elementelor intelectuale ’se găseşte acum tot mai mult sub influenţa doctrinelor filosofice la modă, care contribuiau la raspiindirea scepticismului sau a necredinţei în zeii religiei oficiale. ^ Decăderea morala şi desfmul, libertinajul sub forma manifestărilor celor mai abjecte caracterizează viaţa înaltei societăţi romane în această ţperioada.^Deposedata în largă măsură de puterea politică efectiva, aristocra­ ţia romană, leneşă şi coruptă, is-a prăvălit in prapastia celor mai dezgustătoare vicii şi dezordini morale, ducînd o existenţă de orgii şi dezmăţ sexual. Depravarea bogaţilor, luxul lor nesăbuit, moravurile lor decăzute au fost descrise şi înfierate de scriitorii şi poeţii epocii imperiale. X III

Scanned by CamScanner

ix v : r r /

STUDIU INTHODUCTIV

Oouknta si strălucirea stăpînilor contrasta însă vio­ lent cu mizeria sărăcimii 'libere şi, an primul rind, cu suferinţele nemărginite ale sclavilor, asupra^ carora se exercita cruzimea, nestingherită şi perversa, a celor care-i considerau .doar nişte unelte icu glas şi-i maltratau •cu sălbăticie. . . u, ., Regimul politic despotic şi decăderea moravurilor şi-,au pus pecetea şi ipe producţiile spirituale. In sistemul atotputerniciei imperiale, vechea oratorie republicana, (hrănită de activitatea politică intensa, nu mai găseşte teren propice de afirmare ; ea face loc tot mai mult retoricii ide şcoală, declamaţiei artificiale şi sterile. Spi­ ritul retoric exercită o înrâurire negativa, asupra creaţiei literare, pe Gare o sărăceşte ide idei şi jde sentimente ^ sincere, ca şi asupra llimlbii şi stilului literar, caie se alterează prin introducerea unor construcţii factice şi a unui vocabular artificial. Eleganţa şi simplicitatea cla­ sică sânt sacrificate adesea în favoarea ornamentelor exagerate şi turnurilor lipsite de gust. ^ _ w în mijlocul acestei societăţi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea politică, filosofică şi literară Lucius Annaeus Seneca, creatorul unei opere din care ni s-a păstrat^ o parte destul de însemnată, pentru a ne permite să-i apreciem valoarea şi să-i înţelegem semnificaţia. ^ S-a născut, după unii, în anul 4 î.e.n., după alţii în anul'2 sau 3 e.n., prin urmare, în tirppul domniei îm­ păratului Augustus, în localitatea Corduba din Spania. Părintele său, Marcus Annaeus Seneca, cavaler roman şi posesor al unei averi însemnate, aparţine, de ase­ menea, literaturii latine, fiind cunoscut, ca scriitor, sub numele de Seneca-tatăl sau Seneca Retorul. Este autorul unei cunoscute lucrări de retorică, întitulată Oratorum et rhetorum senlenliae, divisiones, colores, culegere re­ torică de bucăţi alese. A fost, pare-se, un om cu întinse cunoştinţe şi cu mult spirit. ui Seneca filosoful este ăl doilea din cei trei fii ai^ saiCel mai mare, Marcus Novatus, devenind mai tîrziu fiul adoptiv al lui Lucius Iunius Gallio, a căpătat nu­ mele acestuia. S-a consacrat vieţii publice şi a fost, io XIV

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

anul 51, proconsul al provinciei Ahaia. Inteligent şi instruit, a manifestat un viu interes ipentru literatură, intreţinind legături cu scriitorii şi poeţii vremii. Este posibil ;să fi fost chiar autorul unor tragedii. Al 'doilea fralte al lui Seneca, Marcus Annaeus Mela, nu s-a distins decât prin spiritul său practic şi prin faptul că a fost părintele poetului Lucanus, autorul cu­ noscutului poem epic Pharsalia, condamnat la moarte de împăratul Nero, după descoperirea complotului con­ dus de Piso. Seneca a nutrit o puternică afecţiune pentru mama sa Helvia, ifemeie în totul remarcabilă prin nobila ei ţinută morală, prin cultura îşi calităţile ei intelectuale. în copilăria şi adolescenţa sa, el a cunoscut de ase­ menea dragostea devotată a mătuşii sale, sora mamei, care, aducînidu-1 la Roma, s-a» ocupat îndeaproape de educaţia şi instrucţia 'lui şi l-a salvat, prin îngrijirile ei afectuoase, de la o boală grea şi îndelungată. ^ ^ Datorită influenţei ide care se bucura această mătuşă iubitoare, tânărul Seneca a obţinut prima lui demnitate publică, aceea de quaestor. în spiritul vremii şi sub influenţa directă a părintelui său, el s-a angajat la început pe calea studiilor de retorică, spre a se con­ sacra carierei de orator. _ Tatăl său l-a iniţiat deci în principiile artei retorice, transmiţîndu-i, o dată cu elementele ei fundamentale, şi aCea înclinaţie către procedeele retorice, de care se va resimţi mai tîrziu stilul filosofului. începuturile carierei lui oratorice au fost, ipare-se, pline de promisiuni. Dovada acestor succese este invidia împăratului Caligula, care, neputînd tolera existenţa unui rival, era gata să-l suprime. A ifost isallvat prin intervenţia unei amante a împăratului, care l-a asigurat pe Caligula că tânărul orator, grav bolnav, era oricum idestinat unui sfârşit apropiat şi că nu era necesar sa ucidă un muribund. , Sănătatea lui Seneca era, în adevăr, foarte şubreda Şi boala îl chinuia în laşa măsură, încît, după propriile lui mărturisiri, nutrea insistent gindul sinuciderii şi a XV

Scanned by CamScanner

STUDIU INTRODUCTIV

fost împiedicat să^şi îndeplinească intenţia numai de sentimentele de dragoste pe care le nutrea pentru bă■trînUl său părinte. w e în aceste condiţii, el se consacră cu entuziasm studii­ lor filosofice. Posibilităţi însemnate în această privinţă existau atunci la Roma, unde numeroşi reprezentanţi ^ai diferitelor direcţii filosofice ţineau lecţii publice, raspîndind concepţiile marilor şcoli ale filosofici greceşti, pe care le adaptau exigenţelor spiritului roman, puţin înclinat spre speculaţii abstracte, dar foarte receptiv pentru ideile ifilosofiei practice, predicii morale. Tînărul Seneca a iascultat cu puternic interes prelege­ rile stoicului Attalus, ale pitagoreicului Sotion şi ale academicului Fabianus, fiind profund impresionat de îndemnurile acestora, străbătute de accente de ardoare etică. Sub imperiul entuziasmului juvenil, s-a simţit atras spre o viaţă de puritate morală şi de ascetism, fiind cucerit mai ales de învăţătura stoică. înălţimea principiilor ei etice contrastau puternic cu viciile şi de­ căderile vremii. Predica morală nu era însă o manifestare întâmplă­ toare. Semnificaţia ei politică era neîndoielnică. 1 ...