Lumea românească între Marile Imperii, sec.XIX-XX PDF

Preview

Summary

Curs integral Lumea romaneasca intre Marile Imperii, sec.XIX-XX...

Description

Curs Epoca Fanariotă Regimul fanariot fost inaugurat în anul 1711, prin domnia lui Nicolae Mavrocordat în Moldova, iar în anul 1716, prin numirea aceluiaşi domnitor în Ţara Românească.A durat în ambele ţări până la 1821. Este momentul în care se aduc la conducerea țărilor române conducători din afară, societatea română fiind incapabilă să aducă condiucători sau o linie de moștenitori. Apare întro societate nepregătită, exponenta a Imperiului Otoman, devenind o societate a tranzacționării. Fanarioții sau grecii fanarioți erau membri ai familiilor aristocratice grecești care locuiau în cartierul Fanari.Schimbarea clară de politică față de cele două principate a fost determinată de faptul că, deși autonome, ele intraseră într-o perioadă de continui hărțuieli cu otomanii, datorată nesupunerii principilor pământeni, legați din ce în ce mai mult de Imperiul Rus, odată cu venirea la putere a împăratului Petru cel Mare și de prezența încurajatoare pentru rebeli a Habsburgilor pe frontiera Munților Carpați.Un moment crucial în politica Imperiului Otoman fața de [Principatele Dunărene] a fost războiul ruso-turc din 1710-1713, în timpul căruia Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Rusia. După înfrângerea suferită de ruși, Cantemir a fost silit să plece în exil, iar turcii au hotărât să nu mai permită alegerea domnilor, ci au trecut la numirea lor, la început în Moldova și la scurtă vreme și în Muntenia. Hotărârea de a numi și în Muntenia un domnitor nepământean a fost luată după ce domnitorul Ștefan Cantacuzino s-a aliat cu comandantul militar habsburgic Prințul Eugeniu de Savoya la începutul Războiului Ligii Sfinte. Domnii fanarioți își cumpără funcțtiile și ajunși la putere vindeau funcțiile din jurul lor, astfel, întâlnim boieri greci care încep să-și cumpere pozițiile, și ia naștere corupția. Mutarea boierilor și a domnilor din Țara Românească în Moldova duce la un trasfer de idei și are loc o unificare involuntară, un sistem de funcționare similar. În această perioadă, domnii și boierii pământeni sunt înlăturați de la dregătorii ceea ce determină apariția unor structuri politice care militează pentru recuperarea drepturilor, Boierimea va adera la partidele politice și încep să apară programe petiționare. În vremea domniilor fanariote, principatele române pierd orice iniţiativă în politica externă şi îşi văd armatele desfiinţate, rămânând la bunul plac al celor trei mari puteri care se înfruntau în zonă. Consecinţele acestui fapt au fost extrem de negative.Cel mai grav aspect al regimului fanariot a fost însă fiscalitatea excesivă. Domnitorii fanarioţi au jefuit pur şi simplu ţările române pentru a plăti dările tot mai mari faţă de Poartă. Căci, aflat în criză economică, Imperiul otoman sporise foarte mult în această vreme obligaţiile fiscale ale ţărilor române. Astfel, haraciul, peşcheşurile, mucarerurile sau obligaţiile în natură au fost constant majorate. Tot acum s-a introdus şi practica monopolului otoman asupra comerţului românesc. În plus, domnitorii trebuiau să strângă banii necesari pentru a-şi plăti creditorii care îi ajutaseră să dobândească domnia sau pentru a-şi cumpăra din nou domnia în cazul că erau maziliţi. Or, domnii se schimbau mereu, la intervale scurte - între 1711/1716 şi 1821, în Ţara Românească au fost 40 de domnii, iar în Moldova 36 -, ceea ce ducea, fireşte, la o sporire neîncetată a birurilor.Epoca fanariotă a fost caracterizată de la început prin politici fiscale excesive, dictate atât de nevoile otomane, cât și de ambițiile domnitorilor, care fiind conștienți de statutul lor fragil, căutau să-și plătească creditorii cât mai repede, după care încercau să se îmbogățească cât încă se mai aflau la putere. Pentru a satisface nevoile crescânde ale Porții și pentru a-și asigura beneficii personale, domnitorii fanarioți au inițiat politici dure de taxare a populației, adusă rapid în stare de sărăcie lucie. 1

Cu toate acestea, regimul fanariot a însemnat pentru ţările române şi iniţierea unor paşi către modernizare. Astfel, schimbarea frecventă a domnilor dintr-o ţară în alta a dus la crearea unei veritabile uniformizări instituţionale. Fanarioţii au promovat şi o politică de reforme care au cuprins treptat, începând cu sectorul fiscal, toate sectoarele vieţii sociale, învăţământul şi cultura în primul rând. Domeniul cel mai fecund al reformelor fanariote a fost însă legislaţia, cele mai importante coduri de legi fiind Codul Callimachi (1817, Moldova) şi Legiuirea Caragea (1818, Ţara Românească). Conflictul dintre boierimea pământeană, înlăturată din funcţii de către greci, şi domniile fanariote, aservite total Porţii, a izbucnit chiar din momentul instaurării regimului fanariot. Boierimea dorea să recâştige puterea politică şi a recurs la memorii adresate marilor puteri în perioada războaielor ruso-austro-turce. Aşa a fost cazul la Focşani (1772) sau la Şistov (1791). Programele boierimii pământene militau pentru autonomie sau chiar independenţă, ca şi pentru instituirea unui stat boieresc. Între 1769 şi 1830 boierii din ţările române au redactat 209 proiecte de reformă. Domniile sunt scurte, și se fixează o perioadă de 3 ani pentru fiecare domnie mucarerul mare dar și o plată anuală de confirmare - mucarerul mic. Regimul fanariont a instaurat o restrângere a gradului de aunomie, nu aveau drept la armată sau diplomație cu alte state. Din punct de vedere administrativ, se accentua monopolul turc asupra trecerii produselor. E o perioadă de regres, s-au pierdut teritorii, se accentuează fiscalitatea, moral, societatea decade (intrigi, mită). Au fost înființate școli, spitale, s-au adoptat legi cu caracter european. Nicolae Mavrocordat și Constantin Mavrocordat cei mai importanți domnitori. Politica reformatoare a Imperiului Otoman, domnii consolidatu influentța Porții și se limita puterea boierimii. Obligațiile față de Poartă au creat o presiune mai mare asupra țărilor române. C-tin Mavrocordat are acordul Porții pentru reformarea statului. Avea în vedere o monarhie moderată, instituții de stări, abordări apropiate de absolutismul luminat. Însă, reformele sunt de mică amploare, nu fac față nevoii de schimbare. Nicolae Mavrocordat unfică sistemul financiar. Caracteristicile principale ale acestui regim politic au fost: grecizarea domniei, Sfatului domnesc, Bisericii, culturii, învăţământului,restrângerea autonomiei interne,accentuarea controlului otoman asupra Principatelor, sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman,fiscalitatea excesivă (creşterea şi diversificarea dărilor impuse populaţiei),aplicarea unor reforme interne privind sistemul fiscal, administraţia, învăţământul, situaţia ţărănimii dependente (desfiinţarea legării de glie).

Domniile pamantene (1822-1828). Proiecte de reorganizare si modernizare a principatelor romane Protocolul de la Berlin (2/14 martie 1822) - puterile europene cer Portii sa evacueze armata si sa restabileasca administratia in Principatele Romane, conform tratatelor. Delegatii romani la Poarta cer domni pamanteni, paza tarii de o militie nationala, straini sa nu aiba posibilitatea de a cumpara imobile, negustorii straini sa se supuna legilor tarii, alungarea calugarilor greci din manastiri etc. 1 iulie 1822 sunt numiti ca domni Ion Sandu Sturdza in Moldova si Grigore D. Ghica in Tara Romaneasca. 2

Situatia din principate la inceputul domniilor pamantene era precara, se aflau intr-o acuta criza financiara, foamete, preturi ridicate, jafuri etc. Exista o contradictie intre nevoie actua de schimbare, modernizare si neputinta adoptarii unor masuri menite sa depaseasca limitele politice si juridice ale regimului impus, sa asigure schimbarea reala. Ghica: supune unele categorii privilegiate la dari, indeparteaza calugarii greci, impune contributie financiara manastirilor, ingradeste abuzurile boierilor si slujbasilor asupra clacasilor, infiinteaza scoli in romana, ia masuri pentru consolidarea autonomiei. Sturdza: reglementeaza strangerea darilor, impune unele categorii de boieri la dari, ia masuri pentru atenuarea consecintelor ciumei si calamitatilor naturale, impune dari tuturor categoriilor sociale proportionale cu averea, limitarea abuzurilor zapciilor, consolidarea autonomiei in raporturile cu Poarta. Neimpliniri: nu s-a organizat armata nationala, comertul continua sa fie afectat de monopolul otoman si abuzurile negustorilor otomani, in mare parte nu se schimba organizare de stat, se mentin obligatiile in bani si produse catre Poarta. Regimul regulamentar Se schimbă raportul de forțe, războiul ruso-turc din 1828-1829 are influență în evoluția principatelor. În septembrie 1829 în urma tratatului de la Adrionopol se schimbă statutul principatelor, suveranitate otomană și protectoratul rusesc. De asemenea li se asigură privilegiile anterioare plus un set de avantaje precum libertatea comerțului, restituirea raialelor de pe malul stâng al Dunării, stabilirea granițelor pe talvegul Dunării, domni aleși pe viață, stabilirea unui cordon sanitar și carantina, libera navigație pe Dunăre, dispariția unor obligații față de Poartă și recunoașterea autonomiei Principatelor Române. Poarta se obliga să confirme Regulamentul Administrativ în timpul ocupării militare ruse, întocmite de boieri. Poarta nu mai putea intervenii după protectoratul rusesc. Prin Regulamentele Organice, se urmărea îngrădirea drepturilor domnitorului, Pavel Kisselef are un rol important în codul regulamentelor organice, care dau celor două țări aceeași organizare politică. Au fost introduse în Țara Românească în 1831 și în Moldova în 1832. Nu sunt realizate după modelul occidental, coduri constituționale cu varoare de lege fundamentală, adoptate de puteri străine fără consultul poporului cu privire la drepturi și libertăți, tot de tip absolutist, este un moment de trecere spre istoria constituționalismului românesc, au un conținut eterogen, reforme de drept administrativ, agrar și insitutții. Se prevedea separarea puterilor în stat, executivul reprezentat de domn, legislativul era domnul și obștea sătească iar juridicul era reprezentat de instanță - Înaltul Divan judecătoresc. Regulamentele organice instituiau ideea si practica statului modern. Puterea executiva o detinea domnul, ales de o Adunare obsteasca extraordinara, compusa din reprezentanti ai boierilor, oraselor si judetelor. Adunarea Obștească din Moldova avea 35 de membrii iar în Țara Românească 35 de membrii. Președintele era Mitropolitul, pe o perioadă de 5 ani. La adunări participau miniștrii fără drept de vot. Puterea legislativa o detineau in comun domnul si o Adunare obsteasca ordinara, compusa din reprezentanti ai boierilor si ai judetelor. Justitia este organizata separată de administratie intr-o structura ierarhizata: tribunale satesti, tribunale judetene, divane judecatoresti iar ca instanta suprema, Inaltul Divan. La Iasi si la Bucuresti functionau un tribunal administrativ si tribunale comerciale. S-a instituit ministerul public, procurori, judecatori, avocati Reglementează alegerea domnului. Domnul era șeful puterii executive, este ales pe viață din rândul boierilor, este ales de adunarea obștească și confirmat de puterea suzerană, conduce țara, numește și revocă miniștrii, acordă și revocă titluri nobiliare, participă la 3

întemeierea legilor, poate grația sau comuta pedepse, poate cere revizuirea legilor, are drept de inițiativă de lege, este ajutat de sfatul administrativ compus din miniștrii. Instituția domniei era eligibilă, viageră și aristocratică. Miniștrii răspundeau doar în fața domnului. Marile dregătorii au fost desființate. Regulamentele organice au accelerat procesul de modernizare in tarile romane, au retinut o parte din cererile formulate de clasa politica romaneasca incepand cu 1821, au limitat suveranitatea otomana, au oferit un cadru mai larg de organizare in sens modern a institutiilor politice si administrative, favorizand manifestarea si realizarea programului national al modernizarii. Regulamentele organice reprezinta primele asezaminte cu caracter veritabil constitutional, fiind introduse la un deceniu de la actul lui Ionica Tautu. Conventia de la Akkerman din 1826, urmare a numeroaselor memorii redactate de boieri in anii anteriori, a fost aceea ca in Principate urmau sa se constituie comisii boieresti care sa propuna masuri si regulamente generale in vederea organizarii interne a celor doua tari romane. Datorita opozitiei tacite a Imperiului otoman, comisiile nu si-au putut incepe activitatea practica decat dupa izbucnirea razboiului ruso-turc din 1828-1829, in timpul caruia Principatele Romane sau aflat sub ocupatia militara a Rusiei, care s-a prelungit pana in 1834. In 1830, proiectele Regulamentelor organice au fost incheiate si supuse comisiei de revizie de la Petersburg. Curtea rusa a respins propunerile boieresti referitoare la numarul zilelor de claca, desfiintarea poslujnicilor, alegerea domnului, incercand sa limiteze drepturile aristocratiei. Dupa ce au fost revizuite la Petersburg, regulamentele au fost supuse in 1831 adunarilor extraordinare de revizie. In Muntenia, Regulamentul a fost repede aprobat si a intrat in vigoare in 1831 dar in Moldova dezbaterea a durat mai mult din cauza boierilor care s-au opus articolelor ce le atingeau privilegiile. In cele din urma, a fost aprobat si in Moldova si a intrat in vigoare in 1832. Prevederile lor au fost aproape identice pentru cele doua tari, favorizand ulterior dezvoltarea lor unitara. Regulamentele au creat o institutie noua, departamentele sau ministerele, fara precedent intre institutiile centrale ale statului. Ministri de interne, de finante si secretarul statului formau Sfatul administrativ. In principate au functionat 6 departamente: interne, finante, secretariatul statului, al dreptatii, al cultelor, al militiei. Din punct de vedere administrativ, Muntenia a fost organizata in judete, conduse de ocarmuitori, subdivizate in plasi, iar Moldova a fost organizata in tinuturi, conduse de ispravnici, subdivizate in ocoale. Orasele erau conduse de un Sfat orasenesc ales de populatia urbana cu un anumit venit. La sate erau parcalabi in Muntenia si vornici in Moldova. In cele doua capitale, Iasi si Bucuresti, politia era condusa de marele aga. Se prevedea sistematizarea capitalelor, canalizarea, pavarea, aprovizionarea cu apa, iluminatul, imbunatatirea sistemului edilitar. Justitia este organizata separat de administratie intr-o structura ierarhizata: tribunale satesti, tribunale judetene, divane judecatoresti iar ca instanta suprema, Inaltul Divan. La Iasi si la Bucuresti functionau un tribunal administrativ si tribunale comerciale. S-a instituit ministerul public, procurori, judecatori, avocati; s-au desfiintat tortura, mutilarea, confiscarea averii; s-au introdus garantii privind libertatea persoanei; s-au precizat legile in vigoare; s-au reorganizat inchisorile. Din punct de vedere fiscal, Regulamentele organice au introdus impozitele directe in numar de doua: capitatia pentru tarani si patenta pentru negustori si meseriasi. Raman scutite de impozite boierimea, neamurile, clerul si militarii. Sunt desfiintate vamile interne, havaieturile dregatorilor si categoria scutelnicilor. Se introduce bugetul. 4

Miscarea politica din Transilvania in deceniile premergatoare revolutiei din 1848-1849 Apar schimbari semnificative in structura asezarilor umane, populatia se diversifica si diferentiaza, se accentueaza importanta ocupatiilor orientale spre activitati moderne, sporeste sensibile populatia urbana drept consecinte ale progresului economic in sens capitalist, a consolidarii pietei interni si adancirii diferentei sociale. In cadrul agriculturii obiectivul principal era cresterea productiei. Se vor lua diferite masuri precum micsorarea sesiilor urbariale si a loturilor jelerilor si cresterea obligatiilor in munca si a numarului familiilor lipsite de pamant (Dieta Transilvaniei din 1846-1847 incearca sa legalizeze, printr-un urbariu, deposedarea taranilor de pamant. Proprietatile senioriale se reorienteaza spre productia de piata sau spre sectorul prelucrarii industrializate. Introduc metode agrozootehnice moderne (rotatia culturilor, ingrijirea pasunilor, folosirea semintelor de randament superior si a reproducatorilor de rasa). Se va introduce si practica contabilitatii agricole si administrarea de catre un specialist. Deasemenea se introduc unelte destinate prelucrarii industriale. Se accentueaza productia utilizarea muncii salariate; infiintate intreprinderi pentru industrializarea productiei. Arendasia inregistreaza o extindere semnificativa: in 1848 peste 100.000 jug. Erau arendate in comitatele banatene. Industria se va dezvolta mai rapid spre mijlocul secolului XIX. Centrele cu traditie manufacturiera (Timisoara, Sibiu, Brasov, Resita, Bocsa, Hunedoara). Progresul normal este insa franat de politica mercantilista a Imperiului, opozitia nobilimii la desfiintarea raporturilor feudale, insuficienta capitalului si slaba putere de cumparare a populatiei. Venirea la putere a lui A.I.Cuza Unirea Principatelor a fost din punct de vedere politic, ideea centrală perioade ce a urmat revoluției de la 1848. Condițiile interne și internaționale au fost influențate și de încheierea în 1849 a Convenției de la Balta Liman, între puterea suzerană și puterea protectoare, care îngrădea și mai mult autonomia internă a principatelor. Poarta și Rusia își arogă dreptul numirii domnilor, durata domniilor reducându-se la 7 ani. Adunări obștești erau dizolvate și înlocuite cu adunări, compuse exclusiv din marii boieri. Deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Imperiul Otoman a dus în 1853 la declanșarea războiului Crimeei, cu consecințe și asupra situației interne din Principate. Înfrângerea Rusiei a fost sancționată prin încheierea protectoratului pe care l-a exercitat asupra Principatelor. Prevederile Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856 ce a urmat războiului Crimeei, au finfluențat dezvoltarea politică a Principatelor. Deși au rămas sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Principatele beneficiau de protecția colectivă a marilor puteri -Imperiul Otoman, Rus, Habsburgic, Franța, Anglia, Prusia, Sardinia-. Toate părțile semnatare, inclusiv Poarta, recunoșteau independența administrativă a Principatelor, dreptul fiecăruia de a avea o armată națională, de a emite legi și de a face comerț liber cu alte țări. De asemenea marile puteri au creat o comisie specială de anchetă pentru a strânge informații și a face recomandări asupra noii forme de guvernământ. Puterile garante au pregătii alegerea unei adunări consultative speciale, ad-hoc, în fiecare Principat, pentru a face cunoscută comisiei, poziția românilor în privința unirii. În privința Principatelor, aplicarea clauzelor Tratatului de la Paris s-a realizat prin acțiuni interne și negocieri între marile puteri. Prima acțiune a fost cea de alegere a adunărilor din 1857 atât în Moldova și Țara Românească. Au apărut două tabere, cea unionistă și cealaltă antiunionistă. Reprezentanții Imperiului Otoman caimanacul Moldovei, falsifică alegerile, anti-unioniștii manipulează alegerile. În acest context, Napoleon al III-lea amenință ca va rupe 5

relațiile cu Poarta. Se dorea refacerea alegerilor dar Marea Britanie și Imperiul Otoman nu au fost de acord cu refacerea și unirea. Pe de altă parte, Franța susținea ideea de unire. În 1857 octombrie, se reunesc cele două adunări și elaborează rezoluții prin care cereau unirea, autonomia și o garanție colectivă a noii ordini de către marile puteri. Poarta refuza să accepte revendicarea unirii pe care o considera contrară, clauzelor Tratatului de la Paris. În 1858 comisia de anchetă a prezentat raportul său către marile puteri asupra dorințelor exprimate în adunările ad-hoc. Marile puteri au semnat la 7/19 august 1858 Convenția de la Paris cu scopul de a oferi Principatelor o organizarea definitivă. Se recunoștea dreptul la unire, dar fiecare Principat își menținea domnul, pământean nu străin, așa cum se ceruse în rezoluțiile adunărilor ad-hoc, precum și guverne separate. Marile puteri au fost de acord ca Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, să se autoadministreze, fără ameste din partea Imperiului Otoman. O comisie Centrală se întrunea periodic la Focșani, pentru a dezbate legile de interes comun, și tot la Focșani funcționa Curtea de Casație și Justiție. Marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacami, până la ...