Mihaela POPESCU, Aspecte ale dezacordului în comunicarea orală, în vol. Dialogul în româna vorbită orală (Omagiu prof. Sorin Stati, coord. Laurenţia Dascălu Jinga şi Liana Pop), Bucureşti, Editura Oscar Print, 2003, p. 228-238 (ISBN 973-668-012-6). DOC

Title	Mihaela POPESCU, Aspecte ale dezacordului în comunicarea orală, în vol. Dialogul în româna vorbită orală (Omagiu prof. Sorin Stati, coord. Laurenţia Dascălu Jinga şi Liana Pop), Bucureşti, Editura Oscar Print, 2003, p. 228-238 (ISBN 973-668-012-6).
Author	Mihaela Popescu
Pages	10
File Size	106.5 KB
File Type	DOC
Total Downloads	63
Total Views	787

Summary

1 Aspecte ale dezacordului în comunicarea orală 0. Precizări preliminare 1. Dezacordul locutorului cu sine 2. Dezacordul cu interlocutorul 3. Dezacordul cu un terţ 4. Concluzii Note Bibliografie 1. Precizări preliminare Articolul de faţă are ca obiectiv trecerea în revistă a câtorva forme de exprima...

Description

Aspecte ale dezacordului în comunicarea orală 0. Precizări preliminare 1. Dezacordul locutorului cu sine 2. Dezacordul cu interlocutorul 3. Dezacordul cu un terţ 4. Concluzii Note Bibliografie 1. Precizări preliminare Articolul de faţă are ca obiectiv trecerea în revistă a câtorva forme de exprimare a dezacordului în comunicarea orală şi ar putea face parte dintr-un proiect mai amplu, care să investigheze şi să descrie exhaustiv fenomenul exprimării dezacordului în limba română vorbită, un proiect integrator, desfăşurat în funcţie de tipurile de contexte comunicative şi de situaţiile de comunicare. Observaţiile au rezultat în urma analizării unor eşantioane din ceea ce reprezintă arhiva CORV (Corpus oral de română vorbită), înregistrate şi transcrise de Laurenţia Dascălu-Jinga. Aceste eşantioane au fost selecţionate în aşa fel, încât să ilustreze româna de uz mediu", respectiv limba vorbită de persoane cu nivel mediu şi înalt de instrucţie, în situaţii informale (dar nu numai), înregistrată, în măsura posibilităţilor, sub forma ei cea mai naturală şi spontană." (Dascălu-Jinga, 2002, p. 22). Caracterul parţial al datelor obţinute se justifică prin limitarea, ab initio, la un anumit număr de texte şi, mai ales, la un corpus ale cărui trăsături generale sunt bine stabilite şi îi imprimă un anumit caracter (lucru care rezultă şi din fişele care precedă fiecare eşantion în parte). Astfel, faptul că vorbitorii au avut un nivel mediu şi înalt de instrucţie, precum şi situaţiile de comunicare surprinse de înregistrări – monologuri, dialoguri sau conversaţii oficiale, private sau în familie, seminarii universitare, talk showuri (ultimele două înscriindu-se în categoria d i s c u ţ i i l o r moderate) – au făcut ca eşantioanele să aibă un potenţial agresiv (relativ) redus. De aceea, cu siguranţă, unele aspecte legate de exprimarea dezacordului în româna vorbită vor rămâne în afara prezentei investigări. De asemenea, în mod deliberat, nu vom amplifica dezbaterile legate de relevanţa criteriului număr de participanţi" în operarea distincţiei: monolog / dialog / conversaţie, păstrând, pentru fiecare exemplu în parte, catalogarea operată de autoarea corpusului pe care l-am cercetat1 . Credem că mai eficace este, pentru scopul urmărit de noi, luarea în considerare a distincţiei c o n v e r s a ţ i e (neoficial, neinstituţionalizat)/ d i s c u ţ i e (oficial), precum şi a persistenţei subsidiare a componentei dialogice, interacţionale în monologuri2 . Pentru multiplele forme în care se concretizează divergenţele ocurente în comunicarea orală, utilizăm termenul generic: dezacord. Este un termen general, care se poate plia tuturor tipurilor de comunicare orală (directă sau mediată). Realitatea lingvistică pe care o acoperă acest termen suportă desigur, diferenţieri graduale şi include diferite tipuri de acte (roluri polemice) şi strategii comunicative. Potrivit lui Sorin Stati, rolurile polemice reprezentative sunt: contestarea, obiecţia, critica, aşa-numitul argument bumerang", corectarea şi antiteza. (Stati, p. 83) Pe axa actanţială, dezacordul îşi desfăşoară potenţialul în trei direcţii: dezacordul locutorului cu sine, dezacordul cu interlocutorul şi dezacordul cu un terţ nonprezent sau nonactiv din punctul de vedere al interacţiunii verbale. Faptul că dezacordul poate poate fi 1...