Patogeneza boala wilson PDF

Preview

Summary

Patogeneza b. Wilson...

Description

Valori normale de consum de cupru pe zi: 2-5mg Cantitatea totală din organism: 50-100mg Cuprul este absorbit de celulele intestinale și depozitat în componența metalotioneinei într-o formă non-toxică. Cuprul este eliberat ulterior în circulație de o proteină transportoare de cupru, ATP-aza 1 care transportă cuprul (ATP7A), de pe membrana enterocitelor. Apoi este transportat în ficat legat de albumină și depozitat în hepatocite. În cadrul acestor celule, proteina chaperonă ATOX1 direcționează cuprul către țintele sale de legare. O parte din cupru se leagă de metalotioneină pentru depozitare, iar restul este excretat în canaliculii biliari reglementați de ATP7B. ATP7B mediază, de asemenea, transferul de cupru către apoceruloplasmină pentru a forma o proteină care leagă șase molecule de cupru, cunoscută sub numele de ceruloplasmină, care este o α2-globulină. Ceruloplasmina este eliberată în patul vascular, transportă 90% din cuprul prezent în plasmă și acționează ca o sursă de cupru pentru organele periferice, cum ar fi creierul și rinichii.

În boala Wilson, există un mecanism excretor de cupru defect, manifestat prin mutațiile la nivelul genei ATP7B, care determină acumularea cuprului în ficat și alte organe și țesuturi: talamusul, putamen, nucleii bazali, cortexul creierului, cortexul rinichilor și cornee, prin reducerea conversiei apoceruloplasminei în ceruloplasmină. Cuprul este un metal de tranziție,

iar nivelurile excesive de cupru, care depășesc cantitatea de ceruloplasmină, duc la formarea unei grupări hidroxile toxice, care provocă stresul oxidativ al proteinelor și lipidelor vitale. Acest stres oxidativ dăunează hepatocitelor și duce la insuficiență hepatica (hepatită cronică activă, fibroză și ciroză), dereglări cognitive, tulburări de mișcare și acumularea cuprului în inelele Kayser-Fleischer din cornee, iar ceruloplasmina lipsită de cupru este eliberată în patul sangvin și degradată. Stadializarea: I - Perioada inițială de acumulare a cuprului în locurile de legare hepatică. II - Redistribuirea cuprului în ficat și eliberarea acestuia în circulație III - Acumularea de cupru în creier și în alte țesuturi extrahepatice, cu apariția manifestărilor clinice. IV - Restabilirea echilibrului prin utilizarea terapiei de chelare/eliminare pe termen lung a cuprului....