Povestea lui Harap-Alb PDF

Preview

Summary

rgf rgeth th ryt hreter t...

Description

Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb -1887-

Ion Creanga

1. Date despre autor Ion Creangă s-a născut pe 1 martie 1837 și a decedat pe 31 decembrie 1889 la Iași. A fost scriitor român și este considerat unul dintre marii clasici ai literaturii române, mai, ales datorită operei sale autobiografice “Amintirii din copilărie”. 2. Date introductive Opera lui Creangă, “Poveste lui Harap-Alb”, este un basm cult, apărut prima dată în revista “Convorbiri literare” la 1 august 1877, apoi a fost publicată în același an în ziarul “Timpul” de către Mihai Eminescu. Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizează temele, trecându-le prin filtrul propriei viziuni; asistăm astfel la un text narativ complex, amplu și cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice. 3. Definiția basmului Basmul este specia genului epic în versuri sau în proză de dimensiuni medii în care realul se îmbină cu fantasticul și în care tema este lupta dintre bine și rău, luptă din care binele învinge mereu. Basmul cult are autor cunoscut și respectă schema basmului popular pe care o îmbunătățește prin multiplicarea probelor la care este supus personajul principal.

1

Povestea lui Harap-Alb

4. Ipoteză Având în vedere faptul că pornește de la schema basmului popular pe care o îmbunătățește prin originalitate, opera literară “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, aparține genului epic, specia basm cult. Creangă se inspiră din basmul popular, în mod deosebit din literatura populară a zonei din care provine. Astfel, “Povestea lui HarapAlb”, este o fuziune originală între elementele preluate din folclor și viziunea proprie a autorului asupra existenței, transmisă într-un stil personal. Elementele cu sursă folclorică sunt: tema, motivele, personajele cu rol ajutător și cele donatoare, obiectele magice, formulele specifice și oralitatea stilului. 5. Titlul Titlul este prezentat de două substantive, unul aflat în cazul nominativ: “povestea” și celălalt în cazul genitiv: “lui Harap-Alb”. Prin titlu se enunță atât specia literară prin referirea la basm, cât și numele protagonistului, primit într-una dintre scenele cheie de la Spân. Acesta parcurge un drum al inițierii, fiind prezentat de-a lungul firului narativ epic în trei ipostaze: fiul cel mic al Craiului, Harap-Alb(tânărul care se formează în timpul călătoriei), împăratul (inițiatul, capabil să întemeieze o familie și să conducă împărăția unchiului său). Din acest punct de vedere, se poate afirma că basmul cult “Povestea lui Harap-Alb”, este un bildungsroman. În același timp, prin numele personajului, în titlu apare un oximoron: “Harap” înseamnă o persoană cu pielea și cu părul de culoare neagră, aflându-se în contradicție cu epitetul cromatic “Alb”. Fiul Craiului devine, astfel o slugă atipică a Spânului. Substantivul “poveste” poate să denumească și peripețiile prin care trece personajul.

1

Povestea lui Harap-Alb

6. Temă Ca în orice basm, tema este reprezentată de triumful binelui asupra răului. Tema se subdivide în următoarele motive: superioritatea mezinului, călătoria, probele, demascarea, pedeapsa, căsătoria, prietenia, recompensa. 7. Acțiune În ceea ce privește construcția personajelor (Harap-Alb, Împăratul, Spânul), se remarcă faptul că apar elemente de originalitate, deoarece dispar Balaurul, Zmeii, Scripțuroaica, Zânele. Este o modalitate de îmbunătățire a schemei basmului popular. Incipitul este reprezentat de o formulă inițială care amintește și ea de basmul popular: “Amu cică era odată într-o țară un crai care avea trei feciori”. Prin intermediul acesteia nu este fixat nici timpul și nici spațiul. Acțiunea va avea loc într-un timp mitic și într-un spațiu îndepărtat care ține de fabulos. Această formulă are și rolul de a-l introduce pe cititor într-o lume miraculoasă în care totul este posibil. Pe parcursul basmului apar formulele mediene prin care naratorul asigură continuitatea și ține treaz interesul cititorului pentru lectură. Finalul este constituit tot de o formulă cu rol de a-l scoate pe cititor din universul basmului: “Și ținu veselia ani întregi și acum mai ține încă; cine se duce acolo bea și mănâncă. Iar la noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă”. Aceasta pe lângă valoarea ei hiperbolică, conține și o constatare profund realistă, introdusă prin conjuncția adversativă „iar”. Se marchează astfel, diferența, antiteza dintre belșugul lumii imaginare și diviziunea pe clase sociale din realitate. Situația inițială este prezentată succint: Craiul are trei feciori, fiecare fiind un potențial moștenitor al tronului. Intriga perturbă echilibrul prin introducerea unui motiv, și anume împăratul fără 1

Povestea lui Harap-Alb

moștenitor. Verde Împărat, fratele Craiului, are trei fete și dorește să lase împărăția celui mai vrednic nepot al său. Desfășurarea acțiunii este constituită din peripețiile prin care trece mezinul Craiului. Ajutat de Sfânta Duminică, deghizată într-o cerșetoare, viitorul protagonist va reuși să dovedească, că este cel mai vrednic să plece în călătorie. Ceilalți doi frați abandonează călătoria după proba pusă la cale de către tatăl lor, care se deghizează într-un urs și se ascunde sub un pod. Podul este un element introdus special de Ion Creangă în firul narativ ca spațiu de separare dintre lumea cunoscută personajului și cea necunoscută acestuia. Înainte de plecarea în călătorie, are loc pregătirea personajului sub îndrumarea Sfintei Duminică, personaj ce întruchipează bunătatea. Ea îl sfătuiește pe Harap-Alb să ceară de la tatăl său calul, armele și hainele pe care acesta le-a purtat când a fost mire. Se asigură, astfel, succesiunea de generații. 8. Construcția personajului Motivul călătoriei/călătorului are în basmul lui Creangă două valențe: drumul tânărului de la casa părintească până la palatul unchiului său, drum presărat cu peripeții, dar și călătoria inițiatică a celui are la începutul operei este “boboc din fire”, până la stadiul de om capabil să preia frâiele împărăției. Din punctul acesta de vedere, basmul este un bildungsroman. După ce își dovedește curajul în fața tatălui său, fiul Craiului primește de la acesta sfatul ca pe drum să nu se însoțească cu omul spân sau cu omul roșu. Ajuns în codru (mitul labirintului), eroul se rătăcește. Spânul îi apare-n cale sub trei înfățișări. Prin tripla sa înfățișare, Spânul se dovedește din start reprezentantul răului. Ajunși la o fântână fără cumpănă, Spânul îl păcălește pe erau să intre să se răcorească. În această secvență, cele două personaje fac schimb de identități. Spânul îl va pune pe erou să jure pe paloș, că nu va spune nimic până ce nu va muri și va învia. Jurământul anticipează finalul 1

Povestea lui Harap-Alb

basmului. Cei doi vor pleca la drum spre împărăția unchiului, iar cititorul nu va mai afla ce se întâmplă pe drum. Ajunși la împărăția lui Verde Împărat, fiul Craiului, devenit acum Harap-Alb, este supus unor probe de către mai multe personaje. Pe lângă postura de antierou a Spânului, el este și formatorul tinerei sale slugi, prin probele la care îl supune: să aducă salată din grădina Ursului, pielea cerbului cu capul bătut în nestemate și să pornească într-o nouă călătorie pentru a peți în numele său pe fata Împăratului Roșu. Pentru a trece primele două încercări, Harap-alb este ajutat de Sfânta Duminică și de calul credincios. Cea de-a treia probă este călătoria și este un nou prilej de încercări pe care le trece cu ajutorul personajelor donatoare (furnicile și albinele), pe care le salvează și de la care primește câte o aripă. Tot pe drum își va lua câțiva tovarăși și anume cinci personaje miraculoase: Gerilă, Setilă, Fomilă, Ochilă și Păsări-lăți-lungilă. Acestea îl avertizează că fără ele nu va putea să treacă următoarele probe. Numele personajelor nu sunt întâmplătoare, ele amintesc de niște defecte umane. Împăratul Roș este al doilea personaj formator deoarece îl supune pe tânăr altor probe: să doarmă într-o casă de aramă încinsă, să bea și să mănânce la un ospăț și să separe macul de nisip. Personajului nu îi este ușor nici în găsirea fetei pentru că Împăratul Roș spune că are două fete identice și trebuie să o găsească pe cea reală. Fata de împărat inițiază ultima probă și anume cursa dintre cal și turturică. Calul este cel care aduce primul acesteia materialele cerute ( apă vie, apă moartă și trei smicele de măr dulce). Convinsă că merită să conducă o împărăție, fata lui Roș Împărat îl însoțește pe Harap-Alb la curea unchiului. 9. Finalul Finalul basmului prilejuiește restabilirea echilibrului. Spânul este demascat și pedepsit prin moarte, iar Harap-Alb, căruia răufăcătorul îi retezase capul, este readus la viață de către fata de împărat, care-i va 1

Povestea lui Harap-Alb

deveni soție. Uciderea eroului este ultima treaptă a inițierii, deoarece el renaște fiind absolvit de jurământul făcut Spânului și capabil de a-și întemeia o familie și de a conduce o împărăție. 10. Stilul În ceea ce privește stilul în care este scris basmul, se remarcă oralitatea (autorul lasă impresia adresării directe către un public vast) și frecvența redusă a figurilor de stil. Oralitatea se realizează cu ajutorul regionalismelor și arhaismelor, al prozei în rime, al proverbelor și zicătorilor. 11. Concluzia Alexandru Piru este unul dintre criticii literari ce au apreciat basmul “Povestea lui Harap-Alb” ca fiind un scurt roman fantastic, o adevărată epopee a poporului român.

1...