358813996 Contestatia LA Executare REF docx PDF

Preview

Summary

Drept penal procesual...

Description

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

Facultatea de Științe Juridice Master: Carieră Judiciară Anul I

REFERAT “Contestația la executare”

MASTERAND: Dulgheru Elena Alina

TÂRGU JIU, 2017

1 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………….............….

03

1.INSTITUȚIA CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE: NOȚIUNE, NATURĂ JURIDICĂ, IMPORTANȚĂ...............................................................................................

03

2.SUBIECTELE CONTESTAȚIEI ....................................................................................

04

3.MOTIVUL ŞI OBIECTUL CONTESTAȚIEI ..........................................................…...

08

4.CONDIȚIILE DE ADMISIBILITATE .……………................................................…...

08

Concluzii …….…………….........................................................................................…...

08

Bibliografie …….……………......................................................................................…... 08

2 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

INTRODUCERE Executarea silită reprezintă una din instituţiile fundamentale ale dreptului procesual civil şi o componentă importantă a justiţiei într-un stat de drept. Încrederea publicului în actul de justiţie depinde într-o măsură importantă şi de eficacitatea mecanismelor de executare silită, fiind absolut necesar ca o hotărâre judecătorească obţinută în urma unui demers judiciar, de multe ori, de durată şi costisitor, să aibă o finalitate practică concretă, astfel încât justiţiabilul să conştientizeze beneficiile rezultate din obţinerea unui rezultat pozitiv în cadrul procesului. În caz contrar, în lipsa unor mijloace procedurale coerente, clare, suple şi rapide care să garanteze ducerea la îndeplinire efectivă a titlului executoriu, partea ar fi în imposibilitate de a se bucura de câştigarea procesului, titlul executoriu conferind, astfel, creditorului doar un drept teoretic şi iluzoriu. Importanţa executării silite rezidă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa europeană statuând în repetate rânduri că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunţarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, considerând că executarea silită face parte integrantă din noţiunea de proces, în sensul art.(6 ) din Convenţia europeană a drepturilor omului. Actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părţilor sau ale altor persoane. Pentru a se asigura desfăşurarea legală a procedurii de executare silită s-a creat contestaţia la executare, mijlocul procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanţei competente, în scopul de a obţine desfiinţarea actelor ilegale de executare. Am optat pentru această temă – Contestaţia la executare -, deoarece consider că reprezintă un fenomen des întâlnit în practica judiciarã, care stârneşte discuţii aprinse în orice activitate profesională, dar şi în modul de aplicare în relaţia cu instituţia abilitată, trecerea la procedura de executare pe marginea lui, şi anume contestaţia la executare silită în materie fiscală. Natura juridică a contestaţiei la executare prezintă interes, întrucât de calificarea acestui mijloc procesual depinde modul de soluţionare a altor probleme pe care le ridică activitatea de executare silită. Încercând sã definesc acest concept, al contestației la executare, pot spune cã reprezintă mijlocul procedural, specific fazei executãrii silite, prin intermediul căruia persoana interesatã solicitã instanţei ca actele de executare sã fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale. 1. INSTITUȚIA CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE: NOȚIUNE, NATURĂ JURIDICĂ, IMPORTANȚĂ. Actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părţilor sau ale altor persoane. Pentru a se asigura desfăşurarea legală a procedurii de executare silită s-a creat contestaţia la executare, mijlocul procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare, se pot plânge instanţei competente, în scopul de a obţine desfiinţarea actelor ilegale de executare.

3 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

Problemele litigioase apărute cu prilejul executării silite sunt soluționate de instanța de executare, prin intermediul contestației la executare, care apare ca fiind mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente cu scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare. Așadar, procedura execuțională trebuie să se realizeze numai cu respectarea condițiilor precrise de legiuitor. În măsura în care aceste condiții sunt nesocotite, cei vătămați prin executare silită pot recurge la mijlocul procedural pus la dispoziție de lege în acest sens pentru apărarea drepturilor și intereselor lor.1 În toate cazurile, executarea silită este pusă de lege sub controlul instanţei judecătoreşti iar cei interesaţi pot folosi calea contestaţiei la executare, reglementată de art. 711-719 al Noului Cod de procedură civilă. Astfel, în art. 711 al Noului Cod de procedură civilă, se prevede principiul general că „împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”, textul precizând în alin. (3) că ,,după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s -a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Contestația la executare este o cale de atac specială, pentru înlăturarea unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de organele de executare, care nu trebuie confundată, însă, cu contestația în anulare, care este o cale extraordinarã de atac, mijlocul procedural prin intermediul căruia se poate obține anularea unei hotărâri irevocabile. Din punctul de vedere al naturii juridice al contestaţiei la executare, doctrina de drept procesual civil2 a conchis că, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 399 din vechiul Cod de procedură civilă, aceasta este o cale de atac specială în cadrul sistemului căilor de atac din procedura civilă românească, prin intermediul ei urmărindu-se înlăturarea, în anumite condiţii stabilite de lege, a unor acte procesuale îndeplinite în mod ilegal de către organele de executare. În cadrul procedurii executării silite, contestaţia la executare este, însă, o cale de atac generală3 , putând fi uzitată pentru valorificarea pe cale procesuală a oricărei nemulţumiri şi de către orice persoană interesată, fiind, de altfel, şi singura cale de atac în materie. Contestaţia la executare este un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu4. 1 Pentru amănunte a se vedea Evelina Oprina, Executarea silită în procesul civil, Ed. a IV -a revăzută si adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011 2 S. Zilberstein, V.-M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 263-264. 3 În literatura juridică de specialitate mai veche contestaţia la executare a fost caracterizată şi ca mijloc procedural mixt: cale de atac şi acţiune în anulare. În acest sens, A. Rizeanu, Contestaţia la executare în materie civilă în lumina practicii judiciare, „Legalitatea populară” nr. 3/1960, p. 9. 4 S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, op. cit., p. 230; B. Ionescu, Studiu tematic şi de practică judiciară referitor la instituţia procesual-procedurală a contestaţiei la executare (I), în „Dreptul” nr. 10/2004, p. 217.

4 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

Astfel, contestația la executare poate viza fie clarificarea înțelesului, întinderii sau aplicarea titlului executoriu, fie desființarea actelor de executare nelegale, fie obligarea organului de executare la îndeplinirea actului în condițiile prevăzute de lege. O astfel de contestație se promovează atunci când titlul nu este suficient de clar, iar pentru a putea fi pus în executare este necesara clarificarea, interpretarea ori explicarea lui. În toate cazurile în care executarea silită este pusă sub controlul instanței judecătorești, control ce vizează atât interesul creditorului, cât și pe cel al debitorului, persoanele interesate pot folosi această cale prevăzută de dispozitțiile art. 711-719 din Noul Cod de procedurã civilã. Procedura fiscală stabilește că, orice persoană interesată, care demonstrează că are un interes, poate face contestatie îndreptată împotriva măsurilor de executare silită, a oricărei modalități ale executării silite, dar și împotriva oricărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente sau contra refuzului organului de executare silită de a îndeplini un act de executare în condițiile legi, dar și împotriva titlurilor executorii. După ce a început executarea silită, se poate solicita, în calitate de persoană interesată sau vătămată, pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie sau, după caz, încuviințarea executării silite dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Asemenea prevederilor dreptului comun, și în cazul contestației la executarea silită exercitată conform Codului de procedură fiscală, dupa obiectul contestației, acesta poate fi o contestație la executare propriu-zisă, adică se contestă orice acte de executare sau chiar executarea silită în întregime, o contestație la titlul, prin care se contestă chiar titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, sau o contestație împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii . Contestația poate fi îndreptată împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlul nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și, dacă, pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia. Caracterizarea contestației ca o cale de atac este întemeiată, dacă este vorba despre contestația uneia din părți. Debitorul se poate plânge de luarea unor măsuri asiguratorii, de nerespectarea unor anumite termene prohibitive, de urmărirea unor bunuri exceptate de la urmărire, iar creditorul se poate plânge că organul de executare nu a extins urmărirea asupra unor bunuri ale debitorului mai ușor valorificabile decât cele urmărite. Când, însă, contestația este introdusă de o terță persoană, care pretinde scoaterea de sub urmărire a bunurilor sale, urmărite greșit, ca fiind ale debitorului, ne aflăm în fața unei adevărate acțiuni de scoatere de sub urmărire, o acțiune ce nu are caracterul unei simple plângeri. Terțul cere să se constate că bunul este al său, deci că urmărirea este greșit îndreptată sau, dacă bunul nu se află în posesia sa, terțul îl revendică cu ocazia executării silite de la cel care a ajuns pe nedrept în posesia bunului. Terțul proprietar al bunului urmărit

5 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

angajează, astfel, un adevărat litigiu pețitoriu cu privire la proprietatea bunului, în cadrul căruia se pune în discuție și trebuie să se facă dovada dreptului de proprietate. 2. SUBIECTELE CONTESTAȚIEI Pot formula contestație la executare cei interesați sau vătămați prin executare, și anume: părțile executării silite, terții garanți, creditorii intervenienți, Ministerul public, terții vătămați prin efectuarea executării silite, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege (adjudecatarii bunurilor valorificate silit, administratorul sechestru etc.) Față de dispozițiile art. 635 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, rezultă că, atât creditorul, cât si debitorul sunt și subiecte ale contestației la executare. Potrivit alin. 2 al art. 644, așa cum a fost modificat prin Legea de punere in aplicare a Legii nr. 134/20105, calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, situație în care succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului devin părți ale raportului de executare silită, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale producând efecte față de aceștia, în condițiile legii. De asemenea, în cadrul contestației la executare pot fi părți și terții garanți care au garantat plata datoriilor debitorului, în măsura în care aceștia sunt afectați de executarea silită. În egală măsură, părți în cadrul contestației la executare vor fi și ceilalți creditori intervenienți care, potrivit art. 648, pot să intervină în procedura de executare silită aflată în curs, până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmărire, pot să participe la distribuirea acestor sume. Nu în ultimul rând, parte în contestația la executare poate fi orice terță persoană vătămată printr-un act de executare și care, în temeiul art. 649, poate solicita desființarea acestuia sau, după caz, încetarea executării silite, numai pe calea contestației la executare, dacă prin lege nu se dispune altfel. De asemenea, mai avem și terțul poprit ca subiect de drept, în cadrul executării silite prin poprire, unde se intalnesc 3 subiecte de drept – creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit, existând tot atâtea raporturi juridice.6 Spre deosebire, însă, de reglemetarea actuală care nu prevede nicio interdicție în acest sens, potrivit art. 786, alin. (5) din Noul Cod de procedură civilă, terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi, el putând săși formuleze apărările în instanța de validare.

5

Legea 134/2010 privind Codul de procedură Civilă republicat. Pentru amănunte a se vedea Eugen Huruba, Contestaţia la executare în materie civilă, cu referiri la Noul Cod de procedură civilă, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2011, p. 95 6

6 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

Calea contestaţiei la executare poate fi folosită şi de persoanele străine de raportul execuţional. Terţii pot uza de această cale procedurală numai în măsura în care au fost vătămaţi prin actele sau măsurile de executare silită7 . Dacă, în regulă generală, debitorul răspunde indefinit şi nelimitat pentru datoriile sale cu toate bunurile sale prezente şi viitoare, iar creditorii au drepturi egale asupra bunurilor debitorului, acestea servindu-le drept garanţie comună şi concursuală a executării creanţelor, în condiţiile art. 31 alin. (2) Noul Cod civil, legea sau debitorul poate să opereze diviziuni ale patrimoniului debitorului, cu consecinţa fixării unor limite juridice. Potrivit acestora, creditorii aferenţi fiecăreia dintre diviziunile operate de debitor sunt opriţi, temporar sau definitiv, să urmărească silit bunurile aferente unei diviziuni patrimoniale. De asemenea, aceiaşi creditori sunt opriţi, temporar sau definitiv, să intre în concurs într-o executare silită cu creditorii aferenţi unei diviziuni patrimoniale de care, de asemenea, creanţa lor este străină8 . Legitimarea procesuală este recunoscută de lege şi procurorului. Ministerul Public va putea uza de calea contestaţiei la executare în condiţiile generale statornicite de art. 92 noul Cod de procedură civilă 9. Potrivit art. 92 din Noul Cod de procedură civilă, Ministerul public, prin procuror, poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorului, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Procurorul, fiind prin natura sa un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societății în activitatea juridică, prezența lui în procesul civil este cât se poate de firească. El nu este parte în procesul civil, decât în sens procedural, iar nu și în sens material, el având obligația înscrisă în art. 132 alin.(1) din Constituție, și anume, aceea de a fi imparțial10. În ceea ce privește calitatea de subiect a executorului judecătoresc în cadrul contestației la executare, apreciez că și acesta poate avea calitate în cadrul unei astfel de acțiuni, având în vedere că aceasta poate fi promovată inclusiv în cazul refuzului executorului de a efectua o executare silită, de a întocmi un act de executare sau de a lua o altă măsură în condițiile legii, situație în care, admiterea contestației va naște obligații în sarcina executorului, obligații cărora trebuie să li se conformeze, inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 719 alin (5). De asemenea, calitatea executorului judecătoresc de subiect în cadrul contestației la executare este justificată inclusiv prin faptul că, în cazul admiterii contestației, la cererea părților, executorul poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru pagubele cauzate, conform art. 719 alin (7), pagube care pot fi pricinuite nu numai prin refuzul de a efectua o executare 7

Gh. Piperea , C. Antonache, P. Piperea, A. Dimitriu, op. cit., p. 720. I. Leş, op. cit., p. 990. 9 Gh. Piperea, C. Antonache, M. Piperea, A. Răţoi, A. Atanasiu, op. cit., p. 710 10 Art. 132 alin (1) din Constituția României, secțiunea Ministerul Public, articole vizând rolul procurorilor 8

7 din 15

Ministerul Educației și Cercetării Științifice Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, dar și prin îndeplinirea unor acte sau măsuri de executare nelegale. În consecință, având în vedere că prin hotărârea pronunțată în contestația la executare se pot naște inclusiv obligații pecuniare în sarcina executorului, acesta ar trebui să beneficieze de dreptul la apărare într-o astfel de procedură. O opinie similară este împărtășită și de doctrina actuală11 cu privire la reglementarea din actualul Cod de procedură civilă, reținându-se, în acest sens că, în condițiile dispozițiilor art. 399 alin.(1) teza III din actualul Cod de procedură civilă – dispoziții care sunt preluate in art. 701 alin.(1) teza finală din noul Cod de procedură civilă, așa cum este modificat prin legea de punere in aplicare – în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, se poate formula contestație la executare în contradictoriu cu organul de executare respectiv. Într-o astfel de situație, organul de executare este parte in proces, având calitate procesuală pasivă, întrucât acesta este cel obligat în raportul juridic litigios din moment ce contestația se poartă asupra unui refuz exprimat în sensul celor de mai sus. Pentru formularea contestației la executare trebuie îndeplinite condițiile generale pentru exercițiul acțiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 32 alin (1), Noul Cod de proedură civilă. Interesul terților de a formula contestație la executare este condiționat de existența unei vătămari cauzate prin executarea silită sau actul de executare contestat. 3. MOTIVUL ŞI OBIECTUL CONTESTAȚIEI Motivele contestaţiei la executare sunt s...