Active si Pasive 2017 PDF

Preview

Summary

Download Active si Pasive 2017 PDF

Description

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

Categ orii de activ e ș i de pa siv e Definiția obiectului contabilității trebuie să cuprindă cel puțin trei elemente (vezi și figura de mai jos) a) încadrarea la un perimetru contabil (o entitate); b) evaluarea în bani a componentelor obiectului de studiu; c) cercetarea obiectului de studiu din două puncte de vedere: al existenței fizice și al provenienței.

1. Dubla reprezentare în contabilitate Nota specifică a contabilității, în raport cu alte discipline, o reprezintă dubla reprezentare. Entitatea este reflectată contabil, în același timp, din două puncte de vedere: - ca existențe concrete: avere, bunuri mai mult sau mai puțin tangibile (mărfuri, echipamente, instalații, bani, creanțe…) și - ca proveniențe: de unde are entitatea cea ce are, care-i sursa averii firmei, cum a fost finanțată dobîndirea/deținerea bunurilor? Pentru a desemna contabil aspectul de existențe concrete folosim termenii ACTIV, MIJLOACE, AVERE sau UTILIZĂRI. Pentru desemnarea proveniențelor acelea și entități se folosesc termenii PASIV, RESURSE, CAPITAL. Contabilitatea face exprimări valorice, ceea ce înseamnă că acceptăm că valoarea bunurilor deținute este egală cu valoarea surselor de finan țare a bunurilor deținute. Ajungem astfel la ceea ce se cheamă egalitatea de bază în contabilitate: ACTIV = PASIV sau MIJLOACE = RESURSE sau AVERE = CAPITAL Activul și pasivul se prezintă în părți diferite ale unui tabel căruia îi spunem bilanț contabil și unde totalul activului este egal cu totalul pasivului.

1

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

Categorii de active şi pasive (clasificarea şi definirea acestora)

Principalele structuri bilanţiere ACTIV (MIJLOACE) PASIV (RESURSE) I. Active imobilizate (imobilizări) III. Resurse proprii 7. Capitaluri proprii 1. Imobilizări necorporale 2. Imobilizări corporale 3. Imobilizări financiare IV. Resurse străine (Datorii) 8. Resurse străine - credite II. Active circulante 9. Resurse străine - angajamente 4. Mijloace circulante materiale (stocuri) 5. Mijloace circulante în decontare (creanţe) V. Provizioane 6. Mijloace circulante financiare (de trezorerie)

I. Imobilizările sunt bunuri şi valori pe care entităţile îşi propun să le deţină şi să le exploateze pe termen lung (mai mare de un an) cu scopul generării beneficiilor economice. Se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima utilizare. Valoarea acestora se recuperează, în general, pe calea amortizării. 1. Imobilizări necorporale sunt valori şi drepturi deţinute de entitatea economică pe termen lung şi care nu au o formă fizică, concretă: nu sunt tangibile. Normele contabile le definesc ca fiind valorile identificabile, nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie, furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative. Imobilizările necorporale cuprind: 1.1. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori asimilate. Se cuprinde aici valoarea bunurilor sau drepturilor dobândite de entitatea economică şi pe care le va exploata pe termen lung, conform contractelor încheiate. Se amortizează conform legislaţiei în vigoare, de regulă, pe durata lor de exploatare. 1.2. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care nu se regăseşte în celelalte elemente de activ, dar care concură la menţinerea şi dezvoltarea potenţialului unităţii, cum sunt: clientela, vadul comercial, reputaţia şi alte elemente necorporale. Din punct de vedere contabil, acesta se determină ca diferenţă între valoarea reală recunoscută de părţi în cadrul tranzacţiilor directe şi valoarea înregistrată în contabilitate pentru bunurile identificabile care au făcut obiectul tranzacţiei. 1.3. Alte imobilizări necorporale. Se încadrează aici programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru nevoile de utilizare proprii. Deşi memorate pe suporturi materiale, partea esenţială se referă la prestaţia intelectuală de esenţă necorporală, protejată sub forma unui drept de proprietate intelectuală. Se asimilează imobilizărilor necorporale două categorii de cheltuieli care trebuie repartizate pe mai multe perioade (includerea lor în această categorie are drept scop etalarea pe mai multe exerciţii financiare): 1.4. Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile cauzate de înfiinţarea întreprinderilor sau dezvoltarea acestora prin modificarea semnificativă a dimensiunilor ori activităţilor acestora: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinţarea sau modificarea activităţii entităţii. Valoarea lor se recuperează prin mecanismul amortizării în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. 1.5. Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, care se materializează în proiecte individuale pentru care se poate calcula un cost distinct, recuperabil prin amortizare (de regulă, pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, care poate depăşi 5 ani).

2

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

2. Bunurile concrete folosite pe termen lung de entitate în activitățile de producție, de prestări servicii, de comerț, în scopuri administrative sau pentru a fi date cu chirie se regăsesc în contabilitate ca imobilizări corporale. Regula contabilă stabilește astfel două condiții pentru încadrarea unui bun la imobilizări corporale: - condiția de durată - să participe la mai multe cicluri de exploatare; - condiția de scop al utilizării, de destinație.

2.1. Terenurile, inclusiv amenajările de terenuri (investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor şi alte lucrări similare). Terenurile nu se amortizează (de regulă), în timp ce amenajările de terenuri sunt supuse amortizării. 2.2. Construcţii, instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale sunt bunuri sau complexe de bunuri care: - sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; - sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; - au o valoare minimă de 2.500 lei. Specific imobilizărilor corporale (mai puţin terenurilor) este faptul că se amortizează (ca şi alte imobilizări), pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcţiune a acestora şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică şi condiţiilor de utilizare. 2.3. Activele biologice productive sunt orice active, altele decât activele biologice de natura stocurilor. Încadrăm aici, de exemplu: animalele de lapte, viţa-de-vie, pomii fructiferi şi copacii din care se obţin lemn de foc, dar care nu sunt tăiaţi. Activele biologice productive nu sunt produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare. Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie. 2.4. Imobilizări corporale în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate cu forţe proprii ori bunurile de natura imobilizărilor corporale achiziţionate, dar care nu au fost încă puse în funcţiune definitiv. 2.5. Imobilizări corporale în curs de aprovizionare sunt acele imobilizări pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, ceea ce permite recunoaşterea lor ca active ale entităţii, însă nu s-au finalizat procedurile de aprovizionare (exemplu, bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii). 3. Imobilizări financiare sunt titluri, valori sau alte drepturi de natură financiară deţinute pe termen lung sau care au scadenţa la termene de peste un an (rezultate ca urmare a împrumuturilor acordate). Acestea cuprind: 3.1. Imobilizările financiare sub formă de titluri de participare şi alte titluri imobilizate reprezintă acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri de valoare pe care întreprinderea le deţine pe termen lung, în scopul realizării de profituri sau în alte scopuri. Lista imobilizărilor financiare de această natură include: - acțiunile deținute la entitățile afiliate; - acțiuni deținute la entități asociate; - acțiuni deținute la entități controlate în comun; - titluri puse în echivalență; - alte titluri imobilizate. 3.2. Creanţele imobilizate sunt drepturile unităţii de a cere altor persoane să-i plătească sume de bani, ca urmare a împrumuturilor acordate sau să-i presteze servicii ori să-i livreze bunuri şi a căror scadenţă este mai îndepărtată (la un termen mai mare de un an).

II. Activele deținute pe termen scurt și care, de regulă, participă la un singur ciclu de exploatare ori se decontează în cel mult 12 luni sunt active circulante. După forma pe care o îmbracă, identificăm trei structuri: stocuri, creanțe pe termen scurt și trezorerie.

3

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

4. Activele circulante materiale (stocurile) reprezintă bunuri destinate utilizării în procesul de producţie sau vânzării în aceeaşi stare şi care participă, de regulă, la un singur ciclu de producţie. 4.1. Materiile prime sunt bunuri care se consumă la prima utilizare, participă direct la obţinerea produsului finit şi se regăsesc în acesta, integral sau parţial, în forma iniţială sau transformate. 4.2. Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie, se consumă şi ele la prima utilizare şi, de regulă, nu se regăsesc în produsul finit (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile). 4.3. Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunurile care nu îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru a fi considerate imobilizări corporale, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru etc.). 4.4. Producţia în curs de execuţie este producţia care nu a parcurs toate fazele procesului de fabricaţie, urmând să fie supusă în continuare unor prelucrări. Intră aici şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. 4.5. Semifabricatele sunt produse care au parcurs doar o parte din fazele procesului de fabricaţie, sunt recepţionate ca atare (pe bază de documente justificative) şi sunt destinate fie vânzării ca atare, fie utilizării în continuare în altă fază a procesului de producţie. 4.6. Produsele finite sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, sunt corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi au fost recepţionate la magazia de produse pe bază de documente justificative. 4.7. Produsele reziduale se compun din rebuturi, deşeuri, materiale recuperabile şi refolosibile. 4.8. Produse agricole. Începînd cu 2015, OMFP 1802/2014 introduce o structură nouă – produse agricole – definite ca produse rezultate în momentul recoltării de la activele biologice ale entității (câteva exemple: lapte, lână, struguri, fructe diverse etc.) 4.9. Stocuri aflate la terţi. Apar situaţii în care întreprinderea este proprietara unor elemente de stoc dar aceste bunuri nu se află în depozitele proprii ci la alte persoane fizice sau juridice, în vederea păstrării, prelucrării, vânzării etc. Aceste stocuri aparţin întreprinderii dar fizic se găsesc la terţi sau sunt în curs de aprovizionare. 4.10. Active biologice de natura stocurilor. OMFP 1802/2014 menţionează că în cadrul stocurilor se cuprind și active biologice care urmează să fie recoltate ca produse agricole sau vândute ca atare. Exemplele date de norme se referă la animalele destinate producției de carne, animalele destinate vânzării, peștii din fermele piscicole, culturile de porumb, de grâu etc., copacii crescuți pentru cherestea. 4.11. Mărfurile sunt bunuri cumpărate pentru a fi vîndute în aceeaşi stare sau după transformări neesenţiale. Sunt considerate mărfuri şi produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. 4.12. Ambalaje. În această categorie se încadrează bunurile destinate protecţiei, transportului, prezentării altor bunuri şi care circulă în regim de restituire, adică sunt refolosibile şi pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii lor. Stocurile se pot regăsi şi sub forma stocurilor aflate la terţi (trimise la terţi pentru prelucrare sau în custodie) şi sub forma stocurilor în curs de aprovizionare (stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de gestiune, sunt în curs de aprovizionare). 5. Activele circulante în decontare (creanţele) sunt drepturile exprimate în bani pe care le are entitatea economică asupra altor persoane şi care îi permit acesteia să ceară plata unor sume de bani sau livrarea de bunuri ori servicii. 5.1. Clienţi. În această structură se regăsesc drepturile întreprinderii de a cere clienţilor să-i plătească sumele aferente bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate acestora. Creanţele din această categorie se înregistrează, de regulă, pe baza facturii. Se consemnează aici doar creanţele rezultate din vânzări de bunuri sau servicii care fac obiectul activităţii de bază a întreprinderii (creanţe de exploatare).

4

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

5.2. Clienţi incerţi sau în litigiu. Atunci cînd întreprinderea nu mai are certitudinea că va încasa sumele pe care i le datorează unii clienţi, creanţa faţă de aceştia se consideră depreciată şi se separă în această structură distinctă. 5.3. Efectele de primit sunt creanţele faţă de clienţii cărora li s-a acordat un termen de plată mai îndepărtat. Pentru înregistrarea creanţei în această structură, înţelegerea dintre întreprindere şi client trebuie să fie consemnată într-un document distinct: efectul de comerţ (cambie sau bilet la ordin). Efectul comercial este un înscris prin care o persoană (tras) se angajează ca, la o scadenţă dată, să achite o sumă de bani unei alte persoane (beneficiar), eventual la ordinul unei a treia persoane (trăgător). 5.4. Clienţi – facturi de întocmit reprezintă creanţa rezultată în urma livrării de bunuri pentru care nu s-a întocmit încă factura. Situaţia trebuie să rămînă excepţională şi documentul care se va emite la vânzare este avizul de însoţire. Factura trebuie întocmită, în mod obligatoriu, în termen de cinci zile de la data livrării, moment în care creanţa aceasta se transferă la postul Clienţi. 5.5. Furnizori – debitori. În această structură se consemnează creanţele faţă de furnizori rezultate, de exemplu, din avansurile plătite acestora. 5.6. Avansuri acordate personalului reprezintă dreptul entităţii economice ca, la sfîrşitul lunii, să reţină din sumele totale datorate angajaţilor pentru munca depusă în cursul lunii, sumele plătite deja ca avans (sau chenzina I). 5.7. Alte creanţe faţă de personal cuprind alte drepturi ale unităţii faţă de angajaţi rezultate, de exemplu, din vânzări de bunuri sau prestări de servicii către aceştia, din imputaţii făcute acestora, chirii, avansuri nejustificate, sporuri şi adosuri necuvenite etc. 5.8. Alte creanţe sociale sunt creanţe faţă de bugetul asigurărilor sociale. 5.9. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) deductibilă1 este dreptul unităţii ca, la sfîrşitul lunii, să reţină taxa aferentă cumpărărilor (sau deductibilă), din taxa aferentă vânzărilor (sau colectată), în vederea stabilirii obligaţiei de plată faţă de bugetul statului. 5.10. TVA de recuperat reprezintă diferenţa, calculată la sfîrşitul lunii, dintre taxa deductibilă, mai mare, şi taxa colectată, mai mică. 5.11. Subvenţii. În această structură se înregistrează dreptul unităţii rezultat din angajamentul altei persoane de a-i oferi sume de bani sau bunuri, cu titlu gratuit. 5.12. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul. La înfiinţarea societăţilor comerciale, asociaţii sau acţionarii îşi iau angajamentul de a pune la dispoziţia acesteia aporturi în bani sau în natură. Până la vărsarea efectivă a acestor aporturi, societatea comercială are dreptul de a cere asociaţilor sau acţionarilor să facă vărsămintele respective, drept care se regăseşte ca o creanţă asupra acestora. 5.13. Debitori diverşi. Aici se înregistrează creanţele în afara exploatării, adică cele rezultate din operaţiuni mai puţin obişnuite cum ar fi vânzarea de imobilizări sau dreptul da a primi despăgubiri de la alte persoane etc. 1

Înţelegerea conţinutului TVA şi a modului de funcţionare a structurilor contabile folosite pentru reflectarea ei presupune precizarea, mai întâi, a conţinutului categoriei de valoare adăugată. Astfel, valoarea adăugată reprezintă valoarea nou creată de întreprindere în urma ciclului de producţie. În analiza financiară, ea este definită ca diferenţa dintre producţia exerciţiului şi marja comercială, pe de o parte, şi consumul intermediar, pe de altă parte. În reglementările specifice TVA, se precizează că, în vederea calculului taxei, valoarea adăugată este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările din acelaşi stadiu al circuitului economic. Pe baza definiţiei date valorii adăugate, mecanismul TVA poate fi pus în evidenţă astfel (atunci când cota de TVA este de 19%): = Valoarea adăugată Vânzări Cumpărări 19% din valoarea adăugată 19% din vânzări 19% din cumpărări = = TVA de plată taxa colectată taxa deductibilă datorie faţă de buget creanţă datorie Dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată (din cauză că vânzările sunt mai mici decât cumpărările ori vânzările se fac la export, unde taxa colectată este zero), atunci creanţa este mai mare decât datoria şi diferenţa dintre ele este o creanţă: TVA de recuperat. În România, s-a optat pentru acest mod indirect de a calcula TVA în primul rând pentru că s-a urmărit introducerea unui mecanism asemănător cu cel din majoritatea ţărilor U.E. şi apoi pentru că este mai comod şi informaţiile necesare vin direct din documentele care justifică vânzările şi, respectiv, cumpărările. Astfel, mai întâi se determină taxa colectată (sau taxa aferentă vânzărilor) şi taxa deductibilă (sau taxa aferentă cumpărărilor), pe baza documentelor justificative şi apoi, prin diferenţă, se stabileşte la sfârşitul lunii, TVA de plată sau, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată, TVA de recuperat.

5

Disciplina: Contabilitate în turism

Sem. I, 2017-2018

6. Activele circulante de trezorerie (financiare) sunt formate din elemente de natură financiară pe care întreprinderea le deţine pe termen scurt: 6.1. Investiţii financiare pe termen scurt sunt titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni, certificate de trezorerie, alte titluri) deţinute în vederea realizării de profituri pe termen scurt. 6.2. Cecuri de încasat. Se încadrează aici cecurile primite de întreprindere şi pe care le-a depus la bancă, în vederea transformării lor în bani. 6.3. Efecte de încasat sunt efectele de comerţ ajunse la scadenţă şi pe care entitatea economică le trimite la bancă pentru ca aceasta să se ocupe de transformarea lor în bani. 6.4. Efecte remise spre scontare sunt efectele de comerţ neajunse la scadenţă şi pe care entitatea economică doreşte să le transforme în bani. Operaţiunea este posibilă prin scontarea acestora pe lîngă o bancă. Operaţiunea este de fapt un transfer către bancă a dreptului de a încasa la scadenţă suma trecută în efectul de comerţ. 6.5. Conturi la bănci în lei. Această structură reflectă disponibilul pe care entitatea economică îl are la bănci în lei. 6.6. Conturi la bănci în valută. Intră aici disponibilul pe care entitatea economică îl are la bănci în valută. 6.7. Dobânzi de încasat: dreptul de a primi dobînzi de la bănci sau de la alte persoane fizice sau juridice. 6.8. Casa în lei şi în valută. Este vorba despre numerarul (lei sau valută) de care entitatea economică dispune în casierie. 6.9. Alte valori: timbre fisca...