Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului PDF

Preview

Summary

CUPRINS 3
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I: Dreptul Protecției Consumatorului 5
1.1.Consumatorul și protecția sa în economia de piață 5
1.2.Protecţia consumatorului - componentă de bază a protecţiei sociale 6
1.3.Cunoaşterea comportamentului consumatorului - condiţie de bază a...

Description

~1~ Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava Facultatea: Stiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea: Management și Audit în afaceri și administrație

Referat la disciplina “Dreptul protecției consumatorului”

Coordonator, Conf. Dr. Nemțoi Gabriela

Studenta, Dumitriu Larisa-Bianca

Suceava 2017

~2~

~3~

Tema proiectului: ”Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului”

Telefonul consumatorilor 0219551

~4~ CUPRINS

CUPRINS...................................................................................................................................3 INTRODUCERE.......................................................................................................................4 CAPITOLUL I: Dreptul Protecției Consumatorului.................................................................5 1.1.Consumatorul și protecția sa în economia de piață...........................................................5 1.2.Protecţia consumatorului - componentă de bază a protecţiei sociale...............................6 1.3.Cunoaşterea comportamentului consumatorului - condiţie de bază a asigurării..............6 protecţiei sale..........................................................................................................................6 CAPITOLUL II: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC).................8 2.1.Istoricul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.......................................8 2.1.Organizare.........................................................................................................................9 2.2.Conducerea autorității naționale pentru protecția consumatorilor..................................12 2.3.Atribuțiile autorității naționale pentru Protecția Consumatorului..................................13 CAPITOLUL III: Studiu de piață-Tabloul de bord al consumatorilor 2015 indică neexploatarea potenţialului comerţului electronic....................................................................17 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................19

~5~

INTRODUCERE

Mi-am ales această temă pentru a afla mai multe informații benefice tuturor despre Dreptul protecției consumatorului și implicit despre Autoritatea Națională pentru protecția consumatorului (ANPC). Având la bază cărți de specialitate, legi și informații sigure și fiind concepută pentru a se adresa unui număr atât de larg de ascultători, această lucrare cu siguranță mă va ajuta și pe mine în viitor. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului. Până în anul 2001 a fost numit Oficiul pentru Protecția Consumatorilor (OPC). În primul capitol al aceste lucrări am ales să prezint informații referitoare la Dreptul Protecției Consumatorului, pentru a putea înțelege noțiunea de consumator și protecția sa în economie și componenta de bază a protecției sociale-protecția consumatorului. Tot în acest capitol am ales să vorbesc și despre cunoaşterea comportamentului consumatorului - condiţie de bază a asigurării protecției sale. În cel de-al doilea capitol am ales să prezint informații strict legate de tema mea, și anume:Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Astfel la începutul capitolului am prezentat un scurt istoric al Autorității naționale pentru protecția consumatorului, urmând ca mai apoi să punctez câteva elemente legate de organizare, conducere și atribuții ce revin acestei autorități. Ultimul capitol al acestei lucrări cuprinde un rezumat al studiului de piață realizat de Autoritatea pentru Protecția Consumatorului: Tabloul de bord al consumatorilor 2015 indică neexploatarea potenţialului comerţului electronic.

~6~

CAPITOLUL I: Dreptul Protectției Consumatorului 1.1. Consumatorul și protecția sa în economia de piață Economia de piaţă este o modalitate evoluată, complexă şi eficientă prin care se realizează cooperarea dintre partenerii economiei; este un sistem economic a cărui organizare şi funcţionare se bazează pe proprietatea privată şi se realizează prin mecanismele pieţei, într-un cadru reglementat legislativ. În calitatea sa de purtător al cererii, consumatorul joacă un rol esenţial în cadrul mecanismului de piaţă. El constituie, în acelaşi timp, elementul de referinţă al tuturor activităţilor pe care agenţii economici le desfăşoară fie în calitate de producători, distribuitori sau prestatori de servicii. Consumul reprezintă un moment autonom, particular al reproducţiei şi al vieţii sociale în general.El desemnează „procesul obiectiv prin care, pe baza rezultatelor economice absolute, societatea în ansamblul său, unităţile economice, instituţiile sociale şi fiecare cetăţean în parte îşi satisface nevoile“. Totodată, consumul este elementul primordial al activităţii economice, acesta fiind cel care declanşează şi stimulează activitatea economică, îndeplinind şi o funcţie de reglare permanentă cantitativă şi calitativă a producţiei. Ca practică şi experienţă socială, apariţia consumului ţine de existenţa vieţii omului. Pentru a putea trăi, oamenii trebuie să consume, iar pentru a consuma este necesar să producă. Prin urmare, perpetuarea vieţii umane determină, în mod obiectiv, permanenţa consumului şi implicit a producţiei. În legătură cu finalitatea consumului, teoria economică uzează consistent noţiuni precum: nevoie, dorinţă, aspiraţie, utilitate etc. Consumatorii sunt toţi indivizii, fără o selecţie de preferinţă, putând fi pentru ofertanţi fie persoane cunoscute, fie anonime. Clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant. Aşadar, clienţii sunt persoane concrete, predominant în sfera serviciilor, având comportamentul consumatorului de rutină. Ei reprezintă un segment de consumatori cunoscut de ofertant, cu o anumită loialitate faţă de firmă sau faţă de o marcă de produs, tip de serviciu etc1. Deşi clientul este şi consumator nu orice consumator poate fi, în toate situaţiile, considerat ca făcând parte din clientela ofertantului. Putem spune că legătura dintre client şi ofertant este mai durabilă, pe când cea cu un consumator anonim este trecătoare. În legislaţia românească, consumatorul este definit ca fiind „persoana fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii, în fara activităţii sale profesionale“. O definiţie asemănătoare întâlnim şi în Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului. În concordanţă cu normele comunitare în materie, consumatorul este definit ca persoană fizică,

1 Mihai Teodor Negrea, Lelia Voinea, Studiul și protecția consumatorului, Ed. ASE, 2013, pag. 105

~7~ nu juridică, legiuitorul având în vedere numai utilizatorul final, individual. Această persoană dobândeşte bunuri în scop personal şi nu în interesul exercitării profesiunii sale. 1.2.

Protecţia consumatorului - componentă de bază a protecţiei sociale

Nevoile consumatorilor sunt elemente de care agenţii economici trebuie să ţină seama în contextul economiei de piaţă. În cadrul acesteia, piaţa, locul de întâlnire a nevoilor consumatorilor exprimate prin cerere, cu cele ale producătorilor exprimate prin ofertă, va purta mereu amprenta modului de rezolvare a conflictului dintre producător şi consumator. În acest context, în absenţa oricărei restrângeri, acţiunea brutală a forţelor pieţei ar putea genera inegalităţi şi conduce la neglijarea necesităţilor sociale. Prin urmare, este necesară existenţa unor reglementări prin care să se instituie premisele unui mediu concurenţial loial şi o protecţie a consumatorului iar aceasta din urmă trebuie să fie considerată o componentă de sine stătătoare a politicii de protecţie socială2. Protecţia socială poate fi analizată atât într-un sens larg, ce cuprinde întreaga protecţie a societăţii şi a omului, inclusiv drepturile acestuia, cât şi în sens restrâns, ce are în vedere numai latura ei economică. În acest context, protecţia consumatorului este concretizată printr-un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată destinată de a asigura respectarea intereselor consumatorilor. Numai că, dacă protecţia socială presupune un transfer de fonduri de la stat sau de la agenţii economici privaţi către consumator, ca rezultat al majorării preţurilor de consum (indexările sau compensaţiile la salarii şi pensii), protecţia consumatorului înseamnă protejarea acestuia împotriva riscului de a achiziţiona sau de a i se presta un serviciu care să-i pună în pericol viaţa, sănătatea ori interesele sale legitime. Într-o economie care prosperă rolul consumatorului devine din ce în ce mai complex. Totodată el este confruntat în cadrul raporturilor de piaţă cu multiple dezechilibre sub aspect economic, educaţional etc. Pentru aceste motive sunt necesare anumite intervenţii guvernamentale şi nonguvernamentale care îşi găses expresia în conceptul de protecţie a consumatorilor. Protecţia consumatorilor poate fi definită ca o activitate umană conştientă, ştiinţific fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop concret corespunzător unor obiective specifice fiecărei zone şi perioade din programele de protecţie. În acest context, protecţia consumatorilor îmbracă atât forma unei mişcări generale pentru respectarea intereselor consumatorilor, cât şi a unor acţiuni speciale, cu programe bine determinate în timp şi spaţiu.

1.3. Cunoaşterea comportamentului consumatorului - condiţie de bază a asigurării protecţiei sale Cum arătam, consumatorul constituie o entitate complexă, diversă şi dinamică care derivă din multitudinea factorilor implicaţi, ca şi din posibilităţile lor, practice nelimitate de agregare. Comportamentul consumatorului este un element al comportamentului economic al acestuia, care la rândul său, reprezintă o formă de manifestare a comportamentului uman în general. 2 www.anpc.gov.ro (accesat la data de 1.05.2017, ora 21:06)

~8~ Cum se arată în literatura de specialitate, comportamentul este „ o manieră specifică prin care organismul uman…este determinat să răspundă, printr-un ansamblu de reacţii, la solicitările mediului intern şi extern, căutând să se adapteze la necesităţile nou intervenite“. În definirea comportamentului uman se consideră ca fiind esenţiale următoarele trei elemente: stimul (cauză), nevoia (dorinţă), obiectiv (scop). În consecinţă comportamentul este efortul de a elimina tensiunea dată de nevoie prin urmărorea obiectivelor, a căror realizare, neutralizează cauzele tensiunii create. Lato sensu, comportamentul consumatorului cuprinde întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri materiale şi imateriale, incluzând spre exemplu şi comportamentul alegătorilor sau al pacienţilor unui medic.

~9~

CAPITOLUL II: Autoritatea Natțională pentru Protectția Consumatorului (ANPC) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului. Până în anul 2001 a fost numit Oficiul pentru Protecția Consumatorilor (OPC). Actele normative care reglementeaza organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor: 1.Hotărârea nr. 353/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 405/30.05.2017) 2.Hotărârea nr. 775/2016 privind organizarea şi funcţionarea structurii responsabile cu derularea procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum și pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 857/27.10.2016 ) 3.Hotărârea nr. 878/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor publicată în Monitorul Oficial al României nr. 762/21.10.2014 4.Hotărârea nr. 580/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 506/12.08.2013) 5.Hotărârea nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491/18.07.2012)

2.1. Istoricul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora. De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în conştiinţa publică, pe lângă calitatea de apărător al drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în plus, şi anume aceea de sursă permanentă de sfaturi în achiziţia de bunuri alimentare, nealimentare sau la încheierea contractelor pentru diverse servicii.

~ 10 ~ Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a înlocuit denumirea de “Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”. În perioada 1992 – 2015 conducerea instituţiei a fost asigurată de:  Emil Bojin: august 1992 - august 1993  Gheorghe Ţiplica: august 1993- ianuarie 1997  Corneliu Eliade Mihăilescu: ianuarie 1997- ianuarie 2001  Rovana Plumb: ianuarie 2001-iulie 2004  Eduard Gabriel Matei: iulie 2004-februarie 2005  Cătălin Florin Teodorescu: februarie 2005-decembrie 2006  Marian Zlotea: decembrie 2006-aprilie 2007  Dan Vlaicu: aprilie 2007- ianuarie 2009  Marcel Bogdan Pandelică: februarie 2009-octombrie 2009  Constantin Cerbulescu: octombrie 2009-mai 2012  Bogdan Cristian Nica: mai 2012-februarie 2014  Marius Alexandru Dunca: februarie 2014 - noiembrie 2015 În prezent Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este condusă de domnul Marcel Bogdan Pandelica, care a fost numit prin Decizia nr. 253 din 3 noiembrie 2015 a Primului-Ministru.

2.1. Organizare Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost înfiinţată în baza prevederilor O.U.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea sau funcţionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice şi a H.G. nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei, este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei3. Autoritatea coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor. Autoritatea eficientizează activitatea statului în materie de protecţie directă şi indirectă a consumatorilor prin cercetarea pieţei, informarea şi educarea consumatorilor şi întărirea capacităţii decizionale. Autoritatea armonizează protecţia directă a statului cu cea oferită de formele de protecţie asociativă pentru apărarea drepturilor consumatorilor, precum şi de stimulare a capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă a consumatorilor, astfel încât aceasta să devină calea principală de protecţie.

3 Mihaela-Georgiana Iliescu, Dreptul protecției consumatorilor. Introducere în materia siguranței alimentare, Ed.Hamangiu, 2014, pag. 20

~ 11 ~ Autoritatea este desemnată să aplice Programul de atestare a procesului Kimberley. Autoritatea îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate. În exercitarea atribuţiilor sale, Autoritatea colaborează cu ministerele, cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale şi cu organismele neguvernamentale. Autoritatea are în subordine un număr de 8 Comisariate Regionale pentru Protecţia Consumatorilor, ca entităţi cu personalitatea juridică. În subordinea Autorităţii se află, ca instituţie cu personalitate juridică, şi Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor "Larex" Bucureşti. Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor "Larex", se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Comisariatele Regionale pentru Protecţia Consumatorilor sunt organizate ca structuri teritoriale subordonate, cu competenţe limitate teritorial şi conduse de comisari şefi. Comisariatele Regionale pentru Protecţia Consumatorilor au în structură Comisariatele Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor, instituţii publice fără personalitate juridică, ce sunt coordonate de comisari şefi adjuncţi. În subordinea Direcţiei Generale Control şi Supraveghere Piaţă și Armonizare Europeană funcţionează Laboratorul pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are următoarea structură organizatorică: PREŞEDINTE: A. CABINET DEMNITAR: a) Director de Cabinet; b) Consilier Personal; c) Secretar Personal; B. VICEPREŞEDINȚI C. SECRETAR GENERAL D. COMPARTIMENTUL AUDIT PUBLIC INTERN E. DIRECŢIA ECONOMICĂ ŞI RESURSE UMANE: a) Serviciul Financiar-Contabilitate; b) Compartiment Resurse Umane; F. DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL ȘI SUPRAVEGHERE PIAŢĂ ȘI ARMONIZARE EUROPEANĂ: a) Seviciul produse și servicii alimentare și nealimentare b) Serviciul produse și servicii financiare (Compartimentul relații cu publicul) c) Serviciul armonizare europeană și parteneriat d) Laboratorul pentru Analiza Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice e) Compartimentul Analize şi Sinteze G. DIRECŢIA METALE PREŢIOASE, PIETRE PREŢIOASE ŞI PROCES KIMBERLEY: a) Laborator Încercări Metale Preţioase b) Laborator Pietre Preţioase și Proces Kimberley c) Regiunea Ardeal d) Regiunea Muntenia: 1) Compartiment autorizare 2) Compartiment marcare și expertizare e) Regiunea Banat f) Regiunea Moldova

~ 12 ~ H. SERVICIUL JURIDIC I.DIRECȚIA SOLUȚIONARE ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR J.CENTRUL EUROPEAN AL CONSUMATORILOR (ECC) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu actele normative din domeniul său de activitate şi cu respectarea prezentului Regulament de Organizare şi Funcţionare. Prezentul Regulament de Organizare şi Funcţionare se completează cu Statul de Funcţii aprobat, cu fişele de post şi cu orice alte sarcini de serviciu stabilite în scris de conducerea instituţiei.

2.2. Conducerea autorității naționale pentru protecția consumatorilor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este condusă de un Preşedinte, ajutat de doi Vicepreşedinţi, ale căror funcţii sunt asimilate cu funcţia de Secretar de Stat şi, respectiv, Subsecretar de Stat, numiţi prin decizie a Primului - Ministru.

~ 13 ~ În cazul în care atât Preşedintele cât şi cei 2 Vicepreşedinţi sunt absenţi sau în imposibilitate temporară de a-şi exercita prerogativele, reprezentarea A.N.P.C. se asigură de către Secretarul General sau o persoană cu funcţie de conducere desemna...