CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICǍ A MUNICIPIULUI BACǍU ŞI A ÎMPREJURIMILOR SALE ELEMENTELE CADRULUI NATURAL 2. MUNICIPIUL BACĂU ŞI ÎMPREJURIMILE SALE AŞEZAREA ŞI INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICA PDF

Preview

Summary

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI ŞTIINŢE AGRICOLE SPECIALIZAREA GEOGRAFIE CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICǍ A MUNICIPIULUI BACǍU ŞI A ÎMPREJURIMILOR SALE COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: ABSOLVENT: PROF.UNIV.DR. OLARIU PETRU CONSTANŢA - 2008 - 1 CUPRINS 1. INTRODUCERE……………...

Description

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII ŞI ŞTIINŢE AGRICOLE SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICǍ A MUNICIPIULUI BACǍU ŞI A ÎMPREJURIMILOR SALE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: PROF.UNIV.DR. OLARIU PETRU

ABSOLVENT:

CONSTANŢA - 2008 -

1

CUPRINS 1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………..4 Istoricul cercetarilor………………………………………..........................................................5 ELEMENTELE CADRULUI NATURAL 2. MUNICIPIUL BACĂU ŞI ÎMPREJURIMILE SALE AŞEZAREA ŞI INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICA 2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ............................................................................................8 2.2. INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BACĂU......................................................................................................................10 3. GEOLOGIA Şl EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ 3.1. ALCĂTUIREA LITOLOGICO-STRUCTURALĂ...............................................................12 3.1.1.

CONSIDERAŢII GENERALE......................................................................12

3.1.2.

PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ............................................................13

3.1.3.

DEPRESIUNEA PREDOBROGEANĂ A BÂRLADULUI…………………….14

3.1.4.

ZONA DE MOLASĂ……………………………………………………………..14

3.1.5.

CUATERNARUL BACĂULUI…………………………………………………..16

3.2. EVOLUŢIA PALEOTECTONICĂ……………………………………………………………..16 4. RELIEFUL 4.1.CULOARUL SIRETULUI-UNITATE DE INTERFERENŢĂ ÎNTRE SUBCARPAŢI ŞI PODIŞUL MOLDOVEI……………………………………………………………………………………………………19 4.2. MORFOGRAFIA……………………………………………………………………………….23 4.2.1. DESCRIEREA CULMILOR……………………………………………………….23 4.2.2. VERSANŢII………………………………………………………………………..24 4.2.3. VĂILE………………………………………………………………………………..25 4.3. MORFOMETRIA……………………………………………………………………………….26 4.3.1. HIPSOMETRIA………………………………………………………………………26 4.3.2. FRAGMENTAREA RELIEFULUI…………………………………………………26 4.3.2.1. DENSITATEA FRAGMENTĂRII……………………………………...26 4.3.2.2. ENERGIA DE RELIEF………………………………………………...27 4.3.2.3. PANTELE……………………………………………………………….28 4.3.2.4. EXPOZIŢIA VERSANŢILOR…………………………………………..31 4.4. POTENŢIALUL MORFODINAMIC…………………………………………………………...32 4.5. TIPURI GENETICE DE RELIEF......................................................................................32 4.5.1. RELIEFUL FLUVIATIL ŞI FLUVIODENUDAŢIONAL…………………………..32 4.5.1.1. ALBII MINORE ŞI LUNCI……………………………………………...32 4.5.1.2. TERASELE……………………………………………………………...34 4.5.1.3. GLACISURILE PIEMONTANE ŞI DE RACORD…………………………………………………………………………………...39 4.5.2 RELIEFUL PETROGRAFIC ŞI STRUCTURAL……………………………….….41

4.5.2.1. RELIEFUL SPECIFIC VERSANTULUI DREPT AL ŞIRETULUI. CULMEA PIETRICICA ŞI GLACISUL PIEMONTAN…………………………………....41

2

4.5.2.2. RELIFUL SPECIFIC VERSANTULUI STÂNG. COLINELE TUTOVEI……………………………………………………………………………………..43 4.5.3. MICRORELIFUL ŞI RELIEFUL ANTROPIC……………………………………...44 4.5.4. PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE ŞI DEGRADAREA TERENURILOR…………………………………………………………………....46 4.5.4.1.

PROCESE ŞI FORME ACTUALE DE ALBIE……………………...47 4.5.4.1.1.

PROCESE ŞI FORME DIN ALBIILE MINORE…………………47

4.5.4.1.2.

PROCESE ŞI FORME DIN LUNCĂ……………………….…....53

4.5.4.2.

PROCESE ŞI FORME ACTUALE DE VERSANŢI………………...54

4.5.4.3.

CAUZELE DINAMICII ACTUALE A VERSANŢILOR……………...59

5. CLIMA 5.1.CONSIDERAŢII GENERALE…………………………………………………………………....60 5.2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI……………………………………………………………....60 5.2.1.FACTORII RADIATIVL (RADIAŢIA SOLARĂ)………………………………….….60 5.2.2.FACTORI DINAMICI……………………………………………………………….....61 5.2.3.FACTORI LOCALI……………………………………………………………………62 5.3. VARIATIA SI REPARTITIA ELEMENTELOR CLIMATICE……………………………….....63 5.3.1.TEMPERATURA AERULUI……………………………………………………...…..63 5.3.2.UMEZEALA RELATIVA A AERULUI……………………………………………..…68 5.3.3.NEBULOZITATEA…………………………………………………………………….70 5.3.4.DURATA DE STRALUCIRE A SOARELUI(DE INSOLATII)…………………..….72 5.3.5.PRECIPITATIILE….…………………………………………………….………….....73 5.3.6.DINAMICA ATMOSFEREI…………………………………………………………....76 5.4. REGIONAREA TOPOCLIMATICĂ ŞI MICROCLIMATICĂ…………………………………..79 5.4.1.Subunitatea topoclimatică a culmii Pietricica…………………………………….....79 5.4.2.Subunitatea topoclimatică a glacisului piemontan………………………………….79 5.4.3.Subunitatea topoclimatică a Culoarului Siret-Bistriţa……………………………….80 5.4.4.Subunitatea topoclimatică a versantului stâng al Culoarului Siret……........................................................................................................................80 5.4.5. Subunitatea topoclimatică a interfluviului SiretBistriţa……………………………………………………………………………………….….81 5.4.6.Subunitatea antropoclimatică a municipiului Bacău………………………………...81 5.4.6.1.Sectorul topoclimatic al zonei rezidenţiale şi centrale………………………………………………………………………………………...82 5.4.6.2. Sectorul topoclimatic al zonei industriale din sud…………………………..…....83 5.4.6.3. Sectorul topoclimatic din nordul municipiului……………………………………..83 6. HIDROGRAFIA 6.1 APELE FREATICE…………………………………………………………………………………84 6.2. REGIMUL SCURGERII APEI PE RÂUL SIRET……………………………………………….86 6.2.1.SCURGEREA MEDIE…………………………………………………………….……87 6.2.2. SCURGEREA MAXIMĂ………………………………………………………………88 6.2.3.SCURGEREA MINIMA………………………………………………………………..89 6.3.REGIMUL SCURGERII APEI PE RAUL BISTRITA……………………………………………90 6.3.1.SCURGEREA MEDIE…………………………………………………………..……91 6.3.2.SCURGEREA MAXIMA SI MINIMA……………………………………………..…92

3

6.4.REGIMUL HIDROLOGIC AL AFLUENTILOR MICI DIN IMPREJURIMILE BACAULUI………………………………………………………………………………………………………92 6.5.SCURGEREA ALUVIUNILOR……………………………………………………………….….94 6.6.REGIMUL TERMIC SI AL FENOMENELOR DE INGHET…………………………………..96 7. VEGETAŢIA SI FAUNA 7.1. ETAJUL PĂDURILOR DE FOIOASE…………………………………………………………99 7.1.1.FĂGETELE........................................................................................................99 7.1.2.GORUNETELE…………………………………………………………………..….100 7.1.3.FĂGETELE AMESTECATE….……………………………………………..……..100 7.2.ETAJUL DE SILVOSTEPĂ……………………………………………………………………..101 7.3. VEGETAŢIA ARBORESCENTĂ INTRAZONALĂ……………………………………..……101 7.4.VEGETAŢIA IERBOASĂ……………………………………………………………………….101 7.4.1.PAJIŞTILE DE DEAL………………………………………………………………..101 7.4.2.PAJIŞTILE DE LUNCĂ……………………………………………………………...102 7.5. FAUNA……………………………………………………………………………………….…102 7.6 OCROTIREA MEDIULUI……………………………………………………………………….103 8. SOLURILE 8.1 CONDIŢII PEDOGENETICE………………………………………………………………....105 8.2. TIPURI DE SOLURI………………………………………………………………………..…105 8.2.1. DOMENIUL SUBCARPATIC…………………………………………………..…106 8.2.2. IN DOMENIUL DE PODIŞ……………………………………………………..…107 8.2.3. SOLURILE INTRAZONALE……………………………………………………...107 CONCLUZII................................................................................................................................110 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………..114

4

1.INTRODUCERE Existenţa şi prezenţa de milenii a omului pe un teritoriu aflat la o răspântie de timpuri şi locuri, a avut inflenţe complexe asupra mediului din municipiul Bacău şi împrejurimilor sale. Devenind agent morfogenetic complex ca de altfel şi principala sursă de poluare, activitatea antropică desfăşurată de-a lungul timpului şi accelerată in ultimii 30 -40 de ani, a contribuit uneori în mod decisive la tendinţa de degradare a calităţii actuale a mediului înconjurător. Lucrarea “ Caracterizarea fizico-geografică a municipiului Bacău şi împrejurimilor ce se constituie în lucrarea de licenţa îşi propune să analizeze în mod cât mai amănunţit contextual natural al arealului luat în considerare. În această lucrare se prezintă particularităţile cadrului natural, afectat mai puţin, fiecare capitol major dezbătând anumite direcţii din geografia fizică precum şi geologie, relief, climă, hidrografie, vegetaţie şi soluri. Deasemeni s-a scos în evidenţă caracterul de tranziţie al cadrului natural în ansamblul său, între două unităţi geografice distinte: Podişul Moldovei ( Colinele Tutovei), ca şi partea a vechilor structuri din cratogen şi Subcarpaţii Orientali ( Culmea Pietricica Bacăului), ca element al geosinclinalului carpatic, fiind pusă în evidenţă şi individualitatea geografică a Culoarului Siretului. Am cautat să prezint anumite particularităţi ale ramurilor geografiei fizice expuse în această lucrare pentru a accentua individualitatea zonei. Pentru a exemplifica am folosit o serie de harţi, tabele ,grafice, sau chiar poze din anumite locuri în care unele fenomene sa fie evidenţiate cât mai explicit. Principala concluzie ce se desprinde este aceea că municipiul Bacău şi împrejurimile sale reprezintă un areal geografic destul de vast şi complex cu multe particularităţi specifice. Lucrarea a fost elaborată prin directa îndrumare a domnului profesor universitar doctor Petru Olariu, căruia îi mulţumesc pentru exigenţa ştiinţifică pe care mi-a impus-o şi pentru tot sprijinul şi ajutorul acordat la finalizarea acesteia. Deasemeni mulţumesc colectivului catedrei de geografie al Universităţii “Ovidius” Constanţa pentru amabilitatea cu care au fost întâmpinate solicitările mele. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unei vaste şi variate bibliografii : ( lucrări scrise, harţi, atlase, statistici etc.) Deasemeni s-a impus valorificarea unor şiruri lungi şi omogene de informaţii cu caracter meteorologic, hidrologic, etc. Aduc pe această cale mulţumiri instituţiilor şi reprezentanţilor acestora de la care am

5

obţinut acest complex de date atât de valoros, precum Agenţiei de Protecţie a Mediului Bacău, Apele Române Bacău , Serviciului de Prognoză a vremii Bacău, etc. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Favorizat prin poziţia "de contact" la interferenţa celor două unităţi geologice şi geografice, spaţiul geografic al Bacăului - locuit din antichitate - a constituit obiectul unor preocupări şi cercetări cu caracter geografic. In scrierile antice ale lui Herodot, Strabon, Pompeius, Mela, Ptolomeu, Pliniu cel Bătrân, s.a. Şiretul era denumit Ararrus - Hierassus. In Evul mediu timpuriu apar toponime noi ca hidronimul slav, Bistriţa, etc. In cronicele moldovene ale lui Gr. Ureche, M.Costin şi I.Neculce se întâlnesc şi multe informaţii cu caracter geografic, referitoare la aşezări, inundaţii, secete, drumuri. În domeniul geologiei, primele cercetări mai amănunţite le efectuează Gr.Cobălcescu (1883), care face şi unele precizări asupra limitei de vest a Sarmaţianului din Platforma Moldovenească. Urmează Sabba Ştefănescu (1897) şi I.Simionescu (1903) care stabileşte denumiri pentru subdiviziunile Sarmaţianului: Volhinian, Basarabian şi Chersonian. Depozitele cuaternare din acest teritoriu au fost studiate atât de geologi (T.Bandrabur şi P.Giurgea, 1965) cât şi de geomorfologi. Asupra geologiei zonei miocene (Subcarpaţi) există multe studii publicate, cele mai vechi fiind ale lui S.Athanasiu (1907) D.M.Preda (1907) şi H.Grozescu (1918). Lucrările fac precizări asupra structurii, litologiei, tectonicii, etc. dar şi multe referiri la particularităţi ale evoluţiei unor forme de relief. Mai târziu au efectuat cercetări geologice şi T.Bor (1954), P.Polonic şi G.Polonic (1961), N.Geamănu şi col. (1962), I.Drăghici şi colab.(1963) - toţi citaţi de C.Brânduş, 1981; Bicalonesi (1972). O problemă deosebit de importantă a constituit-o cercetarea raporturilor tectonice de ansamblu dintre Platforma Moldovenească şi unitatea de orogen. Studiile se referă la regiuni mai extinse deoarece contactul dintre aceste două mari geostructun este complex. Primul care a semnalat scufundarea părţii de vest a Platformei Moldoveneşti şi invadarea acestei borduri de către cutele carpatice şi subcarpatice, şariate şi deversate, a fost L.Mrazec (1914), care introduce şi noţiunea: Falia Pericarpatică. Ulterior mai mulţi geologi, geofizicieni şi geografi au adus numeroase precizări în acest sens: I.Gavaţ, St.Airinei, R.Botezatu, M.Vencov (1963), V.Mutihac (1990), Gr.Posea (1993), etc. Cercetarea reliefului a constituit preocupări numeroase şi diferenţiate asupra celor două unităţi: Podişul Moldovei şi Subcarpaţii. Poziţia geografică de contact a arealului de care ne ocupăm a condus la concluzia că , în prezent, nu există nici o lucrare care sa se refere la întregul său areal, tratat în mod unitar. Se simţea necesitatea elaborării unui astfel de studiu complex. Există, în schimb mai multe lucrări asupra unor subdiviziuni din acest teritoriu: Podişul Central

6

Moldovenesc, Colinele Tutovei, văile Bistriţei sau Siretului, Subcarpaţii Tazlăului. În Podişul Moldovei primele studii geologice cuprind şi multe referiri asupra reliefului, mai ales că în acea perioadă se considera că geomorfologia era o ramură a geologiei. Astfel Gr.Cobălcescu (1883) face referiri asupra originii erozionale a reliefului din Moldova, iar I.Simioneascu şi R.Sevastos (1907) acordă o atenţie deosebită platformelor de eroziune. Mai târziu, G.Vâlsan (1915), face cercetări în privinţa genezei Culoarului Siretului, explicând îngustarea văii la Răcătau ca urmare a "ridicării în masă a zonei, făcând opoziţie cufundării din Câmpia Română". Tot G.Vâlsan emite şi ideea plonjării spre sud a Podişului Moldovei. Cercetări numeroase efectuează în Podişul Central Moldovenesc M. David (1921, 1922, 1923, 1932) şi N.Şenchea (1941) care susţm (alături de alţi geografi: V.Tufescu, V.Mihăilescu) existenţa a trei sau patru platforme de eroziune, pe care le şi denumesc. V.Tufescu (1946) studiază particularităţile confluenţelor marilor râuri carpatice cu Siretul, iar C .Martiniuc (1955,1956) aduce elemente noi privind platformele de eroziune şi caracterul piemontan al văilor unor râuri pe anumite sectoare (Moldova , Siret). Urmează o perioadă în care se realizează studii exhaustive asupra unor subunităţi ale Podişului Moldovei, cum ar fi:- Colinele Tutovei (I.Hârjoabă, 1968) şi Podişul Central Moldovenesc (D.Ploscaru,1973) sau a unor părţi ale acestora (I.Donisă, 1968). Se abordează detaliat problema privind geneza şi evoluţia reliefului, aspectele sale caracteristice, terasele, procesele geomorfologice actuale, etc. S-au elaborat studii privind evoluţia văilor şi teraselor râurilor, paralelizarea şi racordarea acestora (V.Băcăuanu şi CMartiniuc, 1970; V.Băcăuanu, 1973, I.Donisă şi I.Hârjoabă, 1974) care se ocupă de formarea şi evoluţia Piemontului Pencarpatic al Moldovei, etc. Cercetările geomorfologice asupra reliefului subcarpatic încep după 1900. Emm. de Martonne (1904) caracterizează pentru prima dată regiunea subcarpatică din Moldova ca fiind o fosă tectonică drenată de o reţea hidrografică longitudinală, iar M.David (1931) prezintă o analiză amplă asupra formării şi evoluţiei reliefului subcarpatic. Mai târziu, Culmea Pietricica şi zonele vecine s-au aflat în atenţia multor geografi, fie ca obiect al unor preocupări directe, fie pentru elaborarea unor cursuri şi tratate mai complexe: N.Popp (1935, 1965); V.Mihailescu (1932, 1963, 1966, 1971); C.Martiniuc (1950, 1960); I.Şandru (1956, 1986); V.Tufescu (1966, 1974); I.Sârcu (1971); Al.Roşu (1973,1980); Gr.Posea, N.Popescu şi M.Ielenicz (1974); C.Brânduş (1980,1981); Gr.Posea, L.Badea (1984); E.Cojocaru (1995) ş.a. Se aduc contribuţii importante care se referă la limite, evoluţia şi vârsta regiunii subcarpatice, nivelele geomorfologice, terasele fluviatile şi regionarea reliefului. Alte cercetări privesc elementele cadrului natural intrat în ultima vreme sub impact antropic tot mai intens. Asupra potenţialului hidroclimatic local, au elaborat studii E.Cojocaru (1972) V.Stanişor şi M.Bălan (1974), I.Gugmman şi E.Erhan (1975), P.Olanu (1988, 1992,1995) iar studii şi generalizări mai largi au întocmit C.Diaconu şi colab. (1970), C.Diaconu (1971), C.Diaconu, P. Şerban (1994).

7

Vegetaţia zonei a fost studiată de D.Mititelu (1968), C.Bârjoveanu (1972), Jana Sofia (1973) şi N.Barabaş (1978). După 1965 se intensifică şi preocupările în cercetarea solurilor. Menţionăm studiile elaborate de N.Barbu şi C.Brânduş (1968) asupra teritoriului municipiului Bacău, Gh.Lupaşcu, M.Mară şi C.Rusu (1990) privind regionarea solurilor din judeţul Bacău dar şi studii şi proiecte locale elaborate pentru lucrări C.E.S. şi pedoamelioraţii de unităţi specializate la nivel naţional (I.S.P.I.F. Bucureşti), regional şi local (D.R.I.F.O.T., O.C.O.T.A., O.S.P.A., etc).

8

ELEMENTELE CADRULUI NATURAL 2.MUNICIPIUL BACĂU ŞI ÎMPREJURIMILE SALE AŞEZAREA ŞI INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICĂ 2. 1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ Municipiul Bacău - centrul de reşedinţă al judeţului omonim este aşezat în partea de nord-est a României, la confluenţa Bistriţei cu Siretul ocupând o poziţie central-vestică în cadrul Moldovei. Din punct de vedere matematic, corespunde intersecţiei meridianului 26 ° 55 "E. cu paralela 46° 34 " N.( fig. nr.lA). Pentru cercetările propuse prezintă importanţă şi împrejurimile municipiului Bacău, până la limita la care noi considerăm că există raporturi strânse, de reciprocitate între poluarea în sine şi mediul geografic. În acest caz suprafaţa pe care o mai denumim şi "Depresiunea intracolinară" sau "spaţiul geografic al Bacăului " se încadrează între 26° 50" - 27 ° 2"E. - şi 46 ° 44" N. Acest areal mai larg are o suprafaţă de 595 Km2, din care municipiul deţine numai 41,86 Km2. Situat la interferenţa a două mari unităţi de relief cu particularităţi geologice şi geografice diferite, Platforma Moldovenească şi Orogenul Carpaţilor Orientali, respectiv Podişul şi Subcarpaţii Moldovei, teritoriul studiat ocupa părţi componente ale subunităţilor de relief ce aparţin acestor unităţi. Astfel, în nord-est şi est se află Dealurile Băluşeştilor şi Bogdăneştilor reprezentând partea mai joasă a Podişului Central Moldovenesc, iar în sud-est, Dealul Buhoci şi Culmea Cucuieţi care fac parte din Colinele Tutovei. Aceste culmi, cu altitudini de până la 400 m, constituie rama de est a Culoarului Siretului şi ocupă o suprafaţă de 72 Km2.

9

Versantul vestic al culoarului (135 Km2), este format din culmea subcarpatică Pietricica Bacăului, cu altitudini până la 500 m. în nord şi peste 700 m, la sud de pârâul Negel. Ambii versanţi ai Culoarului Siretului sunt abrupţi, dar cel de est (stâng), prezintă o fragmentare mai redusă. Ponderea cea mai mare în cadrul "Depresiunii intracolinare a Bacăului" (255 Km2) o deţin suprafeţele relativ netede şi joase, reprezentate de luncile Siretului mijlociu şi Bistriţei inferioare. Lăţimea lor variază de la 5-7 Km, în cazul Siretului, până la 3-4 Km la Bistriţa, iar altitudinile dintre extremităţile amonte şi aval ale sectorului au valori cuprinse între 160-125 m, respectiv 170-140 m. O poziţie aparte ocupă interfluviul dintre Siret şi Bistriţa ( 3 0 Km2), larg şi tersat, la limita dinspre nord a arealului cercetat, care se îngustează treptat spre sud şi pătrunde ca un pinten până în apropierea confluenţei, dominând prin Dealul Piscului (191 m), lunca comună, cu o denivelare de 30 m. Acest interfluviu poate fi încadrat la versantul drept al culoarului prezentând o similitudine morfologică cu sectorul din aval de confluenţa cu Bistriţa, şi trebuie tratat în special ca o individualitate geografică. Fixarea punctului urbigen Bacău a fost favorizată şi de existenţa unor vechi drumuri importante, care se intersectează sau se bifurcă la confluenţa Bistriţei cu Siretul şi astăzi constituie magistrale feroviare şi rutiere.

10

2.2. INDIVIDUALITATEA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BACĂU Poziţia de interferenţă geografică a municipiului Bacău îi conferă acestuia o anumită individualitate, favorizându-i dezvoltarea la nivelul de centru economic important (al XII lea oraş al ţării). Menţionăm câteva trăsături: 1.

Municipiul Bacău este un oraş de contact între Subcarpaţi, Culoarul Siretului şi Podişul Moldovei, fapt ce impune o mare varietate morfologică, hidroclimatică şi biopedogeografică, cu efecte benefice asupra dezvoltării social-economice. La rândul său, dezvoltarea economică şi a nivelului de civilizaţie a adus corecturi importante peisajului natural, cu efecte pozitive şi negative. Caracterul complementar al resurselor specifice fiecărei regiuni a constituit un important factor urbigen.

2.

Bacăul este un oraş situat pe două axe...