Caracterizare Zoe trahanache PDF

Preview

Summary

Caracterizare Alexandru Lăpușneanul Exemplu Bac 2022 - Rezumat scurt...

Description

Caracterizare – Zoe Trahanache (O scrisoare pierdută): Ion Luca Caragiale Personajul prim al poeziei, personaj clasic. Singurul personaj feminin al operei, un personaj aparte, diferit de lumea mahalelelor din alte comedii, Prin imaginea ei, Caragiale satirizează viață publică și privată a politicienilor, subliniind moravurile acestora, precum adulterul. Statutul social o prezintă pe Zoe că fiind soția lui Zaharia Trahanache, membru al partidului aflat la guvernare. Totodată, ea construiește și triunghiul conjugal, fiind amanta lui Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Ea întruchipează tipul cochetei, al adulterinei, fiind totodată și singură femeie într-o lume a bărbaților. Ea reușește să-i manipuleze pe bărbați care devin niște marionete în mâna ei. Din punct de vedere psihologic, Zoe are un puternic conflict interior generat de teamă de a nu fii dezonorată public. Ea nu este frământată de problema morală, ci de dorința de a păstra aparențele. Zoe trece foarte ușor de la o stare la altă. Statutul moral o prezintă pe Zoe că un personaj inteligent, o femeie autoritară și ambițioasă. Ea își impune voință în față oricui. Ea este o u luptătoare ce se folosește de toate armele feminitățîi, ale seducției pentru a-și salva onoarea. Astfel, ea îl va convinge pe Tipătescu să îi accepte candidatura lui Nae Cațavencu apelând la amenințări, rugăminți și lamentațîi: „Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut la mine, măcar un moment în viață ta, scapă-mă, scapă-mă de rușine”. Zoe nu este răzbunătoare, fiind plăcută de toți bărbațîi din jurul ei. Eaa da dovadă de hotărâre, fiind dispusă să meargă până la capăt pentru a-și atinge scopul: „Am să lupt cu ține, am ingrat și fără inima” Ambiția este reflectată în actul doi, scenă 6, în momentul în care Zoe îl convinge pe Tipătescu să-l susțînă pe Cațavencu. Zoe găsește că unică soluție de salvare a reputației ei candidatura lui Cațavencu, deși acesta era adversarul numărul 1. Deși este acuzată de amantul ei de lipsta de judecată, Zoe recurge la toate armele feminitățîi pentru a îl înduplecă pe Ștefan Tipătescu, pentru a-l face să fie de partea ei. Rușinea de a apărea pe prima pagină a gazetei este mai mare decât adulterul de care ar fi putut acuzată. Zoe se folosește de ambiție în atingerea scopurilor, pentru că fiind importantă păstrarea aparențelor. Ambiția personajului se reflectă și în actul 2, scenă 10 în diaglogul pe care această îl poartă cu Nae Cațavencu când încheie un pact cu el asemeni bărbaților: „Ai cerut în schimbul scrisorii de care e vorba mandatul de deupata, ai jurat pe moartă dumitale că poimâine, când vei fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia cae te-ar face să fii ales. Ei! Eu te aleg, eu și bărbatul meu, mie să-mi dai scrisoarea. Primești?”. Zoe reușește să îi manipuleze pe bărbațîi din jurul ei după bunul plac, astfel că aceștia îi acceptă toate mofturile. Tema comediei este reprezentată de satirizarea moravurilor sociale, mainfestate pe fondul luptei politice, în vederea desemnării unui candidat pentru Adunarea Constituantă, în anul 1883. Titlul desemnează un obiect de șantaj politic, o banală scrisoare amoroasă, care devine un bun de preț pentru cine o deține, atât la centru, în București, cât și în provincie, în capitală unui județ de munte, acolo unde are loc și acțiunea piesei. Această este mereu pierdută, semn că niciunul dintre cei care dorește să o folosească în mod abuziv nu este demn de statutul pe care și-l dorește. În cel mai fericit caz, se întoarce, într-un final, la „andrisant”. În concluzie, Zoe Trahanache este un personaj semnificativ aparțînând limbii și literaturii române, încadrându-se în tipologia femeii care se descurcă în orice situație....