LUCRARE DE LICENȚĂ Rolul ţărilor BRICS în economia mondială PDF

Preview

Summary

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din Iași Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Specializarea „Economie și Afaceri Internaționale” LUCRARE DE LICENȚĂ Rolul ţărilor BRICS în economia mondială Coordonator Absolvent Prof. univ. dr. Liviu George Maha Minac Tiberiu - Octavian Iași, 2018 C...

Description

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” din Iași Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Specializarea „Economie și Afaceri Internaționale”

LUCRARE DE LICENȚĂ Rolul ţărilor BRICS în economia mondială

Coordonator

Absolvent

Prof. univ. dr. Liviu George Maha

Minac Tiberiu - Octavian

Iași, 2018

CUPRINS INTRODUCERE ..........................................................................................................................3 CAPITOLUL I PREZENTAREA EVOLUŢIEI NIVELULUI DE DEZVOLTARE AL BRICS.......5 I.1 Delimitari conceptuale ale dezvoltarii economice ............................................................................... 5 I.2 Brazilia – „de la banane la dezvoltare economică” ............................................................................. 9 I.3 Rusia - o economie aflată într-o continua schimbare ....................................................................... 12 I.4 India „condimentul relaţiilor economice internaţionale” .................................................................. 16 I.5 Ce a putut sa facă China cu un miliard de oameni? .......................................................................... 20 I.6 Africa de Sud - „diamantul neşlefuit al lumii” ................................................................................. 26

CAPITOLUL II BRICS IN COMERŢUL MONDIAL ................................................................ 30 II.1 Comerţul mondial - evoluţie şi trenduri .......................................................................................... 30 II.2 Comerţul exterior al BRICS ........................................................................................................... 35

CAPITOLUL III BRICS – „UN NOU CENTRU DE PUTERE IN ECONOMIA MONDIALĂ?” 42 III.1 BRICS – de la concept la realitate ................................................................................................. 42 III.2 Impactul BRICS asupra economiei mondiale ................................................................................ 45 III.3 Realizarile grupului BRICS ........................................................................................................... 51

CONCLUZII .............................................................................................................................. 56 BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 59

2

INTRODUCERE Tema lucrării mele de licenţă se intitulează „Rolul ţărilor BRICS în Economia Mondială” şi este rezultatul unei curiozităţi intelectuale şi al unei provocări personale. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare cu privire la problematica deosebit de complexă, ridicată de creşterea şi dezvoltarea economică din lume, şi de impactul pe care un grup restrâns de state cu o putere economică uriaşă, l-ar putea avea asupra dinamicii globale. Curiozitatea intelectuală s-a format şi dezvoltat în timpul cursurilor universitare la care am luat parte în cadrul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Noţiunile dobândite în cadrul acestui nivel de studiu m-au făcut să accept şi să mă apropii de teoria realistă a relaţiilor internaţionale, al cărei principiu fundamental este că statele sunt motivate în acţiunile lor, pe primul loc, de interese de putere şi securitate şi mai puţin de idealuri. Mergând de la general către particular, ţările emergente reprezintă nucleul schimbărilor economice viitoare, iar actorii aflaţi în permanenţă în centrul atenţiei pe scena globală sunt Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, cunoscute şi sub numele de ţările BRICS. În era noastră, economia este o armă mult mai puternică decât armele convenţionale, deoarece într-un război normal, industria, îndeosebi cea militară, este principalul mijloc de a câştiga conflictul. Însă în cazul conflictelor economice, mecanismele care trebuiesc puse în funcţiune, seamănă cu interiorul unui ceas elveţian, însemnând că există o multitudine de angrenaje şi procese ce trebuiesc puse în mişcare, şi menţinute într-o foarte bună stare de funcţionare, pentru a reuşi să câştigi. Astfel, ţările care reuşesc să mute din loc mecanismul uriaş al economiei globale, merită un loc de cinste pe scena mondială. Consider că ţările BRICS au reuşit să mute mecanismul economiei mondiale folosindu-se de o sumă de factori atât interni, cât şi externi, fapt pentru care scopul acestei lucrări este dorinţa mea de a examina mai în amănunt particularităţile care au dus la accederea BRICS pe primele poziţii în ceea ce priveşte creşterea şi dezvoltarea economică a ţărilor din acest grup şi impactul acestor ţări asupra derulării activităţilor economice mondiale. Pe baza acestor consideraţii de principiu, mi-am propus să întreprind o cercetare conform normelor universitare, şi să îmi răspund la o întrebare, şi anume, „Care este rolul ţărilor BRICS în economia mondială?”. Pentru aceasta, am dorit da analizez în prima parte a lucrării, modul în care este percepută în lume ideea de dezvoltare economică, şi apoi modul în care ţările BRICS s-au dezvoltat de-a lungul timpului, începând cu secolul XVIII şi până în prezent. Am considerat ca un punct bun de început, jumătatea secolului XVIII, deoarece de atunci lumea a intrat în epoca economică modernă, 3

iar noile descoperiri în materie de economie şi tehnologie au făcut această perioadă ca fiind una extraordinar de benefică atât pentru dezvoltarea de noi gândiri în materie de economie, cât şi pentru dezvoltarea de noi relaţii economico-financiare pe tot globul. Apoi, în cea de-a doua parte a lucrării, am analizat ponderea ţărilor BRICS în comerţul mondial din prezent, în termeni valorici nominali, pentru a observa dacă modul în care aceste state au evoluat, despre care am discutat în Capitolul I, a avut un rol în dezvoltarea relaţiilor comerciale ale acestor state. De asemenea am dorit să observ modul în care ţările BRICS îşi folosesc vastele resurse, naturale, umane şi de capital, pe care le au la dispoziţie, în relaţiile comerciale pe care aceste state le au cu restul lumii. În Capitolul III, voi explica modul de formare al instituţiei ţărilor BRICS şi realitatea pe care o reprezintă acest grup în prezent. În continare, voi prezenta reţeaua globală construită de BRICS, prin intermediul schimburilor comerciale cu alte state, a investiţiilor directe din partea BRICS pentru statele slab dezvoltate, şi a finanţării de către acest grup a proiectelor de dezvoltare economică din diferite state ale lumii. Apoi, în ultima parte a capitolului, voi detalia cel mai important proiect susţinut de BRICS, şi anume „New Development Bank”, care este o instituţie financiar bancară, menită să fie un competitor serios pentru FMI şi Banca Mondială. În final, voi concluziona cu câteva aspecte mai importante, care au reieşit în urma cercetării mele, şi voi încerca să dau un răspuns cât se poate de pertinent la întrebarea adresată anterior.

4

CAPITOLUL I PREZENTAREA EVOLUŢIEI NIVELULUI DE DEZVOLTARE AL BRICS

I.1 Delimitari conceptuale ale dezvoltarii economice Tendinţele economice, la nivel macro, dintr-o ţară sunt o componentă majoră a economiei ţării, prin prisma faptului că schimbările la nivel macro atrag după ele schimbări ale mediului de afaceri intern, de aici legătura dintre nivelul micro al unei economii şi cel macro, şi de asemenea schimbările economice prin care o ţara poate trece au un impact puternic asupra relaţiilor economice internaţionale ale acelei ţări. Creșterea economică este definită ca și creșterea valorii bănești a bunurilor și serviciilor produse de toate sectoarele economiei, per capita, într-o anumită perioadă de tim1p. Este o măsură cantitativă care arată creșterea numărului de tranzacții comerciale într-o economie. Creşterea economică poate fi exprimată în termeni de „Produs intern brut” (PIB), şi „Produs naţional brut”, indicatori ce ajută la măsurarea în termeni cantitativi a economiilor ţărilor2. De asemenea, creşterea economică ne lasă să comparăm valoric, în termeni absoluţi dar şi procentuali, eventualele modificări ale mărimii economiilor, ce au avut loc de la an la an sau pe o perioadă de mai mulţi ani. Totodată, ne permite să comparăm ţările lumii după cât de mult a crescut valoarea economiilor lor, în decursul unui an, pentru a analiza mai uşor dacă acţiunile economice întreprinse de o anumită ţară au avut efectele aşteptate, şi cât de mare a fost impactul acestor modificări economice.În termeni mai simpli, creşterea economică este rezultatul creşterii cantităţii resurselor economice şi a avansurilor tehnologice3. Dezvoltarea economică este definită ca procesul de creștere a volumului producției împreună cu îmbunătățirea tehnologiei, creșterea nivelului de trai, schimbările instituționale, etc. Pe scurt, progresul în structura socio-economică a economiei4. Acest concept este unul mai nou decât cel al creşterii economice, ceea ce face ca cele două să fie des confundate, însă trebuie să fie ştiut faptul că creşterea economică este esenţială pentru dezvoltarea economică, însă nu este singura condiţie pentru manifestarea acesteia. Dezvoltarea economică analizează o gamă mai largă de factori statistici, şi nu doar PIB-ul per capita, ci în schimb, dezvoltarea economică ia în considerare şi o serie de factori de natură socială, cum ar fi, modul în care sunt afectaţi oamenii de schimbările economice, şi factori de natură ecologică, cum ar fi, impactul asupra mediului şi asupra planetei în 1

IMF, Statistics on the Growth of the Global Gross Domestic Product (GDP) from 2003 to 2013, October 2012. Gordon C. Bjork, The Way It Worked and Why It Won't: Structural Change and the Slowdown of U.S. Economic Growth, Praeger, 1999, p. 251. 3 idem 4 A. O'Sullivan, Economics: Principles in Action, Pearson Prentice Hall, 2003, p. 70 2

5

general, a acţiunilor întreprinse de diverse ţări pentru a obţine creştere economică. Pentru măsurarea dezvoltării economice ne vom uita la factori precum: PIB per capita, nivelul alfabetizării şi standardele de educație, nivelul sectorului medical, disponibilitatea şi calitatea locuinţelor, nivelul standardelor de protecţie a mediului, nivelul infrastructurii, speranţa de viaţă la naştere, etc. Pentru a evita mai uşoară confuzia dintre creştere economică şi dezvoltare economică, există o seria de diferenţe fundamentale între acestea. În primul rând, creşterea economică reprezintă modificarea în sens pozitiv a output-ului real al unei ţări, în decursul unei perioade de timp, în timp ce, dezvoltarea economică implică o creştere a producţiei împreună cu avansurile tehnologice, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, a educaţiei, etc, practic, creşterea economică este o parte a dezvoltării economice. Apoi, creşterea economică este un proces automat, ea putându-se înregistra fără a modifica structura lanţurilor de producţie, în timp ce, dezvoltarea economică este rezultatul unor activităţi bine planificate şi orientate către îmbunătăţirea condiţiilor de producţie. În termeni mai simpli, din creşterea economică rezultă schimbări cantitative în economie, însă dezvoltarea economică se concentrează mai mult pe schimbările calitative ale sistemului economic, care în timp, pot aduce cu ele şi plusuri cantitative5. Nivelul de dezvoltare al unei ţări este măsurat cu ajutorul unor indicatori statistici, cum ar fi: venitul per persoană, PIB per capita, speranţa de viaţă medie a populaţiei unei ţări, rata de alfabetizare a populaţiei, indexul libertăţii economice, etc. Organizaţia Naţiunilor Unite a creat Indicele Dezvoltării Umane (Human Development Index), ca un indicativ agregat a speranţei de viaţă la nastere, educaţiei, produsului naţional brut, şi a paritatii puterii de cumpărare, pentru a evalua mai uşor nivelul de dezvoltare din ţările unde aceste date sunt disponibile. În 2010, Raportul despre Dezvoltarea Umană al ONU a introdus termenul de IHDI (Inequality-adjusted Human Development Index), ce are ca scop evaluarea nivelului de dezvoltare a ţărilor ţinând cont de inegalitatea economică dintre state, factor ce face ca HDI să fie văzut ca un indicator al dezvoltării umane potenţiale sau ca nivelul maxim al IHDI care ar putea fi atins dacă în lume nu ar exista inegalitate economică. Pe de altă parte, Fondul Monetar Internaţional nu folosea înainte de 2004 termenii de “ţară dezvoltată” şi “ţară în dezvoltare” pentru statele din Europa Centrală şi Europa de Est, aici fiind incluse şi ţările din Europa centrală care încă aparţineau Grupului Est-European în instituţiile ONU. De asemenea, FMI nu folosea acei termeni pentru statele din fosta URSS, cele din Asia Centrală (Kazakhstan, Uzbekistan etc.) şi Mongolia. În schimb FMI se referea la aceste state ca fiind ţări cu o economie de tranziţie. În prezent, FMI foloseşte un sistem flexibil de clasificare care ia în considerare nivelul venitului per capita, dar şi diversificarea exporturilor, pentru ca, de exemplu,

5

R. Conteras, "How the Concept of Development Got Started", University of Iowa Center for International Finance and Development, p. 108.

6

ţările care sunt mari exportatoare de petrol şi au un PIB per capita mare să nu fie clasificate ca fiind mai dezvoltate deoarece ele exportă în proporţie de 70% petrol, deci nu au un sistem economic dezvoltat. De asemenea, FMI ia în considerare şi nivelul de integrare în sistemul financiar global al economiilor statelor atunci când face aceste clasificări, deoarece cu cât un stat este implicat în mai multe schimburi comerciale internaţionale, cu atât va avea o economie mai dezvoltată. Un alt factor important în determinarea nivelului de dezvoltare al unei ţări este reprezentat de modificările structurii sectoarelor economice ce au avut loc într-o ţară. În medie, statele cu o contribuţie de cel puţin 50% la prelucrarea resurselor naturale, extrase de pe teritoriul acestor state, au economii ce au avut parte de creşteri substanţiale. Aceasta înseamnă, că în statele unde resursele naturale nu sunt vândute ca materii prime pe pieţele internaţionale, ci în schimb aceste resurse sunt folosite pentru producţia de bunuri în interiorul ţării, bunurile rezultate au o valoare mai mare. Astfel, în schimburile internaţionale, ţările au de câştigat mai mult dacă se axează pe niveluri superioare de producţie. Însă, exploatarea resurselor naturale nu reprezintă o cale sigură spre dezvoltarea economică a statelor, ci în schimb aceasta trebuie să fie susţinută de un sector industrial capabil să producă bunuri de o calitate superioară şi de un sector al serviciilor care să confere economiei un mediu dinamic în care investiţiile pot fi profitabile. Cele mai multe investiţii se fac în sectorul serviciilor, asta deoarece acest sector este cel mai dinamic şi are cele mai multe oportunităţi de investiţie. Oamenii sunt, poate, cea mai importantă resursă pe care un stat o are la dispoziţie. De aceea, bunăstarea populaţiei ar trebui să fie principala grijă a statelor, iar pentru a creşte nivelul bunăstării trebuie asigurat atât un sistem educaţional bine structurat, care să pregatească populaţia pentru mediul economic si pentru cel de afaceri, ajutându-i să-şi dezvolte abilităţile şi imaginaţia; cât şi un sistem medical capabil să trateze eficient şi în timp util populaţia. Dacă statele asigură un sistem educaţional şi unul medical adecvat ele trebuie să aibă grijă ca populaţia să aibă locuri de muncă iar aceasta se poate face prin atragerea investitorilor, prin asigurarea unor condiţii legale şi sigure de muncă şi crearea unei strategii de dezvoltare inteligenţă bazată pe eficientizarea folosirii resurselor disponibile. Prin urmare, pentru a se dezvolta, un stat, trebuie să aiba la dispoziţie, atat institutii puternice şi bine structurate, cat si reglementari bine gandite, pentru ca statul să îşi aloce resursele în aşa fel încât să găsească un echilibru între sectoarele economice pentru ca astfel să atragă investitori, să producă bunuri de calitate şi în final să crească nivelul de trai al populaţiei. Ţările în dezvoltare sunt, în general, state ce nu au atins un grad semnificativ de industrializare în comparaţie cu nivelul populaţiei din aceste state. Aceste state au, în majoritatea cazurilor, un standard de viaţă mediu spre scăzut. Astfel se poate observa că există o asociere foarte puternică între venit scăzut şi o creştere mare a populaţiei. Cele mai multe state în curs de dezvoltare întâmpină o serie de probleme ce au un impact puternic asupra nivelului de dezvoltare al ţării. Aceste probleme 7

sunt de natură socio-economică, prin prisma faptului că un nivel scăzut de educaţie al populaţiei duce la un nivel scăzut al inovaţiei, şi, astfel statele nu se pot dezvolta. Dacă un stat nu ia măsuri pentru prevenirea sărăciei, atunci nicio altă instituţie internaţională nu va interveni, astfel creânduse o problemă pentru statul în cauză şi de multe ori sărăcia fiind strâns legată de o slăbiciune acută a resurselor umane, bazată pe factori fizici, cum ar fi nutriţia şi sănătatea, dar şi pe factori socioculturali, cum ar fi educaţia. Într-un stat în care nivelul sărăciei este mare este foarte probabil ca şi populaţia acelei ţări să nu aibă acces la o alimentaţie suficient de nutritivă, la un sistem educaţional bine structurat şi la un sistem medical adecvat. Toate acestea creează un sistem economic extrem de vulnerabil cu instabilităţi în producţia agricolă, instabilităţi în exportul de bunuri şi servicii etc. Putem spune că ţările cu un grad de dezvoltare redus suferă de un handicap al economiilor mici determinat de un cumul de factori atât interni, cât şi externi. Însă istoria economică din ultima jumătate de secol ne-a demonstrat că, prin crearea unui echilibru între o forţă de muncă bine pregătită, un sector industrial bine structurat şi prin perseverenţa spre dezvoltare, unele state pot face o trecere relativ rapidă de la economii slab dezvoltate la economii puternic dezvoltate. Aici se poate face referire foarte uşor la “Miracolul Asiatic” care s-a manifestat în 4 state din Asia şi anume Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud şi Taiwan supranumite şi “The Four Asian Tigers” datorită saltului economic foarte puternic ce a avut loc în aceste state între anii 1960 şi 1990. Cele 4 state au avut parte în această perioadă de o industrializare rapidă şi au susţinut creşteri economice excepţionale, de peste 7% pe an între anii 1967 şi 1995. Chiar dacă criza financiară asiatică din 1997 a lovit puternic economiile celor 4 state mai ales în ceea ce priveşte datoria publică a statelor, “Miracolul Asiatic” a continuat şi printr-o combinaţie de avantaje economice printre care putem enumera rata ridicată de economisire şi deschiderea spre comerţul internaţional, cele 4 state au început secolul 21 ca state avansate din punct de vedere economic cu un nivel al veniturilor foarte mare comparativ cu alte state asiatice, specializându-se în arii economice unde deţin avantaje comparative. Hong Kong şi Singapore au devenit centre financiare internaţionale iar Coreea de Sud şi Taiwan sunt lideri mondiali în ceea ce priveşte producţia de electronice de consum. Povestea economică de succes a acestor state serveşte astăzi ca model pentru alte state în curs de dezvoltare. Succesul “Miracolului Asiatic” a avut un impact puternic încă de la începutul anilor 90, când şi alte state au început să facă reforme în economiile lor pentru a deveni mai competitive. Încă din anii 70 existau terminologii atribuite statelor ce nu erau atât de dezvoltate dar aveau parte de o industrializare şi o creştere economică puternică. Pe atunci se folosea termenul de “state mai puţin dezvoltate” însă în 1981 economistul Antoine Van Agtmael, ce lucra la International Finance Corporation care este o divizie a Băncii Mondiale, a venit pentru prima dată cu ideea termenului de “emerging market ”. 8

Un stat cu o piaţă emergentă are câteva din caracteristicile unei economii dezvoltate însă, nu este încă considerat un stat dezvoltat din toate punctele de vedere. O economie cu o piaţă emergentă descrie economia naţiunii ca fiind în plin proces de dez...