Eseu Primul Razboi Mondial PDF

Preview

Summary

Eseu...

Description

Primul Război Mondial în Europa 1914-1918

Primul Război Mondial, cunoscut în istoriografie şi că “Marele Război”, s-a desfăşurat pe o perioadă de 4 ani, între 1914 şi 1918. Având în vedere impactul pe care acesta l-a avut asupra umanităţii, reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente ale sec. XX, efectele sale resimţindu-se până în prezent. “Marele Război” a dus la formarea unei Europe a naţiunilor şi la disoluţia imperiilor multi-nationale (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Ţarist), favorizând apariţia de state noi pe hartă (ex: Cehoslovacia, Polonia) sau unificarea unor teritorii cu state combatante câştigătoare, (Transilvania cu România, Alsacia cu Franţa etc.). Scopul acestei lucrări este acela de a ilusta pe scurt Primul Război Mondial în Europa, punând accent pe momentele cheie ale acestuia.

Contextul sfârşitului de sec. XIX, început de sec. XX este unul tensionat, conturându-se existenta a două blocuri militare cu rol declarat defensiv ce vor purta numele de “Antanta” şi “Puterile Centrale”. Din cadrul Antantei au făcut parte Imperiul Britanic, Imperiul Rus şi Franţa iar Puterile Centrale au fost alcătuite din Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Otoman, pe parcurs implicându-se şi alte state în ambele tabere. Chiar şi aşa, opinia publică cât şi clasele conducătoare a acelor timpuri priveau un eventual război ca fiind unul care nu poate dura mai mult de câteva luni sau un an, practic un război ca celelalte desfăşurate în trecutul apropiat al Europei, în special după a doua jumătate a sec. XIX. Familiile conducătoare ale statelor europene erau înrudite între ele, fie că vorbim despre Romanovi în Imperiul Ţarist sau despre Hohenzollerni în Imperiul German. Probabil că acesta reprezintă unul dintre cele mai bune exemple, corespondenta dintre Kaiserul Wilhelm ÎI şi Nicolae ÎI sinbolizand prietenia cât şi invidia existenta între cei doi veri care conduceau două state ce urmau să-şi declare război. Astfel, contextul internaţional al acelei perioade influenţează în mod automat şi cauzele care au dus la izbucnirea războiului, existând o strânsă legătură.

Cauzele sunt multiple şi complexe, ambiţiile puterilor europene nefiind mărginite numai la Europa, ci asupra întregii lumi. În ceea ce urmează, voi încerca să surprind câteva dintre cauzele

izbucnirii războiului, punând accent în special pe cele care îşi au originile în cadrul continentului european, spaţiul geografic pe care în tratez în această lucrare. Dreptul popoarelor şi naţiunilor la autodeterminare, principiu formulat şi în cele “14 puncte” ale preşedintelui american Woodrow Wilson în 1917, a reprezentat unul dintre principalele motive pentru care acest război a avut loc. Harta Europei la acel moment era una diferită faţă de cea din zilele noastre. Statele naţiune apărute pe parcursul sec. XIX, în special în a doua jumătate a acestuia, nu includeau în graniţele lor totalitatea cetăţenilor naţiunii “de sânge”, Balcanii find principalul loc unde acest lucru reprezenta o mare problemă. O mare parte dintre aceştia erau cetăţeni în cadrul Imperiului Austro-Ungar sau al Imperiului Rus dacă urcăm mai la nord pe hartă. De asemenea, Europa Centrală era dominată de existenţa Imperiului German cât şi a celui amintit mai sus, Austro-Ungar, neexistând alte formaţiuni statale. Asasinarea din 28 iunie a arhiducelui Austro-Ungariei, Franz Ferdinand cât şi a soţiei sale, la Sarajevo, de către naţionalistul sârb Gavrilo Princip reprezintă după opinia majorităţii principalul eveniment care a dus la declanşarea războiului. Moartea celor doi a fost folosită ca simplu pretext de către autorităţile de la Viena şi Budapesta pentru a declara o lună mai târziu război Regatului Serbiei şi a-şi mări graniţele imperiului şi influenţa în Balcani. O altă cauză care a dus la izbucnirea “Marelui Război” a ţinut de interesele geopolitice ale puterilor europene. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că unul dintre principalele obiective geopolitice ale imperiului dualist era acela de a ajunge la apele Mării Egee, la orasul-port Thessalonic, situat în nordul Greciei de azi.

Motivaţiile apariţiei conflictului sunt în linii mari asemănătoare cauzelor, fiecare dintre statele care au luat parte urmărind propriul interes. Fiecare dintre imperiile europene căutau să-şi lărgească sfera de influenţa cât mai mult, atât în Europa cât şi pe alte continente şi să-şi păstreze graniţele intacte, în timp ce state precum România sau Serbia doreau să-şi realizeze propriul ideal naţional, şi anume unificarea cu anumite teritorii ale imperiilor care se aflau în proximitatea acestor state, unde din punct de vedere etnic procentul de populaţie, de exemplu cum era cea romană, era majoritar. Astfel, motivaţi de dorinţa de a-şi marii puterea pe glob sau de realizarea noi state care să cuprindă toţi cetăţenii aceleaşi naţiuni, statele europene au căzut ca nişte piese de domino în lungul şi asprul conflict.

Desfăşurarea evenimentelor a fost destul de accelerată în primele luni ale începutului rabzoiului, urmând ca pe parcurs să cunoască o evoluţie greoaie, în special dacă vorbim despre frotul

de Vest. În cadrul acestei secţiuni a lucrării, voi încerca să ilustrez cronologic principalele bătălii, atât cele de pe frontul de Vest cât şi cele de pe frântul de Est, şi să surprind elementele esenţiale care au făcut din acestea să aibă impact inclusiv în prezent. Aşadar, voi începe cu vara anului 1914 şi cu data de 28 iunie, în actuala capitală a Bozniei şi Herţegovinei, Sarajevo. Aici se declanşează scânteia, arhiducele Franz Ferdinad şi soţia sa fiind asasinaţi. Autoritatiile de la Viena au decis, pe data de 23 iulie să trimită un ultimatum celor de la Belgrad compus din 10 puncte. Din cele 10 au fost acceptate 9 iar la data de 28 iulie Imperiul AustroUngar declara război Serbiei. Această acţiune a dus la o reacţie în lanţ printre celelalte state ale Europei. Imperiul Ţarist, aliat apropiat al Serbiei, decretează mobilizarea generală pe data de 30 iulie. Imperiul German, principalul aliat al Austro-Ungariei declară imediat război ruşilor la 1 august şi peste două zile Franţei.1 Cum o invazie a Franţei era destul de greu de realizat la graniţa comună a celor două state, Germania avea pregătit încă din urmă cu câţiva ani, la fel ca şi celelalte state, un plan de război, iar numele acestui plan era “ Schlieffen”.2 Astfel, nemţii cer belgienilor liberă trecere a armatelor pe teritoriul lor, ăştia sunt refuzaţi iar pe 4 august Germania declara război Belgiei. Această ultimă acţiune a germanilor declanşează panică la Londra, englezii fiind periculos de aproape de conflict şi declară şi ei la rândul lor Germaniei război pe 5 august.3 Războiul a devenit unul mondial în momentul în care Japonia a declarat război Germaniei, pe data de 23 august. Într-un interval de câteva zile, se formează în linii mari cele două tabere ale conflictului care va macina aproape toată planeta pentru următorii 4 ani. Începutul părea să dea sorţi de izbândă Puterilor Centrale, principalul scop al Germaniei fiind să învingă repede Franţa pentru ca apoi să-şi îndrepte toate forţele către Rusia, însă planul nu fuctioneaza de această dată. În urma contraofensivei franco-britanica de la Marna din 6-10 septembrie 4 , efectivele germane sunt oprite din înaintarea lor către Paris, în timp ce ruşii reuşesc să atace într-un interval scurt de timp granita Estică a Imperiului German. Astfel victoria dobândită pe Frontul de Est în bătălia de la Tannenberg5, germanii şi conduşi de generalii Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff, combinată cu înfrângerea de la Marna nu a însemnat decât avertismentul că războiul va mai lung şi mai complicat decât şi l-au imaginat nemţii. De asemenea, Marna a însemnat şi sfârşitul războiului clasic, din acest moment soldaţii au început să sape tranşee pentru a supravieţuii noilor arme moderne care deja făceau sute de mii de victime.

1 „The Domino Effect – How Europe fell into World War I”, guernseydonkey.com, http://guernseydonkey.com/?p=3414, data accesării 20 ianuarie 2018. 2 Gerhard Ritter, The Schlieffen Plan: Critique of a Myth, Praeger, 1958. 3 , „The Domino Effect – How Europe fell into World War I”. 4 jtalarico, „10 Significant Battles Of The First World War”, Imperial War Museums, http://www.iwm.org.uk/history/10significant-battles-of-the-first-world-war, data accesării 21 ianuarie 2018. 5 „First World War.com - Battles - The Battle of Tannenberg, 1914”, http://www.firstworldwar.com/battles/tannenberg.htm, data accesării 21 ianuarie 2018.

Anul 1915 adus ceva nou războiului, şi anume folosirea gazelor toxice. În cea de-a doua bătălie de la Ypres6 care s-a întins pe durata lunilor aprilie-mai, germanii folosesc gazele toxice împotriva trupelor Antantei, provocând distrugeri majore, distrugeri de care inclusiv nemţii au fost uimiţi dar şi speriaţi în aceasi timp. Intrarea Italiei în război pe data de 23 mai a reprezentat o lovitură pentru Puterile Centrale. La fel ca şi România, Italia făcuse parte în trecut din Puterile Centrale în urma acordului de alianţă semnat cu aceastea în 1882, însă aceasta declara război Austro-Ungariei şi devine şi ea parte a Antantei un urma semnării Tratatului de la Londra cu o lună în urmă.7 Anul 1915 a fost anul în care ambele tabere nu au înregistrat progrese notabile, stagnarea fiind principala stare de fapt care s-a înregistrat pe fronturi.

Probabil cel mai sângeros dintre anii Marelui Război a fost anul 1916. În decursul acestuia, se înregistrează două bătălii majore pe frontul de Vest. Bătălia de la Verdun, care s-a desfăşurat între 21 februarie şi 18 decembrie şi care a dus la moartea a aproximativ 430.000 de soldaţi germani şi 550.000 de soldaţi francezi, practic 1.000.000 de soldaţi murind în acelaşi loc.8 Rezultatul a fost o victorie defensivă pentru francezi. Următoarea bătălie a fost cea pe Somme, fiind o ofensivă franco-britanica îndreptate împotriva germanilor care a avut loc între 1 iulie şi 18 noiembrie. Aceasta ofensivă a avut ca scop reducerea presiunii exercitate de către germani la Verdun, unde avea loc un măcel. În cadrul acestei bătălii, la fel ca şi cea de la Verdun, pierderile au fost imense pentru toate părţile, în special pentru britanici, înregistrând 19.240 de soldaţi căzuţi la datorie în prima zi a bătăliei.9 Frontul de Est înregistrează cea mai de succes ofensiva purtată de către ruşi, Ofensiva Brusilov. Scopul acesteia, purtată în aceeaşi perioadă cu cea de pe Somme, era să aducă din trupele germane afla în Vest. Chiar dacă a fost un succes pentru ruşi, acesta nu a fost şi fructificat de către aceştia.10 Un alt eveniment important îl reprezintă intrarea României în război pe data de 27 august. Datorită poziţiei sale geografice, cât şi a resurselor sale materiale şi umane, România a reprezentat pentru ambele tabere un deosebit interes. Ca şi în cazul Italiei, cum am pomenit mai sus, România nu participa la război de partea Puterilor Centrale, invocând faptul că pactul prin care era legatat de alianţă stipula faptul că scopul acesteia este de a fi una defensivă, nu ofensiva. Astfel începe ofensiva românească peste Carpaţi în Transilvania, ofensiva care avea să dea greş şi să aducă la o situaţie nu tocmai plăcută pentru români la sfârşitul anului. 6 „The Second Battle of Ypres, 1915”, http://www.greatwar.co.uk/battles/second-ypres-1915/, data accesării 22 ianuarie 2018. 7 „Italy in the First World War”, http://www.itinerarigrandeguerra.it/code/43675/Italy-in-the-First-World-War, data accesării 22 ianuarie 2018. 8 jtalarico, „10 Significant Battles Of The First World War”. 9 jtalarico, „10 Significant Battles Of The First World War”, Imperial War Museums, http://www.iwm.org.uk/history/10significant-battles-of-the-first-world-war, data accesării 22 ianuarie 2018. 10 jtalarico, „10 Significant Battles Of The First World War”.

Anul 1917 aduce pe scena conflictului SUA, care alege să lupte şi să sprijine Antanta. Unul dintre motivele care au dus la participarea americanilor o reprezintă telegrama Zimmermann.11 Aceasta telegramă fusese interceptată şi decodata de englezi şi era adresată ambasadorului german din Mexic, care ar fi urmat să facă presiuni asupra guvernului mexican pentru a intra în război împotriva SUA. Astfel, Preşedintele Wilson declara război Germaniei pe data de 6 aprilie.12 Situaţia pe fronturi cu era una lipsită de claritate, existând ofensive şi contra-ofensive de ambele părţi. Rezistenţa din Moldova a Armatei Romane din vara în jurul localităţilor Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a reprezentat o surpriză pentru forţele Puterilor Centrale, în special în contextul în care principalul aliat al românilor, Rusia, se afla într-o situaţie politică complicată. Inevitabilul se produce şi în urma revoluţiei din octobrie are loc ieşirea din război a Rusiei, care între timp renunţase la monarhie.

Situaţia pe frontul de Est se agravase pentru Antanta încă din 1917, datorită principalului aliat, Rusia. Aşadar, noul guvern bolşevic semnează pe data de 3 martie 1918 Tratatul de Pace Separată cu Puterile Centrale de la Brest-Litovsk.13 Astfel, România se vede nevoită să încheie şi ea pace separată şi o facepe dată de 7 mai la Bucureşti, tratat care, însă, nu a fost ratificat de rege. Acţiunea se mutase aproape în întregime pe frontul de Vest iar victoriile aliaţilor , combinate cu incapacitatea aliaţilor Germaniei de a facă faţă forţelor Antantei şi cu numărul enorm de victime cumulate de-a lungul celor 4 ani, au dus într-un final la semnarea pe data de 11 noiembrie, la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a armistițiului cu Germania şi la sfârşitul Primului Război Mondial.

În concluzie, la fel cum afirmăm şi la începutul acestei lucrări, Marele Război” a dus la formarea unei Europe a naţiunilor şi la disoluţia imperiilor multi-nationale, favorizând apariţia de state noi pe harta sau unificarea unor teritorii cu state combatante câştigătoare, însă a reprezentat şi unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale sec. XX, înregistrând peste 10.000.000 de victime. Tratativele de pace duse după sfârşitul conflictului au favorizat emergenta extremismului în Europa şi ulterior, a unui război şi mai letal decât acesta. Aşadar, acest conflict trebuie să rămână în continuare în atenţia analiştilor şi a istoricilor, datorită complexităţii sale şi a consecinţelor pe care le are până în prezent. 11 „The Zimmermann Telegram”, National Archives, https://www.archives.gov/education/lessons/zimmermann, data accesării 22 ianuarie 2018. 12 „America and World War One - History Learning Site”, https://www.historylearningsite.co.uk/world-war-one/americaand-world-war-one/, data accesării 24 ianuarie 2018. 13 „The Treaty of Brest-Litovsk | History Today”, http://www.historytoday.com/richard-cavendish/treaty-brest-litovsk, data accesării 24 ianuarie 2018.

Bibliografie JTALARICO,

„10 Significant Battles Of The First World War”, Imperial War Museums, http://www.iwm.org.uk/history/10significant-battles-of-the-first-world-war RITTER, GERHARD, The Schlieffen Plan: Critique of a Myth, Praeger, 1958. „The Domino Effect – How Europe fell into World War I”, guernseydonkey.com, http://guernseydonkey.com/?p=3414. „First World War.com - Battles - The Battle of Tannenberg, 1914”, http://www.firstworldwar.com/battles/tannenberg.htm. „The Second Battle of Ypres, 1915”, http://www.greatwar.co.uk/battles/second-ypres-1915/. „Italy in the First World War”, http://www.itinerarigrandeguerra.it/code/43675/Italy-in-theFirst-World-War. „The Zimmermann Telegram”, National Archives, https://www.archives.gov/education/lessons/zimmermann. „America and World War One - History Learning Site”, https://www.historylearningsite.co.uk/world-war-one/americaand-world-war-one/. „The Treaty of Brest-Litovsk | History Today”, http://www.historytoday.com/richard-cavendish/treaty-brestlitovsk....