Riga Crypto și lapona Enigel eseu argumentativ PDF

Preview

Summary

eseu argumentativ bacalaureat 2021 ,materiale limba si literatura romana pentru examen si materiale matematica m1 matematica informatica bacalaureat 2021...

Description

Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

Balada ” Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion Barbu, a apărut în perioada interbelică, a fost publicată în anul 1924 în Revista Română și inclusă apoi în volumul Joc Secund (1930). Curentul literar din care face parte este ermetismul. Este o poezie modernistă deoarece preia acea povestire epică în proză dar păstrează însușirile liricului, fiind deci o creație epico-lirică. De asemenea, balada evidențiază asemanarea cu Luceafărul lui Eminescu un Luceafăr Întors deoarece, în ambele creații, este prezentată drama nepotrivirii dintre două lumi care încearcă să comunice. În balada ” Riga Crypto si lapona Enigel”, viziunea despre lume propune o modalitate diferită de cunoaștere a lumii. Se identifică două planuri, unul narativ și unul simbolic. În planul narativ este prezentat craiul Crypto ce domnea peste bureți și care s-a îndrăgostit de o ființă a nordului întunecat ce aspira spre lumină, lapona Enigel. Planul simbolic conține o serie de elemente simbolice care demonstrează caracterul alegoric al istorisirii, compusă din secvențe epice, de baladă. Propunerile pe care riga Crypto le face fetei precum și refuzurile acesteia ”lasă, asteaptă de te coace” au caracter simbolic și scot în evidență diferența dintre cele două lumi, vegetală și umană, ce nu pot avea contact între ele. Ca și în Luceafărul Lui Eminescu, legatura dintre cele două lumi diferite se realizează doar în vis. Tema baladei ” Riga Crypto si lapona Enigel” este iubirea. Întâlnirea ciudată dintre o ciupercă de pădure și o ființă umană, prezintă cititorului opoziția dintre lumea vegetală și cea umană. Titlul baladei indică citirea textului ca o poezie de dragoste. Menționarea numelui personajelor în titlul baladei trimite cititorul cu gândul la alte istorisiri cunoscute: ca cea a lui Romeo și Julieta în care de asemenea este prezentată drama iubirii imposibile.

Opoziția se remarcă încă din titlu, lumea vegetală întâlnește lumea umană. De asemenea, o altă relație de opoziție o reprezinta anumite simboluri ale textului – soarele și umbră. Crypto viețuiește în spațiul umed al umbrei, în timp ce Enigel parăsește Nordul înghețat și aspiră spre soare. Textul este structurat pe două părţi reunite după tehnica povestirii în ramă (a povestirii în povestire), ambele înfăţişând câte o nuntă: una lumească (posibilă), alta fantastică (imposibilă). Partea întâi, considerată ramă a povestirii, are şi rolul de incipit şi sugerează câteva detalii spaţio-temporale, substantivul ,,menestrel’’ făcând trimitere la un Ev Mediu european. Este conturată o atmosferă lumească, de nuntă, momentul surprins fiind cel al spartului nunţii, în cămară, când îndemnat de nuntaşi, menestrelul zice despre o poveste de dragoste tristă, dintre lapona Enigel şi Crypto, regele ciupercă. În a doua parte, este prezentat regatul craiului Crypto, o lume ascunsă, un ţinut al întunericului, simbolizând lipsa cunoaşterii. Este surprins, de asemenea, portretul regelui, o fire ciudată, închisă, un neînţeles, ocărât de supuşi că nu aduce nimic frumos pe lume, că nu îşi împlineşte menirea: Şi răi ghioci şi toporaşi /Din gropi ieşeau, să-l ocărască, / Sterp îl făceau, şi nărăvaş, /Că nu voia să înflorească. În continuare, este conturat portretul laponei, care se remarcă prin gingăşie, puritate Laponă mică, liniştită/ Cu piei, pe nume Enigel. Tânăra Enigel vine din ţinuturile arctice, geroase şi se îndreaptă spre sud, în căutare de soare şi lumină – simbol al cunoaşterii. În drumul său, ea poposeşte la Crypto, mirele poienii, ca să se odihnească şi să-şi adape renii. Întâlnirea celor două fiinţe care provin din lumi diferite, dialogul lor, povestea de dragoste au loc în vis, spaţiu oniric ce aminteşte de Luceafărul eminescian, de aceea textul semnat de Ion Barbu a fost considerat un Luceafăr întors. Astfel, există un paralelism al celor două poeme, protagoniştii care aparţin unor lumi inferioare aspirând să-şi depăşească statutul, condiţia. Însă dacă în Luceafărul eminescian principiul feminin era cel inferior, încercând să acceadă către planul cosmic al luceafărului, în Riga Crypto şi lapona Enigel, regele Ciupearcă este cel care vrea să-şi depăşească statutul aspirând la iubirea pentru o fiinţă umană. Ca şi în poemul eminescian, dialogul regelui cu lapona presupune o serie de chemări şi de refuzuri.

Prima dată, regele îi oferă fetei fragi, simbol al iubirii, fruct analog mărului edenic, pentru a o determina să-i rămână alături, însă este refuzat: Enigel, Enigel, / Ţi-am adus dulceaţă, iacă/ Uite fragi, ţie dragi/ Ia-i şi toarnă-i în puiacă. A doua oară, Crypto îşi oferă întreaga fiinţă Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine, iar în final, / întreaga sa împărăţie, somnul fraged şi răcoarea. Există o anumită gradaţie în refuzul fetei: la început, verbul la indicativ mă duc sugerează hotărârea de a-şi urma calea; a doua oară, condiţional-optativul te-aş culege exprimă nehotărârea acesteia, iar în final, sintagma ca o lamă de blestem sugerează suferinţa tinerei care înţelege că nu poate rămâne alături de rege. Pentru Enigel, somnul fraged şi răcoarea definesc biologicul, materia aflate în opoziţie cu soarele- nţelept, simbol al devenirii spirituale – astfel poemul poate fi interpretat ca o alegorie a raportului spirit-materie. Încercând a-şi depăşi condiţia prin iubire, riga intră în spaţiul ucigător al soarelui şi înnebuneşte, devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu măselariţa mireasă, o fiinţă din propria lume. Personajele poemului alegoric sunt prezentate în antiteză, pentru că reprezintă două lumi opuse. Cea care trăieşte adevărata dramă este Enigel prin zbuciumul sufletesc, prin tentaţiile pe care le încearcă, dar cărora le rezistă urmându-şi chemarea. Motivele poetice ce scot în evidență sensul baladei sunt soarele și fântâna. Pentru riga Crypto soarele reprezintă moarte, fapt ce explică transformarea acestuia într-o ciupercă otrăvitoare, iar pentru lapona Enigel soarele reprezintă viața. Motivul fântânii scoate în evidență diferențele între ciupercă și fată, pentru riga Crypto accesul la ”fântâna tinereții ” este condiționat de o înțelegere cu o ciupercă ”vrajitoare mânătarcă ” pentru Enigel ”sufletul fântână ” îi asigura acesteia nemurirea. O particularitate a incipitului este formula de adresare folosită de nuntașul care încearcă să convingă menestrelul să rostească tainicul cântec larg, care are înțelesuri ascunse ”…menestrel/ un cântec larg tot mai încearcă”. O primă relație de simetrie reiese din faptul ca balada începe și se încheie cu două nunți – cea umană și cea din lumea plantelor otrăvitoare. O altă relație de simetrie o reprezintă poziția lui Crypto și a lui Enigel în raport cu soarele – pe Crypto îl despart de soare ”visuri sute, de măcel” în timp ce pentru Enigel soarele reprezintă o zeitate, ”mănchin la soarele-nțelept”.

Din punct de vedere prozodic, strofele sunt alcătuite din grupaje de patru versuri dar această alcătuire nu este respectată până la final, rima este variabilă. Dintre sursele expresivității și ale sugestiei poetice un efect deosebit îl are deformarea cuvintelor care capătă astfel rezonanțe străvechi - ”beteli, ciupearcă, funtă”. De asemenea, cuvintele populare dau naturalețe limbajului – ”iaca, puiacă, Dumitale”. Balada ” Riga Crypto și lapona Enigel” este unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-a dăruit modernismul românesc. Imaginația creatoare a poetului ridică imposibila poveste de dragoste la universal....