Referat Macroeconomie PDF

Preview

Summary

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTIFacultatea de Științe EconomiceMacroeconomieReferat – Dezechilibrul pieței forței de muncăContabilitate și Informatică de Gestiune,Făgădău Dănuț - Florin, anul I IDDezechilibrul pieței forței de muncaEvoluția economiei fiecărei ţări şi a economiei mondiale a adus ...

Description

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI Facultatea de Științe Economice

Macroeconomie Referat – Dezechilibrul pieței forței de muncă

Contabilitate și Informatică de Gestiune, Făgădău Dănuț - Florin, anul I ID

Dezechilibrul pieței forței de munca Evoluția economiei fiecărei ţări şi a economiei mondiale a adus în prim plan problema ocupării resurselor de muncă și nonocupării sau șomajului. Aceste probleme au un conținut complex și o arie largă de manifestare, cu importante consecințe economice și social-umane. Ocuparea forței de muncă în activitățile economico-sociale și șomajul reflectă modul cum funcționează piața muncii, într-o economie de piață, la un moment dat. Raportul dintre cererea și oferta de forță de muncă determină cele două stări opuse ale pieței muncii ocuparea forței de muncă și șomajul. Problematica ocupării forței de munca și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice și sociale. Dacă în legătură cu existenta șomajului nu există nici un dubiu, definirea și măsurarea acestuia formează obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere și opiniile exprimate cu privire la șomaj au variat în timp, întrucât și șomajul a acoperit realități specifice foarte diferite. Piața contemporana a muncii înglobează mai multe moduri de combinare a factorului munca, din punct de vedere al ocupării: Echilibru – oferta și cererea de munca sunt egale – ocupare deplina Dezechilibru: o subocupare – oferta de munca este mai mica decât cererea o supraocupare – oferta de munca depășește cererea

 

Echilibrul pieței muncii trebuie sa fie abordat ca:   

Echilibru funcțional – definește zona de compatibilitate a ocupării forței de munca și creșterea productivității muncii, in condițiile strict determinate de producători. Echilibru structural – exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activități social-economice, profesii, calificări, zone s.a. Echilibru intern – intre nevoile și resursele de munca, ambele condiționate de volumul de munca și cel al productivității.

Formele dezechilibrului pe piața muncii pot fi înțelese numai după explicarea termenilor: ocupare deplina, șomaj voluntar și șomaj involuntar. Ocupare deplina – angajarea a 96-97% din populația activa disponibila, diferența pana la 100% fiind considerata șomaj natural. Aceasta reprezintă acel volum și acea structura a ocupării, a utilizării forțelor de munca, care permit obținerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor. Conceptele de șomaj voluntar și șomaj involuntar caracterizează și aprofundează șomajul natural. Șomaj voluntar – consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilității unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea șomaj arata ca sunt și persoane care nu pot sa se angajeze într-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, generează diminuarea cererii de munca.

1

Șomaj involuntar – include persoanele neocupate care ar fi dispuse să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent, sperând ca atunci când cererea efectivă de muncă se va mări, va creste și nivelul ocupării. De regula șomajul este tratat și apreciat prin prisma celui involuntar, astfel putem încerca să conturăm o definiție a acestui fenomen. Șomajul este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei național - un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe tari și perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta stării de ocupare deplina a forței de munca. Șomajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau parțiala, proprie celor care nu au loc de muncă, sunt in căutarea unuia, dar nu-și pot găsi de lucru ca salariați. Șomajul este locul de întâlnire și de confruntare al cererii globale și ofertei globale de muncă. Nu orice persoana care nu lucrează poate fi considerata șomer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Șomer este – conform Biroului International al Muncii, organizație din sistemul Națiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de munca și nu muncește, caută un loc de munca și poate fi angajat parțial sau in întregime pentru o munca salariată sau nesalariată. Anuarul Statistic al României publica date cu privire la șomerii înregistrați (persoane in vârsta de 18 ani și peste). Măsurarea șomajului Problema măsurării șomajului este de fapt o problema de estimare a proporțiilor, structurii, intensității și duratei lui. S-au înființat, pentru aceasta analiză, instituții specializate care aplica modalități specifice de înregistrare a șomajului. Principalele caracteristici regăsite la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (mărimea) la un moment dat, intensitatea, durata medie și structura (componenta). Mărimea șomajului (nivelul la care a ajuns) reflecta numărul persoanelor care nu lucrează, in raport cu numărul total al persoanelor care sunt apte și doresc să lucreze. Astfel, măsurarea are loc:  in expresie absolută (masa șomajului) – numărul persoanelor care la un moment dat, întrunesc condițiile pentru a fi incluse in categoria șomerilor (numărul persoanelor din populația activa disponibila neocupata);  in expresie relativa (rata șomajului) – calculata ca raport procentual intre numărul mediu al șomerilor și: o populația activa o populația activa disponibila o forța de munca (populație ocupata șomaj) o populația ocupata o populația ocupata ca salariați Subevaluarea șomajului – înregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizație de șomaj, excluzând alte categorii ca: tinerii care încheie un ciclu de învățământ și nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca, s.a. Supraevaluarea șomajului – înregistrarea ca șomeri și a altor categorii(neîndreptățite) ca: persoanele care încasează indemnizația de șomaj dar nu au intenția de a se angaja; persoanele 2

care au deja un loc de munca dar pretind ca sunt șomeri, pentru ca lucrează-le negru”; persoane care nu doresc sa muncească din motive strict personale, s.a. Intensitatea șomajului – se calculează prin determinarea corecta a momentului încetării totale sau parțiale a activității. Durata sau perioada de șomaj – timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activității. Structura – clasificarea șomerilor după criterii ca: nivelul calificării, domeniul de activitate, sex, vârsta sau rasa. Pentru o evaluare corecta a mărimii șomajului la un moment dat trebuie sa se calculeze:  intrările – persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de învățământ și nu se pot angaja;  ieșirile – persoane care găsesc noi locuri de munca, cele care revin la vechiul post, cele care nu mai caută locuri de munca, emigranții, pensionarii, s.a. Cauzele și formele șomajului Mecanismele pieței muncii se afla sub incidenta numeroaselor împrejurări, nu numai a celor strict economice, ci și demografice, tehnice sau științifice. El apare ca urmare a unei evoluții nefavorabile a activităților social economice, datorita solicitărilor suplimentare de munca ale noilor generații sau datorita solicitărilor de locuri de munca ale persoanelor încadrate in vârsta a doua. Formele dominante de extindere ale șomajului întâlnite astăzi sunt:  Șomajul de conversiune – afectează salariații care aveau locuri de muncă stabile pană la licențiere, fără vechime mare in munca. La începutul perioadei de șomaj, ei sunt considerați favorizați, iar in caz de prelungire a perioadei de șomaj, trec într-o categorie mai defavorizată.  Șomajul repetativ – ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate și de șomaj, mai afectați fiind tinerii și cei cu calificare slabă.  Șomajul de excluziune – reunește populația activă in care sunt incluse persoane mai in vârsta, mai puțin calificate sau aflate in șomaj de timp îndelungat, indiferent dacă mai primesc sau nu indemnizația de șomaj In cadrul proceselor de formare a șomajului, in funcție de cauzele directe care le determina, se disting mai multe forme de șomaj:  Șomaj ciclic – expresie a șomajului structural și sezonier, care se formează in faza de recesiune(criza-depresiune) a ciclului economic, sau care decurge direct din restrângerea activității economice in anumite anotimpuri ale anului.  Șomaj de discontinuitate – se coroborează cu reglementările privind concediile de maternitate și alte aspecte ale vieții de familie.  Șomaj fricțional – efectul de utilizării marginale a folosirii mâinii de lucru, care înglobează motive ce determina o persoană să nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.  Șomaj de inadaptare – determinat de imposibilitatea unei parți a populației active denumite tehnofobia, de a utiliza și a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstracție, interactivitate, viteza de executie şi flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregătirea și orientarea personalului.  Șomaj intermitent – este generat de insuficienta mobilitate a forței de munca și de inegalitățile intre calificările persoanelor care vor sa se angajeze și cele solicitate. 3

 

 

Șomaj sezonier – se formează datorita restrângerii activității economice in anumite perioade, sezoane ale anului, in care condițiile economice sunt mai puțin prielnice, el fiind caracteristic: agriculturii, construcțiilor și turismului. Șomajul structural – este determinat de tendințele de restructurare a economiei pe activități care are loc sub incidența progresului tehnica-economic, crizei energetice, fenomenelor sociale și politice. El se întâlnește atât in tarile slab dezvoltate, cat și in cele dezvoltate sau aflate in tranziție la economia de piața. Restrângerea lui presupune: mari investiții, recalificarea celor afectați, reorientarea învățământului s.a. Șomaj tehnic – este determinat de întreruperea activității unei firme din lipsa de comenzi pe un timp îndelungatei afectați primesc indemnizații de șomaj de la firma respectiva. Ieșirea din șomaj are loc odată cu reluarea activității. Șomaj tehnologic – este determinat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnologii cu aparate noi, și de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea forței de munca in concordanta cu noile cerințe. Costurile sociale ale șomajului

Costul social al acestui fenomen reprezintă efortul total pe care le suporta populația, economia și societatea care sunt afectate de șomaj. La nivelul persoanelor, apar aspecte de natura economica, dar și aspecte morale, socialculturale, chiar și politica-militare. La nivelul economiei și societății, costul social are in vedere aspecte ca:    

irosirea cantității de forța de munca diminuarea intensității dezvoltării economice scăderea veniturilor bugetului de stat creșterea cheltuielilor statului pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor publice din domeniul înregistrării șomajului

Costurile mari care implica șomajul se grupează in:  costuri directe – evaluate sub forma vărsămintelor monetare către fondul destinat protecției sociale.  costuri indirecte – generate de diminuarea globala a producției și a veniturilor de care ar putea beneficia întreaga populație. Aprecierea complexa a acestui fenomen impune surprinderea:  efectelor pozitive (apar pe termen scurt): o incitarea angajaților la perfecționarea profesionala o o mai mare mobilitate și adaptabilitate a forței de munca  efecte negative (apar pe termen lung). Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca șomajul este un fenomen negativ, ale cărui costuri depășesc cu mult avantajele. Economistul american Arthur M. Oken formulează o lege ce ii poarta numele, și exprima intensitatea negativa dintre nivelul și dinamica șomajului, pe de o parte, și mărimea și modificarea in termeni reali ale Produsului National Brut, pe de alta parte. Oken considera ca ridicarea nivelului șomajului trebuie sa fie însoțita de reducerea volumului real al PNB, deoarece persoanele ocupate participa la producerea bunurilor materiale și serviciilor, iar șomerii nu produc bunuri economice. Politici de ocupare a forței de munca 4

Reprezintă un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a interveni pe piața muncii in scopul stimulării cererii de noi locuri de munca, diminuând dezechilibrele și disfuncționalitățile de pe piața muncii. Masurile de diminuare a șomajului se grupează in:  masuri ce privesc direct pe șomeri  masuri ce privesc populația ocupata  alte masuri Măsurile pentru diminuarea șomajului figurează printre revendicările tuturor organizațiilor sindicale și sunt sprijinite de grupuri socioprofesioniste. Programele sindicale cuprind și alte obiective care privesc populația ocupată, obiective cum ar fi stabilitatea locurilor de muncă, creșterea salariilor, îmbunătățirea condițiilor de odihnă, discrepanțele dintre salariile bărbaților și ale femeilor. Obiectivul principal al politicilor antișomaj este acela de a proteja veniturile obținute de gospodării de fluctuațiile inacceptabil de mari determinate de trecerea în șomaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodării. Folosind o altă semantică politicile antișomaj mai pot fi împărțite în două mari categorii:  politici pasive;  politici active. Politici pasive – se referă la indemnizaţia de şomaj (care, în opinia unor economişti, nu face decât să scadă presiunea financiară care apasă asupra şomerului, fără a avea – însă – un efect pozitiv aupra volumului global al şomajului) şi la reducerea numărului populaţiei active (prin pensionări, creşterea perioadei de formare a tinerilor ş.a.). Exemple de masuri adoptate de aceste politici:  reducerea duratei muncii  diminuarea vârstei de pensionare  creșterea perioadei obligatorii de școlarizare  creșterea locurilor de munca cu program zilnic redus și atipic  restricționarea imigrărilor Politici active – presupun o intervenție clară pe piața muncii, influențând real nivelul global al ocupării, prin: subvenții, în scopul reducerii costului salarial al firmelor și al promovării creării de noi locuri de muncă si stagii de formare profesională. Exemple de masuri de politica activa:  amplificarea și stimularea investițiilor  ameliorarea conținutului învățământului  îmbunătățirea orientării școlare și profesionale a tinerilor  stimularea mobilității persoanelor active spre alte locuri de munca  încurajarea cercetării științifice  extinderea activităților economica-sociale și ecologice

Concluzii Șomajul este analizat în literatura de specialitate din diverse unghiuri, formulându-se opinii care constituie obiectul unor ample controverse. Pe parcurs, au fost date diferite definiții pentru șomaj, ținând seama de gradul cunoașterii și de posibilitățile de măsurare a 5

lui. Deși există diversitate în definirea conceptului de șomaj, totuși se pot desprinde elemente comune care se regăsesc, în proporție mai mare sau mai mică, în toate opiniile. Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile, care nu găsește locuri de muncă, din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei, ca sursă a cererii de muncă și evoluția populației, ca sursă a ofertei de muncă. În condițiile contemporane, șomajul este considerat ca un dezechilibru al pieței muncii naționale, adică dezechilibru între cerere globală de muncă și oferta globală de muncă. Șomerii sunt acele persoane din cadrul populației active disponibile, care doresc să lucreze și caută un loc de muncă retribuit, deoarece nu au un astfel de loc în mod curent. În rândul șomerilor se cuprind persoanele care și-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum și noii ofertanți de forță de muncă, care nu găsesc unde să se angajeze. Un aspect ce se impune a fi luat în calcul pentru înțelegerea genezei și manifestării șomajului în România privește problema salariilor. Uneori, specialiștii consideră că rigiditatea salariului în privința scăderii constituie un element de blocare a pieței muncii, de impulsionare a sporirii șomajului. Unii susțin că mărirea necontrolată a salariilor și a costurilor salariale de astăzi ar da dimensiunea șomajului de mâine. Pe termen scurt, însă, temperarea creșterii salariilor nu are efecte semnificative asupra ocupării, șomajului și inflației. Cu toate că salariul și costul salarial continuă să fie analizate din unghiul rolului lor ca principal mecanism de reglare a cererii și ofertei de muncă, șomajul tinde să se autonomizeze, să se îndepărteze de evoluția salariilor. Salariile ar urma să scadă foarte mult pentru a avea efect favorabil asupra ocupării și diminuării șomajului. În realitate, însă, în anumite perioade se constată că salariile nominale cresc împreună cu șomajul de mari proporții și de durată, ca și cu inflația galopantă, sfidând teoria economică. Un alt aspect relevant pentru aprecierea genezei și manifestării șomajului în România se referă la faptul că eliberarea forței de muncă din motive de retehnologizare în diferite ramuri și unități economice s-a accentuat, în timp ce crearea de locuri de muncă a stagnat din cauza nesiguranței economice și a lentei restructurări a economiei. Ameliorarea acestei stări presupune o serie de acțiuni majore ca: înfăptuirea fermă a unei strategii științifice, realiste și coerente privind dezvoltarea economiei naționale și a ramurilor ei; realizarea pe coordonatele eficienței economica-sociale a privatizării, restructurării și modernizării unităților economice; ameliorarea formării profesionale performante, în acord cu exigențele reconversiei forței de muncă; dezvoltarea capacității manageriale începând de la nivelul microeconomic, până la cel macroeconomic; corelarea organică a efortului național cu asistenta financiară externă; elaborarea și realizarea în practică a unui nou model de ocupare și utilizare a forței de muncă, întemeiat pe competentă, eficientă, performanta etc.

6...