Regnul Plantae (Plante) - Filum Bryophyta (Muşchi) - var. 2 PDF

Preview

Summary

Util...

Description

Diversitatea lumii vii

REGNUL PLANTAE (PLANTE) - FILUM BRYOPHYTA (MUŞCHI) În această grupă sunt încadrate plante inferioare cunoscute sub numele de muşchi (hepatici şi frunzoşi) sau briofite. Răspândire: Muşchii sunt larg răspândiţi în natură, fiind mai frecvenţi şi abundenţi în locurile mai umede şi umbroase. Caractere generale ale muşchilor: Muşchii prezintă atât caractere de algă verde, deci de inferioritate, cât şi caractere noi, de superioritate, datorită adaptării la viaţa de uscat. a) Caractere de algă verde:  prezenţa talului lăţit la muşchii inferiori;  anterozoizi (gameţii masculini) mobili;  fecundaţia prin intermediul apei;  prezenţa protonemei care seamănă cu o algă verde;  alternanţa de generaţii;  în celulă se află un cloroplast mare, ca la unele alge verzi. Inferioritatea lor este dată şi de lipsa ţesuturilor vasculare (de unde şi numele de avasculare) şi a organelor vegetative adevărate. Sunt încă dependente în mare măsură de apă, atât pentru nutriţie, cât şi pentru fecundaţie. b) Caractere noi, de adaptare la viaţa de uscat:  corpul s-a diferenţiat în rizoizi, tulpiniţă şi frunzişoare;  organele sexuale (anteridiile = ♂ şi arhegoanele = ♀) sunt pluricelulare;  anteridiile şi arhegoanele sunt protejate de un perete ca o adaptare la mediu;  în partea centrală a tulpiniţei se găsesc celule alungite cu rol conducător;  generaţia sporofitică (producătoare de spori) este redusă, reprezentată de sporogon, iar cea gametofitică (producătoare de gameţi) este reprezentată de planta însăşi. Apar unele ţesuturi precum cel epidermal (apărător) şi parenchimatic (fundamental). Aceste părţi amintesc de organele vegetative ale plantelor vasculare (rădăcină, tulpină şi frunză). Ele sunt, însă, numai structuri analoage şi nu omoloage.

1

Diversitatea lumii vii

Corpul vegetativ, înalt organizat de la briofite, imită organizarea cormului (corpul plantelor superioare), de unde şi numele lui de tal cormoid. La această denumire mai concură şi prezenţa unor elemente conducătoare ce amintesc de vasele ciuruite. Absorbţia apei se realizează pe toată suprafaţa corpului. Circulaţia sevelor (brută şi elaborată) se face prin imbibiţie, din celulă în celulă. Nutriţia este autotrofă. Reproducere: Şi prin modul de reproducere, briofitele ocupă o poziţie intermediară între algele verzi şi plantele vasculare inferioare. Organele reproducătoare sexuale (anteridiile şi arhegoanele) nu mai sunt unicelulare ca la alge, ci pluricelulare, similare cu cele de la pteridofite (ferigi). Ciclul vital al acestor plante este o alternanţă de generaţii heteromorfe: gametofitul este dominant, fiind reprezentat de însăşi plăntuţa, nutriţional-independentă şi sporofitul este redus, reprezentat doar prin sporogon, nutriţional-dependent (parazit pe gametofit). Reprezentanţi:  pt. muşchii hepatici: - fierea pământului (Marchantia polymorpha)  pt. muşchii frunzoşi: - muşchiul de pământ (Polytrichum commune) - muşchiul de turbă (Sphagnum) Filogenie: Briofitele prezintă multe asemănări morfo-anatomice şi eco-fiziologice cu algele verzi, de unde concluzia că o algă verde de tipul Characeelor actuale ar fi strămoşul briofitelor. Unii cercetători consideră că briofitele au putut evolua mai degrabă din plantele vasculare primitive. În acest caz, evoluţia lor a fost una retrogradă, de simplificare, deci, o involuţie. Ca urmare, briofitele reprezintă un capăt de evoluţie, o ramură înfundată a evoluţiei, care nu a realizat trecerea de la alge, la plantele vasculare. Importanţă: Turba este rezultatul fosilizării muşchiului de turbă (Sphagnum) şi este folosită drept combustibil, îngrăşământ în agricultură. Muşchii micşorează acţiunea de eroziune a solului, prin reţinerea apei şi împreună cu lichenii, îngroaşă pătura de sol de pe roca-mamă.

2...