Bradbury Ray Fahrenheit 451 RTF

Title	Bradbury Ray Fahrenheit 451
Author	Stoica Bianca
Pages	59
File Size	1.4 MB
File Type	RTF
Total Downloads	130
Total Views	672

Summary

Ray Bradbury Fahrenheit 451 (1953) PARTEA ÎNTÎI VATRA ŞI SALAMANDRA ERA O PLĂCERE SĂ DEA FOC. Era o plăcere ieşită din comun să vadă cum obiectele se mistuie în flăcări, să le vadă cum se înnegresc şi cum se schimbă. Să stea cu degetele încleştate pe montura de alamă a uriaşului piton care scuipa pe...

Description

Ray Bradbury Fahrenheit 451 (1953) PARTEA ÎNTÎI VATRA ŞI SALAMANDRA ERA O PLĂCERE SĂ DEA FOC. Era o plăcere ieşită din comun să vadă cum obiectele se mistuie în făcării să le vadă cum se înnegresc şi cum se schimbă. Să stea cu degetele încleştate pe montura de alamă a uriaşului piton care scuipa petrol ca un venin asupra lumiii să-şi simtă sîngele zvîcnind în tîmplei în timp ce mîinile luii ca cele ale unui fantastic dirijori conduceau toate simfoniile făcărilori nimicind prin foc rămăşiţele şi ruinele carbonizate ale istoriei. Cu casca numerotată simbolic 451i aşezată pe capul masivi cu ochii aruncînd făcări portocalii la gîndul a ceea ce urma să rei deschise aprinzătorul şi casa expplodă într-o vîlvătaie hămesităi incendiind cerul serii într-un vîrtej de roşui galben şi negru. Păşi în mijlocul roiului de scîntei. Mai presus de oricei îşi dorea ― la fel ca în vechea glumă ― să împingă o nalbăi cu un băţi în vîlvătaiei în timp ce cărţile cu paginilei fîlfîind ca nişte aripi de porumbeli mureau pe verandă şi pe pajiştea din faţa casei. În timp ce cărţile săreau în sus în vîrtejuri de scînteii scrumul lor rind purtat departe de vîntul pe care incendiul îl preschimba într-un nor întunecat. Montag rînjii acel rînjet înfricoşător al oamenilor atinşi de făcări şi ţinuţi de ele la distanţă. Ştia căi atunci cînd se va întoarce la unitatea de pompierii îşi va putea face cu ochiul în oglindăi ca un comediant cu chipul înnegrit cu dop ars. Mai tîrziui cînd va merge la culcarei îşi va simţi prin întuneric muşchii feţei încremeniţi în acelaşi rînjet necruţător ca focul. Acel surîs nu dispărea niciodatăi niciodatăi de cînd se ştia el. Îşi agăţă în cuier casca lucioasă ca un cărăbuşi apoi o lustrui; alături îşi atîmă cu grijă haina de protecţie din material neinfamabil; făcu duş cu apă din belşug. După aceeai fuierîndi cu mîinile în buzunarei traversă etajul unităţii de pompieri şi păşi în gol. În ultima clipăi cînd părea să nu mai aibă vreo scăparei scoase mîinile din buzunare şi se prinse de bara aurie. Se lăsă să alunece în jos şi îşi frînă coborîrea cînd ajunse cu călcîiele la nici trei centimetri de podeaua de beton de dedesubt. Ieşi din clădire şi porni pe strada pustie în miez de noaptei îndreptîndu-se către metrou; de aicii trenul silenţiosi cu aer comprimati îl coborî prin tunelul său gresati în măruntaiele pămîntuluii apoii deschizînd uşile într-un val de aer caldi îl depuse pe scara rulantă cu dale alburii care urca la suprafaţăi într-un cartier de la marginea oraşului. Fluierîndi se lăsă purtat de scara rulantă înspre aerul încremenit al nopţii. Porni spre colţi fără a se gîndi la ceva anume. Cu toate acesteai înainte de a da colţul încetini pasuli ca şi cum un vînt s-ar r iscat din senini ca şi cum cineva l-ar r chemat pe nume. În ultimele nopţii mergînd spre casă sub lumina stelelori îl încercaseră senzaţii tulburi în legătură cu aleea care dădea colţul. Avea impresia căi numai cu o clipă înainte ca el să apară după colţi acolo se afase cineva. În aer plutea o ciudată acalmiei ca şi cum cineva ar r aşteptat acolo liniştiti ca numai cu o secundă înainte de venirea lui să se preschimbe într-o umbrăi lăsîndu-l să treacă prin ea. Poate că nările lui adulmecau o vagă undă de parfumi poate că pielea de pe dosul palmelor şi de pe faţă sesiza o temperatură mai crescută în acest punct în care o persoanăi stînd pe loci ridicase pentru o clipă temperatura cu cîteva grade. Era ceva de neînţeles. De recare dată cînd dădea colţuli nu vedea decît aleea albăi pustie şi şerpuităi afară poate de o singură noaptei cînd ceva se făcuse nevăzut într-o clipită peste peluzăi înainte ca el să poată desluşi despre ce fusese vorba sau să rostească vreun cuvînt. În noaptea aceasta încetini pasuli gata să se oprească. Gîndul luii care deja era pe cale să dea colţuli auzise o şoaptă aproape insesizabilă. O răsufaree Sau poate numai aerul dislocat de prezenţa cuiva care aştepta acolo în tăceree Dădu colţul. Frunzele toamnei se învolburau pe asfaltul luminat de lunăi astfel că fata care înainta pe trotuar părea că alunecăi purtată înainte de vînt şi de frunze. Îşi ţinea capul aplecati privind cum pantori ei împrăştiau vîrtejul de frunze. Obrazul delicat şi alb ca laptele oglindea o curiozitate blîndăi care zăbovea asupra a tot ce se găsea în jur cu o neobosită sete de cunoaştere. Pe chipul fetei se ghicea o uşoară undă de mirare; ochii întunecaţi contemplau lumea înconjurătoare cu atîta concentrarei încît...