Curs 9 - Note de curs 9 PDF

Preview

Summary

FIZIOLOGIEDIGESTIA-GENERALITATI-(Digestiv I)DEFINITIE - prin digestie se intelege totalitatea fenomenelor mecanice, chimice si fizico-chimice care asigura procurarea, transformarea, transportul si absorbtia substantelor alimentare in vederea preluarii si asimilarii lor de catre organism - digestia r...

Description

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

DIGESTIA -GENERALITATI(Digestiv I) DEFINITIE - prin digestie se intelege totalitatea fenomenelor mecanice, chimice si fizico-chimice care asigura procurarea, transformarea, transportul si absorbtia substantelor alimentare in vederea preluarii si asimilarii lor de catre organism - digestia realizeaza ingerarea, prelucrarea si dezintegrarea alimentelor complexe in principii alimentare simple ( glucide, lipide, proteine, saruri minerale, vitamine si apa ) pentru a putea fi utilizate la nivelul tesuturilor si organelor in scop plastic, energetic si functional. 1.digestia incepe in cavitatea bucala unde alimentele sufera primele modificari mecanice si chimice (gust, masticatie, formarea bolusului alimentar) 2. alimentele faramitate sunt amestecate cu saliva care are rol de: lubrifiere, spalare, digestie 3. urmeaza pasajul prin faringe si esofag 4. substantele alimentare sunt retinute in stomac in vederea amestecarii cu sucul gastric cat si pentru procesare, digerare si descompunere in prezenta enzimelor din mediul gastric acid 5. digestia in intestinul subtire (IS) are loc mai ales in prima jumatate a acestuia, prin bogatia enzimatica oferita de sucul intestinal si de cel pancreatic, in prezenta bilei, asigurand completa descompunere a alimentelor si crearea posibilitatii de strabatere de catre acestea a mucoasei, spre mediul intern al organismului. Absorbtia substantelor prin peretele digestiv se face cu Page 1 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

preponderenta in IS asigurand trecerea a peste 90 -95 % din substantele ce intra in organism. In acest fel, digestia in IS este esentiala si singura indispensabila proceselor de nutritie. 6. Digestia in intestinul gros ( IG) completeaza prin flora saprofita de fermentatie si de putrefactie procesele digestiei enzimatice. Absorbtia in intestinul gros este limitata la apa , glucoza, saruri, ioni: Na, Cl, unii acizi aminati,saruri biliare, vitamine. DIGESTIA BUCALA Sub termenul generic de digestie bucala se intelege etapa bucofaringo-esofagiana a digestiei care se caracterizeaza printr-o serie de modificari fizice ale alimentelor introduse in gura. Incepand cu prehensiunea si continuand cu masticatia si salivatia, in cavitatea bucala au loc formarea si pregatirea bolului alimentar ce va ajunge in stomac prin actul deglutitiei. MASTICATIA Masticaţia constă în prelucrare mecanică a alimentelor în cavitatea orală, prin tăiere, sfaşiere, zdrobire şi triturare, datorită mişcărilor coordonate ale mandibulei, la care se asociază mişcări ale buzelor şi obrajilor şi mişcări ale limbii care împinge fragmentele alimentare între arcadele dentare.

Page 2 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Masticaţia este un act premergător deglutiţiei fiind primul act motor di gestiv,cu dublu mecanism, voluntar şi/sau reflex prin stimularea receptorilor locali în momentul prehensiunii alimentelor în cavitatea orala. Se desfăşoară sub forma unor cicluri masticatorii succesive care se continua până la înghiţirea bolului alimentar, apoi sunt reluate la introducerea altor alimente în gură. Masticaţia rezultă din activitatea voluntară şi/sau reflexă automată a musculaturii striate masticatorii, care pe de o parte mobilizează mandibula,în raport cu maxilarul superior pentru prelucrarea mecanica a alimentelor intre arcadele dentare, iar pe de alta parte mobilizează buzele, obrajii şi limba care asigură reţinerea alimentelor în cavitatea bucală, introducerea acestora între arcadeledentare şi amestecul continuu cu salivă pentru formarea bolului alimentar. Rolurile masticatiei : 1. fragmentarea alimentelor ceea ce determina : facilitarea deglutitiei, cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive 2. amestecarea alimentelor cu saliva care are ca rezultate : initierea procesului de digestie al amidonului sub actiunea amilazei salivare, initierea procesului de digestie a lipidelor sub actiunea lipazei linguale, lubrifierea si inmuierea bolului alimentar. 3. asigurarea contactului cu receptorii gustativi si eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi, aceasta initiind secretia gastrica SECREŢIA SALIVARĂ La om, saliva este secretată în principal de trei perechi de glande salivare mari :  parotidele,  submandibularele,  sublingualele, la care se adaugă secreţia glandelor salivare accesorii, răspândite în toata mucoasa bucală.

Page 3 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Glandele parotide sunt două formatiuni ovoide în greutate de 2.530 g fiecare, situate în lojele parotidiene aflate inferior de conductul auditiv extern pe ramura verticala a mandibulei şi pe muşchiul maseter. Parenchimul glandei este format din acini glandulari şi canale excretoare din care rezultă, în final, un canal excretor unic — canalul Stenon lung de 5-6 cm, ce se varsă in vestibulul gurii, în dreptul celui de-al doilea molar superior. Prin parenchimul glandei parotide trece nervul facial, care este expus riscului lezării în traumatismele locale sau în timpul intervenţiilor chirurgicale regionale. Glandele parotide sunt glande_seroase,al căror produs de secreţie este fluid şitransparent, constituind salivă de diluţie

Page 4 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Glandele submaxilare ( submandibulare ) sunt situate sub planşeul bucal în vecinătatea unghiului intern al mandibulei, ocupă un spaţiu situat între mandibulă şi muşchiul digastric, întinzăndu_se în profunzime până la muşchii milohidieni, hioglos şi stiloglos. Glandele au o greutate de 7 ,8, 10 g fiecare şi sunt constituite din acini şi ca nalele excretoare(ca şi glandele parotide) din care rezultă în final un singur canal excretor (canalul Wharton),lung de 5_6cm, ce se varsă în vârful carunculei linguale. Glandele submaxilare sunt glande mixte care secretă o salivă mai vâscoasă, cu mai multă mucină, ce constituie aşazisa salivă de gustaţie. Glandele sublinguale sunt aşezate_deasupra planşeului bucal, de o parte şi de alta a liniei mediene, în lojele sublinguale delimitate inferior de muşchii milohioidieni, lateral de mandibulă, iar medial de muşchii geniogloşi. Se prezintă ca două formaţiuni alungite în greutate de 3,5,6 g fiecare, la care se adaugă mai multe glande mici aflate în imediata vecinătate. Produsul de secreţie al acestor glande se varsa printr-un canal principal ,canalul Bartholin care se deschide lângă canalul Wharton sau împreună cu acesta. Glandele sublinguale sunt glande de tip mucos deorece secretă o salivă bogată în mucus denumită saliva de deglutitie Rolurile salivei : 1.protectia mucoasei bucale prin racirea alimentelor fierbinti, diluarea eventualului HCl sau bilei ce ar regurgita in cavitatea bucala, indepartarea unor bacterii 2. digestiv : saliva incepe procesul de digestie al amidonului si al lipidelor. Amidonul este hidrolizat in trepte pana la stadiul de maltoza. Aceasta enzima este inactivata de pH-ul gastric scazut. Lipaza linguala incepe degradarea lipidelor, actionand atunci cand acestea se gasesc in cavitatea bucala, stomac si portiunea superioara a intestinului subtire. 3. lubrifierea alimentelor usureaza deglutitia, umectarea mucoasei bucale favorizeaza vorbirea 4. excretia unor substante endogene si exogene 5. elaborarea senzatiei gustative prin dizolvarea substantelor cu gust specific si suprafata receptiva a analizatorului gustativ

Page 5 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Mecanismele secreţiei salivare Saliva finală rezultă din două procese importante: 1.unul de secreţia acinară prin care se formează saliva primară izotonă cu o compoziţie asemănătoare unui ultrafiltrat de plasmă şi 2. altul procesul de reabsorbţie secreţie tubulară care are loc la nivelul ductului striat, în urma căruia rezultă saliva finală hipotonă cu o compoziţie diferită de cea iniţială primară.

Există dovezi certe care arată că apa şi electroliţii sunt transferate activ din p lasmă în lumenul acinar , iar ionul bicarbonat se formează local în celulele ac inare şi apoi este secretat în lumenul acinar. Se admite şi existenţa pompelor ionice care asigură transferul ionilor în amb ele sensuri la nivelul celulelor acinare şi tubulare. De asemenea, se ştie că unele din componentele organice provin parţial din plasmă (proteinele plasmatice, glucoza şi produşii de catabolism), iar altele mai importante — enzimele, amilaza salivara, mucina, hormonii sunt sintetizate în celulele acinare şi apoi secretate activ în lumenul acinar

Page 6 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Imediat după stimularea nervoasă vegetativă începe sinteza de enzime şi de mucina (sau alţi componenţi),care sunt apoi stocate în granulele de zimogen şi respectiv de mucinogen, proces care durează circa 4 ore. Din granulele de zimogen şi mucinogen, cei doi componenţi proteici principali ai salivei : amilaza şi mucina sunt eliberaţi în lumenul acinar împreună cu apa şi electroliţii proveniţi din plasmă, rezultând saliva primară. Saliva primară conţine enzime, mucus, uree, aminoacizi, glucoza, lipide, apă şi diverşi electroliţi (Na+, K+, Cl, HCO,Ca2+),care realizează concentraţii izoosmotice cu plasma,cu excepţia K+ a cărui concentraţie este de aproximativ de opt ori mai mare comparativ cu plasma. Saliva mai contine si substante bactericide ( lizozim ).

Controlul secretiei salivare : este in totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nervos vegetativ. Activitatea parasimpatica stimuleaza celulele glandelor salivare sa secrete o cantitate mare de saliva apoasa, cu continut mare de electroliti si redus de proteine. Activitatea simpatica stimuleaza glandele salivare sa secrete un volum mic de saliva ce contine mucus in cantitate mare. Reflexele salivare sunt declansate de gandul la alimente , mirosul sau gustul lor. DEGLUTITIA Procesul de deglutiţie este un proces exclusiv mecanic prin care bolul alimentar,mai consistent sau lichidele sunt trecute din cavitatea bucala prin faringe,esofag şi orificiul cardia în stomac. După ce hrana a fost suficient pregătită mecanic prin masticaţie şi amestecată progre siv cu salivă, este_strînsă cu ajutorul limbii într_un bol alimentar care va fi proiectat de-a lungul faringelui şi esofagului pînă în stomac. Toate alimentele moi, precum şi lichidele, sunt astfel introduse în stomac prin actul deglutiţiei. Page 7 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Deglutiţia este o funcţie permanentă deoarece se desfăşoară atât în perioadele de veghe cât şi în perioadele de somn, în perioadele digestive şi în afara acestora. S-a calculat că deglutiţia se produce de cel puţin 50 de ori în timpul somnului şi de 200 de ori în timpul meselor, fiecare deglutiţie având durata de câteva secunde; in perioadele din afara alimentaţiei se produce deglutiţia de salivă. In raport cu segmentele pe care le străbate bolul alimentar în de plasarea sa către stomac, se descriu trei timpi ai deglutiţiei — timpul bucal, timpul faringian şi timpul esofagian. Dintre acestia, primul timp poate fi declanşat sau oprit voluntar, dar după ce bolul alimentar sa angajat in istmul bucofaringian sau a trecut de acesta, transportul său în stomac se face reflex şi involuntar automat. Ar exista discutabil patrulea timp al deglutiţiei — timpul cardial reprezentat de momentul trecerii bolului alimentar prin cardia în stomac.

şi al

Etapa orală ( bucală ) a deglutiţiei este iniţiata voluntar sau reflex şi constă dintr-o succesiune de modificări care au ca rezultat transportarea bolului alimentar din cavitatea bucală în faringe. Se realizează prin mişcări coordonate ale limbii, ale obrajilor, ale palatului moale, ale mandibulei şi ale complexului hioidian. Deglutiţia începe cu închiderea orifîciului bucal prin contracţia orbicularului_buzelor, după care are loc o inspiraţie (inspiraţia de deglutitie), urmată de oprirea respiraţiei şi a masticaţiei (până la finele celui de al doilea timp) şi stabilizarea mandibulei prin contracţia fibrelor posterioare ale temporalilor Timpul bucal al deglutitiei este scurt, de 0,2 0,3 secunde.

Page 8 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

In timpul deglutitiei bucale este înghiţită şi o anumită cantitate de aer prezenta în acel moment în gură, în alimente sau în salivă (circa 500 cm³ în cursul unui prânz obişnuit) Cea mai mare parte din aerul înghiţit este expulzat prin eructatie, iar o cantitate redusă ajunge în stomac şi apoi în intestin. Indivizii care mănâncă repede, pot înghiţi cantităţi mai mari de aer care ajung în stomac şi apoi în intestin favorizînd o senzaţie de disconfort, uneori accentuată.

Timpul faringian al deglutitiei Faringele este format din trei porţiuni : nazofaringele lung de 3 cm, orofaringele lung de 5 cm hipofaringele ( sau faringele laringian) lung de 5 -6 cm, care se continuă cu esofagul. Etapa faringiană a deglutiţiei este scurtă, durează o secundă sau chiar mai puţin (0,1 sec) şi este foarte complexă, deoarece trebuie închise orificiile de comunicare cu fosele nazale şi cu laringele, ceea ce implică o coordonare de mare fineţe. Stimularea receptorilor bucofaringieni de către bolul alimentar declanşează o serie de reflexe coordonate de centrul deglutiţiei, care închid căile aeriene, lăsând liberă calea esofagiană.

Page 9 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Timpul esofagian al deglutiţiei Esofagul este un organ tubular lung de 25 cm. Prezintă trei porţiuni cu importanţă funcţională oarecum diferita: sfincterul esofagian superior, corpul esofagului şi sfincterului esofagian inferior Esofagul are o secreţie proprie prin_glandele locale, constituită în între gime din mucus, care are rolul de lubrifiere şi de facilitare a alunecării bolului alimentar în timpul esofagian al deglutiţiei. Timpul esofagian al deglutiţiei asigură deplasarea bolului alimentar prin esofag până în stomac

Page 10 of 11

CURS NR. 9

20.11.2012 FIZIOLOGIE

Timpul esofagian durează în medie 67 sec, cu limite relativ largi, în funcţie de consistenţa bolului alimentar; lichidele ajung repede în stomac (1 -2 sec), iar alimentele solide pătrund mai lent (4-12 sec). Deplasarea bolului alimentar în lungul esofagului este realizată de contracţia musculaturii circulare care produce unda peristaltică cu direcţie craniocaudală, ce se propagă din aproape în aproape până la sfincterul esofagian inferior pe care îl deschide. Deplasarea bolului este ajutată şi de : -contracţia musculaturii longitudinale -poziţia corpului (gravitaţia) -de consistenţa alimentelor -de presiunea intraesofagiană negativă din faţa bolului Din esofag, bolul alimentar este impins catre stomac de catre undele progresive de contractie musculara care coboara de-a lungul esofagului comprimandu-i lumenul. Aceste unde de contractie sunt numite unde peristaltice. Sfincterul esofagian inferior se deschide si ramane relaxat pe toata durata deglutitiei, lasand bolul alimentar sa patrunda in stomac, dupa care se inchide obturand jonctiunea eso-gastrica. Urmeaza digestia gastrica.

Page 11 of 11...