Curs 7 - Note de curs 7 PDF

Preview

Summary

FIZIOLOGIE- SANGELE (2) -GRUPELE SANGVINEGrupele sangvine diferentiaza persoanele in functie de prezenta sau absenta unui antigen ereditar pe suprafata celulelor rosii ale sangelui. In prezent, sunt descrise 29 de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfus...

Description

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

- SANGELE (2) GRUPELE SANGVINE Grupele sangvine diferentiaza persoanele in functie de prezenta sau absenta unui antigen ereditar pe suprafata celulelor rosii ale sangelui. In prezent, sunt descrise 29 de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion), cele mai importante in clinica fiind sistemele ABO si Rh care sunt considerate sisteme majore. Sistemul ABO este determinat de antigenele care se gasesc pe suprafata hematiilor care se numesc aglutinogene si se noteaza: A si B. Acestea apar inca din timpul vietii intrauterine si se mentin apoi nemodificate toata viata. In plus, pe toate eritrocitele, indiferent de grupa sangvina din care fac parte, se mai gaseste antigenul H, precursorul antigenelor A si B.

In functie de repartizarea acestor antigene A si B pe hematii rezulta grupele sanvine : GRUPA O: cuprinde indivizii care se caracterizeaza prin lipsa antigenelor A si B pe suprafata hematiilor dar cu prezenta precursorului : antigenul H. In plasma indivizilor cu grupa O pot coexista ambele aglutinine anti – A (alfa) , anti – B (beta) Page 1 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

GRUPA A: cuprinde indivizi care au pe suprafata hematiilor aglutinogenul A iar in plasma aglutinina anti – B GRUPA B: cuprinde indivizii care au prezent aglutinogenul B pe suprafata hematiilor si aglutinina anti – A in plasma GRUPA AB: cuprinde indivizi care au ambele aglutinogene: A si B pe hematii si nicio aglutinina in plasma. Din totalul populatiei ce apartine grupei A, 80 % face parte din subgrupa A1 cu antigenicitate puternica si 20 % din subgrupa A2 cu antigenicitate redusa. Cunoasterea antigenelor A2 slabe este foarte importanta in practica deoarece, la determinarile de grupa sangvina A2 si A2B, aceste variante aglutinogenice pot fi confundate cu alte grupe : O in loc de A2 sau B in loc de A2B. In serul persoanelor care nu au antigene A sau B pe eritrocite apar anticorpi specifici. Acestia se numesc aglutinine si se noteaza : anti-A si antiB. Apar la sfarsitul primului an de viata. Combinatia dintre cele doua antigene A si B cu aglutininele anti-A si anti-B defineste grupele sangvine in cadrul sistemului ABO. Deoarece grupele sangvine au mai fost notate si cu litere romane, astazi se foloseste o combinatie a celor doua moduri : O (I), A (II), B (III), AB (IV). Genotip

Grupa Frecventa Aglutinogene Aglutinine sangvina In populatia eritrocitare serice generala ( % )

OO

O(I)

OA sau AA A ( II )

32 – 36

H

anti-A si anti-B

41 – 43

H si A

anti-B

16 – 17

H si B

anti-A

H, A si B

nu are aglutinine

OB sau BB

B ( III )

AB

AB ( IV ) 7 – 8

Page 2 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog, nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen si aglutinina omoloaga. Intalnirea lor ar conduce la un conflict imun antigen-anticorp si la distrugerea hematiilor.

Singurele combinatii si coexistente posibile , tolerate imunologic, sunt cele patru grupe sangvine in care se poate repartiza populatia globului pe baza sistemului OAB. Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in cazul transfuziilor de sange.

Page 3 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

Determinarea grupelor sanguine Metoda Beth-Vincent -consta in determinarea aglutinogenelor primitorului -se pune in contact singele cu antigen necunoscut cu seruri hemotest ce contin titruri cunoscute de aglutinine O (anti A,anti-B), A (anti-B), B (anti-A). -dacă apare aglutinare (lipirea antigenului şi anticorpului urmată în final de hemoliză), rezulta că grupa primitorului conţine antigen opus anticorpului care a aglutinat. Metoda Simonin -consta in determinarea aglutininelor primitorului -se pune in contact serul cu aglutinine necunoscute cu eritrocite test O,A,B.

Determinismul genetic al grupelor sangvine Grupul sangvin O este determinat de gena l, o gena recesiva. Grupele A si B sunt determinate de genele LA si respectiv LB, gene dominante. In cazul acestor grupe sangvine sunt prezente genele LA si l pentru grupul A si LB si l pentru grupul B dar datorita faptului ca gena l este recesiva se manifesta fenotipul (grupul sangvin) determinat de gena dominanta. Page 4 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

In cazul grupului AB apare un fenomen aparte, denumit codominanta, in care doua gene dominante (in acest caz genele LA si LB) conlucreaza pentru a determina aparitia unui nou fenotip si nu se observa o dominanta a uneia dintre gene asupra celeilalte. In figura este reprezentat un scenariu de transmitere a grupelor sangvine de la parinti cu grup O si respectiv AB, la copii. Exista si exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu, fenomenul Bombay. Persoanele la care se manifesta acest fenomen au grup sangvin ascuns. Desi genotipic exista cel putin una dintre genele dominante (LA, LB), fenotic, in urma testarii, se determina grupul sangvin O. Acest lucru se intampla deoarece este inhibata exprimarea enzimei H care catalizeaza formarea antigenului H (precursor al antigenelor A si B). Daca antigenul H nu este sintetizat nu se vor sintetiza nici antigenele A si B si prin urmare, chiar daca sunt prezente genele pentru acesti antigeni, acestia nu se exprima. Fenomenul Bombay este unul din motivele pentru care testele de paternitate pe baza determinarii grupelor sangvine au fost inlocuite cu teste genetice. In afara sistemului antigenic ABO, s-au mai descris pe hematii si alte sisteme antigenice cum ar fi, de exemplu, sistemele M, N, P, S, Kelly, Lewis, Duffy. Aceste antigene sunt de obicei prezente la hematiile grupei OI. Ele se caracterizeaza prin antigenicitate redusa si sunt utilizate la identificari de sange si stabiliri de paternitate in medicina judiciara. S-a observat ca uneori, chiar in cadrul compatibilitatii de sistem ABO pot aparea, la indivizii ce primesc transfuzii repetate, accidente posttransfuzionale. Acest fapt a fost explicat de Landsteiner in 1937 care descopera, pe suprafata hematiilor de maimuta si umane, un antigen, numit Rh, care da si numele sistemului sangvin. Sistemul Rh Persoanele care au în sânge factorul Rh (aglutinogenul D) se numesc Rh(+) - 85%, iar cei care nu il au sunt Rh(-) - 15%. Denumirea Rh provine de la antigenele Rh care se gasesc si pe suprafata hematiilor maimutei Macaccus Rhesus. Oamenii Rh(-) nu au in sânge anticorpi anti Rh (aglutinine anti-D), dar pot să le sintetizeze, prin izoimunizare, dacă primesc o primă transfuzie cu sânge Rh(+). La a doua transfuzie cu sânge Rh(+), acesti anticorpi vor reactiona cu aglutinogenele Rh de pe suprafata hematiilor si vor produce aglutinarea hematiilor şi hemoliza lor în prezenţa unui factor numit complement. O alta modalitate de izoimunizare consta in nasterea fetilor Rh pozitivi de catre mamele R negative.

Page 5 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

In cazul mamelor Rh (-) al caror sot este Rh (+), datorita caracterului dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultati vor mosteni caracterul Rh (+). Prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in mod obisnuit, hematiile Rh(+) ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in circulatia materna. La nastere insa, prin rupturile de vase sangvine ce au loc in momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si stimuleaza productia de aglutinine anti Rh. La o noua sarcina, aceste aglutinine patrund in circulatia fetala si pot distruge hematiile fatului, uneori ducand chiar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in concentratie mare.

TRANSFUZIA Este o metodă de tratament biologic care constă în administrarea de sânge şi preparate din sânge. Pentru compatibilitate transfuzională este necesară cunoaşterea aglutinogenelor donatorului şi a aglutininelor primitorului. Aglutininele donatorului sunt neutralizate în organismul primitorului prin fixare pe endoteliu şi eritrocite.

Page 6 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

REGULA TRANSFUZIEI cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nu se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului. Conform acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se face astfel : Grupa O poate dona la toate grupele (DONATOR UNIVERSAL), dar nu poate primi decat sange izogrup (de la grupa O). Grupa AB poate primi de la toate grupele (PRIMITOR UNIVERSAL) Aceasta regula este valabila numai in transfuzii unice si de cantitati relativ mici de sange, pana la 500 ml. Grupa A primeşte de la A şi O, donează la A şi AB Grupa B primeşte de la B şi O şi donează la B şi AB

In cazul transfuziilor mari si repetate se recomanda sange izogrup deoarece exista pericolul ca aglutininele donatorului sa distruga hematiile primitorului sau ca indivizii de grup A, B sau AB, in cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, sa fabrice aglutinine antizero si la o noua transfuzie sa nu mai tolereze sangele donat. TEHNICA TRANSFUZIEI 1.-efectuarea testului de compatibilitate directa Jambreau dintre singele primitorului si singele donatorului 2.-proba de compatibilitate directă se face prin amestecarea pe o lamă de sticlă a unei picături de sânge de la primitor cu o picătură de 10 ori mai mică de la donator 3.-in caz de aglutinare sângele este incompatibil. 4.-metoda pune în evidenţă anticorpii naturali. 5.-incalzirea singelui de transfuzat se face la termostat 6.-montarea unei truse de perfuzie prevazuta cu filtru standard de 140 microni 7.-inceperea transfuziei cu efectuarea probei Ochlecker-primii 20 ml de singe se transfuzeaza in ritm rapid si se urmareste cu foarte mare atentie aparitia semnelor si simptomelor reactiei de incompatibilitate 8.-ritmul de infuzie intravenoasa a singelui este de 60 picaturi /minut. 9.-acest ritm poate fi accelerat in caz de pierderi sanguine importante (soc hemoragic,singerare activa) 10.-in cazul pacientilor cu afectiuni cardiopulmonare severe ritmul de infuzie va fi mai lent,in functie de toleranta bolnavului 11.-in caz de necesitate se poate utiliza singe grup O Rh negativ (donator universal). 12.- există si donatori universali periculoşi care au un număr foarte mare de aglutinine, rezultând hemoliza. Dacă trebuie administrate cantităţi mari de singe (mai mari de 1 l) este indicat sa folosim numai singe izogrup izoRh. Page 7 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

INDICAŢIILE TRANSFUZIEI 1. Hipovolemia: pierderi mai mici de 30%, se pot substitui cu soluţii macromoleculare, in cele de peste 30% - se utilizează sânge 2.Refacerea capacităţii de transport a O2 în anemii acute in anemii cronice – hemolitice, prin deficit de vitamina B12 – nu se indică transfuzia. Importantă este viteza cu care se instalează modificarea. În condiţiile unui volum corespunzător organismul tolerează şi valori mai mici decat normalul ale Hb, Ht. 3.Tulburările hemostazei tulburări de coagulare plasmatică – preparate de sânge deficite trombocitare – trombocitopenii, trombocitopatii.

Reactii adverse la administrarea sangelui si a produselor derivate din sange - Pot aparea in timpul transfuziei sau postransfuzional - Marea majoritate au etiologie imunologica Cea mai severa complicatie este reprezentata de hemoliza acuta intravasculara Alte complicatii - reactii adverse: • infectii bacteriene • infectii virale • reactii alergice • reactii febrile • efect imunosupresor • hiperpotasemie • intoxicatie cu citrat • accidente transfuzionale tardive : insuficienta renala

Page 8 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

LEUCOCITELE Generalitati: sunt in numar de 6-8 mii/mm3 se impart in: - mononucleare (monocite 5% si limfocite 27%) si - polinucleare sau granulocite (neutrofile 60-70%, eozinofile1-3%,bazofile0,5-1%). numarul lor creste : spre seara,in perioada de graviditate, efort fizic, boli infectioase. membrana leucocitară este foarte plastică şi poate forma prelungiri citoplasmatice (pseudopode) cu roluri multiple. leucocitele inglobeaza corpi straini prin fagocitoza parasesc torentul sangvin prin diapedeza indreptandu-se spre agentii nocivi care au patruns in organism (chimiotaxie pozitiva).

Leucocitele se sintetizează în ţesutul limfoid şi în măduva osoasă. Prezintă numeroase funcţii: 1)mobilitate; 2)marginaţie; 3)diapedeză; 4)fagocitoză; 5)imunitară;

Page 9 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

NEUTROFILELE Cele mai active leucocite (viteza mare de deplasare 3mm/ora) sunt polimorfonucleareleneutrofile (PMN ) Neutrofilele au rol in fagocitoza agentilor patogeni. Datorita vitezei de diapedeza si deplasarii rapide prin pseudopode , PMN-urile nu stau in sange mai mult de cateva ore. Ele ajung primele la locul infectiei , unde fagociteaza microbii, distrugandu-i. Numarul lor creste mult in infectii acute . Iesirea leucocitelor din vas este favorizata de incetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator (datorita vasodilatatiei), precum si alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginatie. Marginatia, diapedeza si deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre focarul inflamator sunt favorizate de atractia leucocitelor de catre unele substante locale fenomen cunoscut sub denumirea de chimotactism pozitiv. Ajunse in apropierea microbilor, neutrofilele emit pseudopode si cu ajutorul lor ii inglobeaza , formand vacuole citoplasmatice, numite fagozomi. Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul. In interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub actiunea enzimelor lizozomale. Cand leucocitele fagociteaza un numar prea mare de microbi, ele sufera efectele toxice ale unor substante eliberate din acestia si mor. Amestecul de microbi, leucocite moarte si lichid exudat din vase formeaza puroiul.

EOZINOFILELE - eozinofilele sunt crescute in afectiunile alergice sau in parazitozele intestinale. Au rol in reactiile alergice. Granulatiile lor contin histamina.

Page 10 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

BAZOFILELE - bazofilele au rol in coagularea sangelui, prin intermediul unei substante numita heparina, continuta in granulatii. Tot datorita heparinei, leucocitele bazofile au rol in metabolismul lipidelor, heparina favorizand dizolvarea chilomicronilor si dispersia lor in particule fine ce pot fi mai usor utilizate de catre tesuturi

LIMFOCITELE -limfocitele au rol in reparare putandu-se transforma in celule conjunctive (fibrocite).Sunt crescute in infectiile cronice-TBC si sifilis. Există 3 tipuri de limfocite: -T (originea în timus) care dau imunitatea celulară; -B (origine în măduva osoasă) şi dau imunitate umorală, mediata prin anticorpi; -nonT, nonB [ killer(K) şi natural killer (NK)] Apelativul T sau B provine de la organele limfoide centrale in care se petrece “ instructajul diferentiat al limfocitelor”: timusul (T) si bursa limfatica (B). Toate limfocitele se dezvolta dintr-o celula cap de serie mica, celula stem unipotenta limfopoetica. Dupa formare, o parte din limfocite se fixeaza in timus, altele in maduva hematogena ( organ omolog cu bursa limfatica prezenta la embrionul de pasari ). Aici are loc un proces de diferentiere si specializare a limfocitelor. In timus, se vor forma limfocitele T, capabile sa lupte direct cu antigenele, iar in maduva osoasa se vor forma limfocitele B, capabile sa lupte indirect cu antigenele prin secretia de anticorpi specifici. Dupa nastere, limfocitele T si B migreaza din organele limfoide centrale in ganglionii limfatici unde vor genera limfocitele necesare apararii specifice a organismului.

Page 11 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

MONOCITELE -monocitele inglobeaza elemente de dimensiuni mari si formeaza tesut de granulatie si cicatriceal. Monocitele sunt leucocite capabile de fagocitoza atat direct, cat si in urma transformarii lor in macrofage, proces care are loc dupa iesirea monocitelor din vase in tesuturi. Monocitele si macrofagele formeaza un fagociteaza atat microbii cat si, mai (leucocite, hematii) si prin aceasta contribuie focarului inflamator. Limfocitele au rol considerabil in reactia de

06.11.2012

singur sistem celular care ales, resturile celulare la curatirea si vindecarea aparare specifica.

Page 12 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

Reglarea leucopoezei: - se face prin mecanisme neuroumorale complexe - centrii leucopoiezei sunt situati in hipotalamus - activitatea acestor centri se intensifica atunci cand in sange creste concentratia acizilor nucleici rezultati din distrugerea leucocitelor batrane. - in cazul patrunderii in organism a unor agenti patogeni, are loc de asemenea o stimulare prin antigene a leucopoiezei , urmata de cresterea peste normal a leucocitelor, fenomen denumit leucocitoza. - leucopoieza medulara se poate intensifica atat sub influenta stimulilor nervosi plecati de la centrii de reglare cat si a unor substante chimice numite leucopoietine. - cresterea numarului de leucocite circulante poate avea loc si fara o crestere prealabila a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite. Acest mecanism asigura un raspuns precoce al organismului fata de invazia agentilor straini.

IMUNITATEA –ALERGIA

Imunitatea -stare de rezistenta a organismului fata de factori patogeni. -confera organismului capacitatea sa reziste microorganismelor si toxinelor ce au tendinta sa distruga tesuturile si organele. Imunitatea innascuta = parte a imunitatii ce rezulta din procese generale. Include urmatoarele: fagocitarea de catre leucocite si celulele sistemului de macrofage tisulare a bacteriilor si a altor agenti patogeni distrugerea microorganismelor patrunse in stomac de catre secretiile acide ale stomacului si de catre enzimele digestive. rolul de bariera antiinfectioasa a pielii. prezenta in sange a anumitor compusi chimici, care se ataseaza de microorganismele straine sau toxine, care sunt distruse. Imunitatea castigata = capacitatea organismului de a dezvolta mecanisme de aparare puternice impotriva unor bacterii inalt patogene, virusuri, toxine, tesuturi straine de specie. acorda o protectie foarte mare (imunitate fata de toxina botulinica,toxina tetanizanta obtinute prin vaccinare). Cele doua tipuri fundamentale ale imunitatii castigate IMUNITATE UMORALA (imunit. cu celule B) = organismul produce anticorpi circulanti  molecule globulinice ce ataca microorganismele patogene. Page 13 of 18

CURS NR. 7

FIZIOLOGIE

06.11.2012

IMUNITATE MEDIATA CELULAR (imunit. cu celule T) = Formarea unui numar mare de limfocite activate, destinate sa distruga specific agentii patogeni straini. Antigenele imunitatea castigata apare dupa ce organismul vine in contact cu microorganisme straine sau toxine fiecare toxina sau fiecare tip de organism contine intotdeauna unul sau mai multi compusi chimici specifici in structura lor, care sunt diferiti de toti ceilalti compusi; acestia sunt proteine sau polizaharide mari si sunt cei care initiaza imunitatea castigata=ANTIGENE o substanta sa fie antigenica: greutate moleculara mare; antigenitatea depinde de grupuri care se repeta regulat pe suprafata moleculei mari si care se numesc EPITOPI. Rolul limfocitelor in imunitatea castigata -limfocitele sunt localizate in ganglionii limfatici, dar si in splina, regiunea submucoasa a tractului intestinal si maduva osoasa. -tesutul limfoid din tractul intestinal este imediat expus antigenelor ce patrund in intestin. -tesutul limfoid din naso-faringe (tonsilele si corpii adenoizi) intercepteaza agentii care patrund p...