Metode si tehnici in asistenta sociala PDF

Preview

Summary

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Facultatea de Asistenţă Socială, Sociologie şi Filosofie Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţă Socială Maria Bulgaru - coordonator - METODE ŞI TEHNICI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ Aprobat de Consiliul metodico-ştiinţific şi editorial al Universităţii de Stat din Mo...

Description

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Facultatea de Asistenţă Socială, Sociologie şi Filosofie Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţă Socială

Maria Bulgaru - coordonator -

METODE ŞI TEHNICI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

Aprobat de Consiliul metodico-ştiinţific şi editorial al Universităţii de Stat din Moldova

Chişinău – 2002 Centrul Editorial al USM

CZU 364 (075.8) B91 Puse într-o anumită ordine, compartimentele prezentei cărţi au fost elaborate în scopul de a examina aspectele metodologice ale asistenţei sociale, de a elucida cele mai eficiente metode şi tehnici utilizate în asistarea multiplelor categorii de beneficiari. Studiul are la bază cele mai valoroase şi actuale surse bibliografice vizând asistenţa socială, elaborate în România, Marea Britanie, SUA, Franţa, Rusia şi este adresat, în primul rând, publicului în formare – studenţilor de la specialităţile de asistenţă socială, la fel profesorilor, lucrătorilor din sistemul protecţiei sociale, tuturor celor care, deşi nu posedă cunoştinţe în domeniu, doresc să se implice în activităţi comunitare de sprijinire a persoanelor aflate în dificultate.

Autori: Maria BULGARU, doctor habilitat în filosofie, profesor universitar Marcela DILION, doctor în sociologie Oxana ISAC, doctor în sociologie Stela MILICENCO, doctor în sociologie Redactor: Ariadna STRUNGARU Tehnoredactare computerizată: Oleg BULGARU Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Bulgaru, Maria Metode şi tehnici în asistenţa socială/Maria Bulgaru, Marcela Dilion, Oxana Isac, Stela Milicenco. -Ch.: Centrul Ed. al USM, 2002. -432 p. ISBN 9975-70-088-8 360 ex. 364 (075.8)

© M.Bulgaru © USM, 2002 ISBN 9975-70-088-8

Cuprins

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ...................................................................

7

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ASISTENŢEI SOCIALE (M.Bulgaru)............................... 1.1. Asistenţa socială – disciplină ştiinţifică................................. 1.2. Dimensiunea metodologică a asistenţei sociale.....................

9 9 21

Capitolul 2. METODOLOGIA PROIECTULUI DE INVESTIGARE ŞI INTERVENŢIE SOCIALĂ (M.Bulgaru, M.Dilion)........... 2.1. Conceptul şi etapele proiectului de investigare şi intervenţie socială............................................................... 2.2. Câmp social, interdependenţă şi “echilibru dinamic”............ 2.3. Aplicarea practică a “Proiectului de intervenţie socială”....... Capitolul 3. MODALITĂŢI DE INVESTIGARE ŞI INTERVENŢIE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ INDIVIDUALIZATĂ (M.Bulgaru, M.Dilion).................... 3.1. Conţinutul asistenţei sociale individualizate.......................... 3.2. Tehnica asistenţei sociale individualizate.............................. 3.3. Elemente de investigare şi intervenţie în problematica familială.......................................................

39 39 46 51

57 57 59 68

3

Cuprins

Capitolul 4. ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI (M.Bulgaru)................ 4.1. Conceptul familiei.................................................................. 4.2. Funcţiile familiei..................................................................... 4.3. Aspecte ale interacţiunii dintre familie şi societate................ 4.4. Rolul asistenţei sociale în consolidarea familiei..................... 4.5. Din experienţa afirmării asistenţei sociale a familiei în ţările dezvoltate.................................................................. 4.6. Metode şi tehnici aplicate de asistentul social în lucrul cu familia................................................................. 4.6.1. Ancheta........................................................................ 4.6.2. Diagnoza socială......................................................... 4.6.3. Studiul de caz familial................................................. 4.6.4. Istoricul social............................................................. 4.6.5. Ciclul de viaţă familială.............................................. 4.6.6. Genograma şi ecomapa............................................... 4.6.7. Terapia familială......................................................... 4.6.8. Evaluarea sprijinului social........................................ 4.6.9. Consilierea.................................................................. 4.6.10. Interviul..................................................................... 4.6.11. Observaţia................................................................. 4.6.12. Ascultarea activă....................................................... 4.6.13. Redefinirea................................................................ 4.6.14. Sculptura familială.................................................... 4.6.15. Cartea Vieţii.............................................................. Capitolul 5. INTERVENŢIA ÎN CAZURILE DE MALTRATARE A COPILULUI (M.Bulgaru, M.Dilion)............................... 5.1. Abuzul asupra copilului: concepte şi tipologii....................... 4

93 93 95 102 107 112 114 114 121 125 130 131 133 135 142 142 146 153 161 163 164 165

167 167

Cuprins

5.2. Investigarea şi intervenţia în cazurile de maltratare a copilului.............................................................................. Capitolul 6. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU CU PERSOANELE IMPLICATE ÎN PROCEDURA ADOPŢIEI (M.Dilion) 6.1. Din istoricul adopţiei.............................................................. 6.2. Rolul asistentului social în procedura adopţiei....................... 6.3. Planul de intervenţie în procedura adopţiei............................ 6.4. Interviul în adopţie.................................................................. 6.5. Aspecte ale comunicării verbale în relaţia de consiliere în procedura adopţiei............................................................. 6.6. Istoricul social al dezvoltării copilului................................... 6.7. Fişa de observaţie a copilului................................................. 6.8. Evaluarea efectelor terapiei jocurilor asupra comportamentului copiilor cu handicap................................ 6.9. Ancheta socială în procedura adopţiei................................... Capitolul 7. METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ŞI PREVENIRE A DELINCVENŢEI (M.Bulgaru, O.Isac)........................... 7.1. Devianţa şi delincvenţa. Etiologia comportamentului delincvent............................................................................... 7.2. Metodologii de testare a propensiunii spre delincvenţă......... 7.3. Utilizarea scalelor de atitudini pentru estimarea tendinţelor antisociale............................................................ 7.4. Metode şi tehnici de predicţie a delincvenţei juvenile........... 7.5. Tehnica analizei de dependenţă şi a analizei factoriale.......... 7.6. Tehnici prospective de identificare a tendinţelor de apariţie şi evoluţie a delincvenţei......................................

176

187 187 189 197 206 208 215 217 219 225

233 233 238 245 249 252 260 5

Cuprins

7.7. Tehnici utilizate de asistentul social în lucrul cu delincvenţii........................................................................ 7.8. Prevenirea şi tratamentul delincvenţei....................................

265 284

Capitolul 8. ASPECTE ALE ASISTENŢEI SOCIALE A ŞOMERILOR (S.Milicenco)............................................ 8.1. Conceptul şomajului............................................................... 8.2. Şomajul şi sărăcia................................................................... 8.3. Politici antişomaj.................................................................... 8.4. Cadrul legal pentru protecţia şomerilor în Republica Moldova............................................................ 8.5. Medierea muncii..................................................................... 8.6. Rolul asistenţei sociale în sprijinul familiei persoanelor aflate în şomaj....................................................

316

Capitolul 9. ANALIZA DE CONŢINUT (M.Dilion)..................................... 9.1. Definiţii ale analizei de conţinut............................................. 9.2. Tipurile analizei de conţinut................................................... 9.3. Etapele analizei de conţinut.................................................... 9.4. Validitatea şi fidelitatea analizei de conţinut..........................

319 319 321 328 339

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.................................................

343

ANEXE.........................................................................................

349

6

293 293 302 306 309 312

Cuvânt înainte

CUVÂNT ÎNAINTE Asistenţa socială constituie un mod operativ de punere în aplicare a programelor de sprijin prin multiple servicii sociale specializate pentru cei aflaţi temporar în nevoie. Asistenţa socială poate fi privită din mai multe perspective: • ca profesie cu un statut propriu, obiective şi caracteristici distincte; • ca sistem de formare şi educare a specialiştilor; • ca sistem instituţional-administrativ, incluzându-se aici sfera serviciilor, activităţilor practice desfăşurate în vederea soluţionării cazurilor. Profesia de asistent social este o profesie nouă în Republica Moldova şi până în prezent se află în căutarea identităţii. Sunt anevoioşi primii paşi pe această cale, deoarece ţara noastră n-a dispus niciodată de o şcoală de pregătire în domeniul asistenţei sociale. Lipsa adevăraţilor profesionişti în asistenţă socială se face simţită, în special, în formarea deprinderilor de a poseda metode şi tehnici specifice asistenţei sociale, în însuşirea metodologiei unei cercetări sociologice – element de primă importanţă pentru diagnosticarea problemelor sociale. În activitatea sa asistentul social se confruntă cu multiple probleme (familii dezorganizate, sărace, copii orfani, abandonaţi, delincvenţi, consum de droguri, alcool, persoane cu deficienţe de sănătate, bătrâni neajutoraţi, şomeri etc.) a căror soluţionare impune aplicarea unui şir de teorii ce provin din sociologie, psihologie, drept, economie, antropologie, medicină, politici sociale etc. Asistentul social, chemat să ajute persoanele aflate în nevoie, se va folosi, în acest scop, de cunoştinţele 7

Cuvânt înainte

dobândite din alte ştiinţe socioumanistice, dar nu se va limita la acestea, deoarece asistenţa socială are la bază metodologii specifice studierii obiectului ei. Unicitatea asistenţei sociale derivă din modul de aplicare a bagajului de cunoştinţe în practică. Asistenţa socială are menirea de a schimba situaţia beneficiarului. Pentru aceasta, asistentul social trebuie să ştie cum să acţioneze, cum să intervină în viaţa individului, a grupurilor, a întregii comunităţi. Competenţa în desfăşurarea unor asemenea activităţi se dobândeşte prin practică, prin aplicarea metodelor, tehnicilor, strategiilor specializate de intervenţie în situaţia de criză. Cele menţionate au determinat autorii prezentului studiu să examineze asistenţa socială din perspectivă metodologică, să elucideze o parte din metodele şi tehnicile cele mai eficiente utilizate de asistenţa socială în ţările cu o experienţă avansată. Scopul urmărit de autori este de a ajuta studenţii şi practicienii să aplice teoria asistenţei sociale în activitatea lor practică. În asistenţa socială, mai mult decât în alte domenii, teoria trebuie să se afle întru-un permanent contact cu practica, să fie sub controlul acesteia. Chiar şi cea mai bună teorie în acest gen de activitate umană nu poate înlocui “înţelepciunea practicii”. Un bun asistent social trebuie să cunoască diverse metode şi tehnici de lucru cu persoana, familia, grupul pentru a le putea selecta pe cele mai adecvate. Acest lucru îi va reuşi numai în cazul în care alegerea metodelor se va face în strictă conformitate cu nevoile beneficiarului şi numai dacă persoana asistată nu va fi impusă să se adapteze metodei. Aşadar, munca în asistenţa socială este nu doar una intelectuală. Ea necesită rigoarea cercetătorului-practician care poate activa potrivit unei logici adecvate, implicând inima şi creierul, care poate conjuga reuşit teoria cu practica. Maria BULGARU

8

1. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ASISTENŢEI SOCIALE

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ASISTENŢEI SOCIALE 1.1. Asistenţa socială – disciplină ştiinţifică Experienţa mondială demonstrează că nici un stat nu poate realiza cu succes reforme radicale în viaţa economică şi politică, socială şi culturală fără a dispune şi de o reţea dezvoltată de servicii de asistenţă socială şi de specialişti, capabili să protejeze persoanele aflate temporar în dificultate. Toate acestea au devenit o necesitate stringentă pentru ţara noastră aflată în perioada de tranziţie, când declinul adânc economic şi diferenţierea de avere au condus la crearea unei adevărate prăpăstii dintre majoritatea săracă a populaţiei şi o foarte mică parte a celor bogaţi. Într-o situaţie jalnică s-au pomenit în special familiile cu mulţi copii, copiii orfani sau abandonaţi, invalizii, pensionarii. Schimbările nefaste din structura socială a societăţii noastre sunt însoţite de numărul în creştere de grupuri marginale care nu au un loc de trai, un loc permanent de muncă, nu-şi pot realiza potenţialul fizic şi intelectual. Or, pe fondul transformărilor contradictorii ale formelor şi caracterului relaţiilor sociale, pierderii de către mulţi indivizi a statutului social şi a perspectivelor de dezvoltare au apărut greutăţi insurmontabile, pe care cea mai mare parte a populaţiei nu le poate depăşi de sine stătător. Această stare a lucrurilor accentuează şi mai pronunţat necesitatea dezvoltării asistenţei sociale ca gen de activitate specializată şi a pregătirii specialiştilor în această ramură capabili să lucreze cu cele mai diverse categorii de oameni aflaţi în dificultate.

9

MARIA BULGARU

În sens larg, asistenţa socială reprezintă o activitate de ajutorare a oamenilor (prin susţinere şi protecţie, corecţie şi reabilitare) să-şi învingă greutăţile, să-şi dezvolte capacităţile de a soluţiona de sine stătător problemele. În sens restrâns, ea poate fi privită ca o activitate orientată spre rezolvarea problemelor sociale ale unor persoane aparte sau ale unor grupuri de persoane, în primul rând ale celor care nu mai dispun de resurse materiale, sociale şi morale, care nu mai sunt în stare să-şi asigure prin propriile eforturi un trai decent (copii orfani, familii dezorganizate, pensionari, şomeri, invalizi, devianţi, refugiaţi etc.). Asistenţa socială nu poate fi înţeleasă însă doar ca o simplă activitate practică de ajutorare. Putem spune cu siguranţă că ea este de asemenea şi o ştiinţă, o totalitate de cunoştinţe despre anumite legităţi ale fenomenelor sociale. În calitate de ştiinţă asistenţa socială se află în proces de devenire, constituind un domeniu al activităţii umane preocupat de elaborarea şi sistematizarea teoretică a cunoştinţelor despre o realitate socială bine determinată şi despre activitatea instituţiilor de stat, obşteşti şi particulare, a specialiştilor şi activiştilor, orientată spre rezolvarea problemelor indivizilor, familiilor şi grupurilor de oameni din societatea respectivă. Una dintre cele mai importante sarcini ale asistenţei sociale ca ştiinţă este de a analiza formele şi metodele de lucru cu beneficiarii, de a elabora tehnicile eficiente de rezolvare a problemelor. Formarea asistenţei sociale ca ştiinţă începe o dată cu încercarea de a explica rolul fenomenului carităţii în viaţa socială şi de a aplica cunoştinţele şi metodele psihologice, medicale, sociologice, filosofice etc. întru argumentarea necesităţii protecţiei sociale, acordării de ajutor celor nevoiaşi. Conceptul de asistenţă socială ca disciplină ştiinţifică a urmat să evolueze în câteva direcţii principale, printre care: a) de determinare a locului asistenţei sociale în sistemul unor astfel de discipline cum sunt filosofia socială, istoria socială, psihologia socială, culturologia, sociologia, politologia etc.; b) de căutare a constantei teoretice proprii asistenţei sociale ca obiect de cercetare specific; c) de evidenţiere a 10

1. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ASISTENŢEI SOCIALE

interacţiunii ei cu alte ştiinţe1. Actualmente, aceste direcţii au circumstanţiat, în linii generale, două modalităţi de abordare a statutului ştiinţific al asistenţei sociale, care predomină în discuţiile ce se desfăşoară la această temă în literatura de specialitate. Astfel, unii autori pornesc de la convingerea că baza teoretică a asistenţei sociale o constituie câteva ştiinţe înrudite (sociologia, psihologia, medicina etc.); alţii încearcă însă să demonstreze caracterul independent al asistenţei sociale ca disciplină ştiinţifică, deosebind în cadrul ei aspectul teoretic şi aplicativ. În felul acesta, în cercetarea fundamentelor teoretice ale asistenţei sociale se conturează parcă două direcţii: unii pun accentul pe înţelegerea experienţei practice, a problemelor ce ţin de practica deservirii populaţiei, ceilalţi – pe înţelegerea generalului şi particularului în teoriile ce argumentează diferite genuri de asistenţă socială, esenţa ei ca fenomen social. Actualmente, dezvoltarea teoriei asistenţei sociale decurge în condiţiile unor discuţii permanente. Dezbaterilor aspre este supusă în special problema locului asistenţei sociale în sistemul ştiinţelor. Oricum, asistenţa socială posedă toate componentele structurale caracteristice unei ştiinţe, fapt ce permite să judecăm despre devenirea ei ca ştiinţă: ea îşi are obiectul său de cercetare, legităţile proprii acestui obiect, noţiunile, categoriile specifice, principiile şi metodele de activitate. Să vedem deci care este esenţa acestor componente din perspectiva asistenţei sociale. Termenul “obiect” se foloseşte, după cum se ştie, la analiza unei legături bilaterale, care descrie un raport concret al cunoaşterii şi activităţii. Latura care realizează cunoaşterea sau activitatea în acest raport concret se numeşte “subiect”, iar latura asupra căreia este îndreptată cunoaşterea sau activitatea se numeşte “obiect”. De regulă, în practica asistenţei sociale asistentul social este considerat subiect, iar 1

Vezi: M.Payne. Modern Social Work Theory: a Critical Introduction. -London, 1991. 11

MARIA BULGARU

beneficiarul/clientul* – obiect. În context, e necesar însă să facem unele precizări. Astfel, menţionăm că raporturile subiect – obiect sunt destul de mobile. Or, ceea ce în unele cazuri este obiect, în altele poate deveni subiect, şi invers. Ba mai mult, în activitatea comunicativă un şir de relaţii se prezintă ca raporturi “subiect – subiect”, în care ambele laturi sunt componente active ale procesului de cunoaştere şi influenţează una asupra alteia. Deoarece asistentul social de orice rang totdeauna este latura activă (subiect), putem spune că partea, asupra căreia el îşi orientează activitatea, indiferent dacă aceasta reacţionează activ sau rămâne pasivă, constituie obiectul asistenţei sociale. În acest sens în calitate de obiect vor fi indivizii, familiile, grupele, comunităţile, ale căror condiţii de viaţă nu le asigură o funcţionare socială normală. Aici ţinem să menţionăm că obiectul asistenţei sociale nu poate fi limitat doar la săraci şi invalizi, precum mai predomină opinia. De asemenea, nici asistentul social nu poate fi conceput ca un funcţionar cu geantă mare care îi asigură pe nevoiaşi cu produse alimentare, cărbune etc. Este cert că la începuturi asistenţa socială şi-a avut ca destinaţie principală lupta cu sărăcia, desfăşurându-se sub forma unor acţiuni caritabile, filantropice. Astăzi însă ea nicidecum nu poate fi redusă doar la aceste activităţi. În viaţă se întâmplă, spre regret, multe nenorociri, boli, catastrofe, care pot împinge în categoria celor ce au nevoie de ajutor şi indivizi, familii, grupe de oameni ...