Modele de analiza sintactica si morfolog PDF

Preview

Summary

useful...

Description

Modele de analiză sintactica si morfologica Morfologia este partea gramaticii care se ocupa cu clasificarea cuvintelor in general in parti de vorbire. Se mai ocupa de modificarile lor formale in flexiune si de organizarea si structura interna a cuvintelor. Morfologia vine de la grecescul morph = forma plus logos = invatatura Partile de vorbire din limba romana sunt unitati fundamentale ale morfologiei. Dupa criteriul morfologic partile de vorbire se clasifica dupa cum urmeaza: a) Flexibile:      

Substantivul: copil, fata, stilou, ploaie; Articolul: un copil, al copilului, cel rau; Adjectivul: luminos, trist, negru, lenes; Numeralul: noua, inzecit, tuspatru, cate trei; Pronumele: tu, ai tai, acesta, cine, fiecare, nimic; Verbul: a face, a privi, a trece, a iubi;

b) Neflexibile:  Adverbul: aici, acolo, apoi, astfel, putin, mult;  Prepozitia: din, pe, pe langa, gratie, contra;  Conjunctia: si, desi, ca sa, daca, fiindca;  Interjectia: of! valeu! poc! bis! pac!

Substantivul Substantivul din morfologia limbii romane Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte (fiinte, lucruri, fenomene, actiuni etc). Cateva trasaturi ale substantivului:    

Substantivul este una dintre partile principale de vorbire in cadrul valorilor morfologice din categoria din care face parte si adjectivele si numeralele si anume categoria numelui. Substantivul este o parte de vorbire din limba romana independenta si capabila de a primii determinatii (adjective sau numerale) si de a fi inlocuit prin pronume. Substantivul este o clasa cu autonomie semantica cu un sens lexical suficient. Substantivul constituie o sursa inepuizabila de imbogatire a lexicului limbii romane prin cuvintele derivate si cuvintele compuse pe care le realizeaza.

Felul substantivelor

Criterii de clasificare ale substantivului: Dupa inteles: a) substantiv comun (denumesc obiecte de acelasi fel): elev, carte, ploaie, patrie, casa etc. b) substantiv propriu (denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de altele): Georgescu, Braila, Costel, Mures, Luceafarul etc. Dupa structura: a) substantiv simplu (formate dintr-un singur cuvant): fata, patrie, scoala, casa, Bucuresti, Gigel, Arges etc. b) substantiv compuse (formate din doua sau mai multe cuvinte): bunavointa, binefacere, cainelup, Stefan cel Mare, Campulung, Piatra Neamt etc.

Genul substantivelor

a) substantiv masculin: un elev (singular) - doi elevi (plural); b)substantiv feminin: o eleva (singular) - doua eleve (plural); c) substantiv neutru: un scaun (singular) - doua scaune (plural). Substantivul epic are o singura forma pentru masculin si feminin: carabus, elefant, tantar, privighetoare, dihor, greier, vultur, lebada, papagal etc. Substantivele mobile sunt substantivele nume de fiinta care au o forma pentru masculin si alta pentru feminin. masculin | feminin profesor, muncitor | profesoara, muncitoare Procedeul cu ajutorul caruia putem forma substantive feminine din cele masculine si invers se numeste motiune. Numarul substantivelor

Exemple de substantive: elev rata curc a

-eleva a)singular: frate, casa, tablou; -ratoi b)plural: frati, case, tablouri. curca n

Substantivele defective de numar: A. Au forme numai la singular (singularia tantum): a. 1. substantive comune * nume de materie: lapte, miere, unt, secara, mazare, aur, tabla, lana, vata; * termeni de sport: fotbal, oina, sah; * nume abstracte, care exprima insusiri si stari fiziologice: cinste, curaj, bunatate, lene, sete;

a.2. substantive proprii * nume de persoana: Gigel, Costel, Ioana; * nume geografice: Banat, Olt, Bacau, Ceahlau. B.Au forme numai la plural (pluralia tantum) b.1. substantive comune: anale, sale, calti, icre, taitei, zori, ochelari etc.; b.2. substantive proprii: Bucegi, Carpati etc. C.Substantivele cu forme multiple de plural sau de singular c.1. cu forme multiple de plural: * sunt substantivele cu acelasi inteles: coli - coale, boli - boale; * cu inteles diferit: cornuri (produse de panificatie sau instrumente muzicale), coarne (la animale), corni (la arbusti); capi (conducatori sau sefi), capete (extremitati ale sau ale unor obiecte), capuri (termen geografic). c.2. cu forme multiple de singular: pantec - pantece; foarfec - foarfece; oaspete - oaspe. Substantivul colectiv denumesc o totalitate de obiecte de acelasi fel: stol, grup, oaste, studentime, bradet, pietris, porumbiste etc.

Declinarea substantivelor Declinarea substantivelor din limba romana Cazurile sunt formele pe care le iau substantivele pentru a indeplini o functie sintactica in propozitie. Trecerea unui substantiv prin toate formele si constructiile cauzale poarta denumirea de declinare. Declinarea cu articol hotarat: CAZURILE Nominativ (N.)

Acuzativ (Ac.)

Dativ (D.) Genitv (G.)

FUNCTIILE SINTACTICE subiect: Elevul citeste expresiv. nume predicativ: Costel este prietenul meu. atribut substantival apozitional: Si satul Humulesti nu-i un sat laturalnică. (Ion Creanga) nume predicativ: Caietul este pentru colegul tau. Atribut substantival prepozitional: Diamante de roua scaparau ici-colo.(M. Sadoveanu) complement direct: Dau cartea elevului de serviciu. complement prepozitional: Vorbeam despre colegii tai. complement de agent: Baiatul a fost crescut de bunica lui. complement circumstantial de loc: Noi am plecat in satul acela. complement circumstantial de timp: Doar n-am a trai cat lumea.(Ion Creanga) complement circumstantial de mod: Atunci calul zboara ca vantul. complement circumstantial de scop: La curte se facuse mare pregatire pentru ospatul acesta.(C. Negruzi) complement circumstantial de cauza: Hassan, de mirare, e negru-pamantâ€(G. Cosbuc) complement indirect: Prietenilor le acord incredere. Datorita efortului am obtinut rezultate bune. nume predicativ: Rezultatele sunt ale clasei noastre. atribut substantival genitival: Cartea colegului meu este pe banca. atribut substantival prepozitional: Lupta impotriva tiraniei a luat sfarsit.

Vocativ (V.)

complement indirect: Fulgerele adunat-au contra fulgerului care / In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamant si mare.(M. Eminescu) complement circumstantial de loc: Popa Gheorghe se mai opri o data deasupra rapii. (Camil Petrescu) complement circumstantial de timp: In timpul revederii s-a emotionat. complement circumstantial de cauza: Din pricina lui Pepelea, Pavel isi rupea ciubotele. (Ion Creanga) complement circumstantial concesiv: In ciuda greutatilor drumului, oamenii erau veseli. nu are functie sintactica.

Declinarea cu articol nehotarat: SINGULAR

Cazuri N. cine? Ac. pe cine ? ce ? D. cui ? G. al, a, ai, ale cui ? V. -

Masculin un elev (pe) un elev unui elev unui elev -

Feminin o eleva (pe) o eleva unei eleve unei eleve -

Neutru un tablou un tablou unui tablou unui tablou -

PLURAL

Cazuri N. cine ? Ac. pe cine ? ce? D. cui ? G. al, a, ai, ale cui ? V. -

Masculin niste elevi (pe) niste elevi unor elevi unor elevi -

Feminin Neutru niste eleve niste tablouri (pe) niste eleve niste tablouri unor eleve unor tablouri unor eleve unor tablouri -

Schimbarea valorii gramaticale Morfologia Limbii Romane. Schimbarea valorii gramaticale Valoare adjectivala a) cand insotesc si determina un alt substantiv: Si-acum ar vrea un neam calau S-arunce jug in gatul tau. (G. Cosbuc) b) insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adjectivale: Omul cu judecata a fost apreciat (cu judecata - locutiune adjectivala - omul chibzuit). Valoare adverbiala: a) cand determina un verb sau un adjectiv : Ea s-a maniat foc. (foarte rau) Fata era desteapta foc. (foarte desteapta)

b) cand substantivele denumesc anotimpurile, zilele sau momente ale zilei (toamna, dimineata, noaptea). Deosebirea dintre aceste adverbe si substantivele din care provin consta in faptul ca atunci cand sunt adverbe determina verbul: Toamna se culeg roadele. (adverb) Toamna este anotimpul meu preferat. (substantiv) c) insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adverbiale : El vorbea cu blandete. (locutiune adverbiala vorbea bland) Prin schimbarea valorii gramaticale substantivul capata, de obicei, un sens nou.

Locutiunile substantivale Morfologia Limbii Romane - Locutiunile substantivale Locutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, au intelesul unui substantiv. Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis.

Locutiuni verbaleLocutiuni substantivale a-(i) parea rau parere de rau (regret) a tine minte tinere de minte (memorie) a aduce aminte aducere-aminte (amintire) a baga de seama bagare de seama (atentie) luare-aminte (grija, a lua aminte atentie)

Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si plural, putand fi articulate sau nearticulate. Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat. Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt:

Locutiuni substantivaleSensul locutiunii punct de vedere opinie, parere bataie de joc Batjocura bataie de cap Suparare dare de mana Darnicie nebagare de seama Neatentie

Model de analiza Morfologia Limbii Romane - Model de analiza Patria e aducerea-aminte de zilele copilariei. (Al Russo) aducerea-aminte = locutiune substantivala (amintirea), genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de nume predicativ. La ce statornicia parerilor de rau, Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris Ca visul unei umbre si umbra unui vis. (M. Eminescu) parerilor de rau = locutiune substantivala (regretelor), genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, articulat cu articolul hotarat lor, functie sintactica de atribut substantival genitival.

Articolul din limba romana ARTICOLUL Articolul este partea de vorbire flexibila care insoteste substantivul, aratand in ce masura obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. In cele ce urmeaza veti gasii cateva exemple cu articolul din limba romana: Caietul este pe banca. M-am intalnit dimineata cu un coleg. Chiar daca avem in atentie numai articolul hotarat si nehotarat, definitia nu corespunde realitatii lingvistice, pentru ca ele insosesc si adjectivul. Frumosului copac i-am taiat crengile. ARTICOLUL HOTARAT (enclitic) se alipeste la sfarsitul cuvantului, aratand in mod precis (hotarat) obiectul denumit.

CAZ N./Ac. G./D. V.

SINGULAR omul, casa, muntele; omului, casei, muntelui; omule!

PLURAL oamenii, casele, muntii oamenilor, caselor, muntilor oamenilor!

ARTICOLUL NEHOTARAT (proclitic) se asaza inaintea substantivelor care denumesc obiecte necunoscute dinainte, fara a le determina precis.

CAZ N./Ac. G./D.

MASCULIN SINGULAR un elev unul elev

PLURAL niste elevi unor elevi

FEMININ SINGULAR o eleva unei eleve

PLURAL niste eleve unor eleve

Observatii: Articolul hotarat poate fi proclitic: 1. cand precede un substantiv propriu masculin, nume de persoana in G./D. sau un substantiv propriu feminin, de origine straina: Lui Costel i-am dat cartea. Cartea lui Carmen este noua. 2. cand precede substantivele comune nearticulate enclitic si urmate de un adjectiv posesiv: Lui varu-tau i-am dat caietul. 3. cand substantivele masculine nene, bade, mos in G./D. sunt urmate de un nume propriu : Mama lui badita Ion isi petrecea baietul la groapa. 4. cand substantivele care denumesc lunile anului sunt la G./D.: Pe la sfarsitul lui martie i-am povestit intamplarea. ARTICOLUL POSESIV GENITIVAL se asaza inaintea unui substantiv sau pronume in genitiv si intra in alcatuirea pronumelui posesiv si a numeralului ordinal. Leaga numele obiectului posedat de numele posesorului, avand formele : ai, a, ai, ale. Articolul posesiv care preceda un substantiv sau un pronume cu functia de atribut se acorda in gen si numar cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele in genitiv:

carte a elevulu carti ale elevilor i copil al vecinei copii ai vecinelo r

ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJECTIVAL) insoteste un adjectiv sau un numeral, stabilind legatura dintre aceste parti de vorbire si substantivul determinat (cel, cea, cei, cele). Observatii: Se numeste articol demonstrativ, deoarece provine din forma veche a pronumelui demonstrativ : cel (acel), cea (aceea), cei (aceia), cele (aoalea) sl adjectival, deoarece, de obicei, insoteste un adjectiv. Articolul demonstrativ (adjectival) se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat de adjectivul sau de numeralul pe care-l insoteste:

N./Ac.eleva cea silitoare D./G. elevei celei silitoar e

In concluzie, articolul are urmatoarele caracteristici: - reprezinta o clasa morfologica restransa - nu are autonomie semantica; - nu indeplineste functii sintactice; - serveste numai ca instrument gramatical auxiliar pentru flexiunea altor parti de vorbire.

Model de analiza Morfologia Limbii Romane. Model de analiza Deasupra capului zari lujerul unui crin ce se ridica asa de inalt, ca parca floarea din varf isi deschidea paharul chiar dedesuptul bulgarului de aur sa-i culeaga razele. (Emil Garleanu) deasupra capului = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul genitiv precedat de prepozitia compusa deasupra, articulat cu articolul hotatat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc. lujerul = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct. unui crin = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, articulat cu articolul nehotarat proclitic „unuiâ€, functie sintactica de atribut substantival genitival. floarea = substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de subiect. din varf = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla din, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional. paharul = substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct. dedesuptul bulgarului = substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia dedesuptul, articulat cu articolul hotarat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc. de aur = substantiv comun, numai cu forma de singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla „deâ€, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional. razele = substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat le, functie sintactica de complement direct.

Adjectivul ADJECTIVUL din morfologia limbii romane Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (caracteristica) unui obiect. Adjectivul insoteste si determina un substantiv, avand forme deosebite pentru genul si numarul substantivului:

Numar Singular Plural 

Masculin elev harnic elevi harnici

Feminin cladire inalta cladiri inalte

Dupa flexiune adjectivele pot fi:

A. Adjective variabile - care-si schimba forma dupa gen, numar si caz: bun, buna, buni, bune. a.1. Adjectivul cu doua terminatii, cand, la singular, au o forma pentru genul masculin si alta pentru feminin: frumos-frumoasa; negru - neagra. a.2. Adjectivul cu o singura terminatie, cand, la singular, au aceeasi forma si pentru masculin si pentru feminin: izvor rece - apa rece; creion verde - iarba verde. B. Adjective invariabile- care-si pastreaza forma indiferent de gen, numar si caz. Ele provin din limbi straine si sugereaza culori (gri, maro, bordo, oliv, vernil) sau alte caracteristici (eficace, propice, vivace, atroce, locvace): tigru atroce - tigroaica atroce. Alte adjective invariabile provin din adverbe (asa, asemenea): M-a impresionat asa intamplare. Asa om (oameni) nu-l (i) gasesti oriunde. 

Dupa origine, adjectivele se clasifica in :

A. adjective propriu-zise: frumos, harnic, bun, intelept etc. B. adjective pronominale, provenite din pronumele ce determina un substantiv: b.1. adjective demonstrative: elevul acesta, acela, celalalt; b.2. adjective nehotarate: fiecare profesor, unele colege, toti copiii; b.3. adjective posesive: sora mea, colegii nostri;

b.4. adjective negative: nici un caiet, nici o culegere; b.5. adjective de intarire: el insusi, tu insuti, Ioana insasi, noi insine, ei insisi; b.6. adjective relative: Nu stiu 1/ce taina ascunzi. 2/; b.7. adjective interogative: Care om din lume nu doreste pacea? 

Dupa structura adjectivele sunt:

Adjective simple: lenes, intelept, rau, inteligent, inalt; Adjective compuse: cumsecade (cum + se + cade); atotputernic (a + tot + puternic); galben-auriu, tehnico-stiintific, alb-argintiu.

Schimbarea valorii gramaticale Schimbarea valorii gramaticale in limba romana Valoare substantivala O constructie in care se afla un substantiv insotit de adjectiv poate fi simplificata prin inlaturarea substantivului:

Omul lenes nu este apreciat. / Lenesul nu este apreciat. In constructia simplificata, cuvantul lenesul nu mai insoteste un substantiv, deci si-a pierdut valoarea gramaticala de adjectiv, si s-a substantivat, a devenit substantiv. Substantivarea adjectivului lenes s-a facut prin articularea lui cu articolul hotarat enclitic (-l). Adjectivele devenite substantive se comporta ca orice substantiv. Ele pot fi insotite de un adjectiv propriu-zis, de adjective pronominale sau de un numeral: micutul lenes, acest lenes, trei lenesi. Daca nu sunt precedate de articolul adjectival (cel, cea, cei, cele), pot fi insotite de articolul nehotarat: Un credincios al imparatului a iesit din palat. Valoare adverbiala Cele mai multe adjective pot fi folosite ca adverbe de mod pentru a arata caracteristica unei actiuni sau a unei insusiri exprimate de alt adjectiv. Colegul meu scrie frumos (valoare de adverb de mod, deoarece determina verbul scrie) Pasarea avea penele frumos colorate (valoare de adverb de mod, deoarece arata caracteristica insusirii exprimate de adjectivul colorate) Adjectivele folosite cu valoare de adverb devin parti de vorbire neflexibile, intrucat ele nu se mai refera la un substantiv : Colegul meu scrie frumos. frumos = adverb de mod provenit din adjectiv, simplu, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de complememt circumstantial de mod.

Locutiuni adjectivale Locutiuni adjectivale din morfologia limbii romane Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prin locutini adjectivale (grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). Ele se comporta ca un adjectiv. In cele ce urmeaza aveți cateva exemple de locutiuni adjectivale. Nu se cuvine sa-ti pierzi prietenii cei cu credinta. (credinciosi) Baiatul acela era de treaba. (cumsecade) Am intalnit un om cu stare. (instarit, bogat) Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. (chibzuita) Parea un om de seama. (important) Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv: a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare; b) pot avea grade de comparatie: un om mai de nadejde; un baiat foarte de treaba.

Gradele de comparatie ale adjectivului Gradele de comparatie ale adjectivului din limba romana A. POZITIV - exprima insusirea, calitatea obisnuita fara a compara cu alta : elev harnic, trandafir rosu, apa limpede. Adjectivul la gradul pozitiv poate fi insotit sau nu de articolu demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele: elevul cel silitor; elevii cei silitori. B. COMPARATIV - cand insusirea unui obiect este comparata cu aceeasi insusire a altui obiect sau a aceluiasi obiect in momente diferite: b.1. Comparativul de superioritate (adverbul mai): Caietul lui este mai ordonat decat al...