RODICA COTOMAN KINETOTERAPIE Metodica desfăşurării activităţii practice PDF

Preview

Summary

RODICA COTOMAN KINETOTERAPIE Metodica desfăşurării activităţii practice Universitatea Spiru Haret Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STROESCU, ION Kinetoterapie: metodica desfăşurării activităţii practice/Rodica Cotoman – Bucureşti: Editura Funda iei România de Mâine, 2005 112 p., 20,...

Description

Accelerat ing t he world's research.

RODICA COTOMAN KINETOTERAPIE Metodica desfăşurării activităţii practice Chiris Bogdan

Related papers

Download a PDF Pack of t he best relat ed papers 

RODICA COTOMAN

KINETOTERAPIE Metodica desfăşurării activităţii practice

Universitatea Spiru Haret

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STROESCU, ION Kinetoterapie: metodica desfăşurării activităţii practice/Rodica Cotoman – Bucureşti: Editura Funda iei România de Mâine, 2005 112 p., 20,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-481-3 615.825(075.8)

© Editura Funda iei România de Mâine, 2006

Tehnoredactor: Marilena B LAN (GURLUI) Coperta: Marilena B LAN (GURLUI) Bun de tipar: 18.01.2006; Coli de tipar: 7 Format: 16/61x86 Editura şi Tipografia Funda iei România de Mâine Splaiul Independen ei, nr. 313, sector 6, O.P. 83 Tel./Fax: 316.97.90; www.SpiruHaret.ro e-mail: [email protected]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET 2

Universitatea Spiru Haret

FACULTATEA DE EDUCA IE FIZIC ŞI SPORT

Specializarea: Kinetoterapie

RODICA COTOMAN kinetoterapeut

KINETOTERAPIE Metodica desfăşurării activităţii practice

Editura Funda iei România de Mâine Bucureşti, 2006

3

Universitatea Spiru Haret

4

Universitatea Spiru Haret

Cuprins

Introducere ...................................................................……………….. 1. Considera ii generale privind activitatea de kinetoterapie .....……. 1.1. Obiectivele de baz în kinetoterapie .................……………... 1.2. Rela ia dintre kinetoterapeut şi pacient .................…………... 1.3. Dirijarea dinamicii efortului ................………..............…...... 1.4. Exerci iul fizic – mijloc principal în kinetoterapie ……….…. 1.5. Terminologia în educa ie fizic şi kinetoterapie ..……..…….. 1.6. Sala de kinetoterapie ............................................……...……. 2. Programe kinetice în afec iunile neurologice ....……………..…… 2.1. Paralizia cerebral infantil ............................…………..…..... 2.2. Traumatismele vertebro-medulare .................…………..….... 2.2.1. Paraplegia şi tetraplegia ...........................…….………. 2.3. Accidentul cerebrale vasculare .....................……………..…. 2.3.1. Hemiplegia ........................................…………..…....... 3. Programe kinetice în afec iunile reumatice .......…………..……… 3.1. Reumatismele inflamatorii ................................…….………. 3.1.1. Spondilita anchilozant .............................………...…. 3.1.2. Programul kinetic în poliartrita reumatoid ...…….…... 3.2. Programul kinetic în reumatismul abarticular ..........………... 3.2.1. Programul kinetic în periartrita scapulohumeral .……. 3.3. Reumatismele degenerative ......................…………..…......... 3.3.1. Programul kinetic în gonartroza ..................…….......... 3.3.2. Programul kinetic în coxartroza .........................…….... 3.3.3. Programul kinetic în sindromul algofunc ional cervical ....……………..……………..... 3.3.4. Programul kinetic în sindromul algofunc ional lombosacrat ……………………………..………….….

7 9 9 12 13 15 16 20 22 22 27 27 33 33 40 40 40

4. Programe kinetice în afec iunile ortopedico-traumatice ………..…

68

47 47 51 51 55 59 62

5

Universitatea Spiru Haret

4.1. Programe kinetice în traumatologia um rului ……….……..... 4.2. Programe kinetice în traumatologia cotului ......……..………. 4.3. Programe kinetice în traumatologia mâinii ………………….. 4.4. Programe kinetice în traumatologia şoldului .……………...... 4.5. Programe kinetice în traumatologia genunchiului .………..… 4.6. Programe kinetice în traumatologia gleznei/piciorului .……... 5. Programe kinetice pentru corectare deficien elor fizice ........…….. 5.1. Deficien ele coloanei vertebrale ............……………....……... 5.1.1. Programe kinetice pentru corectarea scoliozelor ……... 5.1.2. Programe kinetice pentru corectarea cifozelor …….…. 5.1.3. Programe kinetice pentru corectarea lordozelor …........ 5.2. Deficien ele membrelor inferioare .......…………….……....... 5.2.1. Programe kinetice pentru corectarea genunchilor în valg …………................................………………..... 5.2.2. Programe kinetice pentru corectarea genunchilor în var ...……………………………………………….... 5.2.3. Programe kinetice pentru corectarea piciorului plat ............…………………….........…........ Bibliografie selectiv ................................................……………….....

6

Universitatea Spiru Haret

68 73 76 79 84 90 93 93 93 98 102 105 105 107 109 111

Introducere

În numeroase stări patologice, programele de kinetoterapie au devenit o prezenţă obligatorie, kinetoterapia fiind cea mai reprezentativă şi mai complexă specialitate care abordează mişcarea în scop terapeutic. Acest îndrumar tratează patologia cea mai frecvent întâlnită în secţiile de recuperare ale bazelor de tratament din staţiunile balneare şi cuprinde descrierea metodică a programelor kinetice desfăşurate în sala de kinetoterapie. Dorim însă să precizăm că programul kinetic nu constă doar în lucrul la sala de gimnastică, ci presupune şi folosirea unor mijloace adjuvante cum ar fi: o serie de procedee fizice, terapia ocupaţională, masajul, hidroterapia, fără de care programul kinetic nu ar putea atinge obiectivele propuse. Programele kinetice descrise cuprind exerciţii din diferite poziţii de lucru, însă studentului, pe baza recomandărilor de specialitate, îi revine sarcina de a selecta şi apoi de a urmări îndeaproape executarea exerciţiilor în funcţie de particularităţile fiecărui pacient. Lucrarea de faţă este destinată activităţii practice a studenţilor (viitori kinetoterapeuţi) în bazele de tratament din staţiunile balneare, unde aceştia conform planului de învăţământ efectuează stagiul practic.

7

Universitatea Spiru Haret

8

Universitatea Spiru Haret

1. Consideraţii generale privind activitatea de kinetoterapie

1.1. Obiectivele de bază ale kinetoterapiei Deşi pe parcursul studiilor universitare, în Planul de înv mânt al studen ilor de la specializarea Kinetoterapie şi motricitate specială este cuprins şi disciplina Teoria activităţilor motrice, consider m important s facem unele sublinieri privind rolul exerci iilor fizice în evolu ia omului, s n tatea şi dezvoltarea sa, atât fizic , cât şi moralspiritual . În acest scop, precizarea obiectivelor specifice domeniului kinetoterapiei prezint un punct de plecare important în activitatea viitorului kinetoterapeut. Astfel, obiectivele generale sunt urm toarele: ƒ men inerea unei st ri optime de s n tate şi sporirea rezisten ei organismului; ƒ asigurarea creşterii normale şi dezvoltarea fizic armonioas ; ƒ formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor motrice, a calit ilor motrice care prezint un grad insuficient sau incorect de dezvoltare, indici sc zu i, urmare a unor tulbur ri sau sechele. Dup T. Sbenghe, kinetoterapia trebuie s reprezinte, în sta iunile balneare, al turi de utilizarea factorilor naturali, componenta principal a acestor cure. Obiectivele de bază în kinetoterapie dup T. Sbenghe sunt: ƒ relaxarea general ; ƒ corectarea posturii şi a aliniamentului corpului; ƒ creşterea mobilit ii articulare; ƒ creşterea for ei şi a rezisten ei musculare; ƒ reeducarea coordon rii şi a echilibrului; ƒ antrenarea la efort; ƒ reeducarea respiratorie; ƒ reeducarea sensibilit ii. Obiectivele specifice kinetoterapiei (dup D. Mo et): a. Pentru kinetoprofilaxie: 9

Universitatea Spiru Haret

ƒ prevenirea st rii de boal (kinetoprofilaxie primar sau de gradul I); ƒ prevenirea agrav rii sau apari iei complica iilor patomorfofuncionale ale unei boli cronice (kinetoprofilaxie secundar sau de gradul II); ƒ men inerea/consolidarea rezultatelor ob inute (kinetoprofilaxie ter iar sau de gradul III). b. Pentru kinetoterapia de recuperare: ƒ recuperarea deficitului sau a st rii de func ionare în toate bolile cronice şi în special ale aparatului locomotor şi cardiorespirator. c. Pentru kinetoterapia terapeutică: ƒ Tratarea diferitelor boli şi afec iuni ale organismului uman prin utilizarea mijloacelor specifice educa iei fizice. Dup N. Telechi, obiectivele de bază în kinetoterapie sunt: ƒ refacerea for ei de contrac ie; ƒ refacerea mobilit ii articulare; ƒ refacerea rezisten ei musculare; ƒ refacerea coordon rii musculare. V. Marcu enumer avantajele principale ale folosirii kinetoterapiei terapeutice în sta iunile balneoclimaterice, atât ca terapie propriu-zis prin mişcare, cât şi ca kinetoprofilaxie sau kinetologie func ional de recuperare func ional şi prezint unele metode specifice pentru realizarea obiectivelor, cum sunt: ƒ gimnastica de corectare şi realinierea corpului; ƒ gimnastic de între inere a for ei musculare, a suple ii articulare şi a unei bune coordon ri neuromotorii; ƒ gimnastica sistemului cardiorespirator; ƒ relaxarea general şi psihic ; ƒ odihna activ . Dup opinia reputatului medic C. Baciu, kinetoterapia îşi g seşte largi aplica ii în toate sferele reabilit ii, fiind indispensabil recuper rii medicale şi readapt rii psihice, nelipsind din spectrul recuper rii profesionale şi readapt rii sociale. În raport cu momentul aplic rii celorlalte mijloace ale tratamentului complex, kinetoterapia are ca obiective: ƒ ameliorarea capacit ii generale de mişcare; ƒ ameliorarea func ional segmentar ; ƒ stimularea st rii psihice. Pentru atingerea obiectivelor propuse, kinetoterapia foloseşte o serie de tehnici şi metode. 10

Universitatea Spiru Haret

Tehnici kinetice de bază Imobilizarea – de punere în repaus – de conten ie AKINETICE – de corec ie Statice -contrac ia izometric – relaxarea muscular KINETICE

Posturarea – corectiv – de facilitare Dinamice Active – reflexe – voluntare

Pasive – trac iuni – asistat – sub anestezie – autopasiv – pasivoactiv – prin manipulare

Metode utilizate în kinetoterapie ƒ Metoda Bobath – bazat pe reac iile de redresare a capului şi a gâtului, urm reşte modificarea tonusului muscular care în anumite condi ii de boal este dezorganizat. ƒ Metoda Kabat – introduce schemele de mişcare globale ca element facilitator proprioceptiv. ƒ Metoda Frenkel – specific tratamentului ataxiilor locomotorii, porneşte de la principiul c propriocep ia pierdut poate fi, în mare m sur , înlocuit prin sim ul vizual. ƒ Metoda Brunnstrom – se adreseaz în special adul ilor hemiplegici ƒ Metoda Klapp – utilizat pentru redresarea scoliozelor. ƒ Metoda Mézières – utilizat pentru corectarea lordozelor. ƒ Metoda Williams – specific în tratamentul discopatiilor. ƒ Metoda Maigne – utilizat în distorsiunile intervertebrale minore, foloseşte manipul ri vertebrale. ƒ Metoda De Lorme-Watkins – foloseşte exerci iile cu rezisten progresive pentru creşterea for ei musculare. ƒ Metoda Niederhöffer-Becker – foloseşte exerci iile izometrice în scopul corect rii coloanei vertebrale fa de linia median . ƒ Metodele Jacobson şi Schultze – pentru relaxare muscular progresiv . 11

Universitatea Spiru Haret

ƒ Metodele Temple-Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Perffeti – specifice recuper rii leziunilor sistemului nervos central.

1.2. Relaţia dintre kinetoterapeut şi pacient Pornind de la premisa c ”nu tratăm boala, ci bolnavul” şi de la faptul c fiecare om este unic pe p mânt, se impune stabilirea unei rela ii complexe între kinetoterapeut şi pacient. Rela ia dintre kinetoterapeut şi pacient se bazeaz pe nişte reguli care trebuiesc respectate cu stricte e, evitând astfel apari ia unor reproşuri sau exprimarea unor nepl ceri din partea pacientului. În primul rând dorim s accentu m importan a atitudinii kinetoterapeutului fa de pacient. Majoritatea pacien ilor care beneficiaz de tratament în sta iunile balneare sunt persoane care se lupt cu probleme de s n tate de mult vreme. Tocmai de aceea kinetoterapeutul trebuie s -i câştige de la începutul activit ii încrederea pacientului, adoptând o atitudine calm şi liniştit . Rela ia kinetoterapeutului cu bolnavul trebuie s fie o rela ie de respect şi nu de prietenie, în sensul execu iei programului practic în mod relaxant. Un lucru foarte important asupra c ruia studentul (viitorul kinetoterapeut) trebuie s -şi îndrepte aten ia înc de la început este poziţia de lucru a pacientului. Aceasta trebuie s fie comod , ca s poat fi men inut o perioad mai lung de timp şi de asemenea s nui împiedice mişc rile. În acest sens, este important a se solicita pacientului o inut cât mai comod şi lejer (pantalon de trening, tricou, înc l minte sport). O dat cu asigurarea unor condi ii confortabile pentru pacient, se ine cont şi de confortul kinetoterapeutului care trebuie s conduc activitatea de kinetoterapie cât mai eficient. Înainte de a trece la programul de exerci ii stabilit, kinetoterapeutul trebuie s -i explice pacientului ce urmeaz s fac , astfel încât acesta s poat colabora. Atunci când pacientul este informat asupra importan ei programului kinetic pe care îl urmeaz , este mult mai motivat în efectuarea acestuia. În cazul în care pacientul nu în elege cum trebuie s execute o mişcare, kinetoterapeutul va demonstra exerci iul respectiv. Demonstra ia exerci iului poate fi global sau segmentar pentru o mai bun în elegere, respectiv se va 12

Universitatea Spiru Haret

ine seama de particularit ile pacientului: vârst , sex, greutate corporal , afec iune, etc. Dup ce s-au stabilit condi iile de lucru, o alt regul , cu o importan major , trebuie respectat , şi anume regula nondurerii. În cazul în care pacientul acuz dureri în segmentul pe care îl mobiliz m, se întrerupe efectuarea oric rei mişc ri la acel nivel. Cunoaşterea şi aprecierea corecta a posibilităţilor şi limitelor pân la care se poate executa o mişcare este o alt regul important . Înainte de a executa pasiv mişcarea, pacientul va fi rugat s fac activ mişcarea respectiv , astfel kinetoterapeutul va şti care sunt posibilit ile, dar şi limitele pân unde poate s mearg cu un exerci iu. Aplicarea prizelor şi contraprizelor necesit o aten ie deosebit , acestea trebuie s fie ferme, dar nedureroase, s nu împiedice amplitudinea complet de mişcare. Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui s cunoasc : ƒ obiectivele programului kinetic (stabilite pe baza diagnosticului dat de medicul specialist şi în urma evalu rii f cute de kinetoterapeut); ƒ tehnicile şi metodele utilizate în programul kinetic; ƒ aparatele şi obiectele folosite.

1.3. Dirijarea dinamicii efortului Activitatea practic , exerci iile efectuate în cadrul unui program şi mişcarea uman în general, înseamn dup cum se ştie, consum de energie nervoas şi muscular . Efortul, oboseala, odihna şi revenirea la normal sunt fenomene fiziologice asociate, de activitate neuromuscular . Rela ia oboseal odihn regleaz şi dozeaz efortul, iar stabilirea corect a acestui raport este cunoscut în practic sub denumirea de „dozarea efortului” în timpul activit ii practice şi reprezint una dintre preocup rile kinetoterapeutului. Dozarea efortului este o problem deosebit de important . Exerci iul fizic poate fi un medicament preventiv, curativ sau nociv. În doze neînsemnate poate fi ineficient, în doze corespunz toare este folositor, iar în doze exagerate poate fi d un tor. Viitorul kinetoterapeut, colaborând îndeaproape cu medicul specialist şi în special cu kinetoterapeutul, va stabili: 13

Universitatea Spiru Haret

ƒ volumul efortului (cantitatea total de activitate practic , exprimat în num rul de repet ri, greut i ridicate sau manevrate, timpul, durata de activitate etc.); ƒ intensitatea efortului (ca factor care permite aprecierea efortului în trepte pornind de la valorile mici, medii, submaximale, maximale care se pot ob ine în urma folosirii obiectelor portative sau a contrac iilor izometrice); ƒ amplitudinea de mişcare; ƒ complexitatea exerci iului fizic. Oricare ar fi programul kinetic stabilit, acesta trebuie s respecte o structur format din 3 p r i: a. Partea (perioada) de încălzire ƒ reprezint preg tirea organismului pentru efort, fiind prima parte a programului kinetic; ƒ se realizeaz prin exerci ii active, mai uşoare, ale tuturor segmentelor, înso ite de exerci ii de respira ie; exerci ii de întindere. În cazul în care un pacient vine la gimnastic direct de la bazin (unde a f cut programul de exerci ii în ap ), atunci se poate renun a la aceast parte de înc lzire; ƒ durata perioadei de înc lzire este variabil putând merge pân la 10 minute, fiind în func ie de intensitatea exerci iilor folosite pentru înc lzire şi de nivelul de efort care urmeaz s fie realizat în perioada de lucru propriu-zis . b. Partea (perioada) de exerciţii propriu-zise ƒ reprezint perioad programului de lucru propriu-zis; ƒ se realizeaz prin exerci ii şi manevre specifice patologiei pacientului; ƒ durata programului de exerci ii este în func ie de afec iune şi de particularit ile pacientului. c. Partea (perioada) de încheiere ƒ reprezint perioada de revenire a organismului dup efort (dup executarea programului de exerci ii, efortul nu trebuie oprit brusc şi organismul l sat în repaus); ƒ între efort şi repaus trebuie s existe un interval scurt de activitate muscular pentru a preveni apari ia unor incidente nepl cute; ƒ durata acestei perioade poate fi de 5-10 minute; ƒ se realizeaz prin exerci ii libere ample, relax ri segmentare prin mişc ri oscilatorii, mers pe biciclet etc. 14

Universitatea Spiru Haret

1.4. Exerciţiul fizic - mijloc principal folosit în kinetoterapie Kinetoterapia este una dintre metodele de baz terapeutice care asigur recuperarea complet sau par ial folosind pentru aceasta şi exerci iile fizice. Exerci iul fizic este considerat ca „repetarea mişc rilor fiziologice” şi prezint urm toarele caracteristici: ƒ are la baz o inten ie deliberat conceput ; ƒ efectuarea acestuia presupune întotdeauna depunerea unui efort fizic din partea organismului (volum, intensitate, densitate, complexitate) şi psihic (aten ie, gândire, voin , hot râre, perseveren ); ƒ este un gest motric cu structur proprie; ƒ pentru ob inerea efectelor scontate, acesta trebuie repetat sistematic dup reguli metodice precise; ƒ influen ele exerci iului fizic se r sfrâng atât asupra sferei biologice, cât şi asupra sferei psihice a celui care îl practic . Elementele de baz care permit caracterizarea exerci iilor fizice sunt: con inutul şi forma. Conţinutul exerciţiului fizic reprezint totalitatea aspectelor generale a elementelor care îl compun determinând rezultatul lui, şi prezint urm toarele elemente definitorii: ƒ mişc rile corpului; ƒ efortul fizic dat de caracteristicile sale: volum, intensitate, complexitate; ƒ efortul fizic prezent în exerci iul respectiv. Forma exerciţiului fizic reprezint modul de manifestare a con inutului şi a structurii acestuia. Se caracterizeaz prin combinarea urm toarelor tr s turi ce definesc mişcarea: ƒ pozi ia corpului sau a segmentelor lui (ini ial , intermediar , final ); ƒ for ele care ac ioneaz ; ƒ direc ia în care se desf şoar mişcarea; ƒ amplitudinea, ritmul, tempoul şi viteza. Între mijloacele kinetoterapiei sunt incluse, în primul rând, exerci iile fizice terapeutice, executate ca activitate motorie voluntar de c tre pacient. Exerci iilor fizice li se adaug şi o serie de mijloace cum ar fi mecanoterapia sau celelalte forme de utilizare a energiei mecanice; for a imprimat şi mişc rile efectuate de c tre kinetoterapeut, for ele mecanice ajut toare sau rezistive realizate cu ajutorul unor instala ii de scripetoterapie 15

Universitatea Spiru Haret

cu contragreut i, a altor aparate de mecanoterapie sau a celor ce folosesc for a gravita ional . Exist câteva principii de baz ale exerci iului fizice de care trebuie s se in seama: ƒ exerci iile fizice se execut lent, ritmic, f r brusc ri; ƒ exerci iile fizice se bazeaz pe pozi ii de start stabile, solide, care s permit maximum de travaliu muscular; ƒ progresivitatea exerci iilor va fi lent , de la stadiile cele mai joase de for muscular , redoare articular şi coordonare, spre exerci ii care cer for , mobilitate articular şi coordonare aproa...