347743233 Studiu Comparativ Privind Impozitarea Indirecta in Romania Si Tarile Uniunii Europene PDF

Preview

Summary

CUPRINSCAP 2 : ANALIZA IMPOZITĂRII INDIRECTE ÎN CADRULINTRODUCERE„Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea impozitului, sau mai exact, prin reglementările legale privind dreptul de a încasa aceste plăţi.” (A. Müller)Lucrarea își propune să reflecte un domeniu important pentru or...

Description

CUPRINS INTRODUCERE ............................................................................................................... 2 CAP 1 : IMPOZITE INDIRECTE 1.1 Noţiunea de impozit. Conţinut ,rol și caracteristici ....................................................... 4 1.2 Elementele tehnice ale impozitelor ............................................................................... 6 1.3 Principiile impunerii ..................................................................................................... 7 1.4 Tehnica de impunere ..................................................................................................... 8 1.5 Perceperea impozitelor .................................................................................................. 9 1.6 Clasificarea impozitelor ............................................................................................... 10 1.6.1. Taxele de consumaţie .................................................................................................... 11 1.6.1.1. Taxa pe valoarea adaugată (TVA) ............................................................................11 1.6.1.2. Accizele ................................................................................................................... 12

1.6.2. Taxele vamale ..................................................................................................... 13 1.6.3. Monopolurile fiscale ........................................................................................... 15 1.6.4. Taxele de înregistrare şi de timbru ..................................................................... 16 CAP 2 : A N A L I Z A I M P O Z I T Ă R I I I N D I R E C T E Î N C A D R U L UNIUNII EUROPENE 2 . 1 . Evoluția încasărilor din impozite și taxe la nivelul Uniunii Europene . . . . . . . . . . . . . . . 1 7 2 . 2 . Structura impozitelor indirecte ale Uniunii Europene și Zona Euro .......................... 19 2.3. Evoluții de TVA în țările Uniunii Europene ............................................................... 24 CAP 3 : COMPARAȚIE ÎNTRE ROMÂNIA ȘI ȚĂRILE UNIUNII EUROPENE 3.1. Situație comparativă privind cotele de TVA în cadrul Uniunii Europene .................. 28 3.2. Situație comparativă privind accizele în cadrul Uniunii Europene ............................. 30 3.3. Studiu asupra celor mai importante țări din Uniunea Europeana ............................... 33 3.3.1. Franța ...................................................................................................................... ....... 33 3.3.2. Germania ......................................................................................................................... 35 3.3.3. Italia ................................................................................................................................. 36 3.3.4. Spania .............................................................................................................................. 37 3.3.5. România ........................................................................................................................... 39

CONCLUZII .................................................................................................................... 41 BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 43

2

INTRODUCERE

„Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea impozitului, sau mai exact, prin reglementările legale privind dreptul de a încasa aceste plăţi.” (A. Müller)

Lucrarea își propune să reflecte un domeniu important pentru orice stat, cu un impact considerabil asupra acestuia, fiind reprezentat de impozite. În condiţiile relaţiilor de piaţă impozitele indirecte au un rol important în dirijarea dezvoltării economice. În prezent, impozitele devenind cea mai importantă resursă financiară a statului. Exigenţa impozitelor derivă din funcţiile şi sarcinile statului. Impozitele ocupă un loc central în sistemul veniturilor de stat. Evoluțiile privind politicile de bunăstare ale statului modern ,dar și programul de redistribuire pot fi privite prin prisma sistelului de impozitare. Lucrarea prezintă o comparație succintă a impozitelor indirecte ale României cu cele înregistrate în cadrul Uniunii Europene. În primul capitol , am prezentat noțiunile teoretice ce privesc impozitele indirecte. Am pornit cu prezentarea noțiunilor generale privind impozitele, caracteristicile , dar și rolul lor în cadrul pieței, elementele tehnice ale impozitelor, principiile impunerii și tehnicile de impunere. Iar, în final am abordat modul de percepere al impozitelor ,dar și clasificarea acestora care reprezintă un punct important și pentru următoarele capitole în realizarea lucrării . Capitolul doi, prezintă analiza impozitării indirecte în cadrul Uniunii Europene .În acest capitol am avut în vedere prezentarea evoluției încasărilor din impozite și taxe la nivelul Uniunii Europene ,structura impozitelor indirecte în cadrul Uniunii Europene ,dar și în Zona Euro, iar în sfârsitul capitolului am prezentat evoluțiile TVA-ului în țările Uniunii Europene. Ultimul capitol , cuprinde comparația dintre România și țările Uniunii Europene. În acest capitol am prezentat o situație privind cotele de TVA , dar și accizele în cadrul Uniunii Europene , iar în finalul lucrării am făcut o prezentare a principalelor țări din Uniunea Europeana. 3

CAPITOLUL I IMPOZITELE INDIRECTE 1.1.

Noţiunea de impozit. Conţinut ,rol și caracteristici

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau din averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambusabil şi fără contrapestatie imediată şi directă din partea autorităţilor publice.  Caracterul obligatoriu al impozitelor reiese din faptul că plata lui este impusă cetăţenilor şi agenţilor economici prin lege, cel mai frecvent - prin Constituţia ţării. Dreptul de a întroduce impozite şi taxe îl au autorităţile publice.  Caracterul definitiv al a impozitelor indică asupra unui act juridic finalizat şi încheiat, unei hotărâri finisate şi irevocabile, asupra unei decizii categorice şi nestrămutate prin acţiunea de impunere fiscală.  Titlul nerambursabil al impozitului semnifică faptul că după încheierea operaţiunii financiare de prelevare a impozitului acesta nu mai poate fi restituit contribuabilului său înapoiat plătitorului. În manifestarea lor impozitele şi taxele exercită mai multe funcţii, efectele cărora se resimţ în toate domeniile activităţii umane. Principalele funcţii ale impozitelor şi taxelor sunt cea fiscală şi cea de reglementare.  Funcţia fiscală stă la originea impozitelor şi taxelor, fiind, mereu persistentă în

orice sistem economico - social. Datorită acestei atribuţii, impozitul furnizează permanent resurse financiare publice.  Funcţia de reglare economico - socială, fiind cunoscută din antichitate, a fost

valorificată la justă sa valoare abia în a două jumătate a secolului al XX-lea. Impozitele se stabilesc numai prin lege și au rol deosebit de important din punct de vedere financiar, economic și social1 :  În domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare efectuării cheltuielilor publice ; 1 Doina Leonte, Mariana Cristina Cioponea – Finante Publice Ed.Fundatiei Romania de Maine , Bucuresti 2001 pag 41;

4

 În domeniul economic impozitul reprezintă un instrument de intervenţie al statului pentru a încuraja său a descuraja anumite sectoare sau activităţi economice;  Pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei părţi din produsul intern brut între diferitele categorii sociale, precum şi între persoanele fizice şi juridice; Caracteristicile impozitelor indirecte: Nu sunt nominative, adică nu se cunoaşte numele contribuabilului care datorează debitele fiscale; Se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin adăugarea unor cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora; Se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora; Se stabilesc în cote proporţionale asupra preţului mărfurilor supuse vânzării şi serviciilor în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora; Se virează la bugetul public de către producători, comercianţi, însă sunt suportate de către consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; În acest sens există o neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor real; Mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „camuflată” în preţuri sau tarife, fiind numite şi impozite invizibile; Au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd un venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în întreţinere şi, totodată, avantajează persoanele cu venituri mari; Au un pronunţat caracter regresiv, datorită discrepanţei dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale; Utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al populaţiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale se diminuează puterea de cumpărare a populaţiei; Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului şi în acelaşi timp este şi mai puţin costisitoare decât impozitarea directă.

1.2.

Elementele tehnice ale impozitelor

5

Concretizarea şi individualizaea fiecărui impozit în parte au o deosebită importantă atât pentru organele fiscale cât şi pentru contribuabili în sarcină căror se institue. În acest scop se folosesc următoarele elemente tehnice2 : 1. Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizică său juridică obligată prin lege la plată impozitului. Totodată, în afară obligaţiei de plată a impozitelor datorate, contribuabililor le revin şi alte obligaţii ce se referă la: declararea obiectului impozabil şi a mărimii acestora, întocmirea anumitor evidente scrise. De asemenea, subiecţii de impozite au dreptul de a beneficia de facilităţile fiscale legale şi de a contesta operaţiile considerate ilegale. 2. Suportatorul impozitului este persoana care suportă efectiv impozitul din veniturile sale. Acest element este important în legătură cu distincţia fundamentală dintre impozitele directe şi cele indirecte. Ca regulă absolută, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul diferă de plătitor, căci suportarea efectivă se realizează de către persoana care cumpără produsele său serviciile a căror vânzare este supusă impozitelor acesta. 3. Obiectul impozitului este vânzarea, valorificarea sau punerea în ciculatie a unor produse, bunuri şi servicii în cazul impozitelor indirecte. În mod tradiţional acest element poartă denumirea de materie impozabilă. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificilă. De regulă, aceasta se face pe baza declaraţiei contribuabilului. În alte cazuri, ea se evaluează conform unor norme fixate de către autoritatea publică sau se face o expertiză fiscală. 4. Sursa impozitului indica din ce anume se plăteşte impozitul. Ca sursă a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, a profitului, dividendului sau rentei. 5. Unitatea de impunere este în fapt unitatea de măsură a materiei impozabile exprimată fie în unităţi valorice, fie în unităţi naturale. 6. Cota de impunere reprezintă impozitul ce revine pe unitatea de măsură a materiei impozabile. Aceasta poate să fie o sumă fixă sau o cotă procentuală. Cota de impunere poate fi aparentă (cea prevăzută de lege) sau reală (care poate fi mai mică sau mai mare decât cea aparentă, datorită unui sistem de scutiri sau penalizări). 7. Asieta fiscală (modul de aşezare al impozitului) reprezintă un grup de operaţiuni prin intermediul cărora se defineşte în fiecare caz în parte forma concretă a impozitului şi modul în care se aşează. 2

Talpos I- Finantele Romaniei vol 1 , Ed. Sedona , Timisoara 1995 pag 139-140;

6

8. Termenul de plată precizează data până la care impozitul trebuie plătit. Acest termen are caracter imperativ, astfel că în cazul nerespectării sale sunt percepute majorări de întârziere sau se aplică unele sancţiuni cum ar fi: punerea sechestrului pe unele bunuri, vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate.

1.3.

Principiile impunerii

Impunerea se realizează printr-un asamblu de operaţii şi măsuri ce încearcă să asigure eficiența impozitelor şi să ţină cont de respectarea unor principii de bază. Astfel, aceste principii fundamentale ale impunerii sunt3: 1. Principiile de echitate fiscală presupun necesitatea impunerii diferenţiate a veniturilor şi a averilor, ţinându-se cont de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: ·

stabilirea unui minim neimpozabil - adică legiferarea scutirii de impozit. În cazul impozitelor indirecte calitatea de suportator revine întregii mase a consumatorilor de bunuri sau servicii aflate sub incidenţa respectivelor impozite;

·

sarcina fiscală absolută şi relativă a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcţie de puterea sa contributivă;

·

impunerea să fie generală, adică să cuprindă toţi subiecţii care realizează venituri; 2. Principiile de politica financiară cuprind cerinţele ce trebuiesc îndeplinite de

orice impozit nou introdus în practică, cu referire la un randament fiscal ridicat, la o stabilitate şi elasticitate acceptabile. a).Randamentul impozitului - se măsoară prin raportarea sumei globale colectată într-un interval dat şi cheltuielile făcute de autoritatea publică în vederea colectării acesteia. b).Stabilitatea impozitelor – vizează respectarea cerinţei menţinerii constante a randamentului impozitelor, fără ca acest randament să fie influenţat de mişcarea ciclică a economiei. c).Elasticitatea impozitului - presupune că acesta să poată fi adaptat permanent necesităţilor de venituri ale statului, respectiv dacă se înregistrează o creştere a cheltuielilor bugetare, acesta să poată fi majorat, şi invers. 3. Principiile de politică economică vizează utilizarea de către stat a impozitelor nu numai pentru procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci şi pentru încurajarea sau restrângerea activităţii din unele domenii, ramuri sau regiuni economice, 3

Ibidem 2 (Op cit pag 143-145);

7

pentru reducerea sau creşterea consumului unei anumite mărfi, pentru extinderea exportului sau restrângerea importului anumitor bunuri, pentru limitarea inflaţiei. În fine, impozitele se utilizează şi pentru limitarea sau combaterea inflaţiei, prin majorarea îndeosebi a taxelor de consumaţie. 4. Principiile social-politice ale impunerii se referă la faptul că, prin politica fiscală promovată, statele au în vedere şi îndeplinirea unor obiective de natură social-politică. Prin realizarea acestor obiective, guvernele urmăresc să îşi menţină atât încrederea populaţiei în politica pe care o promovează, cât şi influenţa asupra unor categorii sociale. În acest scop sunt promovate: impozitele indirecte, care prin mărimea lor limitează influenţele negative asupra sănătăţii oamenilor, a consumului de tutun şi băuturi alcoolice etc. Principiile impunerii formează un sistem unitar, astfel ca cele patru categorii de principii se influenţează şi se condiţionează în mod reciproc. De aceea organele fiscale trebuie să aibă în vedere corelarea principiilor prezentate, astfel încât fiscalitatea promovată să poată răspunde cerinţelor presupuse de aceste principii.

1.4. Tehnica de impunere Impunerea se poate realiza în două metode4 : ·

Impunerea în cote fixe ;

·

Impuneea în cote procentuale;

1. Impunerea în cote fixe – este destul de limitată, deoarece nu răspunde bine cerinţei de corelare a sarcinii fiscale cu puterea economică a contribuabilului, fiind utilizată pentru aşezarea unor impozite indirecte (ca de exemplu acciza în suma fixă pentru ţigări şi alcool) sau a unor taxe (în special locale). Cotă fixă = unitatea monetară / unitatea de măsurare a impunerii

(1.1.)

2. Impunerea în cote procentuale – asigură o bună corelare a sarcinii fiscale atât cu puterea economică a contribuabilului, cât şi cu situaţia sa personală: - Impuneea în cote proporţionale – presupune stabilirea cuantumului impozitului (I) cu aceeaşi cota procentuală (c%) indifeent de mărimea masei impozabile (M):

4

Mutascu M,Enache C, Crasneac A, Lobont Oana, Nicolescu Cristina – Finante Publice-caiet de seminar , Ed Universitatii de Vest , Timisoara 2008 , pag 88-90;

8

I = c% *M

(1.2.)

Cotele progresive de impunere pot să opereze atât orizontal, cât şi vertical. În cazul progresivităţii orizontale, la venituri impozabile egale ca mărime, cota de impozit este diferită în funcţie de natura venitului impozabil şi de categoriile de plătitori. În cazul progresivităţii verticale, cotele progresive verticale sunt simple (globale) şi compuse (tranșe de venit): A). Impunerea în cote progresive- presupune variaţia cotei procentuale în sensul în care variează şi volumul materiei impozabile, iar caracteristica acestei modalităţi de impunere este partajarea materiei impozabile pe tranşe, definite între două nivele ale volumului acesteia: - Impunerea în cote progresive simple – presupune aplicarea asupra întregii materii impozabile (V) a cotei de impozit (ci) ce îi coespunde în baremul de impozitare; I = V * ci%

(1.3.)

- Impunerea în cote progresive compuse – presupune divizarea materiei impozabile în mai multe transe conform baremului de impozitare şi aplicarea, asupra fiecărei transe astfel obţinute, a cotei de impozit ce îi corespunde în baremul de impozitare, iar însumând impozitele astfel determinate se obţine impozitul final total. I T1 ci %1  T 2 ci % 2  .....  Tn ci % n

(1.4. )

B). Impunerea în cote regresive - constă în faptul că nivelul cotei de impozit scade o dată cu creşterea veniturilor impozabile.

1.5. Perceperea impozitelor Perceperea impozitelor reprezintă ultima operaţiune din cadrul aşezării impozitelor, și reprezintă încasarea impozitelor în folosul statului. După determinarea mărimii impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunoştinţa contribuabililor atât cuantumul impozitului datorat statului, cât şi termenele de plată a acestuia şi ulterior se trece la încasarea lui. În prezent, s-a generalizat metoda încasării impozitelor printr-un aparat fiscal propriu, folosindu-se următoarele modalitaţi5:

5

-

Direct de către organele fiscale de la plătitori;

-

Prin stopajul la sursă;

Ibidem 4 , Op cit ,pag 221-222;

9

-

Prin aplicarea de timbre fiscale.

Odată cu perceperea impozitelor are loc stingerea obligaţiei fiscale pentru contribuabil. Încetarea ei constitue lichidarea impozitelor.

1.6. Clasificarea impozitelor În practica fiscală internaţională întâlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca formă şi conţinut. De aceea, pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite în plan economic, financiar, social şi politic este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice6 . Alături de impozitele directe orice ţară apelează şi la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum). Schema impozitelor indirecte Taxe de consumație Monopoluri fiscale Impozite indirecte Taxe vamale Taxe tradiționale

- pe produs (accize) - generale pe vânzări(TVA) - asupra producției - asupra vânzării - asupra producției și vânzării - de import - de export - de tranzit - de timbru - de înregistrare

1.6.1. Taxele de consumaţie Cea mai răspândită formă de aşezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de consumaţie. Poartă denumirea de taxe dintr-o simplă obişnuinţă, în fond acestea sunt impozite în sensul că sunt obligatorii,...