96437582 Grile Comunicare ŞI Negociere IN Afaceri PDF

Title 96437582 Grile Comunicare ŞI Negociere IN Afaceri
Author Alina Loredana Vîrlan
Course Comunicare si negociere in afaceri
Institution Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
Pages 12
File Size 99.9 KB
File Type PDF
Total Downloads 193
Total Views 289

Summary

GRILE COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN AFACERIA bordarea negocierii din perspectiva argumentaţiei şi demonstraţiei nu presupune parcurgerea următoarei etape: d. neutralizarea observaţiilor şi obiecţiilor interlocutorului. Alegerea strategiei de negociere nu este: c. dependentă de stilul personal de negoci...


Description

GRILE COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN AFACERI Abordarea negocierii din perspectiva argumentaţiei şi demonstraţiei nu presupune parcurgerea următoarei etape: d. neutralizarea observaţiilor şi obiecţiilor interlocutorului. Alegerea strategiei de negociere nu este: c. dependentă de stilul personal de negociere al părţilor. Ambiguitatea mesajelor verbale este o consecinţă a: c. confuziei între denotaţie şi conotaţie, dar şi a utilizării neadecvate a sinonimelor, omonimelor si polisemiei. Argumentaţia nu reprezinta: c. procesul de administrare a probelor. Arsenalul tactic al negociatorului nu este alcătuit din: d. reacţii spontane ale negociatorilor. Asociaţiile profesionale generează o configuraţie socială unică pt o profesiune, respectiv: c. cultura profesională. Care dintre următoarele elemente nu indică raportul de congruenţă în care se află comunicarea şi cultura organizaţională: a. definirea celor 2 concepte prin variabile similare. Care dintre următoarele este considerat obstacol în gândirea şi comunicarea verbală: a. Divagarea. Care dintre următoarele nu este axiomă a comunicării: c. comunicarea se dezvoltă pe planul relaţiei. Care dintre următoarele nu este caracteristică principală a procesului de negociere: a. caracterul comun şi convergent al activităţii. Care dintre următoarele nu este componentă a discuţiei de afaceri: c. stabilirea obiectivelor. Care dintre următoarele nu este componentă în definiţia negocierii în sens restrâns: a. Dezbatere. Care dintre următoarele nu este considerat concept cu care operează economia cunoaşterii: d.tehnologii comerciale. Care dintre următoarele nu este considerat document-suport elaborat în faza de pregătire a negocierii: c. dosarul privind informaţii despre situaţia economico-financiară a concurenţilor. Care dintre următoarele nu este considerat principiu al comunicării eficiente: d. principiul divergenţei. Care dintre următoarele nu este considerată etapă în realizarea unei conferinţe de presă eficientă: d. redactarea proceselor verbale. Care dintre următoarele nu este considerată formă a comunicării scrise în afaceri: b. Discursul. Care dintre următoarele nu este considerată teorie a comunicării: b. teoria şirurilor.

Care dintre următoarele nu este considerată, de literatura de specialitate, etapă în elaborarea unei strategii de negociere: c. analiza mediului intern şi extern al firmei, respectiv a contextului, cadrului, situaţiei în care se desfăşoară negocierea. Care dintre următoarele nu este criteriu de structurare a negocierilor: d. spaţiul personal. Care dintre următoarele nu este functie a negocierii: b. fcţ poetică. Care dintre următoarele nu este funcţie a comunicării: c. de coordonare a acţiunilor. Care dintre următoarele nu poate fi considerată opţiune strategică de negociere: c. orientare către piaţă. Care dintre următoarele nu se încadrează în categoriile de tehnici de comunicare eficientă: d.tehnici de persuasiune. Care dintre următoarele nu se înscrie în categoria erorilor de percepţie umană: b. erori de gândire personală. Care dintre următoarele tactici nu este utilizată în contracararea observaţiilor interlocutorului: c. Apărarea. Care dintre următoarele tehnici nu pot fi utilizate la începutul unei discuţii eficiente: d. tehnica observaţiei. Codificarea presupune: c. traducerea gândurilor, atitudinilor, emoţiilor şi sentimentelor în cuvinte, atingeri, sunete, imagini, caractere scrise, desene, gesturi, mirosuri. Compromisul este un stil personal de negociere caracteristic persoanelor care: c. caută o cale de mijloc în procesul negocierii. Comunicarea de grup este: a. o ipostază a comunicării interpersonale, dar care pp mai mult de 2 participanţi. Comunicarea dintre 2 firme având culturi diferite poate fi realizată în 3 etape. Care dintre următoarele nu se încadrează în această categorie: d. punerea la dispoziţia angajaţilor a ceea ce are firma. Comunicarea interpersonală nu poate satisface nevoia de: d. Divertisment. Comunicarea intrapersonală presupune: a. ca emiţătorul şi receptorul să fie una şi aceeaşi persoană. Comunicarea nu este constrânsă de: c. receptarea adecvată a persoanei interlocutorului. Comunicarea nu este legata de: c. o singură teorie. Comunicarea produce efecte asupra: c. atât a receptorului, cât şi a emiţătorului.

Comunicarea publică presupune: c. prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori. Comunicarea strategică este necesară deoarece: a. succesul realizării produselor sau serviciilor şi a procesului de afaceri este un rezultat direct al persoanelor implicate: angajaţi, furnizori, clienţi, finanţatori, etc. Comunicarea strategică se referă la: b. modalitatea de integrare a comunicării în sfera problemelor de afaceri. Comunicarea verbală presupune: d. limbajul verbal şi limbajul paraverbal. Comunicatorul profesionist nu este: d. Funcţionar. Comunicatul de presă este: b. o ştire destinată mediatizării prin presă, dar redactată de oameni din afara redacţiei sau a studiourilor radio şi TV. Conceptul de negociere în afaceri prezintă anumite elemente specifice. Care dintre următoarele nu este considerat element specific: a. timpul de negociere. Concesia este: c. renunţarea unilaterală de către un partener de tratative la unele din condiţiile formulate pt realizarea acordului. Conversaţia nu este: d. formă de comunicare scrisă. Cultura organizaţiei este cercetată dpdv al afacerilor şi mai puţin din cel antropologic de către specialiştii în: b. Management. Cultura organizaţională nu este cea care: b. permite utilizarea şi promovarea comunicării formale drept comunicare informală. Cultura organizaţională nu este: d. uşor de modificat. Dezvoltată dintr-o diversitate de surse, cultura organizaţiei nu se manifestă prin intermediul: d. comportamentul clienţilor. Dificultăţile în comunicare pot fi generate de: a. receptarea deteriorată a mesajului transmis. Discursul eficient, ca formă de comunicare verbală, este: a. modulat, curgător şi nuanţat. Divagarea presupune: d. deplasarea de la subiectul unei discuţii. Dualismul comunicării nu derivă din tensiunea între: c. biologic şi liberul arbitru. După aria de referinţă, negocierile nu sunt: d. Intrapersonale. După importanţă, comunicarea se clasifică în: a. comunicare la nivel redus, comunicare medie şi comunicare strategică. După numarul persoanelor implicate în procesul de negociere, negocierile sunt: b. interpersonale, intrapersonale şi colective.

După statutul persoanelor sau poziţia instituţiilor implicate în procesul de negociere, negocierile sunt: c. oficiale şi neoficiale. Economia digitală sau economia electronică nu se caracterizează prin schimbarea accelerată a paradigmei: c. proceselor de învăţare. Economia informaţională generează: a. reorientări majore în viaţa economică şi socială. Economia informaţională nu este economia în care: d. prosperitatea firmelor decurge din optimizare. Eficienţa unei negocieri nu este determinată de: c. gradul de dezvoltare a mijloacelor de transport. Elaborarea strategiei de negociere nu depinde de: d. avantajele oferite de domeniul în care se negociază. Evaluarea conferinţei vizează: a. consemnarea în fişierul de presă a jurnaliştilor prezenţi, a tipului de întrebări şi interpelări la care au recurs aceştia. Existenţa subculturilor într-o organizaţie nu poate fi determinată de: d. subunităţile din afara organizaţiei. Globalizarea nu este: c. procesul care determină o reducere a întrepătrunderii economiilor naţionale. Identificaţi afirmaţia falsă: c. oamenii nu modelează cultural societatea. Identificaţi afirmaţia adevărată: a. atingerea interlocutorului şi privirea sunt semnale nonverbale ce relaţionează în mod direct. Identificaţi afirmaţia adevărată: a. comunicarea repr atât o cauză a realizării obiectivelor firmei, cât şi un efect al acestora. Identificaţi afirmaţia adevărată: a. stilul pierdere-pierdere se manifestă când managerii cu mentalitate de tip câştig-pierdere se întâlnesc. Identificaţi afirmaţia adevărată: b. compromisul este soluţia la care ajung partenerii prin acordarea de concesii reciproce, în scopul deblocării tratativelor şi facilitării perfectării acordului. Identificaţi afirmaţia adevărată: b. comunicarea firmei atât în interiorul, cât şi în exteriorul ei necesită adaptări culturale. Identificaţi afirmaţia adevărată: b. comunicarea nonverbală repr transmiterea mesajelor printr-un alt mijloc decât scrisul şi/sau vorbitul. Identificaţi afirmaţia adevărată: b. nu există o definiţie unanim acceptată nici pt comunicare, nici pt cultură organizaţională.

Identificaţi afirmaţia adevărată: c. comunicarea verbală repr o componentă a comunicării orale. Identificaţi afirmaţia adevărată: c. strategia de negociere repr maniera dinamică şi adaptabilă în care negociatorul îşi imaginează negocierea ca proces. Identificaţi afirmaţia adevărată: d. ascultarea empatică pp interrelaţionarea cu o persoană aflată în dificultate, în imposibilitatea de a rezolva o problemă. Identificaţi afirmaţia adevărată: d. derularea procesului de negociere pr-zisă constă într-o succesiune de contacte şi runde de discuţii de afaceri, tatonări, pledoarii, schimburi de informaţii, concesii, observaţii şi obiecţii. Identificaţi afirmaţia adevărată: d. erorile de percepţie a mesajelor sunt datorate erorilor de traducere între analogic şi digital. Identificaţi afirmaţia adevărată: d. Internet-ul asigură comunicarea atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Identificaţi afirmaţia falsă: a. comunicările din cadrul unei firme urmează doar liniile formale, fiind influenţate de cultura organizaţională. Identificaţi afirmaţia falsă: a. impactul comunicării asupra indivizilor este doar pozitiv. Identificaţi afirmaţia falsă: a. se poate vb despre negociere în măsura în care interesele partenerilor coincid. Identificaţi afirmaţia falsă: b. formularea întrebărilor nu trb să plece de la modul în care ea va fi receptată de interlocutor. Identificaţi afirmaţia falsă: b. întotdeauna mesajul transmis de emiţător este codificat într-o mare măsură. Identificaţi afirmaţia falsă: b. negocierea nu poartă amprenta distinctă a comportamentului uman. Identificaţi afirmaţia falsă: b. prin intermediul discuţiei de afaceri, interlocutorul nu poate fi convins de oportunitatea unei afaceri sau de necesitatea redimensionării stocului relaţional. Identificaţi afirmaţia falsă: b. prin obiectul contractului nu se înţelege marfa asupra căreia poartă obligaţiile partenerilor. Identificaţi afirmaţia falsă: c. comunicarea produce efecte asupra membrilor reţelei care generează comportamente involutive la fiecare individ din cadrul reţelei. Identificaţi afirmaţia falsă: c. formularea unei strategii în negociere, datorită conţinutului conceptului, trb să fie detaliată.

Identificaţi afirmaţia falsă: c. în practică, firmele trb să-şi elaboreze doar strategii de prevenire a conflictelor. Identificaţi afirmaţia falsă: c. noua economie nu generează noi modele de organizare şi de activitate economică. Identificaţi afirmaţia falsă: c. prin conferinţa de presă firma nu poate decât să difuzeze mesaje de maximă importanţă pt publicul larg. Identificaţi afirmaţia falsă: c. profesioniştii nu sunt parte integrantă a organizaţiei de afaceri. Identificaţi afirmaţia falsă: c. strategia de comunicare internă poate fi doar orizontală. Identificaţi afirmaţia falsă: d. cultură de organizaţie este mai puţin decât suma părţilor sale componente. Identificaţi afirmaţia falsă: d. negocierea eficientă nu este abordată din perspectiva conţinutului, adică a argumentelor. Identificaţi afirmaţia falsă: d. stocul relaţional este definit ca fiind totalitatea relaţiilor ce se stabilesc în interiorul organizaţiei. Identificaţi afirmaţia falsă: d. strategia comunicării se concentrează asupra modului în care se comunică în cadrul firmei. Identificaţi afirmaţia falsă: d. termenul de comunicare nu poate fi definit prin intermediul comportamentului de comunicare. Inducerea în eroare a interlocutorului se realizează prin: a. formularea de argumente pe jumătate adevărate, bazate pe informaţii eronate, utilizându-se termeni neclari şi omiţând esenţialul. Ineficienţa comunicării nu se datorează: d. ascultării active. Informaţia nu este: d. cea mai puţin importantă resursă individuală şi socială a oamenilor. Intervenţia mesajului paraverbal peste conţinutul mesajului verbal nu provoacă: b. retragerea cuvintelor. În cadrul negocierilor nu poate fi identificată următoarea formă de negociere: d. Externă. În cadrul opţiunilor strategice distributive, stilul personal de negociere poate fi: b. câştig-pierdere. În cadrul opţiunilor strategice integrative, stilul personal de negociere poate fi: a. câştig-câştig. În categoria tacticilor de negociere ofensive se înscrie: a. tactica întrebărilor. În ceea ce priveşte elaborarea şi aprofundarea aspectelor de conţinut ale negocierii, pregătirea pt negociere nu pp: c. soluţionarea problemelor organizatorice.

În ceea ce priveşte poziţiile capului, care dintre următoarele nu este considerată poziţie de bază: d. capul întors. În comunicarea interpersonală emiţătorul este un individ care: d. are un scop implicit. În contextul actual o organizaţie de succes trebuie să fie o entitate: d. cu o structură şi o strategie de comunicare. În decodificarea semnalelor ochilor nu se ia în considerare: c. mişcările picioarelor. În formularea criticilor nu este folosită tehnica: c. aprobării faptei interlocutorului. În functie de aria de referinţă, comunicarea nu poate fi: b. comunicare directă. În functie de destinatar şi de nivelul la care se realizează, comunicarea scrisă în afaceri nu poate fi: c. comunicarea internaţională. În functie de forma de comunicare, comunicarea poate fi: a. verbală, scrisă şi nonverbală. În functie de frecvenţă, comunicarea este: c. permanentă, periodică şi ocazională. În functie de modaliăţile în care negociatorii încearcă să rezolve conflictele ei nu pot adopta următorul stil de negociere: c. Agresiv. În functie de numarul persoanelor implicate în procesul de comunicare, strategia de comunicare internă nu cuprinde: a. strategia comunicării globale. În functie de numarul persoanelor implicate în procesul de comunicare, strategia de comunicare externă nu cuprinde: a. strategia comunicării intrapersonale. În functie de numarul persoanelor implicate în procesul de negociere, negocierile nu pot fi: d. negocieri sociale. În functie de obiectivul comunicării, strategia de comunicare nu cuprinde: b. strategie verticală. În functie de obiectivul lor, tehnicile de negocieri nu sunt: b. tehnici de dezaprobare a ofertelor. În functie de paradigmele firmelor există 6 stiluri de negociere. Care din următoarele stiluri nu se încadrează în acest criteriu: c. Tranzacţionare. În functie de relaţiile cu exteriorul strategiile de comunicare în afaceri sunt: b. strategii de comunicare internă şi strategii de comunicare externă. În functie de stilul personal de negociere, strategia de negociere nu poate fi: d. de aşteptare. În funcţie de numarul participanţilor şi de tipul de relaţie dintre ei, comunicarea nu poate fi: a. comunicare personală. În general, obiectivele comunicării sunt de 2 feluri: a. obiective de notorietate/informare asupra firmei/produsului sau serviciului şi obiective de motivare a unor atitudini şi comportamente.

În prezentarea şi discutarea ofertelor nu este folosită tehnica: d. Actorului. În procesul de percepţie a mesajului erorile senzoriale normale nu pot fi generate de: a. buna dispoziţie a comunicatorilor. În vederea creşterii stocului relaţional, în orice conversaţie, trebuie să se evite întrebările: a. Negative. În vederea pregătirii pt negociere pot fi utilizate anumite metode de pregătire. Care dintre următoarele metode nu se înscrie în această categorie: d. metoda celor mai mici pătrate. Într-o societate informaţională, abordarea comunicării se poate realiza din cel puţin 2 perspective: d. perspectiva informaţiei şi perspectiva integratoare. Limbajul trupului presupune: c. întregul complex de stimuli şi semnale transmise prin postură, fizionomie, mimică, gestică, privire şi distanţe. Linia corpului poate crea diferite raporturi: d. de surprindere. Literatura de specialitate gestionează două categorii de comunicate de presă: a. comunicatul de informare şi comunicatul persuasiv. Mesajele nu pot comunica: d. un dezavantaj al produsului. Mesajul se comunică simultan printr-un ansamblu complex de: a. stimuli, limbaje, canale. Metalimbajul se referă la: c. un limbaj care codifică altfel ideile decât limbajul natural. Metoda bumerangului presupune: c. folosirea celor spuse de interlocutor împotriva lui însuşi. Metoda schimbării la timp a macazului presupune: a. adaptarea argumentaţiei la comportamentul interlocutorului. Motivele care-l determină pe interlocutor să facă obiecţii şi observaţii nu sunt generate de: a. abordarea identică a problemei de către cei doi negociatori. Multe dintre informaţiile transmise se pierd datorită unor caracteristici ale msg. Care dintre următoarele caracteristici nu se încadrează în această categorie: c. comportamentul comunicaţional. Negociatorii pot utiliza scaunele pt a scoate în evidenţă rangul şi puterea. Pt aceasta nu trb să aibă în vedere: d. designul scaunului. Negociatorul de tip violet este cel care porneşte în abordarea negocierii de pe poziţia de: b. dominator, dar în procesul negocierii, comportamentul acestuia se schimbă, făcând concesii pt a se ajunge la o înţelegere sau invers. Negocierea bazată pe principii nu este abordată la nivel: b. nivel global.

Negocierea comercială nu este: c. o acţiune prin care se tratează cu cineva încheierea unei convenţii juridice. Negocierea comercială nu prezintă următoarea particularitate: a. este un proces de comunicare doar a unor date economice. Negocierea distributivă este: c. Dură. Negocierea este utilizată în: a. toate domeniile de activitate. Negocierea este, în acelaşi timp: b. o artă şi o ştiinţă. Negocierea integrativă presupune: a. rezolvarea problemelor prin găsirea de soluţii reciproc acceptabile. Negocierea nu este: a. metodă de generare a tensiunii între indivizi. Negocierea nu este: d. o simplă rezolvare a unei probleme. Negocierea nu poate fi definită în sens de: d. Joc. Negocierea obiectului contractului nu constă în identificarea sau definirea produsului prin: b. precizarea preţului. Nu este considerat pilon al economiei informaţionale: b. Negocierea. O întrebare formulată pertinent nu favorizează: b. stabilirea obiectivelor. O întrebare formulată pertinent nu favorizează: c. limitarea informaţiilor şi opţiunilor. Obiectivele comunicării nu trebuie să fie: b. imposibil de atins. Ocolirea sau evitarea situaţiilor conflictuale reprezinta un stil specific persoanelor care: a. schimbă subiectul în situaţia în care intră în conflict cu partenerul, evită persoana generatoare de conflict sau chiar lasă baltă afacerea. Pe parcursul negocierii nu poate exista următoarea categorie de poziţii de negociere: c. poziţii subiect. Pentru întărire argumentelor şi creşterea forţei de convingere se folosesc tactici de persuasiune pozitive şi negative. Care dintre următoarele nu este tactică de persuasiune pozitivă: d. Avertismentul. Percepţia umană este: d. procesul de conştientizare a stimulilor interni şi externi, care provoacă simţurile. Poziţia de deschidere a negocierii reprezinta: a. punctul de plecare în negociere şi ia forma primei propuneri făcută de către unul din cei doi parteneri de negociere.

Poziţia de ruptură a negocierii reprezinta: b. acel nivel al ofertei sub care unul din negociatori nu mai este interesat să discute. Poziţia obiectiv reprezinta: c. interesul real al negociatorului. Pregătirea organizatorică a negocierii nu se referă la: b. stabilirea poziţiilor de negociere şi declararea lor. Pregătirea şi planificarea strategiei de negociere nu presupune: d. alegerea şefului echipei de negociere. Prin informaţie nu se înţelege: a. Date. Prin intermediul strategiei, negociatorul nu îşi stabileşte: b. un punct intermediar. Prin negocierea structurală se urmăreşte: b. modificarea atitudinilor de bază ale părţilor adverse, deoarece nici una nu-şi poate atinge obiectivul fără cooperarea celeilalte. Prin prisma comportamentului uman şi a tipului de interese, negocierile sunt: a. personale şi colective. Principiul empatie presupune: a. acceptarea interlocutorului ca pe o individualitate care are dreptul să aibă sentimente şi percepţii care p...


Similar Free PDFs