De ce mările şi oceanele lumii au flux şi reflux PDF

Preview

Summary

dwef...

Description

De ce mările şi oceanele lumii au flux şi reflux? Alternanţa cilcurilor care duc la creşterea şi scăderea apelor mărilor a fost un fenomen care i-a fascinat şi intrigat în egală măsură pe oameni. Numite în mod obişnuit maree, aceste cicluri sunt provocate de fenomenul gravitaţiei. Mai precis, forţele gravitaţionale exercitate de Soare şi Lună asupra fluidelor de pe Terra. Odată ce Terra se roteşte şi în jurul propriei sale axe, apele Oceanului Planetar sunt menţinute la un nivel egal de-a lungul planetei noastre chiar de către forţa gravitaţională a Terrei care le trage înăuntru şi de către forţa centrifugală care le aruncă în afară. Cu toate acestea, forţa gravitaţională a Lunii este îndeajuns de puternică pentru a afecta acest echilibru prin accelerarea apelor către Lună. Asta duce la creşterea mareelor când Luna este în creştere. Când Luna orbitează în jurul Terrei, iar planeta noastră se roteşte în jurul propriei sale axe, apele se mişcă, zonele de pe Terra unde apele sunt la apogeul mişcării ajung la maree înalte, iar celelalte la maree joase. Aceleaşi forţe se produc şi când Terra se învârteşte în jurul Soarelui. Gravitaţia solară atrage apele oceanelor spre astrul zilei, dar în acelaşi timp, forţa de centrifugă a mişcării de revoluţie Soare-Terra provoacă retragerea apelor din partea opusă a Terrei faţă de Soare. Efectul este bineînţeles mai mic decât cel provocat de Lună, din simplul motiv că Soarele este de 380 ori mai departe de Terra, comparativ cu astrul nopţii. Mareele apar de cele mai multe ori de două ori pe zi, manifestându-se astfel prin flux şi reflux. Există mulţi alţi factori implicaţi în predicţia exactă a mareelor, căci în afară de mişcările Lunii şi Soarelui descrise anterior, fluxul şi refluxul sunt influenţate şi de unghiul de declinaţie al Lunii (înălţimea angulară a Lunii de deasupra Ecuatorului terestru), poziţia geografică a zonelor costiere afectate de maree, topografia oceanului şi chiar adâncimea apei.

Diagrama mareelor în funcţie de poziţia Lunii faţă de Pământ

Mareea (flux și reflux) este mișcarea oscilatorie zilnică și alternativă (de înaintare sau de retragere de la țărm) a apelor mărilor și oceanelor, datorită atracției Lunii și a Soarelui, conform Dicționarului explicativ al limbii române.

Amplitudinea maximă a mareei în zona Constan ța este de 20 cm. Perioada de oscila ție are o durată aproximativă de 12 h 25 min, astfel că, în decurs de 24 h 50 min (durata unei zile lunare), se vor produce fluxul (o creștere treptată a nivelului mării și acoperirea cu apă a unei fâ șii din uscat, care se termină cu o maree înaltă, adică nivelul mării atinge o înăl țime maximă și rămâne constant un interval scurt) și refluxul (o scădere treptată a nivelului mării și retragerea apelor de pe fâ șia de uscat acoperită anterior, care se termină cu o maree joasă, adică nivelul mării atinge o pozi ție minimă, men ținându-se constant un interval scurt). Ciclul se repetă invariabil. Raportând fenomenul la nivel planetar, mareea este un val care se propagă pe suprafa ța oceanelor, odată cu rotirea Pământului în jurul axei sale; în largul oceanului, amplitudinea mareei nu trece de 80 cm, în timp ce în apropierea coastelor și în golfurile lungi, înguste și pu țin adânci, ajunge la aproape 20 m. Mareele sunt influen țate și de pozi ția Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui. În perioada solsti țiului, mareele au un nivel mai mare decât de obicei. Mareele pot fi: semidiurne (la interval de 12 h 30 min în zona ecuatorială), diurne (la interval de 24 h 50 min în zona tropicală), semilunare (la interval de 14,7 zile), lunare (la interval de 27,5 zile). În func ție de pozi ția reciprocă a Lunii, Soarelui și Pământului, există maree vii (cu amplitudini mai mari decât mareele normale) și maree moarte (cu amplitudini mai mici). Mareele diurne se întâlnesc cu precădere în Australia, Antarctica și Golful Mexic, cele semidiurne se întâlnesc în Oceanul Indian și în Oceanul Atlantic. În mările închise — Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Mediterană, Marea Caspică, nivelul mareei este foarte mic, de ordinul centimetrilor. În portul Constan ța, mareea este de tip semidiurn neregulat, cu o amplitudine maximă de 20 cm. Mareea lunisolară este determinată de influen ța Lunii și Soarelui asupra particulelor de apă de pe suprafa ța Pământului. Din cauza formei Pământului, amplitudinea mareei este maximă la Ecuator și descre ște odată cu cre șterea latitudinii. Mareea înaltă lunisolară se produce la Luna nouă și la Luna plină și este numită și maree de sizigii. Mareele de cuadratură se produc după primul și ultimul pătrar al Lunii, adică atunci când Soarele, Pământul și Luna formează un unghi de 90 de grade (unghi drept). Mareele de cuadratură au amplitudini reduse fa ță de cele de sizigii.

Prin maree (flux și reflux) se înțelege o oscilație periodică a nivelului mării sau oceanului, în raport cu o poziție medie, datorată forței de atracție combinate a Lunii și Soarelui. Perioada de oscilație are o durată aproximativă de 12h25min, astfel că în decurs de 24h50min (durata unei zile lunare) se vor produce următoarele faze într-un punct al oceanului sau mării:

Flux și, respectiv, reflux în golful Fundy





a) flux, adică o creștere treptată a nivelului mării și acoperirea cu apă a unei fâșii din uscat; acesta se termină cu o maree înaltă — în timpul căreia nivelul mării a atins o înălțime maximă și rămâne pentru un scurt timp imobil; b) reflux, adică o scădere treptată a nivelului mării și retragerea apelor de pe fâșia de uscat acoperită anterior; se termină cu o maree joasă — când nivelul mării ocupă o poziție coborâtă, menținându-se constant un interval scurt de timp.

Ciclul se repetă astfel în mod invariabil. Referindu-ne la întreg globul, mareea este materializată de un val care se propagă pe suprafața oceanelor, odată cu rotirea Pământului în jurul axei sale; în largul oceanului amplitudinea mareei nu trece de 80 cm, în timp ce în apropierea coastelor și în golfurile lungi, înguste și puțin adânci, ajunge chiar până la 19,6 m (Golful Fundy — America de Nord). Perioadele mareelor:    

Semidiurne (12h30min. în zona ecuatorială) Diurne (24h50min. în zona tropicală) Semilunare sau de sizigii (14,7 zile) Lunare sau de perigeu și apogeu (27,5 zile)

În funcție de poziția reciprocă a Lunii, Soarelui și Pămîntului, deosebim:  

a) maree la sizigii sau maree vii — cu amplitudini mai mari decât mareele normale și b) maree la cvadratură sau maree moarte — cu amplitudini mai mici.

În portul Constanța, mareea este de tip semidiurn neregulat, cu o amplitudine maximă de 20 cm.

Mareea lunisolară[modificare | modificare sursă]

Forţele ce determină mareea lunisolară

Influența însumată a Lunii și Soarelui asupra particulelor de apă de pe suprafața Pământului dă naștere mareei lunisolare. Astfel, forțele generatoare ale mareei iau naștere în funcție de pozițiile Pământului, Lunii și Soarelui, la un moment dat, într-un punct de pe suprafața terestră. Datorită formei de elipsoid a Pământului amplitudinea mareei este maximă la Ecuator și descrește cu creșterea latitudinii. 

mareea înaltă lunisolară se produce la Lună nouă și la Lună plină și este denumită și maree de sizigii.

Mareele de sizigii se produc la culminația superioară sau inferioară a Lunii. 

mareele de cuadratură se produc după primul și ultimul pătrar al Lunii.

Mai exact acestea au loc când Soarele, Pământul și Luna formează un unghi de 90°. Mareele de cuadratură au amplitudini reduse față de cele de sizigii dat fiind pozițiile Lunii și Soarelui in acest caz.   

apă înaltă reprezintă nivelul maxim al apei atins la mareea înaltă. apă joasă reprezintă nivelul minim al apei atins la mareea joasă. înalțimea mareei reprezintă înălțimea apei la un moment dat față de nivelul de referință zero al acelui loc....