Dumitrescu, Doru; Căpiţă, Carol; Manea, Mihai [coord.], Istoricul minorităţilor naţionale din România. Material auxiliar pentru profesorii de istorie, Bucureşti: EDP-RA, 2008 [v. cap. Romi, p. 207-215, citat si co-autor CD bibliografie rromi, Gheorghe Sarău]. PDF

Preview

Summary

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Istoria minoritãþilor naþionale din România / coord.: Doru Dumitrescu, Carol Cãpiþã, Mihai Manea, ... - Bucureºti : Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-30-2411-8 I. Dumitrescu, Dor...

Description

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Istoria minoritãþilor naþionale din România / coord.: Doru Dumitrescu, Carol Cãpiþã, Mihai Manea, ... - Bucureºti : Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-30-2411-8 I. Dumitrescu, Doru (coord.) II. Cãpiþã, Carol (coord.) III. Manea, Mihai (coord.) 323.1(498)

4

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

Autorii textelor incluse în materialul suport Istoria minoritãþilor naþionale Albanezi Maria Dobrescu, jurnalist Marius Dobrescu, scriitor Armeni Eduard Antonian, jurnalist Mihai Stepan-Cazazian, jurnalist Bulgari lect. univ. Niculae Mircovici Cehi prof. Alena Gecse prof. Desideriu Gecse Croaþi prof. Ana-Ruja Iancov prof. Gheorghe Iancov Evrei Hary Kuller, etno-sociolog Greci prof. Paula Scalcãu Germani prof. univ. dr. Zeno Pinter Italieni Nicolae Luca, scriitor Macedoneni asist. univ. Liana Dumitrescu Laura Rogobete, jurnalist Marijan Mihailov, jurnalist Maghiari prof. Antal Jakab prof. Alexandru Pocsai prof. Éva Váradi prof. Rudolf Wolf prof. Ágnes Kinga Wolf

Coordonator program Maria Koreck, MA

Asistent program Ioana Opriºan, MA

Polonezi conf. univ. dr. Florin Pintescu prof. Daniel Hrenciuc Romi conf. univ. dr. Vasile Burtea, sociolog (p. 30-32, 136-138, 207-209, 212-214) lect. univ. dr. Delia Grigore, antropolog (p. 62-63, 68-69, 72-75, 79-82, 94-98, 2085, 211, 231-237) drd. Petre Petcuþ, istoric (p. 125-127) prof. Ion Sandu, istoric (p. 128-131) Florin Manole, student (p. 131-133) drd. Mariana Sandu, istoric (p. 133-136, 209-210) conf. univ. dr. Gheorghe Sarãu, lingvist (Bibliografie rromi ºi Politici educaþionale pentru rromi – DVD) Ruºi lipoveni drd. Alexandr Varona Sârbi prof. Saºa Malimarcov Slovaci drd. Ana Karolina Dovaly prof. Ioan Kukucska prof. Nicoleta Huszarik prof. Pavel Huszarik Tãtari prof. Echrem Gafar Turci Serin Turkoglu, jurnalistã Ucraineni prof. univ. Ion Robciuc

Echipa de coordonare prof. Doru Dumitrescu lect. univ. dr. Carol Cãpiþã prof. Mihai Manea lect. univ. dr. Laura Cãpiþã prof. Mihai Stamatescu

5

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

6

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

Cuprins

Cuvânt introductiv ............................................................................... 9 Introducere ........................................................................................... 12 Capitolul I Originea ºi aºezarea pe teritoriul României ...................................... 17 Capitolul II Elemente identitare ale minoritãþilor naþionale din România ......................................................................................... 61 Capitolul III Istoria minoritãþilor naþionale din România ºi evoluþia relaþiilor cu celelalte comunitãþi ...................................... 113 Capitolul IV Contribuþia minoritãþilor naþionale la patrimoniul general ºi local .................................................................................................. 162 Capitolul V Percepþii reciproce în imaginarul colectiv ........................................ 220 Capitolul VI Istoria minoritãþilor germanã, ucraineanã ºi turcã ........................ 245 Bibliografie ........................................................................................... 264 Anexe ........................................................................................... 274

7

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

8

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

Cuvânt introductiv Perturbãrile în relaþiile interetnice pot fi cauzate, de foarte multe ori, doar de simpla necunoaºtere a „celuilalt”. Materialul intitulat Istoria minoritãþilor naþionale din România, destinat în primul rând profesorilor de istorie, doreºte tocmai sã contribuie la eliminarea acestui deficit de cunoaºtere, prin oferirea de informaþii despre istoria minoritãþilor naþionale din România, urmãrind întãrirea respectului pentru diversitate, în contextul realitãþii complexe a societãþii de azi, reprezentatã de coexistenþa diferitelor identitãþi etnice ºi credinþe. Lipsa informaþiilor despre comunitãþile minoritare ºi majoritare este, nu numai în România, rezultatul sistemului formal de învãþãmânt a cãrui programã ºcolarã de multe ori ignorã sau respinge experienþa minoritãþilor naþionale din acea þarã. Acest fapt poate fi cel mai bine urmãrit în programa de istorie ºi are un efect dublu. În primul rând, minoritãþile simt cã întreaga lor identitate, culturã, limbã, istorie ºi sensul apartenenþei lor la acea þarã sunt subminate. Membrii comunitãþilor minoritare pot fi demotivaþi sã înveþe materii în care nu se regãsesc. Educaþia care submineazã astfel identitatea este rareori eficientã. În al doilea rând, membrii majoritãþii pierd oportunitatea de a învãþa despre membrii altor comunitãþi. Sistemul formal de învãþãmânt însã, dacã este conceput ºi implementat corespunzãtor, poate sã ajute la îndepãrtarea barierelor ignoranþei ºi neînþelegerii dintre diferite comunitãþi. Voinþa politicã de a schimba legislaþia ºi de a aloca resurse acestui obiectiv trebuie sã fie asociatã cu modificãri în sistemul educaþional pentru a asigura o dezvoltare sustenabilã pe termen lung, iar România face constant paºi în acest sens. Posibilitatea introducerii prezentului material în sistemul de învãþãmânt formal este ºi un rezultat al unui ordin de ministru din 20071 care dispune introducerea unui curs opþional de Istoria minoritãþilor naþionale, destinat în primul rând copiilor majoritari din România. Programa cursului2 opþional a fost recent adoptatã de cãtre comisia de specialitate din cadrul MECT, astfel sperãm cã începând din anul ºcolar 2009–2010, în cât mai multe ºcoli din þarã, elevii vor începe studierea istoriei comunitãþilor cu care convieþuiesc ºi care de-a lungul istoriei au contribuit din toate punctele de vedere la dezvoltarea þãrii pe al cãrui teritoriu actual s-au aºezat datoritã evenimentelor istorice din aceastã regiune, încã dinainte de formarea statului naþional unitar. 1 2

Anexa I Anexa II 9

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

Pentru a supravieþui, minoritãþile naþionale sunt nevoite sã urmãreascã permanent obþinerea drepturilor egale cu cele ale majoritãþii, dar totodatã ºi dreptul de a avea libertatea de a-ºi pãstra ºi dezvolta cultura specificã, la fel cum ºi majoritatea îºi pãstreazã ºi dezvoltã cultura proprie. Astfel, minoritãþile naþionale au nevoie nu doar de drepturi egale, ci ºi de acceptarea alteritãþii lor, respectiv a dreptului de a fi diferite. Cunoaºterea istoriei comune tuturor acelora care convieþuiesc de secole pe teritoriul actual al României poate asigura acest aspect. Sperãm cã acest material va deveni o unealtã utilã în acest sens în mâna profesorilor de istorie. În numele Centrului Regional Project on Ethnic Relations (PER) pentru Europa Centralã, de Est ºi de Sud-Est doresc sã exprim recunoºtinþa noastrã faþã de toþi coautorii acestui material, care ºi-au dedicat mult timp ºi energie realizãrii acestui proiect. Cu toþii au participat la un pionierat în domeniu, nu avem cunoºtinþã de materiale care sã aducã sub o singurã umbrelã istoria a 19 minoritãþi naþionale dintr-o singurã þarã din Europa sau din lume. Scopul principal a fost strângerea a cât mai multor informaþii despre istoria minoritãþilor naþionale din România ºi prezentarea acestora cu un accent special pe tot ceea ce diferitele comunitãþi etnice au trãit împreunã pe teritoriul actual al României ºi pe contribuþia lor la dezvoltarea þãrii ºi a naþiunii române. Acest demers s-a dovedit totuºi a fi dificil, deoarece aºa cum majoritatea înþelege istoria proprie ca parte a identitãþii ºi prin învãþarea istoriei cultivã inclusiv pãstrarea identitãþii naþionale, tot aºa, câteodatã chiar mai pregnant, minoritãþile vãd istoria lor ca element al identitãþii naþionale specifice fiecãreia. Prezentarea istoriei propriei tale comunitãþi, a cãrei parte este aceastã istorie, pe care comunitatea practic o trãieºte ºi în prezent, s-a dovedit a fi foarte diferitã de modul de prezentare pe care o necesitã aceeaºi istorie în faþa majoritãþii, cu scopul oferirii de informaþii care sã conducã ulterior la cunoaºterea diversitãþii, inclusiv a celei istorice, a diferitelor etnii. Autorii au trebuit sã depãºeascã ºi restricþii severe de spaþiu, având la dispoziþie doar câteva pagini pentru a prezenta istoria multor secole unei generaþii care nu cunoaºte aproape deloc aspectele specifice ale istoriei minoritãþilor naþionale. Totodatã autorii au selectat informaþii conforme cu „adevãrul istoric”, ei având singuri responsabilitatea susþinerii celor afirmate în materialele concepute de cãtre fiecare în parte. Mulþumirile noastre merg ºi cãtre echipa de coordonatori ai acestui material, echipã care împreunã cu toþi coautorii s-a strãduit sã gãseascã forma cea mai adecvatã ºi reperele de bazã pentru ca ulterior materialele sã poatã fi redactate într-un concept unitar ºi pe cât posibil sã se evite punerea laolaltã a unor texte separate despre istoria fiecãrei minoritãþi. 10

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

Ceea ce ajunge acum în mâna profesorilor de istorie se doreºte a fi un material auxiliar compus dintr-un text tipãrit ºi un DVD pe care se regãsesc surse ºi metodologia recomandatã pentru predarea istoriei minoritãþilor naþionale din România atât la cursul opþional cât ºi în timpul predãrii programei naþionale de istorie care conþine deja anumite elemente de istorie a minoritãþilor naþionale. Coordonatorii acestei ediþii care au îngrijit capitolele din volumul de faþã au moderat discuþiile autorilor în timpul conceperii materialului ºi au integrat pãrþile textelor în capitolele respective. Informaþiile conþinute de textele autorilor se bazeazã pe surse istorice care sunt consemnate în bibliografia anexatã acestui material ºi pentru care autorii îºi asumã rãspunderea. Cu siguranþã, unele aspecte prezentate de autori vor stârni interesul profesorilor de istorie ºi sperãm cã acest lucru va impulsiona dezbateri ulterioare pe marginea prezentului material, dar ºi în general despre istoria minoritãþilor naþionale ºi rolul ei în istoria comunã a României, dar ºi a Europei. Sperãm ca în urma acestor discuþii ºi cercetarea în acest domeniu sã producã materiale care sã aparã într-o ediþie ulterioarã îmbunãtãþitã. Nu în ultimul rând dorim sã mulþumim Guvernului României care prin Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului ºi prin Departamentul pentru Relaþii Interetnice a acordat sprijinul sãu în decursul acestui proiect timp de doi ani, cât ºi pentru adoptarea unui pachet de ordine de ministru de cãtre MECT care sã susþinã în interiorul sistemului educaþional din România promovarea constantã a cunoaºterii ºi acceptãrii diversitãþii. Invitãm profesorii de istorie ºi pe aceastã cale sã ofere elevilor opþionalul Istoria minoritãþilor naþionale din România cu ajutorul acestui material auxiliar ºi sã participe la atelierele de lucru pe care le vom organiza împreunã cu MECT pentru a dezbate utilizarea cât mai eficientã a acestui suport de curs. Koreck Maria

11

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

Introducere Materialul de faþã, intitulat „Istoria minoritãþilor naþionale din România” ºi destinat opþionalului cu acelaºi titlu, prevãzut în curricula clasei a X-a, reprezintã o premierã în literatura noastrã didacticã ºi nu numai. În statele multietnice ºi multiculturale din centrul ºi sud-estul Europei, dezvoltarea minoritãþilor s-a produs deopotrivã pe un fãgaº unitar – reflectat într-o unicã istorie – dar ºi, sub unele aspecte, în aºa-zise istorii paralele, posibil de conexat atât între ele cât ºi cu istoria naþiunii privitã ca un tot. Educarea tineretului ºcolar în spiritul ambelor abordãri, complementare (nu doar sub raportul informaþiei, ci ºi al opticilor), se poate dovedi salutarã. O atare cunoaºtere este de preferat unei ignorãri reciproce care depãrteazã. Or, dupã cum se ºtie, comandamentele democratizãrii ºi integrãrii europene trimit la o percepere ºi a „vocii” celuilalt: pentru o armonizare cât mai sincerã a relaþiilor dintre grupurile etnice care convieþuiesc de secole pe teritoriul aceluiaºi stat: comandament valabil, cu atât mai mult cu cât în spaþiul balcanic, dupã abolirea regimurilor comuniste, s-au produs conflicte interetnice de o gravitate deosebitã. O raþiune în plus ca pentru protecþia minoritãþilor naþionale sã fie enunþate principii pe care statele naþionale se angajeazã sã le respecte. Sunt principii care se referã la abolirea discriminãrilor de orice fel prin: promovarea egalitãþii efective; dezvoltarea culturii minoritãþilor ºi pãstrarea identitãþii lor; libertatea de asociere, exprimare, gândire, conºtiinþã, credinþã, libertãþi lingvistice; asigurarea posibilitãþii învãþãrii ºi predãrii în limba proprie – cu instituþiile corespunzãtoare º.a.m.d. – ºi mãsuri legislative apte sã le punã în aplicare pe toate acestea. Educaþiei, realizatã prin ºcoli, prin aºezãmintele societãþii civile, îi revine un rol de cãpetenie în determinarea unui mental colectiv corespunzãtor principiilor ºi mãsurilor de acest fel. Oportunitatea unor instrumente pedagogice ºi „andragogice” folosite în acelaºi scop, socotim cã nu mai trebuie argumentatã. Prin asemenea instrumente, însoþite de o metodicã adecvatã, cunoaºterea minoritãþilor din spaþiul românesc, de la începuturile aºezãrii ºi pânã în prezent, a istoriei convieþuirii lor cu majoritarii (inclusiv a unor tensiuni intervenite pe parcurs, a cauzelor ºi consecinþelor lor), evidenþierea contribuþiei fiecãrei minoritãþi la cultura ºi civilizaþia localã sau/ºi generalã pot deveni izvor de învãþãturã pentru prezent ºi viitor, temei pentru o dinamicã pozitivã a percepþiei reciproce în imaginarul colectiv – percepþie parazitatã uneori în trecut (ºi nu

12

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

numai) de stereotipuri negative, prejudecãþi ºi superstiþii ale unora despre alþii. Or, textul de faþã a pornit de la un Proiect care ºi-a propus finalitãþi ºi teme cu înalt potenþial educativ. Doar profesorii, cãrora le este încredinþat acest material, vor putea spune, peste un timp, în ce mãsurã corespunde el expectaþiilor cuprinse în Proiect, în ce mãsurã se va dovedi operaþional. Oricum, este un început – realizat cu forþele intelectuale nu prea numeroase ale unor etnici care ºi-au asumat sarcina de a se autoprezenta în textele ce urmeazã. De altfel, una din mizele acestui material a fost tocmai aceasta, de a avea un material dedicat ºcolii în care reprezentanþi ai minoritãþilor – profesori ºi cercetãtori deopotrivã – sã poatã construi o imagine a modului în care ei se doresc a fi prezenþi în conºtiinþa copiilor majoritari, o carte de vizitã care sã elimine prima consecinþã a intoleranþei ºi a întregului cortegiu de nenorociri individuale ºi colective, anume necunoaºterea celui de lângã tine. O observaþie fãcutã destul de frecvent este aceea cã reacþiile negative faþã de o minoritate sau alta apar frecvent în zonele în care acel grup este absent – evident, stereotipurile acþioneazã mai puternic atunci când lipseºte cunoaºterea, cãci vidul de cunoaºtere este umplut cu stereotipuri ºi idei induse de manipulãri. În continuarea ºi completarea disciplinei „Istoria ºi tradiþiile minoritãþii”, acest material are douã dimensiuni restitutorii. În primul rând, transferul de cunoaºtere a unui orizont cultural ºi istoric fundamental cãtre elevii aparþinând majoritãþii. Prin forþa lucrurilor, elevii care aparþin unei minoritãþi etnice vor fi în egalã mãsurã familiari cu propria lor istorie ºi cu istoria statului în care locuiesc. Contribuie la aceasta principalii factori de socializare, care rãmân familia ºi grupul de vârstã, iar apoi massmedia. Cei care cu adevãrat pierd ceva din dinamica evoluþiei istoriei – nu numai naþionale, ci ºi europene – sunt elevii care aparþin majoritãþii, cãci istoriile minoritãþilor sunt ºi cãi de acces cãtre alte orizonturi istoriografice. Afirmaþia cã spaþiul românesc este o parte integrantã a celui european se susþine ºi prin contribuþia culturalã ºi politicã, economicã ºi artisticã a minoritãþilor la un patrimoniu care, înþeles în complexitatea sa, reprezintã mai mult decât suma pãrþilor sale. În al doilea rând, dimensiunea recuperatorie se referã ºi la faptul cã, în cadrul legislativ actual, copiii minoritãþilor care locuiesc în zone în care nu se pot organiza formaþii de studiu speciale pentru predarea disciplinei „Istoria ºi tradiþiile minoritãþii”, nu beneficiazã de suportul ºcolii în pãstrarea propriei lor identitãþi. În sfârºit, mai trebuie sã adãugãm ceva. O atare disciplinã, chiar ºi în regim de disciplinã opþionalã, rãspunde unor elemente care racordeazã predarea istoriei din România la evoluþii recente în plan european. Educaþia pentru o cetãþenie democraticã presupune acceptarea ºi valorizarea diferenþelor culturale – este o formã de a conserva identitãþile sub umbrela 13

ISTORIA MINORITÃÞILOR NAÞIONALE DIN ROMÂNIA

foarte mare a europenismului. Iar primul element este cunoaºterea diferenþei. Într-o notã mai legatã de disciplina istorie, competenþele de comunicare, de gândire criticã, de asumare a unor atitudini democratice ºi de susþinere a valorilor care stau la baza acestora – prevederi ale curriculum-ului naþional – presupun cunoaºterea unor orizonturi culturale cât mai variate. În absenþa unor cercetãri ad-hoc ºi strict specializate, munca lor s-a bizuit în principal pe izvoare livreºti ºi documentare, uneori insuficiente sau fãrã preocupãri de „istorie paralelã”. De aceea, manualul va constitui o provocare ºi un prilej de dezbateri ºi aplicaþii didactice, nu lipsite de inerentele surprize ale unui „banc de încercare”. El se prezintã ca un material, conceput de numeroºi autori – de regulã „etnici”, dar cu poziþii diferite chiar ºi asupra textului redactat despre etnia lor – cu experienþe diferite în munca didacticã sau/ºi de cercetare-redactare. Sperãm, însã, cã raportãrile diferite la trecutul, prezentul ºi, mai ales, perspectivele relaþiilor interetnice într-o Românie care a aderat la Uniunea Europeanã, la valorile acesteia în materie de drepturi ale individului, grupurilor ºi colectivitãþilor exprimã un început cu reale virtuþi euristice. Discernãmântul necesar scrierii unei istorii a minoritãþilor naþionale din România, dar ºi din alte þãri central ºi est europene, multietnice – cu un contencios bogat, nu lipsit de tensiuni – ridicã, însã, chiar ºi în faþa istoricului calificat, nu doar exigenþa obiectivitãþii ºtiinþifice, sine ira et studio, ci ºi confruntarea cu absenþa unor documente relevante ºi concluzive produse ad-hoc. Sã nu uitãm cã, în trecut, istoria localã era adesea prezentatã, nu de puþini istorici de orientare naþionalistã, ca o istorie a românilor. Chiar ºi în cazul unor tratate ºi compendii de istorie a României, evidenþierea locului ºi rolului unor minoritãþi ºi minoritari era carenþatã de absenþa existenþei unor documente care sã acopere o tematicã istorico-sociologicã, demograficã, economicã, antropologico-culturalã privitoare la respectivele minoritãþi etnice. De unde ºi dificultãþile resimþite – chiar ºi de cãtre cercetãtorii avizaþi – în demersul construirii unor scrieri fundamentate despre interacþiunea naþionalitãþilor în procesul devenirii istorice a þãrii sau a fiecãreia dintre etnii în parte. O asemenea sarcinã nu putea sã revinã, desigur, autorilor manualului de faþã, care pornind de la scrierile în materie, câte ºi cum sunt, ºi-au propus sã ofere un prim synopsis, pentru uzul colegilor lor din învãþãmântul mediu, despre istoricul, identitatea, inter-relaþiile, contribuþiile, auto- ºi heteropercepþiile minoritãþilor avute în vedere. Însãºi selectarea acestor teme relevã faptul cã intenþia coordonatorilor nu a fost realizarea unui demers monografic diferenþial de „istorie paralelã” ºi nici a unui compendiu de istorie naþionalã dedicat relaþiilor interetnice. 14

Originea ºi aºezarea pe teritoriul României

În primul sens amintit, îmi îngãdui sã evoc aici – ca simplã sugestie – un plan de descriere istoricã a unei comunitãþi etnice, conceput încã la fin...