Începutul agențiilor de presă PDF

Preview

Summary

Rezumat din surse multiple a temei „Începutul agențiilor de presă”...

Description

Începutul agențiilor de presă Zorii unei noi ere de comunicații sosesc odată cu instalarea în Franța a primului sistem de telecomunicații, între Paris și Lille, în 1793. Bulversările tehnice au condus la o schimbare radicală a statutului informației. Oamenii au conștientizat că nu este vorba doar de un nevinovat produs al spiritului, ci de o marfă ce se poate vinde cu un preț neașteptat de bun. Această gândire comunicațională a pregătit apariția agențiilor de informații. Ideea creării acestui tip de media se naște în mintea unui francez, Charles Havas, care, realizează că unei publicații îi este imposibil să își asume financiar întreaga responsabilitatea a căutării de știri în țară și în străinătate. Astfel, în 1832 își instalează pe strada Jean-Jacques Rosseau, la Paris, un „Birou de știri” care devine în 1835 agenția Havas. Istoria agențiilor de presă din România începe la 1 august 1854, când sub autoritatea statului, telegraful transmite prima telegramă de la București la Viena, având ca subect operațiunile militare din războiul din Crimeea. În cele două provincii române, Țara Românească și Moldova, instalarea primelor linii telegrafice se realizează în strânsă legătură cu conflictul din Crimeea. Linia telegrafică de pe teritoriul românesc a fost dezvoltată din toamna anului 1854, cu sprijinul trupelor austriece, care ocupaseră o parte dintre provinciile române. Astfel, sunt construite liniile Giurgiu-București și București-Ploiești-Predeal. În 1855, domnitorul Țării Românești a autorizat construcția de noi linii, dar a impus o clauză – după inaugurare, linia telegrafică urma să fie pusă sub autoritatea și controlul responsabililor români, iar austriecii trebuiau să fondeze o școală de telegrafie. În Moldova are loc același fenomen. În urma unor negocieri între cele două provincii române, rețelele muntene și cele moldovene sunt racordate între localitățile Brăila-Galați. Unirea celor două principate la 24 ianuarie 1859, a determinat modificări și în peisajul comunicațional al țării. Oficiul Telegrafic din București a devenit în august 1864, printr-un decret al domnitorului Al.I.Cuza, o instituție de stat unificată, care avea printre atribuțiile sale transmiterea de informații de presă cu tarif redus. Pe această bază, în ianuarie 1877 este creată la București o filială a agenției franceze Havas, sub numele Agenția Havas a României. Aceasta se

naște tot în preajma unui conflict: în 1877, Principatele Unite își obțineau independența, ca urmare a unui război cu Turcia. Agenția Havas acordă gratuitate depeșelor sale în interiorul României și va avea dreptul de exclusivitate pentru publicarea unor anunțuri privind societăți și produse franceze în Monitorul Oficial. Filiala se înființează, iar autoritățile de la București își dau seama de avantajul enorm de a deține o agenție telgrafică proprie. Pe de altă parte, românii demarează negocieri secrete cu agenția austriacă Correspondenz Bureau și chiar cu engleza Reuter, în încercarea de disociere de tutela franceză. Astfel, în 1889 se naște Agenția telegrafică română, Roumanagence, ce beneficiază de subvenția Ministerului Afacerilor Externe, dar intră sub o altă umbrelă, ce austriacă. Contractul cu agenția austriacă nu este prea apreciat. Unul dintre primii directori ai Roumanagence spunea că Biroul de la Viena centraliza tot seviciul telegrafic pentru România, în așa fel încât aproape nicio știre nu sosește direct de la Berlin, Paris, Londra etc. Știrile ajungeau cu o mare întârziere pentru că Correspondenz Bureau, în scopul reducerii cheltuielilor, închiriase un fir special în timpul nopții. Știrile importante erau întârziate până la căderea nopții, iar transmisia respectivă conținea multe informații inutile. Abonații români erau total nemulțumiți. Directorul Roumanagence propune organizarea agenției într-o agenție națională autonomă, însă va rămâne la stadiul de proiect mai bine de 20 de ani. În timpul Primului Război Mondial, când România intră în război, agenția este delocalizată la Iași. La 14 iulie 1917 funcționa încă, dar își va înceta curând activitatea. După Primul Război Mondial era fondată, ca societate mixtă, la 16 iunie 1921, prima agenție națională de presă în accepțiune modernă: Orient Radio Rador. Cea mai importantă susținere a venit din partea ministrului afacerilor externe, Take Ionescu, care era convins de necesitatea unei agenții naționale care să facă parte din cartelul marilor aliate. Astfel, noua agenție semnează un contract cu MAE, pentru o durată de 25 de ani. În document, se stipulează că ministerul va subvenționa cu 80.000 de lei pe lună Rador iar agenția va rămâne apropiată de guvern și va încerca să urmeze linia de conduită indicată. În primii doi ani după război existau probeleme de toate genurile pentru agenție, în special legate de întârzierea și credibilitatea informațiilor, care devin niște probelme atât de presante încât se

creează un curent de opinie puțin favorabil proaspetei instituții de presă. Autoritățile decid să se implice în organizarea agenției. Unul dintre administratorii delegați ai Havas îi spune în 1925 ministrului finanțelor că este dificil, dacă nu imposibil, unui organism străin să se instaleze într-o țară fără a provoca în presa acestei țări un curent de idei ostile agenției străine de informații și, în consecință, favorabile agenției naționale. Agenția Havas nu credea că era în interesul României ca aceasta să se substituie agenției Rador sau oricărei alte agenții românești. La 1 aprilie 1925, MAE cumpără majoritatea acțiunilor Rador. Ceilalți coproprietari erau Banca Națională și Camera de Comerț. În 1926, Parlamentul adoptă legea prin care agenția devenea o instituție oficială de stat. Rador intra, astfel, într-o nouă perioadă. Fastă pentru că își câștiga un acces mai direct spre informații. Mai puțin fastă pentru că urma să privească „diplomatic” anumite evenimente. După război și semnarea păcii, guvernele ajung să utilizeze agențiile de presă ca pe instrumente, dacă nu de propagandă, cel puțin de difuzare a ideilor lor în întreaga lume. Pentru Rador, în anumite momente istorice, factorului politic a fost evident. Orice informație considerată defavorabilă puterii era, de obicei, transmisă cu mare întârziere sau era cosmetizată. Între cele două războaie mondiale, în România au funcționat și alte agenții: 1. Agenția Serviciul Presei, avându-l ca director pe Eugen Samoilă, propunea Havas o colaborare în 1929, arătând că posedă un serviciu special de presă, cu ramificații în Bulgaria și Iugoslavia. În scrisoarea de intenție, propunea agenției franceze un serviciu gratuit de o săptămână. Havas reufză, pentru că primește informații de la Rador că ASP era o agenție fictivă, susținând că Samoilă voia să facă „joc dublu”. 2. Serviciul Gazetelor asigura Havas că de la 1 ianuarie 1935 a organizat un serviciu care mergea ca pe roate, fiind în strânsă legătură cu toate cercurile politice și diplomatice din țară. Susțineau că au informații de actualitate foarte interesante și diverse date statsistice și rugau Havas să îi lase să expedieze cât mai curând posibil asemenea informații, în limba franceză. Havas refuză, fiind legată prin contract de Rador, document ce bloca ascensiunea oricărei alte agenții interne. De asemenea, Rador spune despre SG că nu crede că are vreo șansă de supraviețuire....