Logistica CURS 1-2 - Note de curs 1-2 PDF

Preview

Summary

Curs Logistica marfurilor Profesor Nastase Dan ...

Description

LOGISTICA MĂRFUR RFUR RFURILO ILO ILOR R -

Cursuri -

CURS 1 CONCEPTUL DE LOGISITICA

1.1. 1.2. 1.3. 1.4.

Conţinutul logisticii mărfurilor Conexiunile logisticii cu marketingul Conexiunile logisticii cu producţia Rolul logisticii în competitivitatea pe plan internaţional

Originile şi evoluţia logisticii Conceptul de logistică a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. Sensurile logisticii în Roma antică: logiste - se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un război, logisteo = administrare - gestionarea fluxurilor necesare reuşitei militare, logista –ofiţer însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru legiunile romane. Principiile logisticii sunt de origine militară. Conducătorii militari au fost primii care au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului, fiind considerată ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele. Pentru militari logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit de a aplica planurile strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele în acel loc. La începutul secolului XX, prin logistică se înţelegeau acţiunile de mişcare şi aprovizionare ale armatelor, fiind considerată o componentă a artei războiului. În timpul celui de-al II-lea război mondial, armatele participante au elaborat şi folosit diverse modele logistice pentru asigurarea trupelor cu materialele necesare (hrană, echipamente, îmbrăcăminte, muniţie). Ulterior a început construcţia unor sisteme logistice pentru a desemna totalitatea structurilor, mijloacelor şi activităţilor implicate în desfăşurarea acţiunilor militare. Treptat conceptul de logistică s-a extins şi în alte domenii de activitate, iar principiile logisticii pot fi utilizate nu numai în acţiuni militare, dar şi economice, sociale, guvernamentale sau nonguvernamentale. Evoluţia conceptuală şi operaţională a logisticii reprezintă rezultatul acumulării experienţei organizaţiilor în domeniul de activitate în care funcţionează şi a cuprins, începând din a doua jumătate a secolului XX, o serie de nivele ale evoluţiei: • coordonarea activităţilor ce asigură desfăşurarea acţiunilor procesului logistic (transport, depozitare, stocare şi prelucrare a comenzilor); • regruparea personalului în structuri bine definite pentru asigurarea desfăşurării procesului logistic; • integrarea activităţilor de logistică pentru asigurarea utilităţilor de timp, loc şi procurare a comenzilor la un cost minim; • abordarea strategică a activităţilor de logistică pentru asigurarea competenţei organizaţiei şi obţinerii alianţelor interorganizaţionale (furnizori, beneficiari) şi asigurarea avantajului competitiv.

Abordări conceptuale ale logisticii În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, conceptele şi metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinţe de dezvoltare a activităţii economice. Firmele producătoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Reuşita în afaceri depindea aparent numai de capacitatea de a onora cererea pieţei, în special din punct de vedere cantitativ. Recesiunea economică din a doua jumătate a anilor ’50 şi reducerea profiturilor firmelor i-au constrâns pe oamenii de afaceri să identifice sisteme de control al costurilor, apte să menţină sau să sporească eficienţa activităţii proprii. Astfel, numeroşi operatori economici au început să ia în considerare potenţialul nevalorificat din domeniul distribuţiei fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre firmele cliente din aval. Conceptul de distribuţie fizică a fost larg utilizat decenii de-a rândul, înainte ca termenul logistică să fie frecvent folosit în vocabularul mediului universitar şi de afaceri. Treptat, utilizarea termenului logistică s-a extins şi în activitatea economică, precum şi în alte domenii. În anii ’80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfăşurarea activităţilor de aprovizionare cu alimente. O dovadă semnificativă este manualul intitulat „Getting It There – A Logistics Handbook for Relief and Development”, editat în 1987 de World Vision International. Asociaţia Americană de Marketing propune încă din anul 1948 o definiţie distribuţiei fizice care constă în: „mişcarea şi manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel în care sunt consumate sau utilizate”. Printre primele tentative de definire a distribuţiei fizice, se înscrie şi cea a lui Peter Drucker. În 1962, el afirma că distribuţia fizică este un alt mod de a denumi întregul proces de afaceri. „Poţi privi orice afacere – în particular o afacere de producţie - ca pe un flux fizic de materiale. Acest flux este întrerupt atunci când tăiem sau modelăm materialul. Acestea sunt turbulenţe care întrerup fluxul …. Dar fluxul trece prin toate funcţiile şi toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorită căruia nu este condus. Nu se încadrează în structura tradiţională a unei organizaţii funcţionale”. În SUA, National Council of Physical Distribution Management (NCPDM), asociaţie profesională fondată în 1962, a jucat un rol important în definirea distribuţiei fizice. De exemplu, conform versiunii din 1972 a definiţiei, distribuţia fizică este un termen care descrie integrarea a două sau mai multe activităţi, în scopul planificării, desfăşurării şi controlării unui flux eficient de materii prime, produse semifinite şi produse finite, de la punctul de origine la punctul de consum. Definiţia specifică faptul că aceste activităţi pot include, fără ca lista să fie limitativă: tipul de servicii oferite clienţilor, previziunea cererii, comunicaţiile legate de distribuţie, controlul stocurilor, manipularea materialelor, prelucrarea comenzilor, serviciul post-vânzare şi cel legat de piesele de schimb, alegerea amplasamentelor uzinelor şi depozitelor, cumpărările, ambalajul, mărfurile returnate, negocierea sau utilizarea elementelor recuperabile, organizarea transportului şi transportul efectiv al mărfurilor, precum şi depozitarea şi stocarea. European Logistics Association - organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie, aprovizionare până la producţia şi distribuţia către consumatorul final, cu satisfacerea exigenţelor pieţei la un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing – transportul şi manipularea mărfurilor de la punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare. Asociaţia Logisticienilor din Franţa - ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există o cerere. Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a depozitelor, aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocarea şi gestiunea stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea. Alte accepţiuni ale definiţiei: • ansamblul activităţilor care au ca scop punerea la dispoziţie cu cost minim a unei calităţi de produse în locul şi la momentul în care există cerere, • logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la furnizori până la consumatori. Pentru că există o varietate de propuneri de definire vom accepta elementele de consens, potrivit cărora logistica reprezintă ansamblul activităţilor de susţinere a fluxurilor din organizaţie având ca obiectiv optimizarea efortului necesar satisfacerii în cele mai bine condiţii (spaţiu, timp, etc) a unei cereri exprimate (comandă) sau anticipate (previziune).

Factori de influenţă asupra dinamicii logisticii Acţiunea unor factori endogeni sau exogeni organizaţiei a influenţat dezvoltarea logisticii. Dintre aceşti factori de influenţă se pot menţiona: • Modificarea comportamentului consumatorilor; • Globalizarea; • Schimbări ale cheltuielilor de transport; • Asigurarea calităţii; • Diversificarea producţiei; • Sensibilitatea stocurilor; • Nivelul volumului de date şi informaţii; • Dezvoltarea sistemelor informaţionale pe suport IT&C; • Necesitatea protecţiei mediului ambiant; • Extinderea acţiunilor de promovare. Modificarea comportamentului consumatorilor ▪ accelerarea ritmului vieţii; ▪ creşterea puterii de cumpărare atât în ţările dezvoltate, cât mai ales în economiile emergente; ▪ importanţa comodităţii, a efortului minim pentru achiziţionarea de bunuri. Globalizarea ▪ intensificarea schimburilor comerciale la nivel internaţional; ▪ mobilitatea deosebită a resurselor; ▪ apariţia unei forme de cultură globală, susţinută de dezvoltarea internetului.

Schimbări ale cheltuielilor de transport ▪ modificări ale preţului combustibililor; ▪ diversificarea mijloacelor de transport; ▪ identificarea şi aplicarea unor noi metode de distribuţie. Asigurarea calităţii ▪ abordarea nivelului serviciilor complete oferite consumatorilor; ▪ includerea unor activităţi de logistică în procedurile de management al calităţii conceput după standardele internaţionale ISO – 9000: varianta 2000; ▪ regândirea activităţilor de logistică ţinând seama de cerinţele explicite şi implicite ale clienţilor privind calitatea; ▪ aplicarea unor metode şi tehnici de asigurare a calităţii pentru înlăturarea sau diminuarea costurilor calităţii. Diversificarea producţiei ▪ perfecţionarea tehnologiilor de producţie existente; ▪ utilizarea de noi materii prime şi materiale cu proprietăţi superioare celor existente; ▪ cerinţe variate ale clienţilor privind oferta de produse/servicii; ▪ dezvoltarea cercetării şi a marketingului; ▪ competitivitatea organizaţiilor; ▪ reducerea duratei de viaţă a produselor şi creşterea gradului de înnoire a produselor/serviciilor. Sensibilitatea stocurilor ▪ tendinţa de reducere a stocurilor în diferite faze de realizare a produselor; ▪ identificarea şi aplicarea unor noi metode de gestiune a stocurilor; ▪ utilizarea tehnicii de calcul în controlul stocurilor; ▪ planificarea stocurilor în condiţii de certitudine şi incertitudine; ▪ colaborarea între diferite compartimente funcţionale ale organizaţiei privind determinarea şi controlul stocurilor (aprovizionare, marketing, producţie, desfacere). Nivelul volumului de date şi infirmaţii ▪ determinarea zonei geografice de amplasare a consumatorilor şi furnizorilor; ▪ dimensiunea şi structura informaţională a comenzilor şi contractelor încheiate cu furnizorii şi clienţii organizaţiei; ▪ amplasamentul componentelor structurii de producţie, a depozitelor, a centrelor de distribuţie ale organizaţiei producătoare; ▪ nivelul şi structura stocurilor de materii prime, materiale, semifabricate, combustibil, produse finite; ▪ modalităţile de colaborare între diferite activităţi privind realizarea cantitativă şi calitativă a producţiei. Dezvoltarea sistemelor informaţionale pe suport IT&C ▪ posibilitatea folosirii în activităţile de logistică a unui volum important de date şi informaţii prelucrate, ordonate, sistematizate, transmise (codul de bare); ▪ posibilitatea studierii calităţii serviciilor de distribuţie oferite clienţilor, dar şi a serviciilor oferite de furnizori; ▪ identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor care corespund necesităţilor impuse de realizarea calitativă a produselor sau de prestare a serviciilor;

cunoaşterea cantităţii şi structurii produselor, materiilor prime, materialelor, combustibililor aflate în depozitele organizaţiei, distribuite clienţilor sau procurate de la furnizori. Necesitatea protecţiei mediului ambiant ▪ utilizarea de ambalaje refolosibile sau biodegradabile rapid; ▪ folosirea de materiale şi realizarea de produse reciclabile rezultate din producţie sau consum; ▪ retragerea de pe piaţă a produselor care nu respectă standardele de calitate sau creează probleme de sănătate pentru utilizatori. Extinderea acţiunilor de promovare ▪ dezvoltarea activităţii de marketing la nivelul organizaţiei, crearea unor componente structurale specializate, selecţia şi încadrarea de persoane specializate în marketing; ▪ diversificarea mix-ului promoţional; ▪ preocuparea permanentă a conducerii pentru pregătirea profesională a personalului în acţiuni de promovare. ▪

Dimensiunile procesului logistic Pentru a analiza implicaţiile logistice un foarte bun punct de referinţă îl reprezintă teoria generală a sistemelor. Figura alăturată reprezintă înlănţuirea de subsisteme care concură la efectuarea tranziţiei produselor către consumatori.

Fig. 1.1 Abordarea sistemică a logisticii Formula repetată aproape obsesiv de către logisticieni, şi anume managementul fluxurilor, susţine o abordare grafică generic numită „conducta logistică”, ideea de bază fiind

„scurgerea” optimizată a produselor pe canalul dintre producătorul materiei prime şi consumatorul produsului final, pentru care reprezentarea din figura 1.2 este sugestivă. PRODUCŢIE

TRANSPORT

DEPOZIT FURNIZOR

DETAILIST

CONSUMATOR

DEPOZIT DISTRIBUITOR & TRANSPORT

Fig. 1.2 Modelul conductei logistice În ceea ce priveşte activităţile propriu-zise care sunt reunite sub cupola logisticii, specialiştii – deopotrivă cercetători şi practicieni, au diferite viziuni asupra lucrurilor. O primă abordare propune separarea activităţilor în 2 categorii conform tabelului alăturat. Activităţi de bază Activităţi de susţinere • Asigurarea serviciilor • depozitarea; complete pentru clienţi; • manipularea produselor; • cumpărarea; • ambalarea; • transportul; • activităţi legate de • gestiunea stocurilor; fluxurile informaţionale logistice. • prelucrarea-procesarea comenzilor. O altă abordare presupune separarea operaţiunilor logistice în trei categorii: ▪ de planificare (previziunea cererii, urmărirea comenzilor, ordonanţarea livrărilor, gestiunea fluxurilor, planificarea producţiei, programarea aprovizionărilor, etc); ▪ administrative (urmărirea stocurilor, inventarierea, procesarea comenzilor, controlul rutelor de livrare, urmărirea nivelului serviciilor oferite,etc); ▪ fizice (pregătirea materială a comenzii, realizarea livrărilor, aranjarea articolelor în depozit, ambalare-condiţionare, manipulare şi transfer în şi între spaţii de depozitare,etc) Conţinutul logisticii mărfurilor Activitatea de comerţ a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în ultimii ani, producătorii şi angrosiştii fiind nevoiţi să utilizeze strategii, canale de distribuţie, sisteme logistice, metode de stocare, depozitatre şi gestiune moderne, pentru a opera cu costuri cât mai mici şi a putea face faţă concurenţei. 1.1.

În mediul de afaceri prezent, ca şi în cel viitor, nu este recomandabil pentru firme să pună în aplicare şi să execute acele strategii care urmăresc numai îndeplinirea planului de marketing cu cele mai mici costuri posibile. Logistica are un rol din ce în ce mai important în activitatea firmelor, aflându-se într-o conexiune permanentă cu producţia, vânzarea, marketingul şi servirea clienţilor. Prin organizarea unei activităţi logistice eficiente, această

funcţie îţi va putea aduce o contribuţie reală la creşterea rentabilităţii firmei. Tot mai multi practicieni si mentori in domeniul conceptual afirma ca logistica este o sursa rela de avantaj competitiv. Prin reconsiderarea strategiei de servicii logistice pentru clienti, organizatia poate satisface intr-un grad ma inalt asteptarile partenerilor de afaceri sau exigentele segmentelor de piata vizate, in conditiile diferentierii de oferta concurentilor. Logistica ocupă în cadrul companiei o poziţie unică ce-I permite să coordoneze relaţiile care inflenţează atât fluxul de informaţii, cât şi pe cel de bunuri, având ca scop final executarea comenzilor primite. Fluxul începe atunci când clientul se decide să facă o comandă şi se încheie atunci când comanda este onorată. Astăzi, departamentele logistice sunt prezente în organigramele a numeroase firme mari din Europa, Marea Britanie şi SUA, alături de departamentele de marketing, producţie şi finanţe. Companiile care consideră că singurul scop al oricrei firme este servirea clientului înţeleg semnificaţia strategică a logisticii în cadrul procesului. Ele ştiu că, pentru a reuşi în conjunctura prezentă, trebuie să adopte o abordare disciplinată şi sistematică a pietei, să stabilească priorităţi atent alese. LOGISTICA – reprezintă procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite ( alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese ) în interiorul firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă. Asociaţia Franceză pentru logistică defineşte logistica mărfurilor ca fiind o activitate ce are drept scop punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei cantităţi dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere. Logistica reprezinta asadar capacitatea de organizare si realizare a fluxurilor de persoane sau de marfuri pentru a obtine ceea ce se doreste intr-un timp si spatiu optime cu costuri minime. In final putem definii logistica ca totalitatea activitatilor organizatorice, de gestiune si strategice care coexista in cadrul companiilor, fluxul de materiale (si de informatii adiacente) de la originea lor, prin intermediul furnizorilor si pana la livrarea produselor finite catre clienti precum si service-ul post-vanzare”. Logistica firmei presupune, prin urmare, atat domeniul Gestiunii Materialelor (aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale, programarea productiei), cat si domeniul Distributiei Fizice (gestiunea produselor, a depozitelor si a transporturilor, livrarile la punctele de vanzare) dar si domeniul Serviciiilor pentru Clienti. Alaturi de aceste aspecte, mai apar ca argumente de interes logistic: mediul extern societatii, adica infrastructurile, viabilitatea acesteia, conditiile socio-politice care ar putea favoriza dar si impiedica libera circulatie a mărfurilor si/sau a persoanelor. In Romania, aceasta functie a fost constientizata relativ recent, iar in cea mai mare parte a cazurilor, atat in cadrul societatilor private cat si in sectorul public, “inelele care formeaza lantul logistic” sunt administrate in mod izolat, fiind astfel absenta integrarea intre diversele functiuni logistice, integrare deosebit de necesara in vederea atingerii obiectivelor de eficienta si leadership. Este, de asemenea, o conditie esentiala pentru dezvoltarea si cresterea

intreprinderilor si a intregului sistem economic al Romaniei, pentru optimizarea proceselor componente ale filierei logistice precum si integrarea lor succesiva cu scopul de a le gestiona si coordona intr-un mod univoc si unitar. Abia dupa ce s-a realizat integrarea functiilor logistice in cadrul unei singure societati comerciale, vor putea fi atinse niveluri succesive si ambiţioase de eficienta, integrand si functiile logistice ale celorlalti protagonisti ai dezvoltarii economice si tehnologice: Furnizorul, Producatorul, Clientul. Apoi, va trebui realizata o schimbare importanta de management: nu vor mai trebui sa existe problemele si obiectivele Furnizorului sau ale Producatorului sau ale Clientului, ci problemele si obiectivele Furnizorului, Producatorului si Clientului, probleme care vor fi rezolvate, si unele si altele, intr-o optica de logistica integrata si intotdeauna orientata catre Sistemul National. Fiecare organizare logistică este unică in felul ei. Totuşi, departamentele logistice de succes se ghidează după o serie de principii esenţiale, valabile indiferent de sectorul de activitate, tipul firmei şi poziţionarea geografică. Aceste principii sunt : 1. Asigurarea unei legături între logistică şi strategia firmei Prima şi cea mai importantă regulă pentru a realiza potenţialul de creştera a profitului pe care-l oferă logistica este ca toate operaţiunile legate de logistică să fie integrate în planul strategic al firmei. Datorită lipsurilor ce au existat în domeniul logisticii, operaţiile de logistică au fost considerate de cele mai multe ori elemente neutre pentru firmă. Logistica eficientă din punct de vedere al costului are un mare impact în menţinerea poziţiei firmelor pe piaţă. Inovaţia în domeniul logisticii contribuie...