LUCRARE DE ABSOLVIRE RELAȚIA ÎNTRE SATISFACȚIA CU VIAȚA ȘI SATISFACȚIA PROFESIONALĂ PDF

Preview

Summary

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE MASTER COMUNICARE MANAGERIALĂ ȘI RESURSE UMANE LUCRARE DE ABSOLVIRE RELAȚIA ÎNTRE SATISFACȚIA CU VIAȚA ȘI SATISFACȚIA PROFESIONALĂ Coordonator, Conf. univ. dr. Dan STĂNESCU Autor, Ana-Maria LUPU Bucureș...

Description

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE MASTER COMUNICARE MANAGERIALĂ ȘI RESURSE UMANE

LUCRARE DE ABSOLVIRE RELAȚIA ÎNTRE SATISFACȚIA CU VIAȚA ȘI SATISFACȚIA PROFESIONALĂ

Coordonator, Conf. univ. dr. Dan STĂNESCU

Autor, Ana-Maria LUPU

București, iulie 2017

1

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE MASTER COMUNICARE MANAGERIALĂ ȘI RESURSE UMANE

RELAȚIA ÎNTRE SATISFACȚIA CU VIAȚA ȘI SATISFACȚIA PROFESIONALĂ

Coordonator, Conf. univ. dr. Dan Stănescu

Autor, Ana-Maria Lupu

Bucureşti, iulie 2017 2

Relația între satisfacția cu viața și satisfacția profesională

Cuprins

Introducere / 4 Capitolul 1 Satisfacția cu viața /6 1.1. Definiție / 6 1.2. Teorii / 7 1.3. Predictori / 7 1.4. Efecte / 15 1.5. Măsurarea satisfacției cu viața / 15 Capitolul 2 Satisfacția profesională /17 2.1. Definiție / 17 2.2. Teorii privind satisfacția profesională / 17 2.3. Predictori / 18 2.4. Efecte / 23 2.5. Teorii privind relația între satisfacția cu viața și satisfacția profesională / 25 2.6. Măsurarea satisfacției profesionale / 27

Capitolul 3 Studiu de caz / 29 Concluzii / 33 Bibliografie / 35 Anexe Anexa 1 Chestionarul de satisfacție cu viața a lui Diener Anexa 2 Chestionarul de satisfacție profesională a lui Paul Spector Anexa 3 Chestionarul de evaluare a satisfacției cu viața (happinesscenter.com) Anexa 4 Chestionarul de satisfacție cu viața și satisfacție profesională (format excel)

3

Relația între satisfacția cu viața și satisfacția profesională

Introducere Dintre toate tipurile de activități, munca consumă cel mai mult timp din starea de veghe a vieții omului. Făcând un calcul cu 50 de săptămâni lucrătoare a 8 ore pe zi, rezultă 90000 de ore ocupate de muncă în 45 de ani (din totalul celor 394 200 ore ale acelorași ani), adică 22,83% (deși dacă adaugăm pauza de masă plus orele pe drum dus-întors de acasă pînă la serviciu și înapoi ar reieși un procent mai mare, mai ales pentru cei care fac naveta). Munca reprezintă o necesitate vitală, modalitate de supraviețuire pentru majoritatea oamenilor, metodă de dobândire și dezvoltare a abilităților. Munca influențează viața omului pe mai multe planuri, atât psihologic, cât și material, personal, familial, îi poate modela personalitatea și viitorul. Așadar, având în vedere că o mare parte din viață este petrecută muncind, dezirabil este ca munca prestată să fie și plăcută, pentru a exista o satisfacție și un echilibru în viață. Dacă munca prestată nu este agreabilă, atunci repercusiuni pot apărea la nivel psihologic, fizic și social. Individul, nefiind un robot, ci om cu sentimente, rațiune și conștiință, este afectat de un loc de muncă inadecvat, așadar satisfacția profesională este foarte importantă. Un angajat mai mulțumit va fi mai productiv. Insatisfacția profesională sau să îi spunem frustrare legată de locul de muncă duce la scăderea eficienței muncii depuse și scăderea nivelului de implicare în munca depusă. În plus, este dovedit că în cazurile de insatisfacție profesională, numărul absenteismelor datorate concediilor medicale și volumul demisiilor este în continuă creștere (Avram, 2008). Creierul omului este programat să aibă cele mai bune rezultate când se află într-o stare pozitivă, nu neutră sau negativă. Și cum omul își utilizează creierul în munca prestată, rezultatul va fi determinat de dispoziția acestuia. Când omul este fericit_când starea de spirit și dispoziția omului sunt pozitive_ omul este mai inteligent, mai motivat și astfel obține mai mult succes (Achor, 2014). Se pot remarca în companii angajați nemulțumiți indiferent de departament, de activitatea desfășurată, de beneficiile primite sau chiar dacă schimba poziția sau compania, ajung în final tot la aceeași stare de nemulțumire. Dacă ar fi analizați și în viața de zi cu zi, sar identifica aceeași atitudine la unii dintre ei, fiind nemulțumiți de aspectele vieții. Unii sunt îndreptățiți să se simtă nemulțumiți, dar unii văd viața în negru sau gri indiferent dacă se schimbă situația în cea dorită , ei tot prin nemulțumire vor sfârși în final. Sunt angajați care 4

schimbă poziții și companii la interval de 3-6 luni, neavând stabilitate undeva, nimic mulțumindu-i. Care este motivul? Cei care sunt la începutul carierei ar putea avea ca motiv faptul că încă nu și-au găsit cariera potrivită care să îi determine să rămână în domeniul respectiv. Cei care ajung dupa 5-10 ani să demisioneze și să schimbe complet domeniul de activitate o fac pentru că au gasit domeniul care îi satisface mental, financiar și poate chiar spiritual. Dar dacă schimbă 3 domenii în decursul a 3-5 ani? Este semn al unei insatisfacții profesionale sau poate ar trebui analizată și viața acestei persoane pentru a se identifica ce alte nevoi nesatisfăcute are și care o determină să schimbe permanent ceva, căutând ceva mai bun? Care este motivul pentru care se întâmplă asta? Poate fi insatisfacția profesională anticipată sau identificată încă din momentul recrutării și selecției, astfel încât să se evite demisiile rapide? Deoarece angajații nesatisfăcuți vor demisiona mai devreme sau mai târziu. Numărul ridicat de demisii afectează compania, profitul acesteia, deoarece trebuie să angajeze și să ofere training noilor angajați, durând până când vor deveni productivi și profitabili. Sau este insatisfacția profesională influențată de insatisfacția cu viața? În cazul angajaților cu aceeași atitudine de nemulțumire atît pe plan profesional, cît și pe plan personal, este atitudinea lor influențată de o trăsătură de personalitate sau de creier? Identificând prin teste de personalitate încă din faza de recrutare și selectie acele trăsături de personalitate care determină starea de nemulțumire, angajatorul va ști ce șanse sunt pentru angajat să rămână în organizație și se poate implica în motivarea acestuia pentru a ramâne. Poate avea satisfacție profesională un angajat care este insatisfăcut de viață? Sau un angajat satisfăcut cu viața va fi implicit și satisfăcut profesional? Întrucât fără muncă nu se poate supraviețui, deci munca ocupând un rol major în viața oricărui om, ar trebui ca satisfacția cu viața să fie condiționată de satisfacția profesională. Totuși sunt oameni care deși sunt insatisfăcuți profesional, iar nivelul satisfacției cu viața este sub nivelul ideal, reușesc să mențină echilibrată viața personală. Cum reușesc? Care sunt factorii care le mențin echilibrul? Factorii psihologici, natura genetică sau reziliența? Viața personală echilibrată contracarează neajunsurile din celălalt plan? Această lucrare va analiza factorii care determină atât satisfacția cu viața, cât si satisfacția profesională, corelând cele doua concepte, găsindu-se numitorii comuni și relația bidirecțională, independentă sau unidirecțională/ dependentă între ele.

5

Capitolul 1 Satisfacția cu viața

1.1.

Definiție Oamenii caută plăcere, să își satisfacă nevoile (toate cele din piramida lui Maslow) sau

altfel spus, duc un stil de viață hedonist. Aristotel spunea că fericirea sau starea de bine nu este doar un sentiment efemer, ci rezultatul unei vieți trăite bine. Care este diferența între fericire și satisfacția cu viața? Fericirea este orientată spre nivelul hedonist al afectului, pe când satisfacția cu viața este privită mai mult ca mulțumire cu viața, referindu-se la componenta cognitivă a vieții. Lane susține că fericirea este o stare de spirit, iar satisfacția cu viața este mai mult o judecată cognitivă (Gundelach, 2004). Satisfacția cu viața este modul în care oamenii își evaluează viețile și cum simt despre direcția și opțiunile lor de viitor. Este o măsură a bunăstării și poate fi evaluată în funcție de starea de spirit, satisfacția în legătură cu relațiile cu ceilalți și cu obiective atinse, autoconcepte, precum si capacitatea de auto-percepere a modului in care face față vieții de zi cu zi. Este atitudinea favorabilă a vieții cuiva ca un întreg mai degrabă decât o evaluare a sentimentelor actuale. Satisfacția față de viață a fost măsurată în raport cu capacitatea economică, cantitatea de educație, experiențe, rezidenta, precum și multe alte subiecte. O altă definiție a satisfacției cu viața este că reprezintă un conglomerat de sentimente și atitudini despre viața cuiva la un anumit moment variind de la pozitiv la negativ. Este unul dintre indicatorii majori ai stării de bine: satisfacția cu viața, afectul pozitiv, afectul negativ (Diener, 1984), este partea cognitivă a stării de bine. Pe lângă momentul prezent, cercetătorii au luat în calcul în determinarea nivelului satisfacției cu viața și dorința omului de a-și schimba viața, satisfacția cu trecutul, satisfacția cu viitorul și alte perspective semnificative ale propriei vieți (Beutell, 2006). Potrivit lui Seligman, cu cât sunt oamenii mai fericiți cu atât mai puțin se concentrează pe lucrurile negative. Oamenii fericiți de asemenea au o tendință mai mare de a plăcea altor oameni, ceea ce generează un mediu fericit, care apoi se corelează cu un nivel mai ridicat de satisfacție cu viața. Opusul satisfacției cu viața ar fi depresia. Tot lui Martin Seligman îi aparține teoria stării de bine care are patru elemente măsurabile: afectivitatea pozitivă, implicarea, relațiile, scopul (însemnătatea), realizarea (Seligman, 2011).

6

1.2.

Teorii Tatarkiewicz susține că omul cu o viață satisfăcătoare este mulțumit și de trecut, și de

prezent și de viitorul care va urma în viața sa. Elizabeth Telfer a propus teoria potrivit căreia omul este mulțumit de felul în care îi decurge viața și nu ar schimba nimic, cele mai importante aspecte ale vieții sale sunt așa cum trebuie, consideră că are tot ce îi trebuie și nu își mai dorește nimic. O altă teorie îi aparține lui Richard Brandt care consideră că omul mulțumit de viața lui simte frecvent bucurie, entuziasm și se bucură de ce experimentează. Wayne Summer a emis teoria potrivit căreia omul este mulțumit de viața lui ca întreg și trăiește diverse emoții pozitive și trăiri . Ultimele 2 teorii de mai sus presupun ca omul să evalueze propria viață comparativ cu așteptările pe care le are de la situații, evaluare care poate să difere în viața unei persoane de-a lungul vieții, în funcție de situație, de starea emoțională, de evenimente, de factorii perturbatori, de elemente externe (așadar există posibilitatea instabilității) (Feldman, 2008). S-a dovedit că tendința spre fericire sau opusul ei poate fi influențată de o predispoziție genetică, în proporție de 50%, restul de 50% revenind ca responsabilitate individului prin cultivarea unei perspective pozitive asupra aspectelor vieții.

1.3.

Predictorii satisfacției cu viața Satisfacția cu viața unei persoane depinde de nivelurile de satisfacție din mai multe

domenii ale vieții care sunt clasificate în câteva domenii principale. Satisfacția cu viața socială cuprinde satisfacția cu familia, cu prietenii, cu viața romantică, cu timpul liber petrecut, hobby-uri, moduri de relaxare. Satisfacția cu familia (atât partenerul de viață, cât și restul membrilor familiei) influențează satisfacția cu viața, dovedindu-se că indivizii căsătoriți sunt mai fericiți. Pentru unii, căsătoria este calea către fericire, deoarece aceasta aduce iubire, relații intime și suport, grijă, însoțire în viață, protecție, sănătate mai bună, probleme mai puține cu alcoolul, beneficii economice și statut social. Totodată, unii apreciază celibatul datorită liniștii, independenței, lipsei de scene de gelozie, certuri, au mai mult timp pentru dezvoltarea lor (Næss, 2014). Nivelul de fericire al celor aflați într-o relație, căsnicie se cuantifică după frecvența certurilor, disputelor sau absența acestora (Umberson, 2014, p. 6). Femeile care decid că nu vor copii au un nivel al satisfacției cu viața mai ridicat decât femeile cu copii, satisfacția lor principală venind din carieră, din plan profesional. Femeile care au decis că vor copii au avut un nivel ridicat al satisfacției cu viața (Holahan,1983). 7

Pe de altă parte, studiile au arătat că adulții care au copii sunt mai nefericiți decât cei care nu au copii, din cauza anxietății, depresiei, oboselii, insatisfacției maritale. Teoria cursului vieții sugerează că a avea copii când femeia este prea tânără sau prea în vârstă, precum și înainte de căsătorie, are consecințe negative asupra satisfacției cu viața. Cert este că femeile căsătorite înregistrează nivel mai ridicat al satisfacției cu viața decât cele singure. Locul de muncă ajută femeia să își crească satisfacția cu viața când este infertilă, funcționând ca un mod distragere a atenției de la problemă sau ca un substitut, ca mod de realizare profesională dacă nu poate ca mamă (McQuillan, 2007). Nevrotismul se consideră că influențează în mod negativ satisfacția maritală, pentru ambii parteneri (niciunul dintre ei nu va fi fericit) ( http://www.businessinsider.com/), dar totuși odată cu înaintarea în vârstă, nevroticii (datorită relației stabile și satisfăcătoare) se liniștesc, sunt mai echilibrați, mai fericiți, nevrotismul scăzând gradual în timp

(

https://psychcentral.com/). Întrucât a avea mulți prieteni crește satisfacția cu viața cu 20% și crește optimismul cu 23% rezultă că prietenii sunt importanți. Haller și Hadler (2006) au arătat că indivizii cu puteri sociale puternice sunt mai fericiți (Khattab, 2009, p. 15). Dacă îți plac vecinii tăi, atunci satisfacția cu viața crește cu 16 procente și scade cu 25 de procente sentimentele de singurătate ( http://time.com/). Totodată, studiile au demonstrat că familia sau relațiile cu prietenii nu pot suplini o relație romantică, satisfacția cu viața fiind mai mult impactată de relația amoroasă decât de situația familială. Drummond susține că prietenii nu pot suplini o căsnicie sau o relație amoroasă ca aport la nivelul fericirii. (Gundelach, 2004). Totuși, cei singuri pot fi mulțumiți de viață dacă prietenii le creează o viață socială activă. Odată cu înaintarea în vârstă însă, pentru că nu mai sunt independenți ca în tinerețe, nivelul satisfacției cu viața începe să descrească din cauza singurătății (Barett, 1999, p. 5). Viața romantică așadar are un rol foarte important asupra satisfacției cu viața. A căuta pe cineva cu care să întemeieze o relație stabilă, de lungă durată este motorul tuturor indivizilor. Oamenii care au o relaţie romantică au un tonus mai bun şi o stare mai bună, cu condiţia ca acea relaţie să fie satisfăcatoare, fără probleme majore. La nivel individual, fericirea este puternic influențată de situația maritală, persoanele căsătorite înregistrând nivel mai ridicat al satisfacției cu viața decât cei singuri, celibatari, este valabil în toate țările europene analizate (Gundelach, 2004). Un studiu efectuat pe 1502 femei singure cu vâste cuprinse între 18 și 50 de ani a analizat nivelul satisfacției cu viața având în vedere statutul lor marital. S-a dovedit că 8

ruminarea asupra neîmplinirii pe plan sentimental induce un nivel scăzut al satisfacției cu viața, mai ales la persoanele în vârstă, iar ruminarea este caracteristica principală a depresiei și a anxietății generale, astfel nivelul satisfacției cu viața este scăzut. Cel mai scăzut nivel al satisfacției cu viața influențat de faptul că sunt singure a fost identificat la femeile de peste 40 de ani întrucât, din cauza presiunii familiei și societății, și nu în ultimul timp al ceasului biologic, erau îngrijorate că nu își vor găsi un partener sau că nu vor avea copii. Doar în cazul femeilor care aveau ca scop găsirea unui partener se întâmplă asta, ele resimțind acut neîmplinirea obiectivului. Se pare că cele care și-au schimbat obiectivele în funcție de etapa vieții, nu au fost la fel de impactate emoțional de negăsirea unui partener cu care să întemeieze o familie. Studiile au identificat că oamenii căsătoriți au mai puține tendințe suicidale decât cei singuri. Bărbații căsătoriți au un nivel mai ridicat al satisfacției cu viața (poate pentru că soția îi acordă suport instrumental și emoțional în viața personală prin toate serviciile pe care le face pentru el) (Ngoo, 2014). Bărbații singuri suferă mai mult decât femeile singure, aceștia suferind de depresie și anxietate, unii ajungând chiar la suicid din cauza singurătății (Barrett, 1999). Un studiu efectuat pe tinerii adulți din Argentina a denotat că la vârsta de 23 și 27 de ani satisfacția cu viața romantică a fost un predictor mai bun pentru satisfacția cu viața, decât munca. Participanții la studiu erau satisfăcuți cu viața romantică dacă nivelul conflictual era mic și aveau parte de suport la nivel inalt. Și surprinzător este că erau satisfăcuți cu jobul în ciuda faptului că mulți aveau joburi prost plătite sau de nivel inferior de pregătire (Facio, 2013). Satisfacția cu viața profesională va fi pe larg discutată în capitolul următor. Acum doar voi enumera pe scurt factorii profesionali care influențează satisfacția: colegii, șeful, domeniul de activitate, condițiile de muncă, starea financiară. Satisfacția cu propria persoană cuprinde: starea fizică bună, starea psihologică bună, satisfacția cu imaginea corporală. Dacă omul este sănătos, este mulțumit de propria persoană, adică se acceptă așa cum este, este mulțumit de imaginea de sine, de aspectul fizic și forma fizică, atunci satisfacția cu viata crește. Studiile au dovedit că obezitatea produce depresie și are un efect negativ asupra satisfacției cu viața (Wadsworth, 2014, p. 2). Indivizii tind să se compare cu ceilalți indivizi din punct de vedere al greutății corporale, al stării de sănătate, de aici rezultă și nivelul lor de satisfacție sau insatisfacție. În plus, persoanele cu probleme de greutate adesea sunt sedentare, nu practică sport, iar prin practicarea sportului, se secretă 9

serotonină, hormonul fericirii, deci prin sport se asigură fericirea pe două căi: forma fizică și psihica bună. Așadar este o legătură bidirecțională între sănătate și starea de bine, dacă ești sănătos cu o formă fizică bună, atunci te simți fericit, totodată dacă ești fericit, sănătatea este bună. Cauza este de natură psihoogică așadar. Se știe că o stare psihologică proastă, supărarea îndelungată scade sistemul imunitar și produce răceli sau chiar boli precum cancerul. Existența scopurilor în viață are un aport considerabil asupra satisfacției cu viața, prin sensul existenței proprii, sensul realizărilor, sensul plăcerii, sensul apartenenței și sensul libertății. Indivizii care își percep carierele ca pe vocații, chemări înregistrează o stare de bine mai pronunțată, un nivel al satisfacției mai înalt. S-a identificat că sensul vieții și satisfacția cu viața mediază relația între a trăi o chemare și satisfacția cu viața. A avea o chemare în viață, o vocație ajută la creșterea satisfacției cu viața atât timp cât individul își și trăiește acea chemare (Douglass, 2016, p. 5). Scopurile comunitare de îmbunătățire a vieții altora sunt corelate cu stima de sine mai înaltă, scopurile spirituale influențează satisfacția cu viața, scopul vieții, starea de bine psihologică, actualizarea de sine si relațiile interpersonale de succes (Allan, 2014). Perpectiva pozitivă cuprinde optimismul, reziliența și insistarea pe anumite probleme din trecut și influențează nivelul satisfacției cu viața. Optimismul corespunde cu tendința individului de avea așteptări pozitive cu privire la viitorul său, pe când pesimismul se reflectă în așteptările negative pentru viitor. Afectivitatea pozitivă și negativă acționează ca mediator între optimism și satisfacția cu viața (Kapikiran, 2012, p. 9). Din modelul Big 5 s-a demonstrat că nevrotismul este predictorul cel mai puternic pentru satisfacția cu viața ca influență negativă, pe când deschiderea către experiențe/ extraversia

este

corelată

pozitiv

cu

satisfacția

cu

viața

și

starea

pozitivă

(https://blogs.psychcentral.com/). Nevrotismul este legat de amigdala din creier, cea răspunzătoare de identificarea emoțiilo...