Testare Psihologica I NOTE DE CURS Pentr PDF

Preview

Summary

Download Testare Psihologica I NOTE DE CURS Pentr PDF

Description

TESTARE PSIHOLOGICĂ I (NOTE DE CURS – PENTRU UZ INTERN) CUPRINS CUPRINS - 1 INTRODUCERE - 3 TESTELE PSIHOLOGICE - 4 Definirea testelor psihologice - 4 Scurt istoric al testelor psihologice - 5 Scopul testelor psihologice - 6 Funcț iile testului psihologic - 6 a.

Testul ca instrument de măsurare / evaluare - 6

b.

Testul ca eș antion de comportament - 7

c.

Testul ca procedură standard de administrare, cotare şi interpretare a rezultatelor -7

d.

Testul ca rezultat al unei colecț ii de itemi -7

Clasificarea testelor psihologice - 8 Particularităț i ale principatelor categorii de teste psihologice - 11 Părț ile componente ale testelor psihologice - 12 Constucț ia testelor psihologice - 13 Redactarea raportului psihologic -14 CRITERII PRINCIPALE DE APRECIERE A TESTELOR PSIHOLOGICE - 14 Obiectivitatea - 14 Fidelitatea - 15 A. Consistența internă - 16 B. Stabilitatea - 16 C. Metoda formelor paralele - 17 D. Fidelitatea interevaluatori - 17 Validitatea - 17 A. Validitatea de conţinut - 18 B. Validitatea de construct - 19 C. Validitatea de criteriu - 20 

validitatea predictivă - 21



validitate concurentă - 21

CRITERII SECUNDARE DE APRECIERE A TESTELOR PSIHOLOGICE - 22 Utilitatea testelor psihologice - 22 Durata prognosticului psihologic - 22

1

Evaluarea răspunsurilor - 23  Surse de eroare în evaluare - 27

CRITICI ADUSE TESTELOR PSIHOLOGICE - 28 TESTAREA COMPUTERIZATĂ - 29 DOMENII DE APLICARE ALE TESTELOR PSIHOLOGICE - 30 PSIHOMETRIA ȘI DIAGNOZA PSIHOLHOGICĂ - 36 ASPECTE ETICE LEGATE DE UTILIZAREA TESTELOR PSIHOLOGICE - 38 TESTAREA INTELIGENȚEI - 43 Generalități - 43 Scala de inteligență Stanford – Binet 44 Scala Wechsler de Inteligență pentru Adulți (W.A.I.S.) 51 Matricele Progresive Standard MP(s) - 58 Matricele Progresive Colorate MP (c) (seriile A, Ab şi B) - 71 Matricele Progresive Avansate MP (a) - 80 Bateria de Teste pentru Aptitudini Cognitive (BTPAC) – 82 Testul Verbal de Inteligență (T.v.i.) - 90 TESTAREA ATENȚIEI - 91 Testul de atenție concentrată TOULOUSE – PIERON - 92 Testul de atenție distributivă PRAGA - 93 TESTAREA MEMORIEI - 97 Testul REY (auditiv și vizual) - 97 Figura Complexă REY 105 TESTUL DE APTITUDINI MECANICE MAC-QUARRIE 112 TESTE NEUROPSIHOLOGICE - 116 Nepsy - 116 GLOSAR - 125 ANEXA 1 - TESTUL STANFORD – BINET (SELECȚIUNI) - 126 ANEXA 2 - TESTUL VERBAL DE INTELIGENȚĂ (SELECȚIUNI) 128 ANEXA 3: W.A.I.S. (SELECȚIUNI) - 129 ANEXA 4: TESTUL PRAGA (a) - 131 ANEXA 4: TESTUL PRAGA (b) - 131 ANEXA 5: PROBA REY (15 CUVINTE) - VARIANTA AUDITIVĂ - 132 ANEXA 5: PROBA REY (15 CUVINTE) - VARIANTA VIZUALĂ- 134 ANEXA 6: FIGURA COMPLEXĂ REY- 136 ANEXA 7: IMAGINI MATRICI PROGRESIVE RAVEN - 137

2

INTRODUCERE Testarea psihologică este un domeniu caracterizat prin utilizarea de mostre de comportament în scopul de a face generalizări despre o anumită persoană. Prin mostre de comportament, se înțeleg observaţii realizate în timp asupra sarcinilor efectuate de o persoană, care au fost, de obicei, prescrise în prealabil. Aceste răspunsuri sunt adesea compilate în tabele statistice care permit evaluatorului să compare comportamentul individului testat cu răspunsurile unui grup. Testele psihologice reprezintă o rafinare sistematică a observaţiei şi a metodelor de evaluare. Ele materializează, traduc într-un dispozitiv experimental şi de analiză psihologică o anumită concepţie sau teorie psihologică dintr-o anumită perioadă despre o funcţie sau despre funcţionalitatea psihică. În construcţia probei se reflectă limitele concepţiei de la care s-a pornit. Aceasta pune în discuţie valoarea de cunoaştere a unui anumit test. Testul psihologic se aseamănă cu experimentul psihologic, dar are o mai mai mare fineţe în realizarea evaluărilor cu care operează. În timp ce experimentul se interesează de legitate, testul urmăreşte sesizarea diferenţelor dintre oameni. Termenul tehnic pentru ș tiinț a din spatele testării psihologice este psihometria. Testarea psihologică nu este acelaș i lucru cu evaluarea psihologică. Evaluarea psihologică este un proces care implică integrarea informaţiilor din multiple surse (ex. teste psihologice, antecedente personale şi medicale, descrierea simptomelor şi problemelor actuale – de către subiectul investigat sau alte persoane din anturajul apropiat -, precum şi informaţii colaterale (interviuri cu alte persoane despre persoana evaluată). Testul psihologic este una din sursele de date utilizate în cadrul procesului de evaluare; de obicei este utilizat mai mult de un test. Toț i psihologii realizează o formă de testare atunci când furnizează servicii către clienţii sau pacienţii lor, folosind, de exemplu, simple liste de verificare pentru a evalua unele trăsături sau simptome. Evaluarea psihologică este un proces mult mai complex, mai adânc ș i mai detaliat, care se focalizează pe psihodiagnoză, evaluarea nivelului de funcţionalitate sau de invaliditate al subiectului, a nivelului de ajutor direct în tratament, precum ș i de evaluare a rezultatelor tratamentului.

3

TESTELE PSIHOLOGICE Definirea testelor psihologice Un test psihologic este o procedură sistematică de obţinere a probelor de comportament, relevante pentru funcţionarea cognitivă sau afectivă, precum şi pentru evaluarea şi notarea acelor probe în conformitate cu standardele. Mii de instrumente de precizie pot fi numite astăzi teste psihologice. De-a lungul timpului au existat numeroase încercări de definire a testlor psihologice. Adesea aceste definiț ii se referă la test ca fiind o probă (frecvent - serie de probe) construită în scopul stabilirii prezenţei (sau absenţei) unui aspect psihic, a particularităţilor de comportare sau a gradului de dezvoltare psihică (Roşca, 1972). Tot ca o probă, folosită mai frecvent în psihologia diferenț ială, este definit și în Marele Dicț ionar al Psihologiei (Larousse, 2006), probă ce permite” descrierea comportamentului unui subiect într-o situaț ie definită cu precizie prin referire la un grup definit de subiecț i plasaț i în aceeaș i situație”. Anastasi, 1976, afirma că ”un test psihologic este în mod esenţial o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament”. O altă definiț ie îi aparț ine lui Gregory, 1992, care apreciază testul psihologic ca fiind ”o procedură standardizată prin care se formează un eşantion de comportamente care va fi descris prin categorii sau scoruriș i care face posibilă utilizarea rezultatelor în predicţia altor comportamente, mai importante”. După Rey testele sunt procedee standardizate, concepute pentru a provoca la subiecţii investigaţi reacţii înregistrabile sub aspectul intensităţii, formei, duratei, semnificaţiei, etc., datele obţinute fiind estimate prin referirea lor la valorile etalon. Definiţia Asociaţiei Internaţionale de Psihotehnică (transformată în 1956 în Asociaţia Internaţională de Psihologie Aplicată), preluată de H. Pieron în '' Vocabulaire de la Psychologie'' : ''Testul este o probă determinată, ce implică o sarcină de efectuat, identică pentru toţi subiecţii examinaţi, cu instrumente precise pentru aprecierea succesului sau a eşecului sau pentru notaţia numerică a reuşitei''. Pierre Pichot, considerând că definiţia de mai sus este aplicabilă numai testelor de inteligenţă, de aptitudini şi de cunoştinţe, dă următoarea definiţie: '' Se numeşte test mintal o situaţie experimentală standardizată, care serveşte drept stimul unui comportament. Acest comportament este evaluat printr-o comparare statistică cu acela al unor indivizi plasaţi în acceaşi situaţie, ceea ce permite clasarea subiectului examinat fie cantitativ, fie tipologic''. Alain Sarton accentuează funcţia de predicţie a testelor - probă care permite, plecând de la un comportament observat al unui subiect dat-, să se determine comportamentele uzuale, inclusiv cele viitoare, semnificative ale subiectului considerat. După Oleron testele sunt instrumente fundamentale ale psihologiei aplicate, utile cercetării datorită posibilităţii de a examina numeroşi subiecţi în situaţii uniformizate.

4

Funcția de bază a testelor psihologice este să măsoare diferențele dintre indivizi sau între diferite reacții comportamentale ale aceluiași individ în diferite situații cu care acesta se confruntă. În concluzie, putem defini testul psihologic ca un instrument de evaluare ce vizează un eşantion de comportament ș i implică o procedură standard privind administrarea, cotarea şi interpretarea rezultatelor.

Scurt istoric al testelor psihologice -

Originile testării psihologice, ca de altfel ale psihodiagnozei în genere, se pierd în antichitate.

-

Cu trei mii de ani în urmă Imperiul Chinez a dezvoltat un sistem de examinare a funcționarilor publici, sistem care s-a păstrat până la începutul acestui secol. Se testau cunoștințele din cinci domenii (Du Bois, 1966): 1) codul civil; 2) probleme militare; 3) cunoștințe de agricultură; 4) venituri; 5) cunoștințe de geografie

-

în Grecia antică, testarea a fost un ajutor în procesul educațional. Testele au fost utilizate în evaluarea deprinderilor intelectuale și a calităților fizice

-

În Evul Mediu, universitățile europene foloseau o serie de teste pentru promovarea studenților în anii superiori de studii.

-

Testele psihologice construite pe baze științifice datează doar de aproximativ o sută de ani.

-

Apariția lor este legată de constituirea, în a doua jumătate a secolului XIX, a psihologiei științifice și, în cadrul ei, a metodelor psihometrice. În această perioadă creşte intersul societăţii pentru problemele de sănătate mentală, dezvoltare mentală normală şi pentru cazurile de retard sau boală mentală. Acestea au creat necesitatea realizării unor sisteme obiective de clasificare a persoanelor.

-

În 1838 medicul Esquirol se ocupă de retardul mental stabilind mai multe grade de la normalitate la idioţie. El considera că modul de utilizare a limbajului exprimă cel mai bine nivelul intelectual.

-

În acceaşi perioadă medicul francez Seguin se ocupă de antrenarea simţurilor şi a musculaturii la copii retardaţi.

-

1879, Wilhem Wundt înfiinţează primul laborator de testare psihologică la Leipzig, Germania – acest moment este asimilat constituirii psihologiei ca știință independentă

-

1884, Francis Galton realizează prima baterie de teste; în acest an, la expoziţia internaţională, pt. 3 peny, în laboratorul lui Fr. Galton, se realiza testarea acuităţii auditive, a forţei musculare, a timpului de reacţie simplu (TRS) şi a altor funcţii psihice simple.

5

-

1890, James McKeen Cattell utilizează pentru prima dată termenul de " mental test", evaluând aptitudinile intelectuale pe baza unor probe ce vizau timpul de reacţie şi capacitatea de discriminare senzorială

-

1905, Scala Metrică a Inteligenț ei - primul test de inteligenţă elaborat de Binet-Simon

-

1914, Stern introduce termenul de coeficient de inteligenţă; (IQ) = vârsta mintală/vârsta cronologică

-

1917, Robert Yerkes realizează testele pentru încorporarea în armata americană în timpul Primului Război Mondial: Army Alpha şi Army Beta

-

1920 – 1940, Dezvoltarea majoră a testelor de personalitate

-

1920, Hermann Rorschach, Testul petelor de cerneală

-

1927, este elaborat primul chestionar ce viza orientarea profesională

-

1939, Wechsler Bellevue Intelligence Scale elaboarată de David Wechsler. Va fi revăzută ulterior şi îmbunătăţită în anii 1955 (WAIS) şi 1981 (WAIS-R)

-

1942, Minesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI)

-

1949, Weschler Intelligence Scale for Children (WISC) - revăzut şi îmbunătăţit în anii 1974 (WISC-R) şi 1990 (WISC-III)

-

1967, Wechsler Primary and Prescholl Intelligence Scale (WPPSI)

-

1969, interpretarea computerizată a testelor

Scopul testelor psihologice  Selecţie/clasificare  Diagnostic şi intervenţie  Autocunoaştere  Proiecte de evaluare a unor modificări intervenite în urma unor intervenţii educative, psihoterapeutice.  Instrumente ale cercetării ştiinţifice

Func țiile testului psihologic Pornind de la definiț ia dată de Anastasi, în 1976, putem urmări principalele funcț ii pe care trebuie să le întrunească un bun test psihologic: a. Testul ca instrument de măsurare / evaluare

6

A măsura înseamnă a atribui numere obiectelor sau fenomenelor potrivit unor reguli determinate (Stevens, 1951). Aceste reguli stabilesc o corespondenţă între proprietăţile numerelor şi proprietăţile obiectelor/fenomenelor. Testele psihologice vizează tocmai aceste atribute/trăsături specifice, ce pot fi măsurate prin instrumente de tipul scalelor de măsură. Ele pot fi nominale sau ordinale, de interval sau de proporții. Prin scale nominale măsurarea poate fi realizată ori de câte ori caracteristica studiată permite împărţirea în clase de elemente echivalente. Relaţia de echivalenţă vizează orice două submulţimi ale unei clase, care nu trebuie să se intersecteze (ex. categoriile socioprofesionale, sex, vârstă, rasă etc.) Prin scale ordinale măsurarea realizează ierarhizarea claselor; clasele sunt ordonate, dar distanţa dintre ele nu poate fi estimată (se fac aprecieri de tipul: foarte bun, bun, slab, foarte slab), iar rezultatul poate fi interpretat statistic prin histograme. În cadrul scalelor de interval măsurarea presupune o unitate de măsură comună şi constantă (ex. IQ) b. Testul ca eșantion de comportament Testul psihologic realizează observaţii pe un eşantion de comportamente ale unui subiect. De exemplu, fie că se doreşte evaluarea vocabularului unui copil, a aptitudinilor sale aritmetice sau coordonarea motrică la un pilot, psihologul trebuie să aleagă din totalitatea comportamentelor disponibile câteva reprezentative pentru a le include într-o probă psihologică. Eşantionarea corectă şi reprezentativă a comportamentului depinde de calitatea şi numărul itemilor. Valoarea predictivă a testului depinde de gradul în care este acoperit comportamentul măsurat.

c.

Testul ca procedură standard de administrare, cotare şi interpretare a rezultatelor Standardizarea vizează obiectivarea ș i uniformitatea procedurii de testare, în toate aspectele ei

importante - de administrare, notare şi interpretare a rezultatelor. În mod natural, timpul şi locul administrării unui test, precum şi circumstanţele în care el este administrat, ca şi examinatorul care-l aplică, afectează rezultatele testelor. Totuș i, scopul standardizării procedurilor de testare este de a face toate variabilele care sunt sub controlul examinatorului cât de uniforme posibil, astfel încât toată lumea care aplică testul va beneficia de aceleaș i condiții. Standardizarea se raportează la toate etapele testării psihologice, respectiv la: o modalitatea de aplicare/administrare; o modalitatea de cotare; o modalitatea de interpretare şi raportare la norme/etaloane

d. Testul ca rezultat al unei colecț ii de itemi

7

Itemul reprezintă un stimul specific care determină un anumit comportament ce poate fi cotat şi evaluat independent. Corecta ordonare a itemilor după gradul lor de dificultate - care se stabileşte în funcţie de procentajul rezolvărilor corecte, pe fiecare item, în eşantionul pe care s-a realizat validarea - face ca testul psihologic respectiv să îndeplinească ș i condiț ia de obiectivitate. Există mai multe tipuri de itemi ce pot fi clasificați în: a. Itemi de tip eseu - subiectului i se cere să răspundă liber la un item b. Itemi cu răspunsuri date, care pot fi, la rândul lor, de tip: b.1. "da-nu"/ "adevărat-fals“ (ex. Suntem în 30 Noiembrie ?) Ei sunt utilizaţi cel mai frecvent în testele de cunoştinţe ș i uneori în testele de personalitate, dar sunt inadecvaţi în chestionarele de atitudini sau în cele ce evaluează simptomele clinice -în aceste domenii nu există răspunsuri corecte sau greşite. Avantajul utilizării acestui tip de itemi este că sunt uşor şi rapid de administrat. Dezavantajul este dat de faptul că subiectul are 50% şanse de a ghici răspunsul. b.2. cu răspunsuri la alegere (ex. Care este capitala Olandei?) Ei sunt utilizaţi de regulă în testele de cunoştinţe ș i au ca principal avantaj diminuarea procentului ca subiectul să ghicească răspunsurile. b.3. cu răspunsuri pe scale de tip: "da-nu-nu ştiu", "de acord-acord parţial-dezacord", "întotdeauna-adesea-uneori-niciodată“ Ex. Sunt o persoană fricoasă în situaţii de extreme:  întotdeauna  adesea  uneori  niciodată b4. cu răspunsuri ce trebuie alăturate după diferite criterii: Ex: __ 1. primul test de inteligenţă

A. Raven

__ 2. test proiectiv de personalitate

B. Binet-Simon

__ 3. test de inteligenţă de grup

C. Rorschach

Clasificarea testelor psihologice

8

Se apreciază că sunt în circulaţie cca 17.000 de teste fapt care justifică o clasificare a acestora pentru a ne putea orienata în problema valorii lor de cunoaştere şi predicţie. Asemănarea de criteriu (măsoară acelaşi aspect psihic) nu elimină deosebirile între teste cu privire la natura itemilor, colectarea şi cotarea răspunsurilor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor. În literatura de specialitate există numeroase încercări de clasificare a testelor psihologice. Marele Dicț ionar al Psihologiei (Larousse, 2006) clasifică testele psihologice în două mari categorii:  după caracteristicile individuale implicate în culegerea ș i tratarea informaț iei venite din exterior: teste de inteligenț ă, de aptitudini, de cunoș tințe etc  după caracteristicile implicate în orientarea ș i controlul conduitelor: teste de personalitate,

temperament, interese etc. Termenul de test are o accepţiune largă în sens de procedură de măsurare sau de evaluare, ceea ce face să distingem în sens strict: 

teste creion-hârtie, orale şi pe aparate, care au destinaţie psihometrică

 inventare de personalitate, chestionare de interese, probe proiective, formele clinice asociate  teste de cunoştinţe.

Luând în considerare criterii generale, putem clasifica majoritatea testelor psihologice în: a). după obiectivul investigat: 

teste de inteligenţă



de personalitate



de aptitudini

 de cunoştinţe  de sociabilitate, etc. b). după strategia de construcţie (se referă în special la bateriile de teste): 

eterogene (itemii sau subtestele nu corelează între ele)



omogene (grad variabil de intercorelare)

c). după materialele utilizate – deoarece există o mare varietate a materialelor utilizate, ne rezumăm la a clasifica testele psihologice în:  teste verbale 

teste non-verbale.

Sau - după acelaș i criteriu - în: 

teste creion-hârtie (verbale, proiectiv-spaţiale,etc)

 teste orale 

teste cu materiale (cuburi, rondele, imagini, figuri geometrice, teste pe aparate, etc.solicită uneori performanţa)

9

d). după modalitatea de administrare: 

individuale vs. colective



cu timp limitat (impus) vs. cu timp nelimitat (liber)

e). după tipul de răspunsuri:  cu răspuns liber, deschis  cu răspuns la alegere f). după tipul rezultatelor: 

teste sintetice

 teste analitice g). după structură: 

teste prognostic : teste de maturitate psihică, de maturitate pedagogică, de dezvoltare intelectuală, de aptitudini specifice

 teste de randament: teste de aptiduni sau de cunoştinţe  teste diagnostic (teste analitice) h). după funcție:  teste de evaluare  teste de eficienţă  teste performanţă  t...