10 PDF

Preview

Summary

Fluxurile de capital şi balanţa de plăţi. Pe plan internaţional, capitalul este perfect mobil atunci când investitorii pot achiziţiona active în orice ţară doresc cu un cost scăzut al tranzacţiilor şi într-o sumă nelimitată. Faptul că ratele dobânzilor influenţează fluxul de capital şi balanţa de pl...

Description

Fluxurile de capital şi balanţa de plăţi. Pe plan internaţional, capitalul este perfect mobil atunci când investitorii pot achiziţiona active în orice ţară doresc cu un cost scăzut al tranzacţiilor şi într-o sumă nelimitată. Faptul că ratele dobânzilor influenţează fluxul de capital şi balanţa de plăţi are o implicaţie deosebită pentru politica de stabilizare. Fluxurile de capital (FC) depind de diferenţele dintre rata internă a dobânzii (r) şi ratele dobânzilor din străinătate (rf), astfel că surplusul balanţei de plăţi (BP) este: BP = Nx(Y, Yf, R) + FC(r – rf) (4.6) Astfel, în multe situaţii, ţările trebuie să facă faţă problemei politicii pe care să o adopte, deoarece un cont curent deficitar conduce la înrăutăţirea fluxurilor de capital, astfel încât va exista un conflict între echilibrul intern şi cel extern. Echilibrul extern există atunci când balanţa de plăţi are un sold apropiat de zero. Altfel, banca centrală va pierde sau va câştiga rezerve. Echilibrul intern este atins atunci când economia se află la nivelul ocupării complete a factorilor. În condiţiile unei mobilităţi perfecte a capitalului, există echilibru extern doar dacă r = rf. Din ecuaţia (4.6) putem deduce curba BP de-a lungul căreia balanţa de plăţi este echilibrată (BP = 0). În figura 4.5 este prezentat într-un sistem de axe venit agregat – rată a dobânzii, relaţia dintre balanţa de plăţi şi venitul de echilibru. În acest moment putem identifica în cele 4 cadrane din figura 4.5, raportul dintre contul curent şi contul de capital. În zona E1 există un deficit al balanţei de plăţi şi o subutilizare a factorilor.

O politică monetară expansionistă va îmbunătăţi situaţia utilizării factorilor dar, va înrăutăţi balanţa de plăţi întrucât scade rata internă a dobânzii r şi capitalul se deplasează către exterior. În acest context fluxurile de capital, sensibile la rata dobânzii, sugerează soluţia problemei: o creştere a ratei dobânzii va conduce la finanţarea deficitului comercial.

Aceasta arată faptul că pentru atingerea echilibrului intern şi extern trebuie utilizate simultan atât politici fiscale şi bugetare cât şi politici monetare. Fiecare punct de echilibru intern se află la intersecţia curbelor IS şi LM. În aceste condiţii ajustările depind în mod esenţial de regimul cursului de schimb. Modelul Mundell – Fleming extinde analiza pentru economii cu o perfectă mobilitate a capitalului. a) În condiţiile unor cursuri de schimb fixe ţările nu pot adopta o politică monetară independentă. Ratele dobânzilor nu pot devia mult de la cele existente pe plan mondial. Orice încercare de a duce o politică monetară independentă va conduce la fluxuri de capital şi la necesitatea intervenţiei în economie, astfel încât rata dobânzii să revină la nivelul celei internaţionale. Pentru a explica această concluzie vom prezenta lanţul de cauzalitate asociat unei politici monetare şi consecinţele sale. În tabelul 4.8 sunt analizate efectele provocate de modificarea variabilelor deja introduse, săgeţile � şi � indicând creşterea sau scăderea indicatorului respectiv. Astfel, orice încercare de a diminua masa monetară va conduce la pierderea de rezerve, determinând astfel necesitatea unei politici monetare expansioniste şi masa monetară revine la nivelul iniţial. Politica fiscală/bugetară expansionistă este în schimb mult mai eficientă.

Pentru o ofertă de masă monetară iniţial constantă (M0), expansiunea fiscală/bugetară deplasează curba IS la dreapta şi astfel vor creşte atât outputul cât şi rata dobânzii. Rate înalte ale dobânzii conduc la fluxuri de capital către interior iar cursul de schimb se va revaloriza. Pentru menţinerea unui curs de schimb fix banca centrală va fi nevoită să crească oferta de bani, ceea ce conduce la creşterea ulterioară a venitului agregat. Echilibrul se va restabili atunci când oferta de monedă a crescut suficient astfel încât să readucă rata dobânzii la nivelul iniţial (r = rf). b) În condiţiile unor cursuri de schimb perfect flexibile banca centrală nu va interveni pe piaţa monetară deoarece cursul de schimb se ajustează automat, astfel încât să se păstreze echilibrul balanţei de plăţi (BP = 0). Orice deficit al contului curent trebuie finanţat prin fluxuri de capital din exterior, iar un surplus al contului curent conduce la fluxuri de capital către exterior (restul lumii). Modificările cursului de schimb vor conduce la echilibru, respectiv suma dintre conturile

curente şi de capital va fi zero. În condiţiile mobilităţii perfecte a capitalului şi a ratelor de schimb flexibile, fluxurilor de capital au un impact deosebit de puternic asupra cererii. Dacă rata internă a dobânzii scade sub rf atunci capitalul se va deplasa către exterior, ceea ce va conduce la deprecierea monedei, cu un câştig de competitivitate rezultând o creştere a cererii pentru bunuri interne (curba IS se deplasează la dreapta). Invers, dacă r > rf, atunci capitalul se va deplasa către interior, ceea ce conduce la aprecierea monedei, o pierdere de competitivitate şi o scădere a cererii pentru bunuri interne (curba IS se va deplasa la stânga). În reprezentarea înlănţuită, un astfel de proces de ajustări (cu P şi Pf constante) arată astfel: (r < rf) ⇒ (FC către exterior) ⇒ e ⇒ X ⇒ Nx (IS se deplasează la dreapta) şi (r > rf) ⇒ (FC către interior) ⇒ e ⇒ X ⇒ Nx (IS se deplasează la stânga). Este important să precizăm că e înseamnă depreciere, iar e - apreciere, indiferent de modul în care este definit indicatorul e. O creştere a cererii străinătăţii pentru bunuri interne la un curs de schimb ( e0) şi rată a dobânzii (r0) va determina un exces de cerere de bunuri (ECB) şi IS se va deplasa la dreapta. Este atins un nou punct de echilibru al pieţei (Y1, r1), cu r1 > rf. Capitalul tinde să se deplaseze către interior, iar surplusul balanţei de plăţi rezultat va conduce la aprecierea monedei. Din această apreciere bunurile interne devin mai puţin competitive, iar curba IS se deplasează înapoi la stânga către nivelul de echilibru iniţial. În final se remarcă faptul că o creştere a exporturilor (sau o expansiune fiscală/bugetară) nu afectează nivelul iniţial al outputului. O expansiune monetară (respectiv o creştere a ofertei de bani M1 > M0) va deplasa curba LM la dreapta în punctul de echilibru (Y1, r1), cu Y1 > Y0. Cum r1 < rf, fluxul de capital se va îndrepta către exterior, iar balanţa de plăţi va înregistra deficit şi cursul de schimb va cunoaşte o depreciere. Economia internă va deveni mai competitivă şi exporturile nete vor creşte,astfel că IS se va deplasa la dreapta intr-un nou punct de echilibru (Y2, r2) cu r2 = rf şi Y2 > Y1. Fluxurile de captial aduse de românii din stăinătate sunt în principal datorate efectului de migraţie. Una dintre principalele consecinţe pozitive ale migraţiei internaţionale face referire la remitenţe. Remitenţele pot fi definite ca fiind transferuri băneşti spre ţara de origine. Cele asociate forţei de muncă migrante reprezintă fluxuri transmise de migranţi spre familii şi/sau prieteni şi sunt văzute de cele mai multe ori ca o compensaţie pentru fenomenul de „brain-drain” şi, în general, pentru ieşirile de capital uman. Acestea cresc veniturile ţării din surse externe, cu efecte în domeniul creşterii nivelului de trai al celor ce le primesc, al dezvoltării economice locale, prin creşterea consumului şi a investiţiilor, precum şi prin reducerea presiunii asupra guvernului pentru implementarea reformelor economice şi sociale.

La nivelul României, perioada de tranziţie de după 1990, a condus la puternice restructurări, în principal, în industrie. Se poate vorbi de desfiinţarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieţii economice, concretizată pentru populaţie prin creşterea ratei şomajului, scăderea nivelului de trai şi reducerea salariilor nete.

Neajunsurile din viaţa de zi cu zi din România au condus la migraţia unei importante părţi a populaţiei în ţări ca Italia sau Spania. Munca temporară în străinătate poate fi considerată ca fiind o strategie adaptivă ce încă se prezintă ca soluţie viabilă pentru aproape 10% din români. O dată cu eliminarea vizelor de intrare în ţările Uniunii Europene migraţia forţei de muncă a devenit unul din cele mai importante fenomene pentru transformările sociale ale României post-decembriste. În graficul 1 se poate observa cu uşurinţă evoluţia remitenţelor începând cu anul 2000 până la nivelul anului 2009. La nivelul anului 2009 s-a înregistrat o scădere a remitenţelor din cauza existenţei crizei financiare. Preconizările prevăd o descreştere şi mai puternică în 2010. În acest context, cea mai importantă întrebare care apare este care va fi efectul descreşterilor remitenţelor asupra economiei României pe termen scurt, mediu şi lung. Nu există studii relevante în literatura de specialitate care să indice aceste aspecte ceea ce transformă această întrebare într-o problemă greu de estimat. Grafic 1 Evolutia transferurilor directe (remitenţe)

remitente (mld euro)

an 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0,9 1,03 1,7 2,3 3,1 3,7 5,5 6,8 8,64 6,65

În figura de mai jos am încercat sa explic efectele migraţiei asupra economiei naţionale e termen lung. Pe termen scurt, efectele acestui fenomen fiind categoric pozitive, însă cu timpul acestea degenerează.

Nota: Verdele indica efecte pozitiv si portocaliu indica efecte negativ. Galbenul indica elemente controversate in literatura de specialitate

În tabelul următor voi sintetiza datele referitoare la remitenţe în perioada 1990-2006.

Obs

PIB/CAPITA ($)

REMITENTE (mil $)

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

1650.330 1244.200 1100.980 1158.480 1322.980 1564.180 1562.880 1564.510 1871.550 1584.840 1650.970 1815.500 2101.740 2736.970 3481.200 4568.880 5645.240

102.0000 69.00000 122.0000 116.0000 234.0000 392.0000 613.0000 662.0000 858.0000 722.0000 1024.000 1019.000 1437.000 1517.000 1640.550 4733.000 5417.564

ISDMIL LEI PRETURI 1990 0.000000 1.750000 4.270000 3.750000 6.290000 7.200000 9.340000 8.470000 6.930000 9.270000 124.3700 149.9000 126.9800 170.9300 256.6700 306.2800 440.8700

EMIGRANTI (nr persoane) 96929.00 44160.00 31152.00 18446.00 17146.00 25675.00 21526.00 19945.00 17536.00 12594.00 14753.00 9921.000 8154.000 10673.00 13082.00 10938.00 14197.00

Acestea ne vor ajuta în determinarea indicilor macroeconomici si a cauzalităţii dintre ei.

În cele ce urmează, am încercat să pun în eviden ța legătura dintre remitențe și PIB/locuitor, folosind date anuale pe intervalul de timp 1990-2006 pentru remitențe, PIB/locuitor, investiții străine directe și numărul emigranților. În prima instanță, am realizat graficul de mai jos pentru a ilustra legătura directă dintre remitențe și PIB/locuitor. Din câte se poate observa cu ușurință și din graficul de mai jos, s-ar părea că există o corelație liniară directă între cele două variabile.

Prin intermediul regresiei simple univariate, folosind metoda celor am mici pătrate, am obținut datele din tabelul de mai jos. Aceste date întăresc ipoteza conform căreia între PIB/locuitor și remitențe există o corelație liniară directă. Valoarea ridicată a lui Rsquared (0.9325) ne arată cât din varia ția PIB-ului/locuitor se poate explica prin varia ția remitențelor, iar valorile nule pentru prob. și F-statistic ne indică validitatea modelului și faptul că cei doi coeficienți sunt semnificativi statistic. Tabel 1 Regresie univariată simplă între PIB/locuitor și remitențe Dependent Variable: PIB_CAPITA Method: Least Squares Date: 04/16/10 Time: 04:22 Sample: 1990 2006 Included observations: 17 Variable Coefficient REMITENTE 0.795212 C 1187.173 R-squared 0.932582 Adjusted R-squared 0.928087 S.E. of regression 340.6104 Sum squared resid 1740232. Log likelihood -122.1806 Durbin-Watson stat 1.871687

Std. Error t-Statistic 0.055205 14.40459 106.4590 11.15146 Mean dependent var S.D. dependent var Akaike info criterion Schwarz criterion F-statistic Prob(F-statistic)

Prob. 0.0000 0.0000 2154.437 1270.151 14.60949 14.70751 207.4921 0.000000

Complicând puțin modelul, vrem să vedem cât din creșterea economică se datorează remitențelor, investițiilor străine directe, respectiv numărului de emigran ți. Pentru

aceasta, am folosit o regresie multivariată, având ca variabilă dependentă PIB/locuitor și ca variabile independente remitențele, ISD și numărul emigranților. Tabel 2 Regresie multivariată între PIB/locuitor și remitențe, ISD și nr. emigranți Dependent Variable: PIB_CAPITA Method: Least Squares Date: 04/16/10 Time: 03:41 Sample: 1990 2006 Included observations: 17 Variable REMITENTE ISD EMIGRANTI C R-squared Adjusted R-squared S.E. of regression Sum squared resid Log likelihood Durbin-Watson stat

Coefficient 0.491389 4.190867 0.006020 1017.110 0.964627 0.956464 265.0217 913074.2 -116.6985 1.323489

Std. Error t-Statistic 0.112900 4.352437 1.327508 3.156943 0.003390 1.776025 127.5061 7.976951 Mean dependent var S.D. dependent var Akaike info criterion Schwarz criterion F-statistic Prob(F-statistic)

Prob. 0.0008 0.0076 0.0991 0.0000 2154.437 1270.151 14.19982 14.39587 118.1696 0.000000

Se observă că parametrul numărului de emigranți este semnificativ statistic doar pentru un grad de semnificație de 10%, dar pentru α=0,05 , aceasta este nesemnificativ statistic. În acest model, cea mai mare influență asupra creșterii economice o au, cum era de așteptat, investițiile străine directe. Influența numărului de emigranți este foarte mică. Pentru a încerca să perfecționez modelul, am scos numărul emigranților dintre variabile. Am obținut un model care explică variabila PIB-ului în proporție de 95,6%, ambii parametrii fiind semnificativi statistic pentru un prag de semnificație de α=0,05. Tabel 3 Regresie multivariată între PIB/locuitor, remitențe și ISD Dependent Variable: PIB_CAPITA Method: Least Squares Date: 04/16/10 Time: 03:47 Sample: 1990 2006 Included observations: 17 Variable Coefficient REMITENTE 0.488657 ISD 3.859385 C 1189.265 R-squared 0.956044 Adjusted R-squared 0.949764 S.E. of regression 284.6826 Sum squared resid 1134619. Log likelihood -118.5450

Std. Error t-Statistic 0.121264 4.029700 1.411826 2.733611 88.98187 13.36525 Mean dependent var S.D. dependent var Akaike info criterion Schwarz criterion F-statistic

Prob. 0.0012 0.0162 0.0000 2154.437 1270.151 14.29941 14.44645 152.2497

Durbin-Watson stat

1.222042

Prob(F-statistic)

0.000000

Există numeroase studii referitoare la migrație și remitențe, dar majoritatea studiază efectele pe termen scurt ale acestor fenomene. Există o dezbatere lungă în ceea ce privește efectele pe termen lung și rezultate contradictorii în locuri diferite. După părerea mea, cu o analiză economică riguroasă, se pot stabili efecte pe termen lung ale remitențelor la nivel local, însă generalizarea la nivelul tuturor țărilor consider că este extrem de dificil, dacă nu imposibil, datorită diferențelor specificare care apar de la țară la țară. În lucrarea de față, am testat exista unei legături între valoarea remiten țelor și PIB/capita, am calculat puterea și sensul legăturii acesteia. De asemenea, am luat în calcul și alți doi factori investițiie străine directe și numărul emigranților. A rezultat că la nivelul României, pentru setul de date din perioada 1990-2006, investițiile străine directe și remitențele influențează puternic valoarea PIB-ului/locuitor, iar numărul emigranților influențează într-o mai mică măsură. Cum legătura estimată dintre PIB/locuitor și remitențe este una liniară directă, în perioada următoare care prevede scăderea remitențelor, ne putem aștepta și la scăderea PIB-ului/capita într-o anumită măsură din cauza scăderii remitențelor. Pe termen scurt, scăderea remitențelor va conduce și la scăderea consumului populației, ceea ce va conduce la scăderea încasărilor la venitul statului (scad taxele la import și taxele pe consum), de asemenea, există șanse mari să crească deficitul bugetul, lucru care nu e de dorit, mai ales luând în considerarea datoria externă pe care trebuie s-o acoperim. Totuși, pe termen lung, odată cu scăderea remitențelor, nu mai este amenințată inflația. Ca în orice proces economic, există un troc/trade-off între termen scurt și termen lung și chiar și între diferite fenomene ca sper exemplu inflația și șomajul caracterizate de curba lui Phillips. Contează, în final, obținerea unei stări de echilibru, identificarea acelui nivel optim care ”împacă” atât nevoia pe termen lung, cât și pe cele pe termen scurt. În concluzie, sunt de părere că un anumit nivel al remiten țelor este benefic pentru orice economie aflată în proces de dezvoltare, dar atunci când acest nivel este depășit constant și într-o măsură din ce în ce mai mare, poate deveni un fenomen riscant pe termen lung....