Capacitatea de Exercitiu a Persoanei Fizice PDF

Preview

Summary

Download Capacitatea de Exercitiu a Persoanei Fizice PDF

Description

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice 1. Noţiune şi caractere juridice a) Preliminarii Dupa cum se cunoaste deja, capacitatea de drept civil a persoanei, pe langa capacitate de folosintă, cuprinde si capacitate de exerciţiu. De asemenea se cunoaste ca simpla existenta a persoanei fizice este suficientă pentru ca ea să poată avea drepturi si obligatii civile. Această simpla existenţă este, insă, suficienta pentru ca subiectul de drept civil să poata incheia personal acte juridice civile. Numai persoana fizică care a ajuns la o anumită maturitate psihica poate sa incheie in mod valabil, conştient si singur acte juridice civile. Această maturitate psihică constituie condiţia in care legea recunoaste persoanei fizice respective capacitatea de exerciţiu. Cu alte cuvinte, capacitate de folosinţă are orice persoana fizică, capacitate de exerciţiu numai acea persoană fizică care are maturitatea psihică la care ne-am referit, de care legea leagă dobandirea acestei capacitaţi. Maturitatea pshica respectiva si, deci, capacitatea de exercitiu se dobandeste numai dupa ce minorul a ajuns la o anumita varsta. De acesta realitate a tinut seama legiuitorul cand a statornicit deosebirea dintre simpla existenta a omului, suficienta pentru a-i conferi calitate de subiect de drept civil, si aptitudinea de a actiona pe deplin, in mod constient si singur, necesara pentru a-i conferi capacitatea de a participa la viata juridica, incheind personal acte juridice civile. b) Reglementarea legala Reglemantarile legale referitoare la capacitate de exercitiu sunt cuprinse in mai multe acte normatice. Astfel avem: - Art. 5 alin 3, art 8, 9, 10 alin. Final si art. 11 din Decretul nr. 31/1954 referitor la persoanele fizice si persoanele juridice; - Art. 4, 105, alin 1-2, art 124, 129, 133 si 147 C. fam; - Art. 807, 950-952 s.a C. civ; - Art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Initial (si dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial) capacitatea de exercitiu (ca si capacitatea de folosinta) a persoanei fizice era reglementata in cuprinsul Codului civil roman (art. 6460 C. Civ au fost abrogate treptate prin mai multe acte normatice). In literatura de specialitate s-a propus, in mai multe randuri1, reintroducerea acestor reglemantari intr-un viitor cod civil. c) Definitie In privinta notiunii de capacitate de exercitiu definitia legala o gasim in art. 5 alin. 3 din Decretul 31/1954. Potrivit acestei reglementari “Capacitate de exercitiu este capacitate persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice”. Definitiile doctrinare se bazeaza pe acesta definitie legala a capacitatii de exercitiu, continand in esenta aceleasi elemente, deosebiri putandu-se observa doar in privinta formularilor. Indiferente de formulare, esential si specific capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este aceea ca, dobandirea de 1

Astfel de propuneri s-au formulat de Gh. Beleiu, Drept civil.Persoanele,1982,p.105. E. Lupan, Drept civil.Persoanele,1988,p.11 şi 64.

1

drepturi civile si asumarea de obligatii civile se realizeaza prin incheierea de acte juridice civile de catre subiectul de drept singur, personal, fara nici o interventie din parte altei persoane. Definitiile legala si doctrinare privesc, desigur, capacitate de exercitiu deplina, adica acea posibilitate de participare la circuitul civil pe care o au persoanele fizice majore cu discernamant, si nu se refera la situatia minorilor, care intre 14-18 ani au doar a capacitate de exercitiu restransa, iar sub 14 ani sunt total lipsiti de o astfel de capacitate. Definirea riguros si stiintifica a capacitatii de exercitiu a persoanei fizice presupune luarea in considerare a faptului ca incheierea actelor juridice civile priveste nu numai exercitarea de drepturi si asumarea de obligatii civile, ci si dobandirea de drepturi subiective civile si executarea obligatiilor civile. Avand in vedere cele aratate, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice poate fi definita ca acea parte a capacitatii de drept civil a omului care consta in aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi si obligatii civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile. d) Caractere juridice Principalele caractere juridice ale capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, raportate la capacitatea de exercitiu deplina, sunt : legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si egalitatea. Legalitatea capacitatii de exercitiu exprima ideea ca acesta capacitate este opera legiuitorului, ca intituirea, stabilirea continutului, precum si incetarea sunt stabilite exclusiv de lege, vointa individuala a omului neavand nici un rol in acesta privinta. Unicul izvor al capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este, deci, legea, iar normele legale respective au caracter imperativ, personele fizice nepatand deroga de la ele. Generalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice priveste continutul acesteia si consta in aptitudinea abstracta a omului de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea de orice fel de act juridic civil, cu exceptia celor oprite de lege. Generalitatea trebuie, desigur, privita dupa cum este vorba de capacitate de exercitiu deplina ori restransa, acest caracter juridic avand grade diferite, asa cum insasi capacitatea de exercitiu este diferita. Cel mai intins grad de generalitate caracterizeaza capacitatea deplina de exercitiu, iar un grad redus de generalitate este exprimat in capacitatea de exercitiu restransa. Generalitatea opereaza, insa, din plin in cadrul aceleiasi capacitati de exercitiu. Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este consacrata expres in art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954. potrivit acestui text de lege, nimeni nu poate renunta, nici in tot, nici in parte, la capacitatea de exercitiu. Nimeni nu poate, deci, incheia valail vreun act juridic care sa aiba obiect transmiterea altcuiva a capacitatii salee de exercitiu. Prin vointa sa, persoana fizica nu poate renunta si nici instraina capacitatea sa de exercitiu. Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu nu trebuie, insa, confundata cu renuntarea la un anumit drept subiectiv civil. Intangibilitatea capacitaţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată în acelaşi text de lege. Potrivit art. 6 alin. 1 din Decretul 31/1954 nimeni nu poate fi lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât in cazurile si condiţiile stabilite de lege. Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este stabilită, în comun, cu egalitatea capacităţii de folosinţă-indiferent de rasă, sex, naţionalitate, religie, opinie politică, ori altă opinie au împrejurare-, de art. 4 alin. 2 din Decretul 31/1954, de Pactul Internaţional privind drepturile civile si politice ale omului sau de Convenţia europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale. e) Formarea capacitaţii de exerciţiu a persoanei fizice Capacitatea de exerciţiu se prezinta diferit în functie de ,,gradul de discernământ” al

2

persoanei fizice. Prezenţa capacităţii de folosinţă este o premisă a capacităţii de exerciţiu, dar nu este suficientă; capacitatea de exerciţiu presupune existenţa discernământului, datorită căruia omul îşi poate prezenta consecinţele juridice civile ale manifestării sale de voinţă. Lipsa discernamântului, necesar pentru ca persoana fizică să poată participa la circuitul civil determină lipsirea omului de capacitate de exerciţiu. Perioada din viaţa omului când el este lipsit de capacitatea de exerciţiu dureaza până la împlinirea vârstei de 14 ani.Omul mai este lipsit de capacitatea de exerciţiu chiar în timpul majoratului dacă el nu are discernământ , iar aceasta se datorează alienaţiei sau debilităţii mintale si este pus sub interdicţie judecătorească. Discernământul apare la om în mod treptat, el fiind prezent intr-o oarecare măsură la minorul între 14 si 18 ani, când, potrivit legii, suntem în prezenţa capacităţii de exerciţiu restrânsă. În fine, persoana fizică majoră esteb considerată de lege că are discernământul necesar încheierii singur si personal, fără nici un ajutor juridic, a actelor juridice civile, recunoscându-i-se de la vârsta de 18 ani, capacitatea deplină de exerciţiu. Riguros ştiinţific nu se poate vorbi de trei feluri sau categorii de capacităţi de exerciţiu a persoanei fizice, deoarece lipsa totală a capacităţii de exerciţiu nu poate fi considerată o categorie a acesteia. Dacă ea lipseşte înseamnă că nu există! Este mai corect a distinge situaţia juridică când persoana fizică nu are capacitate de exerciţiu si când are capacitate de exerciţiu restrânsă, respectiv deplină. 2. Lipsa capacităţii de exerciţiu la persoana fizică

a) Sediul materiei. O prima reglementare legală ce trebuie avută în vedere pentru stabilirea regimului juridic al lipsei capacităţii de exerciţiu la persoana fizică o întalnim în art. 6 alin. 1 din Decretul 31/1954, în sensul că nimeni nu poate fi ,,lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege “ Aceste cazuri si condiţii sunt cuprinse în art. 11 din Decretul 31/1954. După ce, în alin. 1 din acest articol, se enumeră categoriile de persoane fizice lipsite de capacitate de exerciţiu, în alineatul următor se stabileşte: ,, Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali”.

b) Categoriile de persoane lipsite de capacitate de exerciţiu În art. 11 alin.1 din Decretul nr 31/1954 se prevede: ,, Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani; b) persoana pusă sub interdicţie”. Lipsirea minorului sub 14 ani de capacitate de exerciţiu se justifică prin vârsta lui fragedă, la care de regula nu are incă discernământul necesar pentru a încheia singur acte juridice civile. Lipsirea prin lege de capacitate de exerciţiu a acestei categorii de minori cosntituie o măsură de ocrotire a lor contra propriei nedibăcii. A doua categorie de persoane fizice lipsite total de capacitatea de exerciţiu sunt interzişii judecătoreşti. Persoana pusă sub interdicţie nu are, ca si minorul, discernământ pt a se îngriji de interesele sale. Până când, însă, minorul sub 14 ani nu are discernământ datorită vârstei sale fragede, interzisul judecătoresc este lipsit de dicernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale. Lipsirea prin hotărâre judecătorească a alienaţilor ori debililor mintali de capacitate de exerciţiu este tot o măsură de ocrotire a acestor persoane fizice. Lipsirea acestor două categorii de persoane fizice de capacitate de exerciţiu este consacrată in materie contractuală civilă de art. 950 C. civ., unde se prevede : ,, Necapabili de a contracta sunt: 1. minorii; 2. interzişii. 3

c) Reprezentarea legală a persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu Potrivit textului: ,, Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu actele juridice se fac de reprezentanţii lo legali”. Art. 11 alin. 2 trebuie coroborat cu: -art. 105 alin. 1 C. fam.: ,,Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta în actele civile, până la data la care el împlineşte vărsta de paisprezece ani”; -art. 124 alin. 1 C. fam.: ,, Tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta in actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de paisprezece ani”; -art. 147 C. fam.: ,, Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vărsta de de paisprezece ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie, în măsura în care legea nu dispune altfel”; deci, interzisul judecătoresc este reprezentat de tutore. Reprezentarea legala este realizată se curatorul celui lipsit de capacitate de exerciţiu.

d) Acte juridice civile car pot fi încheiate valabil de cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu

Deşi persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu (şi deşi fără discernământ) nu poate încheie personal acte juridice civile-ca o măsura de ocrotire a celui cu incapacitate de exerciţiu-,raţiunea impune ca să se permită, totuşi, încheierea de către astfel de persoane anumite acte juridice civile. Aceasta deoarece măsura de ocrotire amintită nu trebuie să se întorcă împotriva finalităţi sale; imposibilitaea legala de a încheia acte juridce civile de către incapabili este doar o regulă generală, un principiu, prin care se protejează interesele minorului sub 14 ani şi a celui pus sub interdicţie. Acest principiu trebuie, deci, aplicat numai în măsura în care este necesar şi util. De aceea, celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu, practic le se recunoaşte posibilitatea de a încheia anumite acte juridice civile (desi legea civilă nu stabileşte expres care sunt asemenea acte juridice civile). Doctrina si jurisprudenţa admit constant soluţia valabilităţii actelor civile care, prin specificul lor, nu cauzează autorilor lor, nici o vătămare, nici un fel de prejudiciu. Astfel de acte juridice civile sunt: -acte de conservare, cum sunt somaţia, punerea peceţilor, înscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci în registrul de publicitate,întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare in judecată s.a.; -acte mărunte,zilnice, a căror încheiere este necesară pentru satisfacerea necesităţilor elementare, obişnuite ale traiului. Astfel de acte sunt cumpărăturile obişnuite din magazin, cumpărarea de bilete pentru un spectacol, pentru transport în comun, cumpărarea de rechizite şcolare, dulciuri ş.a. În alte ramuri de drept, situţia se prezintă diferit. Faptul că minorii sub 14 ani si interzişii pot, totusi, să încheie anumite acte juridce civile dovedeşte că ,, lipsa capacităţii de exerciţiu” nu este, totuşi, totălă, absolută. Acestă concluzie practic si doctrinar trebuie condiderată valabilă în pofida reglementărilor cuprinse în art 25. alin2 din Decretul 32/1954, după care ,, Actele juridice ce se încheie de minorii ce nu au împlinit vârsta de paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune”.

e) Sfârşitul perioadei de lipsă a capacităciţii de exerciţiu după caz:

Sfârşitul lipsei capacităţii de exerciţiu sau încetarea acestei stări juridice se produce, -în cazul minorului, la împlinirea vârstei de 14 ani; - în cazul intezisului, prin ridicarea interdicţiei; 4

- în ambele cazuri, prin moartea celui lipsit de capacitatede exerciţiu.

3.Capacitatea de exerciţiu restrânsă a persoanei fizice a)Reglementare legală Art. 9 din Decretul nr. 31/1954 prevede: ,, Minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani are capacitate de exerciţiu restrânsă. Actele juridice le minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau a tutorelui”. Aceasta este reglementarea legală principală în materie. Aceste reguli trebuie completate cu normele legale cumprinse în art. 105 alin. 2 C. fam., în care se stabileşte: ,, După împlinirea vârstei de de paisprezece ani, minorul îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă numasi cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea ncelui de-al treilea”. Prevederile legale referitoare la capacitatea de exerciţiu restrânsă sunt cuprinse şi în art. 133 alin. 1 C. fam., după care :,, Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani înceie actele juridice cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, iar în cazurile prevăzute în art. 132 si 152 lit. c), cu încuviinţarea prealabilă a curatorului”. Alte reglementări întalnim în alin. 2 din acelaşi articol, în art. 10 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 , art. 25 din Decretul nr. 32/1954 ş.a., la care ne vom referi în cadrul punctului 35 în legătură cu conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă. b) Definiţie În conformitate cu reglementările legale în vigoare, prin capacitate de exerciţiu restrânsă a persoanei fizice întelegem aptitudinea minorului în vârstă de 14-18 ani de a dobândi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligaţiile civile prin încheiera personal de acte juridice civile, însă numai încuviinţarea în prealabil de ocrotitorul legal. Prin urmare, caracteristicile definitorii ale capacităţii de exerciţiu restrânse sunt următoarele : - apaţine numai minorilor cuprinşi între 14 şi 18 ani; - constă în aptitudinea unui astfel de minor de a-şi exercita drepturile civile si a-si asuma obligaţiile civile prin încheierea, personal, a unor acte juridice civile; - realizarea ei presupune încheierea, personal, numai a anumitor acte juridice civile; Caracterul acestei capacităţi de exerciţiu de a fi restrânsă rezultă din: 1) titularul ei este doar minorul între 14 şi 18 ani; 2) deşi presupune încheierea actelor juridice personal de către un asemnea minor, ea nu înseamnă şi singur, ci anumite încuviinţări prealabile; 3) anumite acte civile sunt oprite minorului de 14-18 ani, dar sunt permise persoanei fizice cu deplină capacitate de exerciţiu. c) Începutul capacităţii de exerciţiu restrânsă Din dispoziţiile legale citate rezultă că această capacitate de exerciţiu începe la împlinire de către minor a vârstei de 14 ani. Singurul mod de dobândire a capacităţii de exerciţiu restrânsă este, deci, împlinirea vârstei de 14 ani. Fiind vorba de vârsta de 14 ani împliniţi, nu este suficientă intrarea în anul în care se împlineste acestă vârstă, ci trebuie ca acestă vârstă să fie împlinită efectiv. Dovada împlinirii acestei vârste se face cu certificatul de naştere sau- şi mai simplu- cu buletinul de identitate, eliberat pe baza certificatului de naştere. 5

Având în vedere că, potrivit art. 142 alin.2 C. fam., pot fi puşi sub interdicţie si minorii, pentru ca la împlinirea vârstei de 14 ani minorul să dobândească capacitatea de exerciţiu restrânsă este necesar ca, mai înainte, minorul să nu fi fost pus sub interdicţie judecătorească. d) Conţinutul capacitaţii de exerciţiu restrânsă Conţinutul capacităţii de exerciţiu poate fi determinat cu luarea în considerare a faptului că ne referim numai la actele juridice civile îcheiate de minor, în alte ramuri de drept capacitate de exerciţiu a minorului fiind reglementată altfel. În doctrină1 se arată că nu intră în specificul conţinutului capacitaţii de exerciţiu restrânsă acele acte juridice civile care se încheie valabil de minorul sub 14 ani, astfel de acte putând fi încheiate şi de minorul între 14 si 18 ani. De asemenea, nu intră în conţinutul acestei capacităţi nici actele care sun interzise minorului între 14 si 18 ani, dar pe care le poate încheia valabil majorul cu capacitate deplină de exerciţiu. Actele juridice civile care le poate încheia minorul între 14 şi 18 ani şi care intră, deci, în conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânsă pot di grupate după cum urmează: 1) Acte juridice pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le încheie fără vreo încuviinţare prealabilă: - actele de administrare, în măsura în care nu sunt lezionare pentru minor, conform art. 25 din Decretul nr. 32/1954; - contractul de depozit special la C.E.C.,pe care minorul îl încheie în nume propriu, potrivit art. 10 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 şi în condiţiile stabilite de Statutul Casei de Economii si Consemnaţiuni; - de la vârsta de 16 ani, minorul poate dispune prin testament de jumătate din cât ar fi putut dispune dacă ar fi fost major (art. 807 C. civ.); Minorul între 14 şi 18 ani poate, desigur, încheia acte de conservare şi acte mărunte ale vieţii curente , pe care lu putea încheia personal chiar înainte de a fi împlinit 14 ani, fapt pentru care nu le cuprinde în specificul conţinutlui capacităţii de exerciţiu restrânsă. Minorul între 14 şi 18 ani mai poate cere autorităţii tutelare încuviinţarea schimbării felului învăţăturii ori pregătirii profesionale stabilite de părinţi si stabilirea unei locuinţe care o cere desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale (art. 102 C. fam.), care poate avea consecinţe asupra domiciliului ori reşedinţei; 2) Acte juridce civile ce se pot fi încheiate de minorul ce capacitate de exerciţiu restrânsă, singur, dar cu încuviinţarea ocrotitorului legal.Aceste acte sunt: - actele de administrare a unui bun singular...