Eugen Lovinescu Istoria civilizaţiei române moderne PDF

Preview

Summary

Eugen Lovinescu Istoria civilizaĠiei române moderne PREFAğĂ Concepută mai mult sociologic decât istoric, această lucrare ar fi trebuit să se intituleze, de n-ar fi fost prea lung: Procesul de formaţie a civilizaţiei române in veacul XIX. Urmând să apară în formatul şi seria Criticelor mele, a trebui...

Description

Eugen Lovinescu Istoria civilizaĠiei române moderne PREFAğĂ Concepută mai mult sociologic decât istoric, această lucrare ar fi trebuit să se intituleze, de n-ar fi fost prea lung: Procesul de formaţie a civilizaţiei române in veacul XIX. Urmând să apară în formatul şi seria Criticelor mele, a trebuit să fie divizată în următoarele trei volume de sine stătătoare: 1. Forţele revoluţionare 2. Forţele reacţionare 3. Legile de formaţie a civilizaţiei române ce vor vedea lumina chiar în cursul acestui an. Septembrie, 1924. CUPRINS I. FORğELE REVOLUğIONARE I 1. Influen ele orientale asupra forma iei poporului român. 2. Ortodoxismul ca principiu esen ial al orientalizării. 3. Părerile lui Ciadaev şi Soloviev. 4. Ortodoxismul ca factor de cultură cosmopolită şi ca duşman al artelor. 5. Orice progres al culturii române e un produs al contactului cu Apusul; influen a husită în veacul al XV-lea. 6. Influen a calvină în veacul al XVI-lea. 7. Influen a culturii polone în veacul al XVII-lea dezvoltă istoriografia moldovenească. 8. Influen a apuseană sub forma curentului latinist în veacul al XVIII-lea. 9. Obiectul acestei lucrări: civiliza ia română modernă este crea iunea influen elor apusene. II 1. Materialismul istoric aplicat integral la procesul de forma ie a civiliza iei noastre. 2. Fazele regenerării noastre se confundă cu fazele burgheziei române. 3. Ac iunea revolu ionară a capitalismului strein asupra ărilor agricole: aplica ii la noi. 4. Formele capitalismului şi echivalentul lor politic până la 1866. 5. Oligarhia burgheză de după 1866. III. 1. Materialismul istoric e produsul necesită ii ritmice a cugetării. 2. Limitarea materialismului istoric de către însuşi Fr. Engels. 3. Limitările lui Ed. Bernstein şi G. Jellinek. 4. Marxismul răspunde, antitetic, filozofiei istorici a lui Edgar Quinet. 5.Aplicările marxiste ale Iui Loria, de pildă, sunt tot aşa de unilaterale ca aplicările misticismului lui Quinet.

IV 1. Ac iunea ideologiei sociale apusene a precedat ac iunea capitalismului, cu alte cuvinte, revolu ia socială a precedat revolu ia economică. 2. Revolu ia lui Tudor Vladimirescu şi existen a partidului na ional nu pot fi luate ca punct de plecare al revolu iei sociale în veacul al XlX-lea. 3. Caracterele generale ale ideologiei Revolu iei franceze V Primele manifestări ale influen ei Revolu iei franceze: scrisoarea anonimă de la 1804. 2. Primul proiect constitu ional din 1822. 3. Regulamentul organic e prima constitu ie românească; modul lui de forma ie. 4. Cuprinsul lui enciclopedic.5. Caracterul lui evolutiv. 6. Proiectul conjura iei comisului Leonte Radu. VI 1. Criticismul privit ca specific moldovenesc. 2. Obiec ie limitativă: problema limbii literare scoasă din discu ie. 3. Altă obiec ie limitativă: întreaga literatură română are un caracter de critică socială. 4. Criticismul organizat şi ideologic apare, în adevăr, în Moldova. Explicarea lui e o problemă de rasă. 5. Caracterul tradi ionalist al „revolu iei” moldoveneşti de la 1848. VII 1. M. Kogălniceanu şi programul său revolu ionar. 2. Apari ia lui Kogălniceanu nu înlătură teoria tradi ionalismului moldovenesc; influen a rasei, a culturii istorice şi a mediului intelectual german. 3. Tradi ionalismul lui Kogălniceanu. 4. Tradi ionalismul ia forma evolu ionismului ştiin ific. 5. Critica acestui principiu: insuficien a argumentului tradi ional în problema proprietă ii pământului. 6. Insuficien a argumentului tradi ional în problema boieriei şi a privilegiilor. 7. Societă ile sunt crea iunea prezentului şi nu a trecutului. 8. Tradi ionalismul lui Kogălniceanu nu se explică numai prin necesitatea momentului, ci e şi o formă de cugetare. 9. Uneori e chiar o formă de expresie verbală. 10.Ac iunea lui Kogălniceanu se limitează de la sine după reforma agrară: omul noii societă i e Ion Brătianu. VIII 1. Adevărata revolu ie e revolu ia munteană. 2. Caracterul rasei. 3. Principiul revolu ionar afirmat de Ion Brătianu. 4. Mediul de forma ie francez al revolu ionarilor munteni. 5. Originile şi principiile evolu ionismului. 6. Principiile revolu iei sociale 7. Statele noi s-au creat pe cale revolu ionară . IX 1. Constitu ia de la Islaz. 2. Tonul mistic şi creştin: înfră irea universală. 3. Fondul revolu ionar al acestei constitu ii; 4. Critica lui Maiorescu şi înlăturarea ei. 5. Revolu ionarii şi reforma agrară; zadarnice declara ii umanitare. 6. Modera ia programului agrar al revolu iei. 7. Explicarea atitudinii revolu ionarilor fa ă de chestia pământului. X 1. Revolu ia ideologică a precedat revolu ia economică. 2. Dacă ideile liberale din epoca precapitalistă nu sunt democratice, e din pricina temperamentului moldovenesc. 3.

Importan a temperamentului: exemplul transformărilor socialismului după popoare. 4. Schimbul de idei predomină în forma ia civiliza iei europene. XI 1. Prezen a contestabilă în. revolu ia paşoptistă a unui capitalism na ional. 2. Explica ia psihologică a descoperirii acestui capitalism. 3. Gherea neagă existen a capitalismului român. 4. Teoria lui Gherea e mai aproape de adevăr. 5. Ideologia revolu iei poate fi „burgheză”, ea nu-i însă expresia unei burghezii na ionale. 6. Revolu ia paşoptistă nu-i opera „agrarienilor comercializa i”. 7. Nefiind numai socială, ci şi na ională, revolu ia de la 1848 a strâns la un loc oameni de origini diferite. XII 1. Ideologia diferită a revolu ionarilor. 2. I. Eliade. 3. Ion Ghica. 4. I. Brătianu. 5. C. A. Rosetti. 6. N. Bălcescu. 7. Cezar Bolliac. 8. C. Filipescu. 9. A. G. Golescu. 10. Ideea na ională constituie fondul comun al ideologiei lor. 11. Armata revolu ionară. XIII 1. Atitudinea burgheziei apusene fa ă de revolu ia paşoptistă. 2. Meritul mişcării paşoptiste de a fi imprimat o nouă directivă revolu ionară forma iei civiliza iei noastre. 3. Meritul revolu ionarilor de a fi făcut din chestiunea română o problemă europeană. 4. Ac iunea lor înăuntru şi în afară ne-a creat un nou mediu de forma ie ...... 95 XIV 1. Consideratului asupra sentimentului patriotic în trecutul nostru. 2. Revolu ia disociază ideea de patrie de ideea de clasă. 3. Crearea statelor ca mijloc defensiv. 4. Insuficien a acestei explicări. 5. Materialismul istoric explică formarea statelor prin procesul de unificare al capitalismului. 6. Unirea explicată prin expansiunea capitalismului anglo-francez. 7. Ideea Unirii a preexistat ac iunii capitalismului. 8. Ac iunea Fran ei a fost determinată de motive politice. Anglia ne-a fost potrivnică. Caracterul negativ al Conven iei de la Paris. 9. Respingerea afirma iei că şi România Mare ar fi opera expansiunii capitaliste. XV 1. Caracterul dorin elor divanurilor ad-hoc. 2. Caracteristica domniei lui Cuza. 3. Lovitura de stat a lui Cuza pregăteşte evolu ia burgheză a liberalismului. XVI 1. Caracterul de necesitate sociologică al constitu iei noastre. 2. Tradi ionalismul aplicat de d. N. lorga la constitu ia noastră. 3. Ideile „constitu ionale” din trecutul nostru. 4. Imposibilitatea de a crea evolutiv un regim constitu ional pe astfel de idei anticonstitu ionale. 5. România modernă e datorită exclusiv influen ei apusene. 6. Necesitatea dezvoltării revolu ionare la unele popoare. XVII 1. Revolu ia ideologică a fost urmată de o revolu ie economică. 2. Ion Brătianu e adevăratul creator al burgheziei române. 3. Liberalismul burghez fa ă de problema agrară. 4.Concluzie

II. FORğELE REACğIONARE PrefaĠă I 1. Necesitatea şi originile reac iunii politice române. 2. Diferitele concep iuni ale conservatismului social: teoria imobilită ii, tradi ionalismul, evolu ionismul. II 1. Regimul privilegiului în Anaforaua pentru pronomiile Moldovei din 1827. 2. Regimul privilegiului sub Regulamentul organic. 3. Sfârşitul acestui regim. III 1. Privilegiul fiscal devine privilegiul politic: mentalitatea „constitu ională” a proiectelor boiereşti de după 1821. 2. Privilegiul politic în constitu ia cărvunarilor. 3. Privilegiul politic sub Regulamentul organic. 4. Revolu ia paşoptistă şi privilegiul politic. 5. Restric iile lui Kogălniceanu. 6. Convenţia şi privilegiul politic. 7. Statutul lui Cuza şi privilegiul politic. 8. Constitu ia de la 1866 şi privilegiul politic. 9. Constitu ia nouă zdrobeşte, în sfârşit, regimul privilegiului politic. IV 1. Adevărata rezisten ă a vechiului regim se concentrează în jurul proprietă ii rurale. 2. Lupta este dominată de două teorii contradictorii asupra dreptului istoric al proprietă ii rurale. V 1. Şi ştiin a are două concep ii diferite asupra originii proprietă ii. 2. Radu Rosetti şi teoria originii ărăneşti a proprietă ii. 3. N. lorga sus ine aceeaşi teorie. 4. A. D. Xcnopol împărtăşeşte aceeaşi teorie. VI 1. G. Panu sus ine originea boierească a proprietă ii, cel pu in după datele cunoscute ale istoriei, 2. Teoriile Iui C. Giurescu asupra rumâniei şi asupra proprietă ii. VII 1. Istoricul luptelor agrare; importan a tratatului de la Adrianopol din 1829: limitări necesare. 2. Regulamentul organic şi problema agrară. VIII 1. Revolu ia paşoptistă şi problema agrară. 2. Divanurile ad-hoc şi problema agrară. 3. Materialismul istoric şi problema agrară. 4. Comisia europeană şi problema agrară. 5. Conven ia de la Paris şi problema agrară. IX 1. Problema revine intactă sub Cuza. 2. Proiectul conservator al guvernului Barbu Catargiu. 3. Discursul şi atitudinea lui Kogălniceanu. 4. Discursul şi atitudinea lui Barbu Catargiu.

X 1. Liniile generale ale împroprietăririi lui Kogăluiceanu. 2. Critica d-lui Radu Rosetti. 3. Critica d-lui C. Garoflid. 4. Critica lui C. Dobrogeanu-Gherea. 5. Obiec iile împotriva acestei critici. XI 1. Şi în problema agrară revolu ia ideologică a precedat revolu ia economică. 2. Prezen a a două stări, una legală şi alta de fapt dovedeşte sensul de sus în jos al revolu iei noastre sociale. XII 1. Linia generală a atitudinii conservatismului român. 2. P.P. Carp în istoria reac iunii na ionale. XIII 1. Rezisten a mult mai puternică a factorilor sufleteşti sub îndoitul lor aspect. 2. Ideologia reac ionară a mai tuturor scriitorilor. Un exemplu: Costnche Negruzzi. XIV 1. Rolul precumpănitor al lui P.P. Carp la Junimea. 2. Junimismul e, în fond, o stare de spirit caracteristică unei genera ii întregi. 3. Rasa şi mediul în forma ia intelectuală a junimismului. 4. Obiec ia lipsei de originalitate a criticii junimiste; înlăturarea ei. 5. T. Maiorescu: teoria formei fără fond şi a evolu iei organice. Critica acestor teorii. 6. Prezen a formei fără fond nu e „stricăcioasă”. 7. Concluzii: meritele pozitive ale criticii lui Maiorescu. XV 1. Eminescu sociolog. 2. Teoriile lui asupra statului şi a claselor sociale. 3. Identitatea par ială a teoriilor lui cu cele ale Junimii. 4. Accentuarea pamfletară a acestor teorii. 5. Deosebirile lui de Junimea; misticismul na ional şi misticismul ărănesc. 6. Xenofobia. 7. Concluziuni. XVI 1. Revolu ia socială fiind înfăptuită, era fatal ca atitudinea critică fa ă de ea să se schimbe după 1880. 2. Mişcarea Semănătorului s-a pus pe terenul pur cultural. 3. Confuzia culturii cu arta. 4. Evolu ia semănătorismului politic. 5. Vechiul socialism moldovenesc e tot reac ionar. 6. Poporanismul literar. 7.Poporanismul economic. 8. Rezultatele pozitive ale poporanismului. 9. Poporanismul şi Istoria civilizaţiei române 10. Şi C. Dobrogeanu-Gherea e învinuit de a fi avut o atitudine reac ionară. XVII 1. D. C. Rădulescu-Motru rezumă toate criticile junimiste aduse procesului de forma ie a civiliza iei române. 2. Deosebirea dintre cultură şi civiliza ie. 3. Inexisten a unei culturi române. 4. La critica junimistă se mai adaugă şi critica „politicianismului român”. 5. Obiec iile ce se pot aduce acestei critici: geniul politic e nota cea mai caracteristică a rasei.

XVIII 1. Inexisten a unui curent cultural revolu ionar. 2. Literatura este de la sine o for ă reac ionară. 3. Limitări în problema tradi ionalismului literaturii române; deosebirea între fond şi formă. 4. Prima formă a atitudinii critice: satira socială. 5. Satira socială a lui Alecsandri. 6.Satira socială a lui Caragiale. XIX 1. Procesul dizolvării marii proprietă i s-a reflectat şi în literatură. 2. Ciocoii vechi şi noi, ai lui Filimon; 3. Tănase Scatiu. 4. Duiliu Zamfirescu, teoretician literar al boierimii. 5. Idealizarea boierilor în proces de dispari ie; literatura moldovenească. 6. Idealizarea trecutului. XX l. Procesul social n-a fost urmat de un proces literar corespunzător. 2. Nu-i de condamnat literatura, ci ideologia ce o călăuzeşte. 3. Caracterul rural al literaturii noastre. 4. Diferitele forme ale misticismului ărănesc şi reac iunea împotriva lui. 5. In fond, originea şi mediul de forma ie a scriitorilor primează în caracterul literaturii, 6. Prejudecă i în privin a literaturii burgheze; lipsa de unitate etnică a burgheziei române. 7. Concep ia reac ionară a unei limbi arhaice. 8. Concep ia reac ionară a unei limbi rurale. 9. Valoarea unei limbi stă în capacitatea ei de absorbire şi de asimilare a neologismelor. 10. Noua limbă română e, de altfel, în proces de forma ie. 11. Încheiere III. LEGILE FORMAğIEI'CIVILIZAğIEI ROMÂNE PrefaĠă. I. 1. Punctul de plecare al volumului de fa ă. 2. Obiec iile d-lui C. Rădulescu-Motru privitoare la colabora ia fondului nostru sufletesc la forma ia civiliza iei române. 3. Disocierea no iunii culturii de cea a civiliza iei. 4. Concep ia lui H. S. Chamberlain asupra civiliza iei şi a culturii. 5. Unde poate duce o astfel de concep ie. 6. Arta nu e o no iune unitară şi deci nu poate fi un punct de plecare sigur. 7. Concep ia lui Gustave Le Bon 8. Alte concep ii: Spencer. Durkheim. Adam Smith etc. 9. Teoriile d-lui C: Rădulescu-Motru asupra culturii. 10. Această carte pleacă de la aceeaşi distinc iune între civiliza ie şi cultura. 11. Obiec iunea principală a d-lui C. Rădulescu-Motru nu are obiect. 12 Singurul obicei posibil al discu iei. II 1. Obiec ia d-lui C. Rădulescu-Motru de a fi plecat de la dialectica hegeliană. 2. Duelul logic e un principiu de progres social. 3. Planul acestei căr i pleacă din însăşi dialectica socială. III 1. Atitudinea istoricilor fa ă de revolu ia de la 1848 e dictată şi de convingeri politice. 2. Obiec iile d-lui C. Rădulescu-Motru cu privire la rolul partidului liberal. 3. Problema trebuie pusă în cadrul legilor sociale.

IV 1. Legea interdependen ei. 2. Spiritul veacului; spiritul evului mediu. 3. Spiritul Renaşterii. 4. Spiritul Reformei. 5. Spiritul veacului al XVII-ea. 6. Spiritul antitradi ional al veacului al XVIII-lea. 7. Spiritul democratic şi na ional al epocii noastre. V 1. Sunt idei ce anticipează asupra spiritului veacului; toleran a religioasă a politicii lui Enric al IV-lea. 2. Intoleran a religioasă a politicii lui Ludovic al XlV-lea reprezintă adevăratul spirit al veacului. 3. Republica creştină a lui Enric al IV-lea, de asemeni, o idee anticipată. VI 1.Facilitatea de comunica ie în epoca noastră. 2. Independenta politică, economică şi artistică a vie ii contemporane. 3. Concep ia solidaristă la Kant şi Locke. 4. Limitări necesare: evolu ia dreptului gin ilor. VII „Legea” lui C. Dobrogeanu Gherea. Raportul dintre legea „interdependen ei” şi cea a determina iunii. 3. Revendicările „Vie ii Româneşti” asupra priorită ii în formularea legii interdependen ei. 4. Poporanism sau interdependen i ? 5. Noile explica ii ale „Vie ii româneşti”. 6. Interdependen ă sau dependen ă? 7. Realitatea rolului nostru în totalitatea vie ii europene. VIII 1. Obiec iuni împotriva sincronismului: bolşevismul şi fascismul. 2. Perspectiva în care trebuiesc văzute evenimentele contemporane. Exemplu: reforma reînvie în chip temporar for ele evului mediu. 3. Enric al IV-lea zdrobeşte aceste for e medievale. 4. Bolşevismul ne confirmă, dimpotrivă, legea sincronismului. 5. Bolşevismul reprezintă o revolu ie, fascismul o involu ie. 6. Propaganda Interna ionalei a III-a e o dovadă peremptorie a sincronismului. IX 1. La baza sincronismului e imita ia. 2. Exemple: emanciparea vie ii comunale în Fran a în veacul al XII-lea. 3. Legile municipale ale oraşelor Rinului, 4. Concepte moderne ieşite din propagarea unui fapt individual: diploma ia, echilibrul european, sufragiul universal. 5. Propagarea stilului gotic. 6. Concluzii pentru epoca noastră. X 1. Imita ia se scoboară din sus în jos. 2. No iunea de „superioritate” variază după epoci. 3. Rolul nobilimii în procesul imita iei. 4. Rolul oraşelor mari. XI 1. Aplica ia acestei legi la procesul forma iei civiliza iei române moderne. 2. Plasticitatea claselor superioare. 3. Considera ii asupra conservatismului claselor de jos şi asupra plasticită ii claselor superioare.

XII 1. Caracterul de integralitate a imita iei în anumite condi iuni. 2. Revolu ia franceză nu are acest caracter integral. 3. Caracterul de integralitate a imita iei exclude dezvoltarea evolutivă. 4. Absurditatea treptelor evolutive în alte domenii. 5. Teoria muta iilor a lui Hugo de Vries contestă transformismul evolutiv şi în domeniul vie ii organice. XIII I. Teoria imita iei integrale aplicată la forma ia civiliza iei noastre. 2. Şi teoria „spiritului critic” a „Vie ii româneşti” porneşte din ignorarea legii imita iei integrale. XIV 1. Adaptarea e a doua fază a mecanismului imita iei. 2. Exemple: adaptarea socialismului după popoare. 3. Adaptarea religiilor. 4. Forma ia limbilor prin adaptare. 5. Adaptarea în artă. 6. Importan a rasei în crea ia civiliza iei şi limitarea ei. 7. Imita ia integrală şi adaptarea se succed ritmic. 8. Aplicarea acestei legi la forma ia civiliza iei noastre. XV l. După Tarde, imita ia purcede dinăuntru în afară. 2. În realitate, imita ia pleacă din afară înăuntru. 3. Caracterul normal al contrastului dintre fond şi formă. XVI 1. Valoarea institu iilor şi a idealismului social la Kant, Condorcet, Auguste Comte, Locke, John Stuart-Mill, Lazarus, Lotze etc. 2. Negarea valorii institu iilor de P. von Lilienfeld. Steinthal, Kolb. Klemm. 3. Gustave Le Bon. 4. Valoarea adevărată a institu iilor. 5. Dublul proces de la formă la fond şi de la fond la formă. 6. Şi tradi ionaliştii, şi marxiştii pleacă tot de la principiul evolu iei de la fond la formă. XVII l. Imita ia trecutului. 2. Caracterul inegal al imita iei trecutului în diferitele domenii ale civiliza iei. 3. Imita ia trecutului chiar şi în inven ii. 4. Cultul tradi iei e o formă de egoism social. 5 Renaşterea. 6. Obiec iile lui Chamberlain împotriva Renaşterii. 7. Ineficacitatea acestor obiec ii. XVIII 1. Tradi ia nu-i unitară, ci complexă; aşa, de pildă, democra ia franceză îşi poate găsi o tradi ie în Statele generale din veacurile XIV şi XV. 2. Ac iunea regilor a înăbuşit această tradi ie, stabilind una absolutistă. 3. Pozi ia veacului al XVIII-lea fa ă de această tradi ie. 4. Şi în literatură, romantismul francez are o tradi ie în elementul germanic al rasei. 5. Cauzele pentru care s-a fixat o singură tradi ie franceză. XIX l. Tradi ionalismul privit în cadrele civiliza iei noastre. 2. Caracterul romantic al acestui tradi ionalism. 3. Aşteptăm un corpus al elementelor tradi ionale. 4. Critica noilor institu ii e mai mult o deprindere verbală. 5. D. Andrei Rădulescu şi codul nostru. 6. Concluzii asupra posibilită ii unui tradi ionalism român.

XX 1. Pu ina reac iune pe care a găsit-o forma ia revolu ionară a civiliza iei române. 2. Fazele dezvoltării economice şi politice a Rusiei: piedicile puse de puterea centrală. 3. Fazele dezvoltării culturale a Rusiei. 4. Concluzii referitoare la Rusia si la noi. XXI 1. Occidentalizarea Japoniei a fost şi mai vertiginoasă decât cea a noastră. 2. Scurt istoric al raporturilor Japoniei cu Europa. 3. Europenizarea începe brusc în 1868. 4. Disocierea sufletului na ional e mult mai violentă ca la noi. 5. Vi iile regimului politic în Japonia. 6. Concluzii. XXII 1. Concluzii: veacul al XIX-lea ca punctul de plecare al forma iei civiliza iei române moderne. 2. Principiul sincronismului vie ii moderne este la baza forma iei civiliza iei noastre cu un caracter revolu ionar. 3. Legile după care s-a făcut transplantarea civiliza iei apusene. APENDICE Istorismul sau critica d-lui I. C. Filitti Diletantismul sau critica d-lui D. V. Barnoschi Competen a anonimă sau critica revistei „Ideea europeană” Reaua-credin ă sau critica „Vie ii româneşti” ********************************

CARTEA II - FORğELE REACğIONARE XIV 1. Rolul precumpănitor al lui P. P. Carp la Junimea. 2. Junimismul e, în fond, o stare de spirit caracteristică unei generaţii întregi. 3. Rasa şi mediul în formaţia int...