Filosofie ID UB 2019 PDF

Preview

Summary

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTIFACULTATEA DE DREPTÎNVĂTĂMÂNT LA DISTANȚĂFILOSOFIA DREPTULUIConf.univ. Nicolae CulicCUPRINSPREFAŢĂ - CAPITOLUL I. NOŢIUNI ŞI PROBLEME INTRODUCTIVE OBIECTIVELE CURSULUI CE ESTE FILOSOFIA? A. ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PHILOSOPHIA B. O NOUĂ FORMĂ DE RAŢIONALITATE C. PREMISELE CUG...

Description

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT ÎNVĂTĂMÂNT LA DISTANȚĂ

FILOSOFIA DREPTULUI

Conf.univ.dr. Nicolae Culic

1

2019

CUPRINS PREFAŢĂ OBIECTIVELE CURSULUI CAPITOLUL I. NOŢIUNI ŞI PROBLEME INTRODUCTIVE 1. CE ESTE FILOSOFIA? A. ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PHILOSOPHIA B. O NOUĂ FORMĂ DE RAŢIONALITATE C. PREMISELE CUGETĂRII FILOSOFICE D. APARIŢIA FILOSOFIEI; SPECIFICUL EI 2. INDIVID, SOCIETATE, ÎNŢELEPCIUNE A. CEI ŞAPTE ÎNŢELEPŢI B. ÎNŢELEPCIUNEA ÎN CHINA ANTICĂ C. BUDDHA – ELIBERAREA DE SUFERINŢĂ CAPITOLUL II. FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ 1. MODURI FILOSOFICE DE VIAŢĂ ÎN FILOSOFIA CLASICĂ GREACĂ A. SOCRATE – IGNORANŢA ŞI CUNOAŞTEREA DE SINE B.FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ ŞI DISCURS DETERMINATE DE IDEEA ÎNŢELEPCIUNII C.MODUL DE VIAŢĂ CONTEMPLATIV 2. PARTICULARITĂŢILE MODULUI DE VIAŢĂ FILOSOFIC ÎN EPOCA ELENISTĂ. A. ÎNŢELEPCIUNEA CA STARE DE PERFECTĂ LINIŞTE A SUFLETULUI B. DIOGENE CINICUL ŞI PYRRHON C. PLĂCERE ŞI INTERES ÎN EPICUREISM D. CONŞTIENTIZAREA SITUAŢIEI TRAGICE A OMULUI CONDIŢIONAT DE DESTIN E. SCEPTICII ŞI RENUNŢAREA LA FILOSOFIE ÎNŢELEASĂ CA DISCURS FILOSOFIC 3. CREŞTINISMUL ŞI FILOSOFIA A. AMBIGUITATEA CUVÂNTULUI LOGOS ŞI POSIBILITATEA FILOSOFIEI CREŞTINE B. APOLOGETICA ŞI PATRISTICA C. APARIŢIA MONAHISMULUI ŞI IDENTIFICAREA MODULUI DE VIAŢĂ FILOSOFIC CU MODUL DE VIAŢĂ CREŞTIN D. SUPRAVIEŢUIREA DIMENSIUNII EXISTENŢIALE A FILOSOFIEI ANTICE ÎN EVUL MEDIU 4. FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ DIN RENAŞTERE PÂNĂ LA KANT A. FILOSOFIA CA ÎNDREPTAR DE VIAŢĂ B. MEDITAŢIA CARTEZIANĂ – EXERCIŢIU AL SUFLETULUI C. LIBERTATE ŞI FERICIRE D. FILOSOFIA ŞCOLARĂ (SCOLASTICĂ) ŞI FILOSOFIA LUMII (LUMEASCĂ) 5. MODUL DE VIAŢĂ FILOSOFIC ÎN FILOSOFIA SECOLULUI AL XIX-LEA A. REABILITAREA CONCEPTULUI BUDIST DE SUFERINŢĂ; ORIGINEA EI B. CĂILE SCHOPENHAURIENE DE A ÎNLĂTURA SUFERINŢA C. NOUA VIZIUNE DESPRE OM, LUME ŞI MENIREA FILOSOFIEI ELABORATĂ DE MARX D. ÎNSTRĂINAREA MUNCII 6. REPERE ÎN ÎNŢELEGEREA FILOSOFIEI CA MOD DE VIAŢĂ ÎN GÂNDIREA CONTEMPORANĂ A. INSEPARABILITATEA DINTRE OM, LUME ŞI FILOSOFIE;SENSUL LIBERTĂŢII B. OMUL ÎN FAŢA SITUAŢIILOR – LIMITĂ ALE CONDIŢIEI SALE C. ABSURD ŞI EŞEC ÎN EXISTENŢA UMANĂ D. DEPĂŞIREA ABSURDULUI; CĂILE DE DEPĂŞIRE A ABSURDULUI 2

... 5 ... 5 ... 6 ... 7 ... 8 ... 8 ... 13 ... 14 ... 15 ... 22 ... 32 ... 32 ... 33 ...35 ... 36 ... 40 ... 41 ... 41 ... 42 ... 44 ... 46 ... 51 ... 52 ... 53 ...54 ... 55 ... 59 ... 60 ... 61 ... 62 ... 64 ... 69 ... 70 ... 71 ... 72 ... 73 ... 77 ... 78 ... 79 ... 80 ... 81

CAPITOLUL III. FILOSOFIA - FORMĂ DE CUNOAŞTERE 1. ONTOLOGIA – CUNOAŞTERE A EXISTENŢEI A. ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ. FIINŢA B. MODELUL ONTOLOGIC PLATONICIAN C. UNITATEA MATERIE-FORMĂ ÎN CONCEPŢIA LUI ARISTOTEL D. EXISTENŢĂ ŞI ESENŢĂ 2. CONCEPTUL DE SUBSTANŢĂ ÎN FILOSOFIA MODERNĂ. A. MATERIA SI SPIRITUL –FORME DE SUBSTANTA B. SUBSTANŢA „CAUSA SUI” C. MONADELE ŞI ARMONIA PRESTABILITĂ 3. FILOSOFIA – CUNOASTERE A ABSOLUTULUI. A. ÎNŢELEGEREA ABSOLUTULUI – SARCINA FILOSOFIEI B. IPOSTAZELE ABSOLUTULUI 4. FIINŢĂ ŞI FIINŢARE. A. SENSUL FIINŢEI B. ONTOLOGIA UMANULUI 1. FILOSOFIA CA GNOSEOLOGIE. A. SCHIMBAREA PARADIGMEI FILOSOFICE DE LA FIINŢĂ LA CONŞTIINŢĂ B. ÎNDOIALA – ÎNCEPUTUL FILOSOFIEI/CUNOAŞTERII C. AUTONOMIZAREA GNOSEOLOGIEI, REALIZATĂ DE CĂTRE KANT 2. FILOSOFIA – CRITICĂ A LIMBAJULUI. A. CRITICA SENSULUI ÎN MEDIUL LIMBAJULUI; TRECEREA DE LA „CE POT SĂ ŞTIU” LA „CE POT SĂ ÎNŢELEG” B. CONCEPŢIA LUI WITTGENSTEIN ASUPRA LIMBII C. NEGAREA CARACTERULUI COGNITIV AL FILOSOFIEI BIBLIOGRAFIE

3

... 85 ... 85 ... 86 ...88 ... 90 ... 91 … 96 … 97 ... 98 ... 99 ... 104 ... 105 ... 106 ... 111 ... 112 ... 113 ... 117 ... 118 ... 118 ... 119 ... 126 ... 127 ... 128 ... 129 ... 131

Denumirea disciplinei

Codul disciplinei

FILOSOFIE

Anul de studiu

I

Semestrul*

2

Tipul de evaluare finală (E / V / C)

Categoria formativă a disciplinei DF-fundamentală, DG-generală, DS-de specialitate, DE-economică/managerială, DU-umanistă Regimul disciplinei {Ob-obligatorie, Op-opţională, F- facultativă} Op Numărul de credite Total ore din planul de învăţământ 28 Total ore studiu individual 36 Total ore pe semestru

C DU 3 64

Conf.univ.dr. NICOLAE CULIC

Titularul disciplinei

* Daca disciplina are mai multe semestre de studiu, se completeaza câte o fişă pentru fiecare semestru Facultatea

DREPT

Departamentul

DREPT PUBLIC

Domeniul fundamental de ştiinţă, artă, cultură Domeniul pentru studii universitare de licenţă

ŞTIINŢE JURIDICE

Numărul total de ore (pe semestru) din planul de invatamant (Ex: 28 la C dacă disciplina are curs de 14_saptămâni x 2_h_curs pe saptămână)

DREPT

Total

C**

S

L

P

28

28

-

-

-

Direcţia de studii

** C-curs, S-seminar, L-activităţi de laborator, P-proiect sau lucrări practice

Discipline anterioare

Obligatorii (condiţionate) TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Recomandate

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual pretinse studentului (completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute) 1. Descifrarea şi studiul notiţelor de curs

2

8. Pregătire prezentări orale

0

2. Studiu dupa manual, suport de curs

2

9. Pregatire examinare finală

20

3. Studiul bibliografiei minimale indicate

6

10. Consultaţii

2

4. Documentare suplimentară în bibliotecă

2

11. Documentare pe teren

0

0

12. Documentare pe INTERNET

2

0

13. Alte activităţi …

0

0

14. Alte activităţi …

0

5. Activitate specifică de pregătire SEMINAR şi/sau LABORATOR 6. Realizare teme, referate, eseuri, traduceri etc. 7. Pregatire lucrări de control

TOTAL ore studiu individual (pe semestru) =

4

36

Competenţe generale (competenţele generale sunt menţionate în fişa domeniului de licenţă şi fişa specializării) 1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvata a noţiunilor specifice disciplinei)  cunoaşterea multitudinii modurilor de a practica filosofia  înţelegerea că filosofia nu este domeniul adevărurilor eterne, ci al disputelor  cunoaşterea marilor reprezentanţi ai istoriei gândirii filosofice

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)  analiza şi evaluarea critică a filosofiei ca formă de cunoaştere  cunoaşterea şi evaluarea critică a concepţiilor care au înţeles filosofia ca mod de viaţă  diversitatea domeniilor cunoaşterii filosofice

Competenţe specifice disciplinei

3. Instrumental – aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)  cunoaşterea proceselor critic-raţionale specifice filosofiei  dezvoltarea abilităţii de a argumenta într-un registru larg de probleme  formarea unei gândiri clare cu privire la o varietate de probleme teoretice

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile fata de domeniul ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optima şi creativa a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane - instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională)  deprinderea abilităţilor de argumentare  dobândirea deprinderii de a gândi liber şi nu pentru a găsi răspunsuri definitive  formarea capacităţii de a sesiza şi formula probleme

I. NOŢIUNI ŞI PROBLEME INTRODUCTIVE 1. CE ESTE FILOSOFIA? E. ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PHILOSOPHIA F. O NOUĂ FORMĂ DE RAŢIONALITATE G. PREMISELE CUGETĂRII FILOSOFICE H. APARIŢIA FILOSOFIEI; SPECIFICUL EI 2. INDIVID, SOCIETATE, ÎNŢELEPCIUNE A. CEI ŞAPTE ÎNŢELEPŢI B. ÎNŢELEPCIUNEA ÎN CHINA ANTICĂ Tabla de materii

C. BUDDHA – ELIBERAREA DE SUFERINŢĂ II. FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ 2. MODURI FILOSOFICE DE VIAŢĂ ÎN FILOSOFIA CLASICĂ GREACĂ B. SOCRATE – IGNORANŢA ŞI CUNOAŞTEREA DE SINE C. FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ ŞI DISCURS DETERMINATE DE IDEEA ÎNŢELEPCIUNII D. MODUL DE VIAŢĂ CONTEMPLATIV 2. PARTICULARITĂŢILE MODULUI DE VIAŢĂ FILOSOFIC ÎN EPOCA ELENISTĂ. F.ÎNŢELEPCIUNEA CA STARE DE PERFECTĂ LINIŞTE A 5

SUFLETULUI G. DIOGENE CINICUL ŞI PYRRHON H. PLĂCERE ŞI INTERES ÎN EPICUREISM I. CONŞTIENTIZAREA SITUAŢIEI TRAGICE A OMULUI CONDIŢIONAT DE DESTIN J. SCEPTICII ŞI RENUNŢAREA LA FILOSOFIE ÎNŢELEASĂ CA DISCURS FILOSOFIC 3. CREŞTINISMUL ŞI FILOSOFIA E. AMBIGUITATEA CUVÂNTULUI LOGOS ŞI POSIBILITATEA FILOSOFIEI CREŞTINE F.APOLOGETICA ŞI PATRISTICA G. APARIŢIA MONAHISMULUI ŞI IDENTIFICAREA MODULUI DE VIAŢĂ FILOSOFIC CU MODUL DE VIAŢĂ CREŞTIN H. SUPRAVIEŢUIREA DIMENSIUNII EXISTENŢIALE A FILOSOFIEI ANTICE ÎN EVUL MEDIU 4. FILOSOFIA CA MOD DE VIAŢĂ DIN RENAŞTERE PÂNĂ LA KANT E. FILOSOFIA CA ÎNDREPTAR DE VIAŢĂ F. MEDITAŢIA CARTEZIANĂ – EXERCIŢIU AL SUFLETULUI G. LIBERTATE ŞI FERICIRE H. FILOSOFIA ŞCOLARĂ (SCOLASTICĂ) ŞI FILOSOFIA LUMII (LUMEASCĂ) 5. MODUL DE VIAŢĂ FILOSOFIC ÎN FILOSOFIA SECOLULUI AL XIX-LEA E. REABILITAREA CONCEPTULUI BUDIST DE SUFERINŢĂ; ORIGINEA EI F. CĂILE SCHOPENHAURIENE DE A ÎNLĂTURA SUFERINŢA G. NOUA VIZIUNE DESPRE OM, LUME ŞI MENIREA FILOSOFIEI ELABORATĂ DE MARX H. ÎNSTRĂINAREA MUNCII 6. REPERE ÎN ÎNŢELEGEREA FILOSOFIE CA MOD DE VIAŢĂ ÎN GÂNDIREA CONTEMPORANĂ A. INSEPARABILITATEA DINTRE OM, LUME ŞI FILOSOFIE;SENSUL LIBERTĂŢII B. OMUL ÎN FAŢA SITUAŢIILOR – LIMITĂ ALE CONDIŢIEI SALE C. ABSURD ŞI EŞEC ÎN EXISTENŢA UMANĂ D. DEPĂŞIREA ABSURDULUI; CĂILE DE DEPĂŞIRE A ABSURDULUI III. FILOSOFIA - FORMĂ DE CUNOAŞTERE 2. ONTOLOGIA – CUNOAŞTERE A EXISTENŢEI E. ONTOLOGIE ŞI METAFIZICĂ. FIINŢA F.MODELUL ONTOLOGIC PLATONICIAN G. UNITATEA MATERIE-FORMĂ ÎN CONCEPŢIA LUI ARISTOTEL H. EXISTENŢĂ ŞI ESENŢĂ 2. CONCEPTUL DE SUBSTANŢĂ ÎN FILOSOFIA MODERNĂ. D. MATERIA SI SPIRITUL –FORME DE SUBSTANTA E. SUBSTANŢA „CAUSA SUI” F.MONADELE ŞI ARMONIA PRESTABILITĂ 3. FILOSOFIA – CUNOASTERE A ABSOLUTULUI. C. ÎNŢELEGEREA ABSOLUTULUI – SARCINA FILOSOFIEI D. IPOSTAZELE ABSOLUTULUI 4. FIINŢĂ ŞI FIINŢARE. C. SENSUL FIINŢEI D. ONTOLOGIA UMANULUI 3. FILOSOFIA CA GNOSEOLOGIE. D. SCHIMBAREA PARADIGMEI FILOSOFICE DE LA FIINŢĂ LA 6

CONŞTIINŢĂ ÎNDOIALA – ÎNCEPUTUL FILOSOFIEI/CUNOAŞTERII AUTONOMIZAREA GNOSEOLOGIEI, REALIZATĂ DE CĂTRE KANT FILOSOFIA – CRITICĂ A LIMBAJULUI. CRITICA SENSULUI ÎN MEDIUL LIMBAJULUI; TRECEREA DE LA „CE POT SĂ ŞTIU” LA „CE POT SĂ ÎNŢELEG” E. CONCEPŢIA LUI WITTGENSTEIN ASUPRA LIMBII F.RESPINGEREA CARACTERULUI COGNITIV AL FILOSOFIEI

E. F. 4. D.

1.Platon, Apărarea lui Socrate, în Opere, vol. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1976. 2.Aristotel, Etica nicomahică, cartea a V-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988. 3.R. Descartes, Discurs despre metodă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990. 4.G.W. Leibniz, Opere filosofice, vol. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972. 5.I. Kant, Critica raţiunii pure. Introducere. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969. 6.M. Heidegger, Ce este metafizica? În Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, Bucureşti, 1988. 7.L. Althusser, Initiere in filosofie pentru nefilosofi, Ed. Tact, Cluj, 2016 8.M. Ţurlea, Introducere în filozofie, Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 2000. 9.I. N. Roşca, Introducere în filozofie, Editura Universitară, Bucureşti, 2002. 10.J. Russ, Panorama ideilor filosofice. De la Platon la contemporani. Editura Amarcord, Timişoara, 2002. 11. G. Vlastos, Socrate, ironist si filosof moral, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002 12.C. Stroe şi N. Culic, Momente din istoria filosofiei dreptului, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994. 13.Nicolae Culic, Filosofie, Renaissance, Bucureşti, 2010

Bibliografia

Lista materialelor didactice necesare

La stabilirea notei finale se iau în considerare

- răspunsurile la examen / colocviu (evaluarea finală)

Ponderea în notare, exprimată in % {Total=100%} 70%

- răspunsurile finale la lucrările practice de laborator - testarea periodică prin lucrări de control

10%

- testarea continuă pe parcursul semestrului

10%

- activităţile gen teme / referate / eseuri / traduceri / proiecte etc

10%

7

- alte activităţi (precizaţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Descrieţi modalitatea practică de evaluare finală, E/V. {de exemplu: lucrare scrisă (descriptivă şi/sau test grilă şi/sau probleme etc.), examinare orală cu bilete, colocviu individual ori în grup, proiect etc.}. Cerinţe minime pentru nota 5 (sau cum se acordă nota 5)

Cerinţe pentru nota 10 (sau cum se acordă nota 10)  expunerea coerentă a punctului de vedere exprimat  succesiune logică şi coerenţă în expunere  corectitudinea punctului de vedere exprimat

 să dovedească cunoaşterea problemei supuse dezbaterii în colocviu  identificarea problemelor din textul filosofic

8

PREFAŢĂ Selectarea problemelor filosofice pentru prezentarea lor într-un curs de filosofie, destinat celor care studiază disciplinele juridice este foarte dificilă deoarece filosofia, cu o existenţă de peste două milenii, nu a fost, şi nu este practicată nici azi într-un singur mod. Putem însă ordona concepţiile filosofice în funcţie de valoarea şi finalitatea care au fost acordate de către filosofi acestei activităţi: mod de viaţă sau formă de cunoaştere. Aceste două aspecte, care nu sunt separate în mod absolut, vor constitui reperele întregii expuneri, care se va desfăşura în modalitate istorico-tematică. În acest fel vom evidenţia continuităţile, dar şi discontinuităţile din evoluţia fiecărei modalităţi de a practica filozofia, problemele şi confruntările semnificative ale fiecăreia. OBIECTIVELE CURSULUI  Studiind aceasta disciplina, , studentul va cunoaşte ideile unor reprezentanţi ai i storiei gândirii filosofice, dar şi temele care au confruntat comunitatea filosofilor, din vremuri străvechi şi până azi, care sugerează că filosofia nu este un domeniu al adevărurilor eterne, ci al disputelor, al incertitudinilor şi al confruntărilor argumentate. Luând cunoştinţă prin studiul filosofiei de procesele critic-raţionale specifice acesteia, studenţii îşi vor dezvolta abilitatea de a argumenta coerent într-un spectru larg de probleme, inclusiv cele juridice.  Filosofia este şi o bună cale pentru a învăţa să gândim mai clar cu privire la o varietate de probleme, iar procedeele gândirii filosofice pot fi utile într-o mare varietate de situaţii, deoarece prin analizarea argumentelor pro şi contra unei poziţii deprindem abilităţi care pot fi transferate şi la alte domenii ale vieţii şi cunoaşterii.  Studiul filosofiei, cunoaşterea istoriei ei, este aşadar, calea către dobândirea deprinderii de a gândi liber şi nu spre găsirea unor răspunsuri definitive.  Formarea capacităţii de a sesiza şi formula probleme şi a unei gândiri apte să realizeze distincţii conceptuale, constituie de asemenea un obiectiv semnificativ al acestei discipline. În vederea realizării acestei deprinderi cursul va cuprinde şi texte filosofice semnificative a căror înţelegere cere din partea studenţilor un efort considerabil pentru pătrunderea semnificaţiilor autentice ale acestora. Pătrunderea textelor implică compararea contextelor, teoriilor, argumentelor, cât şi producerea de argumente noi, identificarea supoziţiilor ascunse şi a viciilor logice.  Aşadar, această disciplină urmăreşte o dubla finalitate, informativă şi formativă, pentru realizarea căreia studentul trebuie să apeleze şi la alte lucrări de filosofie, precum şi la numeroasele dicţionare de filosofie care au apărut în ultimii ani, şi care vor fi cuprinse în bibliografia generală a prezentului curs. Pentru o învățare eficientă sunt necesari următorii pași:  Studierea fiecărei unități de învățare, inclusiv bibliografia, cu maximă atenție.  Evidențierea informațiilor esențiale cu creion colorat, notarea acestora pe fișe, sau adnotarea lor în spațiul alb rezervat.  Formularea răspunsurilor la fiecare întrebare  Autopropunerea unei teme care trebuie rezolvată fără a apela la suportul scris 9

 Compararea rezultatului cu suportul scris  Identificarea și conștientizarea ideilor și argumentelor omise  Reluarea întregului parcurs al învățării în cazul unui rezultat nesatisfăcător Pe parcursul studiului individual vor fi necesare două verificări scrise a competențelor și cunoștințelor acumulate, la sfârșitul unităților de învățare 3 și 8. Evaluarea se va face după gradul în care ați reușit să operaționalizați competențele. De asemenea, se va ține seama de acuratețea rezolvării, coerența răspunsului,succesiunea logică a ideilor și construcția convingătoare a argumentelor.

Informația de specialitate oferită de curs, este minimală. În consecință, se impune studierea bibliografiei recomandate a textelor și rezolvarea obligatorie a testelor și lucrărilor de verificare.

10

CAPITOLUL I NOŢIUNI ŞI PROBLEME INTRODUCTIVE UNITATEA 1 1. CE ESTE FILOSOFIA?

Introducere Activitate complexă, filosofia a apărut în contextul socialistoric şi spiritual din Grecia antică. Naşterea ei a instituit o altă modalitate de a înţelege lumea şi omul, diferită de cea existentă în creaţiile mitico-religioase.

Obiective Studentul trebuie să cunoască următoarele:  Filosofia este atât înţelepciune, cât şi cunoaştere;  Existenţa filosofiei este legată de apariţia unor noi forme de raţionalitate;  Filosofia este căutarea înţelepciunii şi calea care duce spre aceasta;  Apariţia filosofiei a însemnat înlocuirea cauzalităţii mitico-religioase cu cauzalitatea naturală, în explicarea fenomenelor lumii înconjurătoare.

11

A.

ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PHILOSOPHIA.

Încercarea de a stabili ab initio ce este filosofia este dificilă, dar de neocolit întrucât orice introducere în studiul filosofiei implică o imagine generală despre obiectul specific şi problematica ei. Deoarece definiţiile sunt prin natura lor concluzii pe care numai raţiuni pedagogice ne fac să le considerăm la început axiome, nu vom începe cu definirea filosofiei, ci cu prezentarea conţinutului termenului filosofie. Evidenţierea etimologiei cuvintelor greceşti vechi philosophia şi philosophos de la care provin filosofie şi filosof este o primă modalitate de clarificare generală şi nediferenţiată a ceea ce este filosofia. Cea mai obişnuită modalitate este: philos (adj)= iubitor, prieten; sophia (subst) = înţelepciune. Philosophia ar fi aşadar, dragoste de înţelepciune, iar philosophos este iubitorul de înţelepciune. Sensul filosofiei nu se specifică în această interpretare deoarece multe pot fi numite înţelepciune. Pentru a defini conceptul de sophia se ezită, întotdeauna între noţiunea de cunoaştere şi cea de înţelepciune. Cel care este sophos este acela care cunoaşte multe lucruri, a văzut multe lucruri, a citit mult sau cel care ştie să se comporte bine în viaţă? Noţiunile însă nu se exclud: adevărata cunoaştere este în cele, din urmă, o pricepere, iar adevărata pricepere este o cunoaştere a înfăptuirii binelui, frumosului etc. La Homer, cuvintele sophia şi sophos erau utilizate în legătură cu conduite şi situaţii care, aparent, nu aveau nimic de-a face cu cele ale filosofilor. Astfel, el vorbeşte despre dulgherul care, graţie sfaturilor Atenei, este expert în orice sophia, adică în orice meşteşug. La fel, după ce povesteşte inven...