MICROECONOMIE.SUPORT DE CURS PDF

Preview

Summary

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Microeconomie - suport de curs- AUTORI: Lect.univ.dr. Mihaela-Hrisanta Dobre Lect.univ.dr. Marius-Corneliu Marinaş - Bucureşti 2010 – Introducere In acest capitol vom studia: 1. Ce este economia? 2. Alegere si renuntare in economie. Economia este o ştiinţă socială care s...

Description

Accelerat ing t he world's research.

MICROECONOMIE.SUPORT DE CURS Stroescu Roxana

Related papers

Download a PDF Pack of t he best relat ed papers 

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Microeconomie - suport de cursAUTORI: Lect.univ.dr. Mihaela-Hrisanta Dobre Lect.univ.dr. Marius-Corneliu Marinaş

-

Bucureşti 2010 –

Introducere

In acest capitol vom studia: 1. Ce este economia? 2. Alegere si renuntare in economie.

Economia este o ştiinţă socială care studiază comportamentul oamenilor în activitatea de alocare a resurselor limitate, cu întrebuinţări alternative, pentru acoperirea nevoilor. Resursele

Nevoile

RARE

Nelimitate

Nevoile reprezintă totalitatea dorinţelor, aşteptărilor, cerinţelor care se manifestă la nivelul unui individ, a unui grup sau la nivelul societăţii în ansamblul său. Nevoile sunt dinamice şi nelimitate, în sensul că se multiplică şi se diversifică permanent, astfel că niciodată nu putem spune că le-am satisfăcut pe toate. De ce este aşa? Pentru că nevoile ţin atât de obiceiurile de consum, cât şi de dorinţele, idealurile şi în ultimă instanţă de imaginaţia oamenilor, care nu cunoaşte limite şi care evoluează continuu. Prin resurse economice înţelegem totalitatea elementelor naturale, umane şi create de oameni ce pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate în producţia de bunuri şi servicii. Caracteristica fundamentală a tuturor resurselor economice este caracterul lor limitat, adică insuficienţa în raport cu nevoile. De aceea, problema fundamentală a economiei este utilizarea eficientă a resurselor Analiza economică se poate desfăşura pe trei nivele: la nivel microeconomic, la nivel macroeconomic şi la nivel mondoeconomic. Microeconomia studiază comportamentul unei anumite unităţi economice, cum ar fi cel al unei firme sau al unui consumator. Macroeconomia care studiaza economia la nivel de ansamblu, iar relaţiile economice dintre ţările lumii fac obiectul mondoeconomiei. Economia pozitivă este cea care se rezumă la a descrie şi explica realitatea, iar economia normativa ne arata cum ar trebui sa fie.

Orice economie trebuie sa raspunda practic la cateva intrebarile esentiale: Ce Cat

Sa se produca ?

Cum Pentru cine

2.Alegere şi renunţare în economie Să presupunem că este ziua de Crăciun şi primiţi cadou un 100 de lei: puteţi merge cu aceşti bani o zi la munte, puteţi să vă cumpăraţi un palton sau puteţi păstra banii pentru vacanţa de vară. Ce alegeţi? Desigur alegerea depinde de ceea ce vă doriţi cel mai mult, altfel spus de cea mai urgentă nevoie. De ce trebuie să optaţi pentru o variantă anume de utilizare a banilor şi să renunţaţi la toate posibilităţile alternative? Din cauză că resursele sunt insuficiente pentru a vă acoperi toate nevoile. Costul de oportunitate reprezintă cea mai bună alternativă de alocare a resurselor disponibile sacrificată în favoarea alternativei alese. 2.1 Frontiera posibiblitatilor de productie Frontiera posibilităţilor de producţie evidenţiază ansamblul combinaţiilor de bunuri economice ce pot fi realizate pe termen scurt în condiţiile utilizării integrale şi cu maximum de eficienţă a resurselor disponibile. De exemplu, sa presupunem că o economie naţională poate produce doar două bunuri: Variante X Y 0 500 A 100 400 B 200 250 C 250 90 D 275 0 E Sursa: M.Dudian (coordonator), Economie, Editura Beck, 2009, pag.21

Reprezentat grafic, acest tabel va conduce la următoarea frontieră a posibilităţilor de producţie:

Y 500

M

N

275

X

Frontiera posibilităţilor de producţie ne furnizează următoarele informaţii:  combinaţile de produse aflate în exteriorul frontierei sunt imposibil de atins pe termen scurt , deoarece nu exista resurse suficiente;  utilizarea integrală şi cu maximum de eficienţă a resurselor presupune alegerea unei variante de combinare a bunurilor aflată pe frontieră;  orice combinaţie de bunuri din interiorul frontierei indică o utilizare ineficientă şi/sau incompletă a resurselor;  costul de oportunitate relevat de panta frontierei, este în creştere, pe măsură ce se renunţă la o cantitate tot mai mare dintr-un bun în favoarea celuilalt bun. Pentru a demonstra această afirmaţie, haideţi să calculăm costul de oportunitate pentru ambele produse: Cop =

,

Pentru bunul X

Pentru bunul Y

Variante B Cop=

Variante D

Cop=

C

Cop=

C

Cop=

D

Cop=

B

Cop=

E

Cop=

A

Cop=

Pe termen lung creşterea economică conduce la creşterea resurselor economice naţionale şi deplaseaza frontiera posibilităţilor de producţie către dreapta; in caz contrar frontiera se deplaseaza la stanga.

Y

Y

crestere

scadere

X

X

Comportamentul consumatorului

In acest capitol vom studia: 1. Utilitatea totală şi cea marginală

2. Constrângerea bugetară

3. Curba de indiferenta 4.Echilibrul consumatorului

1. Utilitatea totală şi cea marginală Prin utilitate înţelegem capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie. Utilitatea e conomică

exprimă capacitatea unui bun de a satisface nevoia unui consumator dat, în anumite condiţii de loc şi de timp. Altfel spus, utilitatea economică exprimă satisfacţia pe care speră să o obţină un consumator prin consumarea unui anumit bun. Utilitatea economică are caracter predominant subiectiv. Utilitatea totală exprimă satisfacţia totală resimţită de un consumator dat prin consumul unei anumite cantităţi dintr-un bun economic.De exemplu, dacă vă este foame şi nu aveţi la dispoziţie decât doi covrigi, satisfacţia, mulţumirea, pe care o resimţiţi după consumul acestor covrigi este utilitatea totală. Utilitatea marginală este satisfacţia suplimentară resimţită din consumul ultimei unităţi dintr-un bun. În cazul celor doi covrigi, este satisfacţia resimţită din consumul celui de-al doilea. Determinarea utilităţii marginale se face astfel : Umg=ΔUT/ ΔX=dUT/ dx, în care:

UT reprezintă utilitatea totală, UM este utilitatea marginală şi X bunul consumat. De exemplu :

X 1 2

Ut 10 30

Umg – 20

3

40

10

4

45

5

5

45

0

6

40

–5

Rezolvare – 30 – 10 = 20 2–1 40 – 30 = 10 3–2 45 – 40 = 5 4–3 45 – 45 = 0 5–4 40 – 45 = – 5 6–5

Relatia dintre utilitatea totala ( UT) si utilitatea marginala poate fi descrisa cu ajutorul urmatorului grafic :

Observaţii: Utilitatea marginală este descrescătoare. Utilitatea totală creşte cu o rată descrescătoare ( 30 – 10 ; 40 – 30 ; 45 – 40 ; 45 – 45 ) până în punctul în care utilitatea marginală este ,, 0 ’’ 3. Când utilitatea marginală este ,, 0 ’’ atunci utilit atea totală este  maximă! 4. Când utilitatea marginală este ,, – ’’ , utilitatea totală  scade! 1. 2.

Ca să înţelegeţi de ce, să luăm următorul exemplu: veniţi de la şcoală la prânz şi vă este îngrozitor de foame, dar nu aveţi la dispoziţie decât friptură la grătar. Mâncaţi prima bucată de friptură, fără de care simţeaţi că veţi leşina de foame şi pe care o apreciaţi ca vitală, dar încă nu v-aţi săturat. O mâncaţi şi pe a doua, dar parcă aţi mai mânca; la a treia bucată vă săturaţi, ceea ce înseamnă că aţi atins punct ul de saţietate. Desigur că vă simţiţi mai bine după trei fripturi, sătul, decât după prima care abia vă domolise foamea, ceea ce înseamnă că utilitatea totală a crescut cu fiecare friptură consumată. Dar ea a crescut din ce în ce mai încet pentru că nevoia nu mai era la fel de intensă, adică fiecare bucată a avut o utilitate marginală din ce în ce mai mică. Relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi utilitatea sa marginală este reflectată de legea utilităţii marginale descrescătoare. Pentru că utilitatea marginală arată sporul de utilitate antrenat de fiecare unitate de bun consumată,

înseamnă că prin însumarea utilităţilor marginale obţinem utilitatea totală : UT=∑Umg

2. Constrângerea bugetară

Ori de câte ori decideţi să consumaţi ceva, vă gândiţi atât la ce v-aţi dori, cât şi la „câţi bani aveţi

în buzunar”, adică la ce vă permiteţi. Venitul disponibil limitează consumul, motiv pentru care vom discuta pentru început de constrângerea bugetară. În realitate orice consumator are de ales între o mulţime de bunuri, însă pentru a înţelege mai

bine acest capitol vom presupune că poate opta doar pentru două bunuri x şi y. Celor două bunuri le corespund preţurile px şi respectiv py. Constrângerea sa bugetară este scrisă sub forma:

x  p x  y  p y  V ,unde V reprezintă venitul total al consumatoru. Consumul unui individ nu ar

trebui să depăşească venitul său. Py · y = V – Px · x  Py

y‗ V _ Py

Px  x Py

Panta dreptei bugetului

Exemplu: fie doua bunuri X si Y, iar Px = 1 um şi Py = 2 um. Sa se calculeze dreapta bugetului pentru fiecare combinatie de consum.

Cos A B C D E

X 0 20 40 60 80

Y 40 30 20 10 0

V=x* Px+y* Py 80 80 80 80 80

Variaţia dreptei bugetului 1.

V

Px şi Py = constant

2.

V

Px şi Py = constant

DB   se deplasează la dreapta

DB   se deplasează la stânga

3. Curba de indiferenţă Ansamblul combinaţiilor de bunuri între care consumatorul este indiferent alcătuiesc curba de indiferenţă. Curbele de indiferenţă sunt instrumentele utilizate de economişti pentru a descrie preferinţele consumatorilor.

Aceste curbe au câteva proprietăţi, şi anume:

a) Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta. b) Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare. c) Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie. Prin rata marginală de substituţie vom înţelege preţul la care un consumator este dispus să substituie un bun cu altul. d) Curbele de indiferenţă sunt convexe, adică rata marginală de substituţie este descrescătoare Curba de indiferenta pentru bunuri perfect substituibile si bunuri perfect complementare:

4. Echilibrul consumatorului

Consumatorul va alege cea mai bună combinaţie pe care şi-o poate permite. Altfel spus, consumatorii se vor situa pe cea mai înaltă curbǎ de indiferenţǎ permisă de bugetul pe care îl au.Aceasta înseamnă că linia bugetului trebuie să fie tangentă la curba de indiferenţă.Grafic optimul consumatorului se prezintă astfel :

Rmgsxy  

Y PX  X Py

In punctul de optim (A) panta dreptei bugetului este egala cu panta curbei de indiferenta.

Cererea

In acest capitol vom studia: 1. Ce este cererea? 2. Conditiile cererii. 3. Elasticitatea cererii

1. Ce este cererea? Cererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată de timp şi preţul acelui bun. Dacă însumăm cererile individuale referitoare la un anumit bun, obţinem cererea pieţei. Qpietei=  Qi , Qi-cererea individuala n

i 1

De exemplu:

Tab.1 Cererea saptamanala pentru bunul X P

Ion

Petre

Sandu

6 5 4 3 2

10 20 30 40 50

20 30 40 50 60

30 40 50 60 70

Cererea total 60 90 120 150 180

Din tabelul de mai sus observam, ca pe măsură ce preţul scade, cantitatea cerută creşte. Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă numele de legea cererii.

Graficul nr.1 Cererea

P  Qceruta ; P  Qceruta 

2. Condițiile cererii Există însă o serie de factori care exercită o influenţă puternică asupra cererii, dintre care cei mai importanţi sunt: a) Veniturile consumatorilor. În general, atunci când veniturile lor cresc, consumatorii cumpără mai mult, iar când veniturile scad, cumpără mai puţin b) Preferinţele consumatorilor. O modificare a gusturilor consumatorilor în favoarea unui produs va determina o creştere a cererii pentru produsul respectiv şi invers. c) Numărul consumatorilor influenţează direct cererea. d) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri:  substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a acoperi aceeaşi nevoie (mierea şi zahărul). Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile şi preţul bunului X creşte, consumatorii vor opta pentru bunul Y, comparativ mai ieftin, ceea ce va conduce la creşterea cererii din acest bun.  complementare, utilizate împreună pentru a acoperi o nevoie (autoturismul şi benzina sau motorina). Dacă X şi Y sunt complementare şi preţul lui X creşte, acest bun devine mai puţin accesibil, cantitatea cerută scade, dar în acelaşi timp se va reduce şi cererea pentru bunul Y, ce nu poate fi folosit fără X. e) Previziunile consumatorilor. În cazul în care consumatorii anticipează o creştere a preţului în viitor, cererea prezentă creşte. Creşterea şi reducerea cererii în funcţie de alţi factori decât preţul pot fi reprezentate grafic astfel:

Graficul nr.2 Deplasarea cererii la dreapta si la stanga

3. Elasticitatea cererii Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor ce o influenţează poartă numele de elasticitatea cererii. Cele mai importante forme ale elasticităţii, din perspectiva firmei, sunt: elasticitatea cererii la preţ, elasticitatea cererii la venit şi elasticitatea încrucişată a cererii. a) Elasticitatea cererii în funcţie de preţ Ne arata modificarea cantităţii cerute în funcţie de modificarea preţului. Măsurarea acesteia se realizează cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii la preţ, determinat ca un raport între variaţia procentuală a cantităţii cerute şi variaţia procentuală a preţului. Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:

EC / P  

 %Q Q P0   % P P Q0

De exemplu: Daca pretul bunului X creste de la 4 um la 5um (cazul discret): P0 = 4um 

P1 = 5um 

Q0 = 800 Q1 = 700 EC/P= 

(700  800) 4   0,5 54 800

Pentru a estima elasticitatea la mijlocul intervalului dintre cele două valori considerate anterior succesiv ca puncte de referinţă vom utiliza următoarea formulă:

Q ( P1  P 2) / 2  P (Q1  Q 2) / 2 În cazul în care dorim să măsurăm elasticitatea într-un punct anume de pe curba cererii şi nu de-a lungul unui interval, sau altfel spus, între două puncte de pe respectiva curbă, vom utiliza relaţia: EC / P  

EC / P  

dQ P  dP Q

De exemplu: Q=10-2P iar P=2um, atunci EC/P? 2 EC/P=-(-2)  0,66 . 6 In funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ putem avea: a) Cerere elastica, daca EC/P>1,in valoare absoluta, aceasta inseamna ca Δ%Q>Δ%P.  daca P creste cu 10%, atunci Q scade cu 20% . b) Cerere inelastica, daca EC/P0;  Bunuri complementare, daca ECx/Py CVM  CVM augmente ; Cm < CTM  CTM diminue ; Cm = CTM  CTM est minimum ; Cm > CTM  CTM augmente.

3.Poductia pe termen lung 3.1 dreapta izocostului Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care consumatorul le poate realiza cu aceeaşi cheltuială formează izocostul producţiei. CT=K PK+L PL, (5) în care K şi L sunt cantităţile consumate din factorii de producţie Daca impartim relatia (5) la PK, obtinem: K=(- PL/ PK)L+CT/ PK, iar - PL / PK = reprezinta panta izocostului. Graficul nr.3: Dreapta izocostului K CT/ PK

CT/ PL

L

Daca resursele producatorului cresc, dreapta izocostului se va deplasa la dreapta (va creste); in caz contrar va scadea (la stanga)

K CT’/PK

CT’>CT

CT/ PK

CT/ PL

CT’/ PL

L

3.2 Curba de izoproductie sau izocuanta Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine aceeaşi producţie se numeşte curba de izoproducţie sau izocuant a .

K Q’>Q Q’ Q=constant

L preţul relativ la care un producător este dispus să înlocuiască un factor de producţie cu altul astfel încât producţia să nu se modifice. Panta izocuantei este rata marginala de substitutie tehnica (Rmgst)-

Rmgst=

 K PmgL  L PmgK

3.3Optimul producatorului In punctul de tangenţă dintre curba de izoproducţie şi izocuanta. In punctul de optim (E) pantacurbei de izoproductie=pantaizocostului→

Rmgst=

 K WmgL  L WmgK

=

PL PK

K

CT/ PK

C

Punctul de optim

A

E *

K*

Q3

D B

L*

Q2 Q1

CT / PL

L

3.4Costurile pe termen lung Pe termen lung curba CTM este tangenta la un numar infint de curbe ale CTM pe termen scurt. Graficul nr.7 : CTM pe termen lung

CTM

Q

In acest ca, putem vorbi de legea randamentelor de scara, care ne arata cum reactia productiei la modificarea tuturor factorilor de productie. Randamentele de scara pot fi:   

constante -daca productia creste proportional cu crest erea factorilor de productie utilizati; crescatoare -daca productia creste mai mult decat cant itatea de factori de productie utilizati; descrescatoare- daca productia creste mai putin decat cantitatea de factori de productie utilizati

Oferta In acest capitol vom studia: 1. 2. 3. 4. 5.

Ce este oferta? Conditiile ofertei. Elasticitatea ofertei. Echilibrul pietei. Interventia statului.

1. Ce este oferta? Oferta reprezintă relaţia dintre cantitatea pe care un producător doreşte şi poate să o vândă dintr-un anumit bun şi preţul respectivului bun de-a lungul unei perioade de timp determinate. Prin însumarea ofertelor individuale se obţine oferta pieţei. Qtotala=  Qi , Qi=oferta individuala n

i 1

De exemplu: Tabelul nr.1 Oferta individuala si oferta totala pentru bunul X Prix

Firma A

Firma B

Firma C

Oferta totala

1

10

20

30

60

2

20

30

40

90

3

30

40

50

120

4

40

50

60

150

5

50

60

70

180

Din tabelul de mai sus putem observa că atunci când preţul creşte, cantitatea oferită creşte şi ea, iar când preţul scade, cantitatea oferită scade. Relaţia directă, pozitivă, dintre preţ şi cantitatea oferită poartă numele de legea ofertei

Graficul nr.1 Curba ofertei

Din graficul de mai sus observam ca la o modificarea a pretului ne vom deplasa pe aceeasi curba a ofertei. Modificarea ofertei în funcţie de preţ nu deplasează curba ofertei şi o vom numi extinderea (când preţul creşte), respectiv contracţia ofertei (când preţul scade). Creşterea şi descreşterea ofertei sunt determinate de modificarea altor factori decât preţul, numiţi condiţiile ofertei. 2. Conditiile ofertei a) Costul producţiei. O reducere a preţului factorilor de producţie determină reducerea costurilor, astfel că firmele pot produce mai mult. Invers, o creştere a preţului acestor factori reduce oferta de bunuri şi servicii de pe piaţă; b) Modificările tehnologice. Descoperirea şi aplicarea unor tehnologii mai performante conduce la creşterea ofertei cu acelaşi volum de resurse; c) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunu...