Movileștii. Izvoare și interpretări PDF

Preview

Summary

Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iaşi Retrospecții medievale In honorem Professoris emeriti Ioan Caproșu Ediderunt Victor Spinei ● Laurențiu Rădvan ● Arcadie M. Bodale EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA...

Description

Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iaşi

Retrospecții medievale In honorem Professoris emeriti Ioan Caproșu

Ediderunt Victor Spinei ● Laurențiu Rădvan ● Arcadie M. Bodale

EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI 2014

Victor Spinei (n. 1943, Lozova), profesor emeritus la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și director onorific la Institutul de Arheologie din Iași al Academiei Române, din rândurile căreia face parte ca membru corespondent (2001); membru corespondent al Deutsches Archäologisches Institut (2005); doctor în Istorie din 1977 cu lucrarea Moldova în secolele XI-XIV, susținută la Institutul de Istorie „N. Iorga”, Bucureşti. Are preocupări ce privesc evul mediu timpuriu din zona est-carpatică, problema migraţiilor populațiilor nomade în estul şi sud-estul Europei la începutul mileniului al II-lea, raporturile politice, economice şi confesionale ale românilor cu Imperiul bizantin, cnezatele ruseşti, regatul ungar şi cu triburile turcice şi mongole, istoriografie. A întreprins mai multe campanii de săpături arheologice și este autor a numeroase cărți și articole publicate în țară sau la edituri de prestigiu din străinătate (vezi vol. The Great Migrations in the East and South East of Europe from the the Ninth to the Thirteenth Century, I-II, Adolf M. Hakkert Publisher, Amsterdam, 2006; The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Brill, Leiden – Boston, 2009; Les princes martyrs Boris et Gleb. Iconographie et canonisation, Oxford, 2011); Premiul „N. Iorga” al Academiei Române (1982). Laurențiu Rădvan (n. 1975, Brăila), profesor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; doctor în Istorie din 2003 la aceeași universitate cu lucrarea Orașele din Țara Românească până la sfârșitul sec. al XVI-lea; preocupări de istorie urbană, istorie socială și economică medievală și pre-modernă; membru al Comisiei de istoria orașelor din România a Academiei Române (din 1999) și al Comisiei Internaționale de Istorie a Orașelor (din 2008); a publicat mai multe cărți, volume de studii și articole la edituri din țară și din străinătate (vezi At Europe's Borders: Medieval Towns in the Romanian Principalities, Brill, Leiden – Boston, 2010); Premiul „A. D. Xenopol” al Academiei Române, pentru lucrarea Orașele din Țara Românească până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Iași, 2004. Arcadie M. Bodale (n. 1975, Jimbolia), arhivist la Arhivele Naționale Iași; doctor în Istorie cu lucrarea Domeniul ecleziastic în Ţara Moldovei până la instaurarea regimului fanariot, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Istorie; preocupări privind istoria Bisericii și domeniul bisericesc în Moldova în secolele XIV-XIX, relaţiile sociale din Evul Mediu românesc până la 1862, evoluţia instituţiilor administrative, actul de ctitorie în Evul Mediu românesc, arhivistică, editare de documente și altele; editor, alături de Mircea Ciubotaru, al vol. VI, Ținutul Herții, din Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), Iași, 2013, și autor a numeroase articole publicate în reviste de specialitate și în volume de studii din domeniul istoriei și arhivisticii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României OMAGIU. Caproşu, Ioan Retrospeţii medievale: in honorem Professoris emeriti Ioan Caproşu / ed.: Victor Spinei, Laurenţiu Rădvan, Arcadie M. Bodale. - Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-714-063-7 I. Spinei, Victor (ed.) II. Rădvan, Laurenţiu (ed.) III. Bodale, Arcadie M. (ed.) 930(498) Caproşu, I.

Cuprins Tabula gratulatoria ............................................................................................................ 9 Lista selectivă a lucrărilor Profesorului Ioan Caproșu (volume) ..................................... 13 Lista abrevierilor ............................................................................................................. 17 O viaţă dedicată medievisticii: Profesorul Ioan Caproşu, Membru de onoare al Academiei Române (Victor Spinei) .................................................................... 19 Une vie dédiée à l’histoire du Moyen Âge : le Professeur Ioan Caproşu, Membre d’honneur de l’Académie Roumaine (Victor Spinei) ............................................. 27 Despre cântăreţii bisericeşti din Iaşii secolelor XVII-XVIII (Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Diana Stah)............ 35 Contribuţii prosopografice: Lupaşcu Buhuş de Cepleniţa (Mihai-Bogdan Atanasiu)...................................................................................... 55 Câteva consideraţii privitoare la comerţul şi preţurile din satele Ţării Moldovei în secolele XV-XVIII (Arcadie M. Bodale)............................................................. 69 Două zapise de vânzare-cumpărare de rumâni din secolul al XVII-lea (Ionel Cândea) ...................................................................................................... 101 Pedeapsa cu închisoare pentru neplata datoriilor și neîmplinirea dărilor în Moldova (a doua jumătate a secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea) (Cătălina Chelcu) ......................................................... 109 Reglementările dreptului bisericesc asupra cărții românești vechi (Elena Chiaburu) ................................................................................................. 127 Noi documente originale din arhiva mitropoliei Moldovei înstrăinată la 1686 şi o istorie a mănăstirii Putna într-un pergament din secolul al XVIII-lea (Valentin Constantinov) ...................................................................................... 141 Fenomenul haiduciei în Ţările Române până la începutul secolului al XIX-lea (Surse documentare şi ficţiune folclorică) (Demir Dragnev) ............................... 155 Programul iconografic al sistemului de boltire al naosului bisericii Înălțarea Cinstitei Cruci din Pătrăuți (Emil Dragnev) ........................................ 169 Conştiinţa statal-teritorială a elitei politice din Ţara Moldovei (mijlocul secolului al XVII-lea – secolul al XVIII-lea) (Ion Eremia) ................... 205 Însemnări necunoscute de pe codice și cărți vechi (Andrei Eșanu, Valentina Eșanu) ....................................................................... 229 Movileştii. Izvoare şi interpretări (Ştefan S. Gorovei)................................................. 253

Evoluţia comunităţii armeneşti din Basarabia în contextul politicii confesionale a Imperiului Rus de la anexare la formarea Episcopiei Basarabiei şi Nahicevanului (Ion Gumenâi) .......................................................................... 275 Testamentul vornicului Gheorghe Beldiman din 25 mai 1790 (Dan Dumitru Iacob) ........................................................................................... 291 „Cumanitatea” românilor. Adnotări pe marginea unei discuţii (Sergiu Iosipescu)................................................................................................. 331 Despre averea unui slujitor domnesc: cazul căpitanului Anton arapul (Gheorghe Lazăr) ................................................................................................ 351 Moştenirea cantacuzină în componenţa domeniului lui Şerban Cantacuzino (Catastiful din 1667) (Mariana Lazăr) ................................................................ 373 Contribuţii la istoria familiei Donici. Avatarurile unei căsătorii: Scarlat Donici şi Smaranda Roset (Lucian-Valeriu Lefter) ................................ 401 The Muslims Seen through Venetian Eyes (660-1346). The Case of Codex It. VII. 134 (8035) at Biblioteca Nazionale Marciana and the “Savina Group” of Chronicles (Şerban Marin) ..................................... 427 Epoca lui Constantin Brâncoveanu şi Banatul (Vasile Muntean) ............................... 455 Întemeierea Moldovei: cum s-a ajuns în istoriografie de la un „descălecat” la două „descălecaturi”? (Pavel Parasca) ........................................................... 465 „Enigma” anului 1473 (Virgil Pâslariuc).................................................................... 477 „Pourtraict du Tres-Chrestien et Tres-Victorieux Henry IIII Roy de France et de Navarre…”: Reprezentarea inedită a „corpului politic” într-un text francez de la începutul secolului al XVII-lea (Alexandru-Florin Platon)........................ 495 Cu privire la șesul Bahluiului, valea Nicolinei și începuturile Târgușorului de lângă Iași (Laurențiu Rădvan) ....................................................................... 523 Între Plonini şi Bucovine (secolele XIV-XV). Probleme de geografie istorică (Constantin Rezachevici) .................................................................................... 547 Un proces de acum 175 de ani pentru moştenirea unei vii din podgoria Vişan – Iaşi (Ion I. Solcanu)..................................................................................................... 565 Douăzeci de stânjeni de istorie ieşeană (Maria Magdalena Székely)......................... 579 Mănăstirea „Sfântul Arhanghel” din Clisura Dunării. Un monument medieval regăsit (Dumitru Ţeicu) ....................................................................................... 593 Documente din arhiva mănăstirii Dohiariu de la Muntele Athos (1655-1678) (Petronel Zahariuc, Florin Marinescu) .............................................................. 607

Movileştii. Izvoare şi interpretări Ş T EF A N S. GO RO V E I

I. Un portret vechi şi mistificatoarea lui inscripţie Într-o comunicare citită la Academia Română la 27 iunie 19241, N. Iorga a prezentat rezultatele unei călătorii făcute cu alte ţeluri decât cele ale cercetării ştiinţifice 2 prin Polonia de atunci. Inscripţii, observaţii directe, analogii şi corelaţii, informaţii din publicaţii vechi şi câteva portrete istorice au fost, astfel, reunite sub titlul generic Note polone. Dintre cele patru portrete discutate în text şi reproduse în anexe, primul este al Mariei Firley, „voievodeasă de Sandomir”, nu alta decât a doua fiică a lui Ieremia vodă Movilă, căsătorită întâi (1606) cu Ştefan Potocki, voievod de Bracław, iar după moartea acestuia, în 1631, cu Nicolae (Mikołaj) Firlej, voievod de Sandomir (mort şi el în 1636); portretul – aflat atunci la Muzeul Sobieski din Liov, unde însă nu l-am revăzut cu prilejul călătoriei din toamna anului 2006 – nu are vreo inscripţie, identificarea fiind datorată istoricului polon Alexandru Czołowski. Celelalte trei portrete înfăţişează o altă Maria, anume fiica lui Vasile vodă Lupu, căsătorită în 1645 cu prinţul lituan Janusz Radziwiłł (1612–1655). Primele două au câte o însemnare explicativă, care identifică personajul; cel de-al treilea le este alăturat ca o replică. Textul care însoţeşte cel dintâi portret este simplu, corect şi nu comportă nici o discuţie: „Maria, Basilii, per Dei clementiam utriusque Moldaviæ principis filia, desponsata hoc habitu illustrissimo principi Iano Radzwilio, Birzæ et Dubinki duci, etc.” 3; interesul portretului stă, cred, mai ales în faptul că o înfăţişează pe fiica lui Vasile vodă în chiar ei costumul de mireasă („desponsata hoc habitu”). Cel de-al doilea portret este însoţit de un text mai amplu, cu informaţii ce se vor precise şi exacte, dar care nu pot fi socotite ca atare şi, prin urmare, nu pot fi luate ca bază pentru reconstituiri (fie şi ipotetice) în câmpul cercetărilor de genealogie românească. Iată inscripţia: 1

N. Iorga, Note polone, în AARMSI, s. III, t. II, 1924, mem. 11. „Călătoria pe care am făcut-o timp de două săptămâni în Polonia […] n-a rămas fără oarecare folos pentru studiile istorice, deşi caracterul ei oficial a ocupat cea mai mare parte din timpul rămas liber după pregătirea şi ţinerea conferinţelor ce eram chemat a ţinea” (ibidem). Pentru această călătorie în Polonia, v. şi idem, O viaţă de om. Aşa cum a fost, ediţie îngrijită de Valeriu şi Sanda Râpeanu, Bucureşti, 1972, p. 630–633. 3 Idem, Note polone, p. 4; planşa II. 2

253

Movileştii. Izvoare şi interpretări

MARIA MOHYLANKA PRINCEPS, PALATINIS VALACHIÆ, stem[ate] Mohyla, ex illustri romana gente Mutia originem ducens, MIRONIS, Palatini Moldaviæ et ROXENNÆ, Timothei Bohdanowicz Chmelnicki conjugis, SOROR germ[ana], BASILII Lupuli et BASILISSÆ MOHYLORUM PRINCIPUM PALATINORUM VALACHIÆ ET MOLDAVIÆ FILIA, STEPHANI Iwanowicz fratris GEORGII Metropolitæ VALACHIÆ, HIEREMIÆ et SIMEONIS MOHYLORUM PRINCIPUM, PALATINORUM VALACHIÆ et MOLDAVIÆ, NEPTIS, IANUSSII XI RADIVILII D. G. DUCIS in Birze et Dubinki, S. R. I. PRINCIPIS, in Nevel et Sebiez domini, tum CAMERARII supremi M. D. L., postea CAMPIDUCIS, demum SAMOGITIÆ CAPITANEI, ultimo PALATINI vilnensis supremi DUCIS exercitus M. D. L. CONSORS 2da. Nupta Iassis, in Metrop[oli] Moldaviæ A[nn]o 1645. Decessit Improlis 1661. Sepulta Sluciæ in eccl. Ruth. S. Salvatoris 4. Aşadar: „Principesa Maria Movileanca, [fiică] a palatinului Valahiei, din herbul Movilă, trăgându-şi originea din ilustra gintă romană Mutia, soră dreaptă a lui Miron, palatinul Moldovei, şi a Roxanei, soţia lui Timotei Bogdanovici Hmelnicki, fiica lui Vasile Lupu şi a Vasilisei, principi Movilă, palatini ai Valahiei şi ai Moldovei”. Urmează un fragment cu aparenţă mai obscură – „Stephani Iwanowicz fratris Georgii Metropolitæ Valachiæ, Hieremiæ et Simeonis Mohylorum 4

Reproduc textul care însoţeşte gravura după excelenta fotografie publicată de d-na Anca Brătuleanu, Portrete domneşti în colecţii străine / Portraits of Romanian Princes in Foreign Collections, Bucureşti, Institutul Cultural Român, , p. 65. Acest text a fost publicat şi de N. Iorga (op. cit., p. 5; gravura în planşa III), însă cu erori de lectură, cauzate de fotografia proastă pe care a avut-o la îndemână. Astfel, Iorga citeşte Revel în loc de Nevel, Schucz în loc de Sebiez, Leopoli în loc de improlis (care înseamnă sterp, fără rod, adică fără copii), Ioannowitz în loc de Iwanowicz (însă în citatele extrase din lucrări anterioare a trebuit să păstrez forma Iwanowicz) şi omite formula „2da”, care indică a doua căsătorie a lui Janusz Radziwiłł. Reproduc şi traducerea propusă de d-l Andrei Pippidi: „Principesa Maria Mohylanka, fiică a palatinului Valahiei [Moldovei, nota tr.], cu herbul Movilă, trăgându-şi obârşia din ilustra stirpe romană Mutia, soră bună cu Miron, palatinul Moldovei, şi cu Ruxandra, soţia lui Timotei Bogdanovici Hmelnicki, fiică a lui Vasile Lupul şi a Vasilisei, principi Movileşti, palatini ai Valahiei şi ai Moldovei, nepoată a lui Ştefan Ioanovici, fratele lui Gheorghe, mitropolitul Valahiei [Moldovei, nota tr.], al lui Ieremia şi al lui Simion, principi Movileşti, palatini ai Valahiei şi ai Moldovei, a doua soţie a lui Janus al XI-lea Radziwiłł, prin graţia lui Dumnezeu duce de Birza şi Dubinki, principe al Sfântului Imperiu Roman, senior de Nevel [Nieswiez, nota tr.] şi Sebiez, mare cămăraş al marelui Ducat al Lituaniei, apoi hatman, precum şi căpitan al Samogitiei, iar în cele din urmă palatin de Vilno, căpetenie a oştirii Marelui Ducat al Lituaniei, măritată la Iaşi, în anul 1645, a murit fără copii în 1661, fiind astrucată la Sluck, în biserica ruteană a Mântuitorului” (Anca Brătuleanu, op. cit., p. 64).

254

Ştefan S. Gorovei

Principum, Palatinorum Valachiæ et Moldaviæ Neptis” – în care termenii de înrudire par ambiguu plasaţi. Socotind că neptis trebuie raportat la Stephani Ioannowitz, la care se raportează şi frater, în genitivul cerut de construcţia frazei (nepoată a lui Ştefan, a fratelui), rezultă traducerea: „nepoată a lui Ştefan Ioanovici, fratele lui Gheorghe mitropolitul Valahiei, al principilor Ieremia şi Simion Movilă, palatini ai Valahiei şi Moldovei”. Apoi prezentarea soţului: „Janusz al XI-lea Radziwiłł, din mila lui Dumnezeu cneaz de Birza şi Dubinki, principe al Sfântului Imperiu Roman, domn în Nevel şi Sebiez, pe atunci cămăraş suprem al Marelui Ducat al Lituaniei, mai apoi hatman, în sfârşit căpitan al Samogiției, în cele din urmă palatin de Vilno, conducător suprem al oastei Marelui Ducat al Lituaniei. Căsătorită la Iaşi, în Mitropolia5 Moldovei, în anul 1645. A murit fără urmaşi în 1661. Îngropată la Sluck, în biserica ruteană a Mântuitorului”. Din punctul de vedere al informaţiilor istorice – privind, adică, inscripţia portretului ca pe un izvor istoric –, se vede uşor că ea este compusă din două părţi, cu valori care, din acel punct de vedere, au ponderi diferite. Partea care priveşte pe Janusz Radziwiłł este exactă şi precisă; partea care priveşte pe Maria „Mohylanka” conţine şi ea elemente precise şi exacte, alături, însă, de altele vagi şi de unele care par fanteziste. Astfel, Janusz Radziwiłł a avut, în adevăr, titlul de principe al Sfântului Imperiu, pe care îl primise străbunicul său Mikołaj (1512–1584) la 1547; sora acestuia din urmă, Barbara (1520–1551), a fost soţia regelui Sigismund II August 6. Janusz Radziwiłł se căsătorise în 1638 cu Ecaterina Potocki, fiica lui Ştefan Potocki şi a domniţei Maria Movilă; a fost o căsătorie scurtă, Ecaterina – care purta numele alteia dintre fetele lui Ieremia vodă, cea măritată la 1616 cu cneazul Korecki – murind la 10 februarie 1643; piatra ei de mormânt, aflată de N. Iorga la catedrala din Vilno (Vilnius), o numeşte „Caterina de Potok, Stephani Potocii, Palatini braclaviensis, e Maria Mohilanka filia, Ieremiae, Valachiae despotae, neptis” 7. Aceastălaltă Marie, a lui Vasile vodă Lupu, e numită, în inscripţia noastră, tot „Mohylanka” şi ei i se proclamă o genealogie stranie, cum nu s-ar fi putut face în chiar zilele vieţuirii ei. Să examinăm elementele acestei genealogii. 5

Păstrez „Mitropolia”, dar cred că acest cuvânt are, aici, mai degrabă sensul de „capitală”, indicând faptul că ceremonia cununiei s-a săvârşit în capitala Moldovei. La 1645, sediul Mitropoliei Moldovei era încă la Suceava, transferul oficial se va face abia la 1677, în vremea lui Antonie vodă Ruset. Cum se ştie, căsătoria a fost oficiată în biserica Mănăstirii Trei Ierarhi. 6 După Włodzimierz Dworzaczek, Genealogia, Varşovia, 1959, planşa 163. 7 N. Iorga, op. cit., p. 2. V. şi [Szymon Starowolski], Monumenta Sarmatarum, viam vniuersae carnis ingressorum, Simone Starovoloscio primicerio Tarnouiense collectore, Cracovia, 1665, p. 225.

255

Movileştii. Izvoare şi interpretări

Maria este „agăţată” şi ea în copacul cel mare şi stufos al urmaşilor lui Mucius Scaevola – „illustri romana gente Mutia originem ducens” – de care se mândreau Movileştii ambelor ramuri, după cum se vede atât din tipăriturile lui Petru Movilă, de la Kiev, cât şi din consemnările lui Szymon Okolski. Ea este, totuşi, „Basilii Lupuli … filia” – şi relev iarăşi un anacronism: în epocă, i s-ar fi spus doar „Basilii vaivodae filia”; precizarea „Lupuli” trimite la o vreme mai târzie. Urmează indicarea mamei, sub numele Basilissa. Ambii părinţi sunt, în inscripţie, „principi Movilă, domni ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei”. Însă documente care nu pot fi puse la îndoială arată că domniţa Maria era fiica Tudoscăi Bucioc († 1639), prima soţie a lui Lupu Coci şi prima doamnă a lui Vasile voievod. Genealogia urmează, cu câte un fir de adevăr şi din ce în ce mai multe de mistificare. Maria este arătată nu numai ca soră a Ruxandei, soţia lui Timuş Hmielniţki (căsătorie care se va realiza abia în 1652), dar şi a lui … Miron vodă Barnovschi, a cărui domnie şi viaţă se isprăviseră cu 12 ani înaintea căsătoriei „Mohylankăi” ! Este iarăşi evident că, la puţină vreme după moartea acestuia din urmă, nimeni n-ar fi putut face o asemenea eroare grosolană. „Soră” a Ruxandei Hmielniţki şi a lui Miron Barnovschi, Maria Radziwiłł este, în fine, arătată ca nepoată a unor Movileşti. Pasajul acesta, însă, cum am spus deja, este (sau pare la prima vedere) ambiguu. Îl reiau: „Stephani Iwanowicz fratris Georgii Metropolitæ Valachiæ, Hieremiæ et Simeonis Mohylorum principum, palatinorum Valachiæ et Moldaviæ, neptis”. Un misterios Stephanus Ioannowitz apare aici, într-o poziţie genealogică aparent neclară în raport atât cu fraţii Gheorghe, Ieremia şi Simion Movilă, cât şi cu Maria „Mohyla...