Pluralismul si partidele politice PDF

Preview

Summary

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICEUNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIUFACULTATEA DE DREPT – SPECIALIZARE DREPT IDANUL I, GRUPA 2PLURALISMUL ȘI PARTIDELE POLITICEPROFESOR UNIVERSITAR:Prof. univ. dr. Bianca GuțanSTUDENTVăduvă Constantin-AlexandruSIBIU2021CUPRINS I. ASPECTE GENERALE: PLURALISMU...

Description

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT – SPECIALIZARE DREPT ID ANUL I, GRUPA 2

PLURALISMUL ȘI PARTIDELE POLITICE

PROFESOR UNIVERSITAR: Prof. univ. dr. Bianca Guțan

STUDENT Văduvă Constantin-Alexandru

SIBIU 2021

1

CUPRINS I. II.

ASPECTE GENERALE: PLURALISMUL POLITIC...................... 3 NOȚIUNEA DE PARTID POLITIC................................................... 5

III. PLURIPARTIDISMUL ÎN ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ .... 6 IV.

CATEGORII DE PARTIDE POLITICE ........................................... 7

V.

ORGANIZAREA PARTIDELOR POLITICE................................... 9

VI. CONCLUZII ......................................................................................... 11 VII. BIBLIOGRAFIE .................................................................................. 12

2

I.

ASPECTE GENERALE: PLURALISMUL POLITIC

În orice societate, dreptul este pus în aplicare în conformitate cu anumite principii generale, cele care reprezintă nevoile obiective, fiind regăsite în conținuturile normelor juridice. Principiile dreptului sunt definite ca fiind „idei fundamentale pentru conținutul tuturor normelor juridice, călăuzitoare sau directoare, care justifică întregul sistem de drept dintr-o țară, orientând reglementările juridice și aplicarea dreptului respectiv”1. Principiile dreptului pot fi considerate ca având forța unor norme juridice superioare. Dreptul român contemporan este aplicat în temeiul mai multor principii, printre care se numără pluralismul politic, principiu ce asigură și buna funcționare a statului de drept. În societatea modernă, odată cu dezvoltarea ideii de reprezentativitate în viața publică s-a dezvoltat un proces de apariție și dezvoltare a partidelor politice. De-a lungul anilor se oberva un progres spectaculos al partidelor, la început acestea reprezentând grupuri, clase sau ideologii și ajungând până la considerentul că ele întruchipează statul, națiunea. Din perspectiva Prof.dr Cristian Ionescu un principiu constitutional considerat ca o adevărată piatră de încercare pentru procesul de democratizare este pluralismul . În doctrina pluralismul este înteles, în sens restrans, ca pluralism politic . În sens larg aestuia i se adaugă pluralismul sindical, cultural, artistic,filozofic, religios .2 Pluralismul politic sugerează existenta în societate a unei pluralităti de partide sau formatiuni politice care se constituie si actioneză în conditiile de deplină egalitate de tratament din partea statului . În aceste conditii, pluralismul apare ca o garantie pentru fiecare partid sau fortă politică, că un alt partid nu va putea actiona pe ascuns, cu mijloace ilegale, impunandu-si vointa si interesul asupra celorlalti . „Astăzi, mai mult ca oricând, partidele politice își merita caracterizările de motor al vieții politice, motiv al imbătrânirii clasicei teorii a separației puterilor, rău necesar etc. Iar legistlațiile contemporane care privesc structurile constituțional – politice merg cu reglementările privind partidele până la detalii.”3. Astfel, noțiunile și reglementările generale privind partidele politice 1 R.I. Motica și G. Mihai, Teoria generala a dreptului, editura All Beck, București, 2001, p.57 2 Tratat de drept constituțional contemporan, Cristian Ionescu p.462 3 I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura All Beck,

București, 2004, p.22. 3

sunt prezente în constituții. Constituția României cuprinde reglementari despre prularismul politic și formațiunile politice, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării. Conform art. 8 din Constituție, pluralismul politic este necesar pentru asigurarea unei democrații constituționale (alin. 1). Pe de alta parte, toate formațiunile politice sunt obligate să își desfășoare activitatea conform legilor în vigoare, respectând principiile democrației, suveranitatea națională, integritatea teritorială și ordinea de drept. Astfel, existând un asemenea principiu general în statul de drept, cetățenii își vor putea defini și exercita voința politică după diferite criterii (alin. 2). Consituția României evocă acest principiu și în art. 1. Astfel, pluralismul politic, alături de demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, dreptatea și libera dezvoltare a personalității umane sunt valori supreme, specifice poporului român și nu în ultimul rând conforme cu idealurile revoluției din decembire 1989. În concordanță cu acest principiu este art. 40 din Consituție, care prevede urmatoarele, privind dreptul la asociere:  alin. 1 – „Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere”  alin. 2 – „Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconsituționale”  alin. 3 – ”Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membri activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organica4”  alin. 4 – „Asociațiile cu caracter secret sunt interzise” Membri ai partidelor politice pot fi doar cetățenii care potrivit Constituției au drept de vot (legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 6). Astfel, nu pot face parte din partidele politice străinii și apatrizii5, precum și cetățenii care nu au drept de vot. Pe de alta parte, conform art. 8, alin. 1 din legea nr. 14/2003, un 4 Lege organica – conform Consituției, art. 73, prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; 5 apatrid - persoană care nu este considerată cetățean al nici unui stat, conform legii naționale a acestuia 4

cetățean român nu va putea face parte din două sau mai multe formațiuni politice, iar conform alin. 2 din același aricol, nicio persoană nu poate fi constrânsa să ia parte dintr-un partid politic. II.

Noțiunea de partid politic

Definirea partidului politic începe cu menționarea că acesta este o asociație. Astfel, acesta reprezintă în primul rând dreptul cetățenilor români la libera asociere, ca manifestare libera a voinței acestora de a crea un partid. Dacă până acum partidele au putut fi încadrate în marea mulțime a asociațiilor, scopurile acestora le diferențiază categoric. În doctrină, obiectivele partidelor sunt prezentate ca fiind „promovarea prin eforturile comune ale membrilor a interesului național pe baza unui oarecare principiu particular asupra căruia ei sunt de acord – realizarea unui program politic; urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi și exercițiului puterii; contribuția la exprimarea sufragiului6, propunând programe și prezentând candidații în alegeri.”7 Totuși, cel mai cuprinzător scop al partidelor politice poate fi considerat cel prin care acestea, prin existența lor, se asigura că cetățenii își pot exprima voința politică. Având fundamente și scopuri ce țin de o anumită ideologie, filosofie, baza teoretică, formațiunile politice doresc să atragă simpatizanți și să îi facă să recepteze fundamentele lor teoretice. În concluzie, viața partidelor politice nu va depinde doar de numărul mebrilor asociați, ci și de cetățeni, care preferând anumite platforme și ideologii le vor sprijini. De aici rezultă nevoie partidelor de a-și forma o baza electorală solidă și numeroasă care să permită propulsarea membrilor formațiunii în funcțiile de reprezentare, în special în Parlament. Prin definirea partidului politic nu se poate face abstracție de anumite coordonate juridice care privesc scopurile și activitatea acestuia. În funcție de aceste coordonate precizate de legi, se va stabili constituționalitatea partidului politic. Ca urmare, formațiunile politice care prin platformele lor încearca în a atenta la distrugerea unor valori și principii specifice statului de drept, vor fi declarate nelegale.

6 sufragiu – drept de vot 7 I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura All Beck,

București, 2004, p.26 5

III.

PLURIPARTIDISMUL ÎN ROMÂNIA POST-DECEMBRISTĂ

România se caracterizează astăzi prin existența unui mare numar de partide. După o istorie a formațiunilor politice apărute înaintea primului război mondial, sfârșitul anului 1947 anunță stoparea pluralismului și încurajarea perspectivei partidului unic. Puterea partidului muncitoresc, apoi comunist, a dominat atât viața politică, precum și întreaga societate până la revoluția din decembrie 1989. După acest eveniment viața politică a fost descătușată, iar legile adoptate au reafirmat pluralismul politic. Evoluția din mediul politic începând cu 1990 nu poate fi considerată una lăudabilă. Majoritatea partidelor au programe și platforme politice asemănătoare sau chiar identice. În principal, multe se consideră formațiuni social-democrate, însă în ultimii ani, au câștigat un avans considerabil partidele cu viziuni de dreapta, precum cele liberale. Platformele si programele lansate de partide, de cele mai multe ori sunt neputincioase în oferirea unor soluții pentru rezolvarea unor probleme economice și sociale cu care se confruntă România. Totodată, există un spirit competițional uriaș, ce exprimă de cele mai multe ori intoleranță. Explcația pentru acest fenomen o aduce perioada de tranziție și de o obișnuință cu necooperarea, determinată de cei aproximativ 50 de ani de lipsă a unei vieți democratice din punct de vedere politc. România poate fi considerată o țara cu un număr mare de partide politice. Totodată, de-a lungul timpului, dupa 1990, au existat o mulțime de unificări sau schimbări de denumiri. Pe langă majoritatea formațiunilor politice care se numesc partide, au existat și există alte denumiri precum: uniuni, fronturi, ligi, alianțe, mișcări sau formuri. O altă problemă identificată în viața politică din România constă în identitatea partidelor. De cele mai multe ori, acestea nu se remarcă prin platforma proprie, ci prin liderul lor. Formându-se cât mai mulți adversari și nu concetățeni cu scoprui comune, principalul obiectiv devine nimicirea celorlalți, sau cel putin aducerea lor la neputință. Astfel, încrederea că acțiunea practică a unui partid este prasul înspre un statut social, democratic și de drept, este pusă sub semnul întrebării. 6

IV.

CATEGORII DE PARTIDE POLITICE

De cele mai multe ori, din motive ce țin de evoluție sau diversitate, partidele politice pot fi incadrate cu greu in anumite categorii. De aceea, prezentarea categoriilor formațiunilor politice, trebuie tratată cu o anumită doza de relativitate. Spectru politic Spectrul politic este o clasificare a pozițiilor politice de-a lungul unei singure dimensiuni. Stânga și dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, și reprezintă o categorisire largă a abordării programelor politice. De cele mai multe ori, considerate ca fiind opuse, politica de dreapta și cea de stânga, reprezintă obiectivele generale ale unei mișcări politice. Totuși, în practică, unele măsuri care sunt încadrate ca măsuri de stânga, pot fi adoptate de un partid de dreapta și invers. Denumirile au însă importanță istorică și ilustrează împărțirea forțelor politice după anumite reguli și criterii. Stânga

Dreapta

Economie

Încurajează intervenția statului în economie

Control minim din partea statului; Garantează economia de piață

Filosofia schimbării

Atitudini revoluționare față de actualitate, accentuând nevoia de schimbare

Atitudini de susținere a oridinii prezente

Filosofia muncii

Accentul este pus pe muncitor

Accentul este pus pe proprietar

„Legea impune

„Cultura impune legea”

Cultura și lege

cultura”

7

După o clasificare din punct de vedere al ideologiilor, partidele se pot împărți în următoarele:

 partide liberale  partide conservatoare  partide social-democratice Integrarea într-o categorie sau alta poate fi dificilă, dar criteriul unei asemenea clasificări, de cele mai multe ori, este cel al căilor folosite pentru rezolvarea marilor probleme care cuprind raportulrile dintre individ și societate, dintre stat si insituțiile sale sau dintre stat si biserică. „Potrivit lui Francois Borella distinția politică între dreapta și sânga s-a nascut în Franța în 1789 în legătură cu discuția privind puterea politică a regelui în viitoarea consituție. Bineînțeles, este vorba de o structură, altfel spus de un sistem de relații. Dreapta și stânga nu au sens și existență decât în relația de la una la alta și reciproc. Nu au valori vesnice, nu au esență imuabilă8, ci dualism inevitabil al ideilor, comportamentelor, intereselor, în fața problemelor pe care le pune viața în societate.” 9 Esenţa liberalismului constă în promovarea unor schimbări care să ţină cont de condiţiile istorice nou apărute si, mai ales, de libertatea economică şi politică a individului în relaţia cu statul. În această relaţie statul nu trebuie să intervină în viaţa social-economică şi trebuie să garanteze exercitarea drepturilor şi libertăţilor individului, inclusiv libertatea de întreprindere economică pe baza apărării şi respectării proprietăţii private.10 Partidele conservatoare Doctrina politică conservatoare poate fi definită ca un ansamblu de idei, care vizează organizarea si conducerea societăţii prin păstrarea pe perioade îndelungate a structurii politice tradiţionale.11

8 Imuabil – care rămâne veșnic, același 9 I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura All Beck,

București, 2004, p.31. 10 http://www.politicaromaneasca.ro/doctrina_politica_liberala-199 11 http://www.politicaromaneasca.ro/conservatorismul-200 8

Partidele social democrate Social-democraţia reprezintă doctrina politică privitoare la organizarea şi conducerea democratică a societăţii, are la bază principiile egalităţii şi dreptăţii sociale şi promovează intereselor producătorilor de valori materiale si spirituale, ale protecţiei sociale a cetăţenilor defavorizaţi, prin limitarea puterii claselor sociale avute, îndeosebi a monopolurilor.12 Un alt criteriu ce definește variantele politice ale partidelor este cel al apartenenței membrilor ce le compun. Acestea vor fi împarțite în:  partide confesionale – au viziuni conforme cu anumite credințe religioase  partide regionale – reprezintă interesele anumitor regiuniu sau teritorii naționale neajunse înca la unificare  partide naționale – sunt organe de protest împotriva statelor în care iau naștere  partide de clasă – reprezintă anumite clase sociale  partide etnice – reprezintă anumite etnii, în ele făcănd parte doar minorități etnice Sisteme de partide politice Cea mai cunoscută distingere a sistemelor de partide este reprezentată de: partidul unic, bipartidismul și multipartidismul. Bipartidismul este recunoscut în democrațiile pluraliste și liberale. Acesta constă în a oferi cetățenilor o alegere clară și suficientă, presupunând acordul celor două partide asupra problemelor cu care se confruntă societatea. Se practica cu succes în Statele Unite ale Americii și în Marea Britanie. Multipartidismul este un sistem recunoscut mult mai bine și în România. Acesta oferă cetățenilor o alegere mai larga, însă de multe ori, el creează instabilitate guvernamentală. Pentru constituirea sistemului, sunt necesare coalițiile de partide. V.

ORGANIZAREA PARTIDELOR POLITICE

Organizarea partidelor politice este condiționată de un statut și un program politic propriu. Conform legii, statutul este dat de denumire, însemn specific, sediu, urmărirea de obiective stric specifice, sursele de finanțare, dar și 12 http://www.politicaromaneasca.ro/doctrina_social_democrata-203

9

activitatea membrilor. În structura formațiunilor politice legea impune să existe: adunare generală, organul executiv și organul de arbitraj. Resursele financiare ale partidelor sunt reglementate prin legea privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Acestea provin din: cotizații, donații și subvenții de la bugetul de stat. Totodată, autoritățile locale sunt obligate să acorde prioritate partidelor în spații pentru sediile acestora. Încetarea activității unei formațiuni politice se poate face voluntară prin autodizolvare sau de către Curtea Constituțională. Pe de altă parte, inactivitatea partidelor poate duce la destrămarea acestora. Astfel, daca un partid nu desemnează candidați în două campanii electorale legislative succesive, sau nu a avut o Adunare Genreală în ultimii 5 ani, își va înceta activitatea la constatarea Tribunalului București. Cadrele militare în legătură cu partidele politice

În ceea ce privește posibilitatea cadrelor militare de a avea apartenență politică, legislația în vigoare acordă atenție acestui fapt prin legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Astfel, la secțiunea de interzicere sau restrângere a unor drepturi, conform art. 28, cadrelor militare în activitate le este interzis: a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) să candideze pentru a fi alese în administrația publică, locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României;13 Pe de altă parte ofițerii, maiștrii militari și subofițerii trecuți în rezervă au alte norme. Conform art. 31, „ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă, pe timpul cât sunt concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, pot rămâne membri ai partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare.”14 13 Legea nr. 80/1995, art. 28, lit. a și b 14 Legea nr. 80/1995, art. 31

10

În paralel, există anumite restricții și pentru formațiunile politice. În conformitate cu legea nr. 14/2003, cu privire la partidele politice, acestea nu pot desfășura activiăți militare sau paramilitare.

11

VI.

CONCLUZII

Luând în considerare toate cele menționate, partidele politice ar putea fi definite ca fiind „asociații libere ale cetățenilor prin care se urmărește, pe baza unei platofrme (program), definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor, asociații care au, și-și afirmă clar și deschis, vocația și aptitudinea guvernării.”15 În opinia mea principiul general al pluralismului politic este o garanție a democrației și un concept ce asigură reprezentativitatea cetățenilor unui stat de drept.otuși, într-o țara post-comunistă precum România, „este de observat ca se manifestă o puternică forță politică de stânga. Aceasta este, de cele mai multe ori, în legătură genetică cu fostele partide comuniste.”16 Mai mult decât atât, în Romania se poate observa un număr mare de partide de diferite orientări, ceea ce nu reprezintă neapărat un lucru rău. Se poate spune ca fenomenul se datoreaza lipsei de libertăți de exprimare din aceeași perioadă precedentă anului 1989. Pe de altă parte, însă libertatea garantată prin lege pentru exercitarea dreptului de a forma un partid politc nu este suficientă pentru ca acesta să aibă acces direct la reprezentarea parlamentară sau la guvernarea locală. Democrația asigurând „puterea poporului” nu se depinde numai de condiţiile de înregistrare (şi funcţionare) a unui partid politic, dar şi de factori mult mai complecşi, precum sistemul electoral, sistemul de partide sau formula electoral...