Suport de Seminar PDF

Preview

Summary

ATENȚIE! Suportul de seminar reprezintă baza teoretică pentru ce am lucratimpreună la seminar. Examenul este structurat după fișa disciplinei și materiafăcută la curs. Cursul reprezintă principalul instrument pentru a vă ghida înpregătirea pentru examen!Spor la invățat!Macroeconomia este acea parte ...

Description

ATENȚIE! Suportul de seminar reprezintă baza teoretică pentru ce am lucrat impreună la seminar. Examenul este structurat după fișa disciplinei și materia făcută la curs. Cursul reprezintă principalul instrument pentru a vă ghida în pregătirea pentru examen!

Spor la invățat!

1

Macroeconomia este acea parte a economiei care constă în procesele și fenomenele ce rezultă din corelarea activităților economice la nivelul economiei naționale. Macroeconomia se ocupă cu studiul mărimilor agregate, cum ar fi consumul final al populației, formarea națională de capital, economisirea națională, cererea agregată, oferta agregată, etc.

FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI Fluxul descrie tranzacțiile care au loc pe piețele produselor, ale factorilor de producție și pe piața financiară între toate unitățile economice care formează economia națională. Fluxul circular al venitului într-o economie deschisă

Potrivit graficului de mai sus, se observă că venitul apare la început sub forma plăților pentru factorii de producție, cei care sunt furnizați de gospodării către firme. În schimbul factorilor de producție achiziționați de firme, gospodăriile primesc venituri (Salarii). În același timp, salariile primite de gospodării devin încasări pentru firme, pentru că o parte din acestea sunt utilizate la achiziționarea de bunuri și servicii produse de firme (cheltuieli de consum). La rândul lor, firmele folosesc din încasări pentru a achiziționa apoi factori de producție. În funcție de agenții economici luați în calcul, putem avea: a. Economie simplă, închisă – doar cu sector privat și fără contacte cu restul lumii b. Economie mixtă, închisă – cu sector privat, sector guvernamental și fără contacte cu restul lumii c. Economie mixtă, deschisă – cu sector privat, sector guvernamental și relații externe 2

a. Cazul unei economii simple, în care există doar sector privat, format din: o Firme interne o Gospodării (populaţia aptă (oferta) de muncă în schema de mai sus) o Sistem financiar – bancar Retragerile din fluxul circular al venitului – sunt reprezentate de economii (S) Dacă economiile cresc (S↑) => cheltuie lile de consum scad (C ↓) => încasările firmelor scade => PIB scade Intrările în fluxul circular al venitului – sunt reprezentate de investiţiile private (I) Daca I ↑ => PIB ↑ (relaţ ie directă) o Condiţia de echilibru pentru o economie simplă: retragerile = intrările (S=I) b. Cazul unei economii mixte, în care există sector privat şi sector guvernamental: Retragerile = S + Tnete, unde Tnete=Tbrute – Transferuri Daca Tnete ↑ (↑impozitul pe salariu) => venitul disponibil al gospodariilor ↓ => C ↓ => incasarile firmelor ↓ => PIB ↓ => şomajul creste Intrările = I + G Daca G↑ (statul achiziţioneaza mai multe bunuri şi servicii produse de către firmele interne) => PIB ↑ => producţia firmelor interne ↑ => şomajul scade Condiţia de echlibru pentru o economie mixtă: S + Tnete = I + G  Tnete – G = I - S  G - Tnete = S – I  c. Cazul unei economii deschise, în care există sector privat, sector public şi sector extern: Retragerile = S + Tnete + Importuri  Importur ile sunt nişte retrageri din fluxul circular al venitului, deoarece creşterea acestora determină reducerea încasărilor firmelor interne ş i a producţiei acestora Imp ↑ => PIB ↓ Intrarile = I + G + Exporturi Exporturile sunt injecții pentru că o creștere a exporturilor duce la o creștere a cererii de bunuri produse de firmele interne și la creșterea încasărilor acestora Exp ↑ => PIB ↑

3

Condiţia de echilibru pentru o economie deschisă:  S + Tnete + Imp = I + G + Exp  S–I + Tnete – G = Exp - Imp 

Soldul sectorului privat

Soldul sectorului public (soldul bugetar)

Soldul sectorului exterior (soldul balanței comerciale)

Economisirea privată (S) + soldul sectorului public (Tnete-G) = economisirea naţională Economisirea naţională – I = Exp-Imp = Export net=economisirea națională netă A. Retragerile (R) din fluxul circular al venitului, ce sunt sub trei forme: i. Economii (S) – venituri pe care gospodăriile nu le cheltuiesc pentru consum și care în mod normal sunt depuse la bănci și la în alte categorii de instituții financiare ii. Taxe nete (Tn) – diferența dintre taxele în casate de stat și transferurile efectuate iii. Importuri (Imp): cheltuieli ale gospodăriilor pentru bunurile importate și cheltuielile firmelor pentru materiile prime achiziționate din exterior. Retragerile totale: R=S+Tn+Imp B. Injecțiile (J) în fluxul circular al venitului cuprind: i. Investiții (I) – făcute de firme pentru creșterea stocului de capital ii. Cheltuieli publice (G) – achizițiile guvernamentale de bunuri și servicii iii. Exporturile (Exp) – vânzările efectuate de firmele interne către restul lumii Injecțiile totale: J= I+G+Exp Economiile totale din sectorul privat ajung prin intermedierea instituțiilor financiare la nivelul firmelor și se transformă în investiții. Diferența dintre economiile private și investiții (S-I) poartă numele de investiții private nete. De asemenea, taxele finanțează cheltuielile publice și transferurile în favoarea sectorului privat. Diferența dintre impozite și transferuri (T-Tr) poartă numele de taxe și impozite nete (Tn), în timp ce diferența dintre exporturi și importuri (X-M) se numește export net (soldul balanței comerciale sau se poate considera și o aproximare a situației nete a contului curent). Diagrama fluxului circular al venitului reflectă de fapt o identitate simplă, faptul că, la nivelul unei economii, cheltuielile unei unități economice constituie totodată veniturile altei unități economice, iar la nivel agregat

4

PRINCIPALII INDICATORI MACROECONOMICI 1. PIB (Produsul intern brut) – valoarea producţiei de bunuri finale realizate de către agenţii economici interni într-un an. 2. PNB (Produsul național brut) – valoarea de piaţă a producţiei de bunuri şi servicii finale realizate de către agenţii economici naţionali, într-un an. PIB se referă la:  Agenţi economici interni  Firme naţionale (care acţionează intern)  Firme străine (care acţionează intern) PNB se referă la:  Agenţi economici naţionali  Firme naţionale (care acţionează intern)  Firme naţionale (care acţionează extern) PNB = PIB + SVS unde SVS reprezintă soldul veniturilor cu străinătatea, adică diferența dintre veniturile obţinute de către firmele naţionale pe plan extern și veniturile obţinute de către firmele străine pe plan intern. Astfel, atunci când: a) SVS > 0 => PNB > PIB b) SVS < 0 => PNB < PIB c) SVS = 0 => PNB = PIB Exemplu: Venitul obţinut de către lucrătorii români în Spania se înregistrează în PIB-ul Spaniei şi în PNB-ul României. 3. PNN (Produsul naţional net) – se determină scăzând din PNB consumul de capital fix (amortizarea): PNN = PNB – A 4. PIN (produsul intern net) PIN = PIB – A Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi atât în preţurile pieţei (pp) cât şi în preţurile factorilor de producţie (pf). Trecerea de la PF la PP se face adăugând Taxe indirecte (TVA, accize, taxe vamale) și scăzând Subvențiile: PP = PF + Ti-Subv. Preţul încasat de către producător se numeşte preţul factorilor (PF) deoarece din acesta trebuie să se plătească factorii de producţie implicaţi în obţinerea producţiei (adică cheltuielile cu salariile, profitul antreprenorului, cheltuielile cu dobânzile etc.) Prin urmare, indicatorii macroeconomici se pot scrie în prețul pieței: PIBPP = PIBPF + Ti-Subv PNBPP = PNBPF + Ti -Subv PINPP = PINPF + Ti-Subv PNNPP = PNNPF + Ti-Subv

5

INFO: Formarea PIB Producția: Reprezintă activitatea care constă în crearea de bunuri sau servicii ce contribuie la satisfacerea cerințelor. Printre produse se pot evidenția: 1. Bunuri: care sunt produse materiale (automobile, roșii, clădiri...) 2. Serviciile: care sunt produse nemateriale, adică nu au drept consecință fabricarea de obiecte (coafură, îngrijiri medicale, lecții de economie...). Pot fi evidențiate servicii marfă (vândute utilizatorilor) și servicii care nu sunt mărfuri (apărare națională, justiție, poliție, educație publică...) În măsurarea statistică a producției putem contabiliza doar activitățile care au o valoare monetară, ce poate fi determinată. Este bine înțeles cazul bunurilor și serviciilor marfă, pe care le putem evaluăm prin preț. Este mai delicată contabilizarea produselor care nu sunt marfă (pe care le putem contabiliza cu ajutorul factorilor de producție care sunt mărfuri). Contabilitatea națională exclude activități productive importante: munca la domiciliu, munca benevolă, bunurile și serviciile schimbate fără factură (la negru sau trocul). Consumul: reprezintă un act de distrugere a bunurilor sau serviciilor. Consumul final reprezintă utilizarea de bunuri și servicii aflate în stadiul final de producție, în vederea satisfacerii directe a cerințelor indiviziilor. Consumul intermediar reprezintă utilizarea bunurilor sau serviciilor marfă, care sunt distruse într-un proces de producție, în vederea creării altor bunuri și servicii. Cumpărarea de către cineva a roșiilor pentru masă reprezintă un consum final; cumpărarea roșiilor de către o întreprindere pentru a produce conserve alimentare reprezintă un consum intermediar. Valoarea adăugată: spor de valoare pentru societate Consum intermediar: valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate de la terți Valoarea adăugată brută= valoarea producției – consumuri intermediare. Ex: Un fabricant de biciclete cumpără anvelope de la o întreprindere care, la rândul ei, cumpără cauciuc de la o a treia întreprindere. Se poate măsura producția fiecărei întreprinderi prin valoarea marfă a bunurilor pe care ea le produce. Dar valoarea bicicletelor include pe aceea a anvelopelor care, la rândul ei, include valoarea cauciucului. Când se măsoară produsul național trebuie să se cumuleze nu producțiile, ci valorile adăugate ale diferiților agenți. Produsul intern al unei țări reprezintă deci suma valorilor adăugate. 6

Investiția: înseamnă a consimți un cost imediat în schimbul unei satisfaceri sau a unei producții viitoare. În contabilitatea națională agenții pot să efectueze 3 tipuri de investiții: Achizițiile nete de terenuri și de active necorporale, formarea brută a capitalului fix ( FBCF) și variația stocurilor. Insă in calculul PIB intră doar formarea brută a capitalului fix ( FBCF) și variația stocurilor. Achizițiile de terenuri și de active necorporale (brevete, licențe, drepturi de autor) Ele reprezintă înregistrări nete ale vânzărilor eventuale de active de același tip. În acest domeniu, o achiziție (o investiție) de către un agent presupune, în mod necesar, în schimb o vânzare (o dezinvestire) a unui alt agent. Pe planul economiei naționale, deci, investiția nu determină nicio modificare. Formarea brută de capital fix (FBCF) FBCF reprezintă achiziția de bunuri durabile utilizate cel puțin pe parcursul unui an pentru a produce alte bunuri și servicii. În mod concret, FBCF cuprinde în esență cumpărările de bunuri, de echipament sau de clădiri de către întreprinderi și cumpărările de locuințe de către gospodăriile populației. Frontiera dintre FBCF și consum nu este ceva dar, de necontestat, ci stabilită în mod convențional. Astfel un automobil cumpărat de o întreprindere reprezintă FBCF în timp ce un automobil similar cumpărat de un individ reprezintă consum final. Variația stocurilor Variația stocurilor se referă la creșterea sau diminuarea tuturor bunurilor aflate în stoc: materii prime, produse în curs de prelucrare sau produse finite. Nu putem să stocăm servicii. După cum am arătat, o creștere a stocurilor corespunde unei imobilizări mai importante de fonduri și deci unei investiții. Pentru cei neinițiați poate fi mai greu de asimilat stocarea bunurilor cu un comportament de investire, deoarece asimilează stocurile cu produsele pe care întreprinderile nu reușesc să le vândă. Pentru a putea înțelege mai bine acest raționament trebuie să ne imaginăm mai bine fluxul de producție: întreprinderile își constituie mai întâi stocuri de factori de materii prime și/sau bunuri intermediare astfel încât să asigure o aprovizionare ritmică a unităților lor de producție. Ele își constituie de asemenea stocuri de produse finite pentru a putea răspunde cu regularitate cererii și a se încadra în termenele de livrare către clienții lor. Cumpărând sau producând stocuri, întreprinderea suportă costuri imediate, în vederea asigurării în condiții optime a desfășurării producției și vânzărilor viitoare. Este vorba într-adevăr aici de un comportament de investire așa cum l-am definit mai sus. Bineînțeles o creștere a stocurilor provocată de o diminuare a vânzărilor reprezintă investiție neprogramată de întreprindere, însă aceasta rămâne o investiție. Întreprinderea poate să-și vândă produsele la prețuri mai reduse sau chiar sa le doneze pentru a 7

reduce stocurile (dacă își dorește așa ceva); dacă întreprinderea nu face acest lucru, consideră că cea mai bună modalitate de a se adapta la noua situație este să-și păstreze stocurile. În conturile naționale se înregistrează investiția efectiv realizată în cursul anului de către agenți. Este posibil ca prin calculele efectiv înregistrate, agenții economici sa nu reușească sa îți realizeze planurile de producție, consum, investiții etc, însă acest lucru nu schimbă natura operațiilor desfășurate de-a lungul anului. Prin urmare va exista un dezechilibru economic, însă întotdeauna va exista echilibrul contabil. Comerțul exterior Importurile reprezintă cumpărări de bunuri si servicii de către agenții economici rezidenți de la agenții nerezidenți. Exporturile reprezintă vânzările de bunuri și servicii realizate de agenții rezidenți către agenții nerezidenți. INFO: Importurile sunt evaluate CIF (cost, asigurare, cheltuieli de transport) adică la prețul lor odată ajunse pe teritoriul național, care include costurile serviciilor necesare transportului din străinătate. Exporturile sunt evaluate FOB adică la valoarea lor în momentul părăsirii teritoriului național, excluzând costul serviciilor de transport și asigurare necesare transportului în străinătate. DETERMINAREA PIB PRIN 3 METODE Produsul Intern Brut reprezintă valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor destinate consumului final realizate în interiorul unei țări într-o perioadă determinată. Din punct de vedere teoretic, valoarea producţiei = valoarea cheltuielilor realizate pentru a cumpăra această producţie = veniturile încasate de către cei care au participat la obţinerea producţiei respective. Metoda producţiei PIBPF = ∑ VABPF VAB = diferenţa dintre încasările unei firme şi a cheltuielilor cu capitalul circulant (consumul intermediar Ci) : VAB = VT – Ci Profit = VT – Ci – A – Salarii – cheltuieli cu dobânzile, impozite și taxe – cheltuielile cu renta VAB – A = profit + salarii + dobânzi + rente VAB – A = VAN (valoare adăugată netă) = VN (venit național) Metoda veniturilor PIBpf = A + Venitul factorilor ( salarii, profit, rente, dobanzi) PIBpp = PIBpf + Tind-Subv 8

Metoda cheltuielilor În acest caz, PIB reflectă totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea achiziţiei de bunuri finale. Cine achiziționează producţia de bunuri finale?  Consumatorii (gospodăriile) -> C (cheltuieli de consum)  Firmele -> Ib (investiții brute)  Statul -> G (cheltuieli guvernamentale)  Agenţii economici străini -> Exp (exporturi) PIB = C + IB + G + Exp – Imp = C + IB + G + NX Investiţiile brute (Ib) includ:  Achiziţiile de elemente de capital fix (utilaje, instalaţii, clădiri etc) (FBCF) + stocuri  Amortizarea (A) Ib = In + A Ib = FBCF + variația stocurilor Formarea netă de capital fix (adică investiţiile noi la nivelul unei economii) -FNCF – se obține scăzând amortizarea din FBCF : FNCF=FBCF-A Dacă Ib = In+A=FBCF+variația stocurilor, rezultă că In = FBCF –A + variaţia stocurilor, adică In= FNCF+variația stocurilor Cheltuielile guvernamentale (G) includ:  Cheltuielile cu salariile personalului din sectorul bugetar  Cheltuielile guvernamentale cu achiziția de bunuri și servicii  Cheltuielile guvernamentale cu investițiile Pe de altă parte, consumul guvernamental se mai poate clasifica în:  Consum guvernamental colectiv – cheltuielile aferente bunurilor publice, unde consumul nu poate fi atribuit unui anumit individ (de exemplu, apărare națională, menținerea ordinii publice sau iluminatul străzilor)  Consum guvernamental individual – cheltuielile precum cele din sănătate sau educație, unde există un beneficiar clar identificabil. PIB real si PIB nominal PIBnominal = valoarea productiei de bunuri finale obţinute într-un an şi exprimată în preţurile anului respectiv (preţuri curente). PIBreal = valoarea producţiei de bunuri finale dintr-un an, exprimată în preţurile unui an de bază (preţuri constante). PIB-ul real se calculează deflatând (împărţind) PIB-ulnominal curent la Deflatorul PIB. Deflator PIB (sau IGP)=PIBnominal/PIBreal

9

DECALAJELE DE PRODUCȚIE: CERERE AGREGATĂ -OFERTĂ AGREGATĂ PE TERMEN SCURT – OFERTĂ AGREGATĂ PE TERMEN LUNG Echilibrul macroeconomic cu preţuri variabile Cererea agregată (figura dreapta) Cag = C + I + G + NX, NX=Exp-Imp P = nivelul tuturor prețurilor Y = producţie/ venit național sau PIB Potrivit figurii alăturate, o modificare a preţurilor determină o deplasare pe aceeaşi curbă a cererii agregate, de la A la B, şi nu creşterea/scăderea cererii agregate (adică o deplasare a întregii curbe spre dreapta sau spre stânga). Astfel, o scădere a IGP conduce la o creștere a cantității cerute la nivel naţional, de la Y A la YB. Invers, când IGP crește, cantitatea cerută se reduce.

INFO Factorii care explică panta negativă a cererii agregate (pentru o variantă extinsă : http://economics.about.com/od/aggregate-supply-demand/a/TheSlope-Of-The-Aggregate-Demand-Curve.htm)  Efectul de avuție: atunci când Indicele General al Prețurilor crește are loc o scădere a puterii de cumpărare, care se traduce apoi în mai puține bunuri cumpărate, deci cantitatea cerută se reduce; altfel zis, are loc o scădere a puterii de cumpărare a averii pe care o deţin indivizii și, cu aceeași sumă, pot achiziționa mai puține bunuri.  Efectul ratei de dobândă: o creștere a nivelului general al prețurilor tinde să ducă la o scădere a economiilor pe care indivizii le fac, ceea ce diminuează oferta de fonduri pe piața monetară, majorând ratele reale ale dobânzii, și diminuând nivelul investițiilor. Evident, o reducere a investițiilor duce apoi și la o scădere a cererii agregate. Invers, când IGP scade, indivizii au mai mult venit real disponibil și, prin urmare, pot aloca o mai mare parte pentru economisire. Crescând economisirea (un număr mai mare de depozite plasate în bănci), crește și oferta de fonduri disponibile, scade rata reală a dobânzii și investițiile cresc, ceea ce duce și la o creștere a cererii agregate.  Efectul cursului de schimb: când nivelul general al prețurilor scade, rata dobânzii în economie tinde să scadă, așa cum am explicat mai sus, datorită creșterii fondurilor disponibile pe piața monetară. Această scădere a ratei de dobândă face ca economisirea prin intermediul activelor interne să fie însă mai puțin atractive cu privire la economisirea prin intermediul unor active din alte state, astfel că o să crească cererea pentru active străine. În scopul de a achiziționa aceste active străine, oamenii trebuie să schimbe monedă națională în valută străină, iar o creștere a cererii de valută străină duce la o apreciere a acesteia și la o depreciere a monedei 10

naționale, deci la o creștere a cursului de schimb. Acest lucru face ca moneda națională să devină relativ mai ieftină (cu același euro să spunem, se pot achiționa mai mulți lei). Această scădere a nivelului prețurilor relative face ca bunurile interne să devină mai ieftine decât erau înainte pentru consumatorii străini. Totodată, deprecierea monedei naționale face importurile mai scumpe pentru consumatorii interni față de cum erau înainte. Astfel, o scădere a nivelului prețurilor interne duce la creșterea exporturilor și la scaderea importurilor, rezultând la o creștere a exporturilor nete. Dacă exporturile nete cresc, cererea agregată va crește. Invers, atunci când nivelul prețurilor crește, are loc o creștere a ratelor de dobândă, ceea ce duce la o cerere mai mare din partea investitorilor străini pentru active națio...