Drept administrativ II. Suport de curs PDF

Preview

Summary

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din IașiFacultatea de DreptDREPT ADMINISTRATIV IIConf. univ. dr. Dan Constantin MÂȚĂ2021Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Drept Anul univers itar 2020- Semestrul III. Informaţii generale despre cursTitlul disciplinei : Drept administrativ ...

Description

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Drept

DREPT ADMINISTRATIV II

Conf. univ. dr. Dan Constantin MÂȚĂ

2021 1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Drept Anul universitar 2020-2021 Semestrul II I. Informaţii generale despre curs Titlul disciplinei: Drept administrativ II Tipul disciplinei (impusă, opţională, facultativă): Disciplină impusă II.Informaţiidesprecoordonatorul de disciplină Nume şi titlul ştiinţific: Dan Constantin Mâță, conferențiar universitar doctor Contact e-mail: [email protected] Program consultaţii: vineri, 15 – 19 III. Condiţionări şi cunoştinţe pre-rechizi te Înscrierea la curs este condiţionată de parcurgerea cursurilor de: T eor i a ge n er a lă a dr ep t u lu i; D r e p t c on st it u ț io n a l ; D r ep t a d mi n is tr a t iv I IV.Obiectivele și competențele asigurate (identice cu cele menționate în Fișa Disciplinei) 1. Obiective: a) Obiectivul general: Însuşirea noțiunilor fundamentale din materia dreptului administrativ și a administrației publice, cunoașterea și interpretarea legislației specifice administrației publice, asimilarea problematicii controlului exercitat asupra administrației publice, identificarea particularităților răspunderii juridice în dreptul administrativ. b) Obiectivele specifice: La încheierea studiului acestei discipline, studenţii vor fi capabili: să explice normele și raporturile de drept administrativ; să descrie organizarea generală a administrației publice; să prezinte regimul juridic al actelor administrative; să analizeze regimul juridic aplicabil domeniului public. 2. Competențe: a) Competențe profesionale: însușirea, fixarea și utilizarea adecvată a identității terminologice și de regim juridic a actelor administrative; aplicarea tehnicilor și instrumentelor specifice de identificare și analiză a problemelor specifice contractelor administrative; capacitatea de analiză și interpretare a cadrului normativ privind proprietatea privată și domeniul public; aplicarea cunoștințelor necesare în culegerea datelor și informațiilor la o problemă concretă din domeniul contenciosului administrativ; determinarea formelor de răspundere specifice dreptului administrative. b) Competenţe transversale: realizarea sarcinilor referitoare la responsabilitățile profesionale cu respectarea regulilor științifice și a deontologiei specifice domeniului; aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă (cu elemente de interdisciplinaritate); dezvoltarea capacității de comunicare și argumentație, inclusiv în contradictoriu.

V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu indicarea duratei de parcurgere (identice cu cele menționate în Fișa Disciplinei)

2

Unitatea de învățare1: Actul administrativ. Noțiune și clasificare. Regim juridic al actelor administrative - 2 ore Unitatea de învățare2: Efectele juridice ale actelor administrative - 2 ore Unitatea de învățare3: Contractele administrative - 2 ore Unitatea de învățare 4: Proprietatea publică. Domeniul public. Regimul juridic aplicabil domeniului public – 2 ore Unitatea de învățare 5: Modalități de punere în valoare a domeniului public - 2 ore Unitatea de învățare 6: Controlul exercitat asupra administrației publice. Noțiune și forme - 2 ore Unitatea de învățare 7: Contenciosul administrativ. Trăsături. Evoluție. Forme - 2 ore Unitatea de învățare 8: Contenciosul administrativ. Condițiile acțiunii directe. Excepția de nelegalitate 2 ore Unitatea de învățare 9: Contenciosul administrativ. Competența instanței. Procedura de judecată. Soluțiile instanței de contencios administrativ - 2 ore Unitatea de învățare 10: Formele răspunderii administrative. Răspunderea administrativ-disciplinară - 2 ore Unitatea de învățare 11: Răspunderea administrativ contravențională. Trăsăturile contravenției. Elementele constitutive ale contravenției - 2 ore Unitatea de învățare 12: Sancțiunile contravenționale. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei. Cauzele care înlătură răspunderea contravențională - 2 ore Unitatea de învățare 13: Procedura aplicării și contestării sancțiunilor contravenționale - 2 ore Unitatea de învățare 14: Răspunderea administrativ-patrimonială - 2 ore VI. Numărul și formatul lucrărilor de verificare pe parcurs: 5 1. Teoria inexistenței actului administrativ 2. Concesiunea bunurilor proprietate publică 3. Controlul administrativ intern 4. Excepția de nelegalitate 5. Amenda contravențională VII. Metodele și instrumentele de evaluare - Evaluare finală – examen scris: 60% - Evaluare formativă continuă: 40% VIII. Bibliografie obligatorie și resurse suplimentare a) Bibliografie obligatorie: Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul II, București, Editura C.H. Beck, 2016 Emilia Lucia Catană, Drept administrativ, București, Ed. C.H. Beck, 2017 Alexandru Sorin Ciobanu, Drept administrativ, Activitatea administrației publice. Domeniul public, București, Editura Universul Juridic, 2015 Dan Constantin Mâță, Drept administrativ, vol. II, ediția a II-a, Activitatea administrației publice, Domeniul public, Contenciosul administrativ, Răspunderea administrativ-contravențională, București, Editura Universul Juridic, 2019 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, București, Editura Hamangiu, 2009 Cătălin-Silviu Săraru, Drept administrativ. Probleme fundamentale ale dreptului public, București, Editura C.H. Beck, 2016

3

Anton Trăilescu, Drept administrativ, București, Editura C.H. Beck, 2010 Verginia Vedinaș, Tratat teoretic și practic de drept administrativ, vol. II, București, Editura Universul Juridic, 2018 b) Resurse suplimentare: Emanuel Albu, Dreptul contenciosului administrativ, București, Editura Universul Juridic, 2008 Emil Bălan, Dreptul administrativ al bunurilor, București, Editura C.H. Beck, 2007 Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ, Comentată și adnotată, ediția a IV-a, București, Editura Universul Juridic, 2018 Lucian Chiriac, Drept administrativ, Activitatea autorităților administrației publice, București, Editura Hamangiu, 2011 Alexandru Sorin Ciobanu, Drept administrativ. Selecție de avize, decizii și hotărâri relevante ale Curții Constituționale, București, Editura Universul Juridic, 2014 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, București, Editura All Beck, 2005 Dan Constantin Mâță (editor), Administrația publică 2020. Codul administrativ și legislație conexă, București, Editura Universul Juridic, 2020 Mihai Oroveanu, Tratat de drept administrativ, București, Editura Cerma, 1998 Ovidiu Podaru, Drept administrativ, vol. II, București, Editura Hamangiu, 2011 Ovidiu Podaru, Radu Chiriță, Regimul juridic al contravențiilor, București, Editura Hamangiu, 2011 Mircea Preda, Drept administrativ. Partea specială, București, Editura Lumina Lex, 2001 Anton Trăilescu, Alin Trăilescu, Legea contenciosului administrativ, Comentarii și explicații, ediția a 3-a, București, Editura C.H. Beck, 2017 Verginia Vedinaș, Codul administrativ adnotat, București, Editura Universul Juridic, 2019 Mircea Ursuța, Procedura contravențională, București, Editura Universul Juridic, 2010

4

Unitatea de învățare 1 Actul administrativ. Noțiune și clasificare. Regimul juridic al actelor administrative Actul administrativ este o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice. El reprezintă principala formă juridică a activității autorităților administrației publice, celelalte forme fiind realizate pentru pregătirea, elaborarea sau punerea în executare a actelor administrative. În doctrina de specialitate această manifestare unilaterală de voință a organului administrației publice a cunoscut diverse denumiri. Dintre acestea putem reține pe următoarele: „act administrativ”, „act de drept administrativ”, „act de autoritate”, „act administrativ”, „act de putere publică” sau „act de comandă”. După anul 1990 în terminologia constituțională și legală, în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, precum și în doctrina de specialitate a fost consacrată noțiunea de act administrativ, considerată mai adecvată prin faptul că scoate în evidență regimul juridic aplicabil. De reținut că această noțiune este în majoritatea cazurilor concretizată în termeni precum decret, hotărâre, decizie, instrucțiune, ordin, dispoziție etc. care permite identificarea autorului actului administrativ și calea de control de urmat. Analiza definițiilor din literatura de specialitate a dus la concluzia lărgirii noțiunii de act administrativ prin luarea în considerare a realităților juridice determinate prin asimilarea actului administrativ tipic și a altor acte sau fapte administrative, precum contractul administrativ, tăcerea administrației sau refuzul nejustificat. Actul administrativ a fost definit ca fiind „acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într -o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești”. Având în vedere actuala reglementare legală a actului administrativ precum și modul cum aceasta s-a reflectat în jurisprudența administrativă, alți autori subliniază necesitatea unei redimensionări a definiției actului administrativ. În sens restrâns, actul administrativ reprezintă „o manifestare unilaterală și expresă de voință, în principal a unei autorități a administrației publice de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, 5

sub controlul de legalitate al instanțelor judecătorești”. În sens larg, actul administrativ reprezintă „o manifestare unilaterală de voință sau un acord de voință, aparținând, în principal, unei autorități a administrației publice – în care o parte este întotdeauna o autoritate publică – fie de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, fie de a satisface un interes general, de a presta un serviciu public, de a efectua o lucrare publică sau de a pune în valoare un bun public, în realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instanțelor judecătorești”. Alături de definițiile din doctrină avem și o definiție legală a actului administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 554/2004 actul administrativ reprezintă „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Acesta poate fi considerat sensul restrâns al noțiunii de act administrativ. În sens larg prin act administrativ se înțelege orice act juridic emanat de la autoritățile publice în regim de putere publică. Legea nr. 554/2004 asimilează actului administrativ contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice și alte categorii de contracte administrative prevăzute prin lege [art. 2 alin. (1) lit. c) 1], precum și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal [art. 2 alin. (2)]. Trăsăturile caracteristice ale actului administrativ sunt următoarele: a) actul administrativ este forma principală a activității organelor administrației publice; b) actul administrativ este o manifestare unilaterală de voință; c) actul administrativ este emis sau adoptat în temeiul și în realizarea puterii publice; d) actul administrativ este supus controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ. Unii autori consideră ca fiind o trăsătură caracteristică și regimul juridic specific aplicabil actului administrativ. Achiesăm la opinia că nu se poate reține printre trăsăturile caracteristice și regimul juridic specific „deoarece tot așa de bine s -ar putea spune același lucru și despre regimul juridic aplicabil actului de drept civil, comercial, de dreptul muncii”. În consecință, prin regimul

6

juridic administrativ trebuie să înțelegem suma tuturor trăsăturilor caracteristice, a condițiilor de valabilitate și a controlului actului administrativ. În doctrină actele administrative au fost clasificate în funcție de mai multe criterii: natura juridică a actului administrativ; competența materială și teritorială a organului administrativ; gradul de întindere al efectelor juridice produse; natura efectelor juridice; perioada de timp în care produc efecte juridice; organele puterii de stat care le adoptă sau emit; forma serviciului public care le adoptă sau emit; numărul manifestărilor de voință pe care le încorporează etc. Una din clasificările acceptată în mod tradițional în doctrină, și care în prezent a fost preluată și de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 554/2004, este cea după criteriul întinderii efectelor juridice. După acest criteriu actele administrative se împart în acte administrative normative și acte administrative individuale. În funcție de acest criteriu de clasificare unii autori rețin și categoria actelor cu caracter intern care se particularizează prin faptul că „se aplică în interiorul unei autorități sau instituții publice, și produc efecte față de personalul acestei instituții”. Se înscriu în această categorie de acte administrative următoarele: circularele, regulamentele, normele metodologice etc. Actele administrative normative conțin reguli generale de conduită, formulate în abstract, de aplicație repetată și care produc efecte juridice pentru un număr nedeterminat de persoane. Normele de conduită sunt impersonale, astfel că actul are caracter normativ chiar dacă toate persoanele cărora urmează să li se aplice aceste prescripții sunt cunoscute. În schimb, atunci când persoanele sunt stabilite nominal în cuprinsul său, indiferent de numărul acestor persoane, actul are caracter individual. Majoritatea actelor normative cuprind norme imperative (onerative sau prohibitive) dar există posibilitatea ca un act normativ să conțină și dispoziții permisive. Din categoria actelor administrative normative menționăm următoarele: ordonanțele Guvernului; hotărârea Guvernului; instrucțiunile miniștrilor; instrucțiunile conducătorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor; hotărârile, regulamentele, instrucțiunile, reglementările autorităților administrative centrale autonome; hotărârea consiliului județean; hotărârea Consiliului General al Municipiului București; hotărârea consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București; etc. Actele administrative individuale sunt manifestări de voință ale organelor administrative care creează, modifică, suspendă sau desființează drepturi și obligații pentru unul sau mai multe subiecte dinainte determinate. Spre deosebire de prima categorie aceste acte administrative sunt 7

în majoritate emise de organe unipersonale: decretele Președintelui României; deciziile primministrului; ordinele miniștrilor; ordinele emise de conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor; ordinele prefectului; dispozițiile primarului; dispozițiile președintelui consiliului județean. Acte administrative individuale pot fi și actele adoptate de organele colegiale ale administrației publice, precum hotărârea de Guvern sau hotărârea consiliului local. Ca regulă, actele administrative individuale trebuie să respecte normele cuprinse în actele administrative normative, chiar și atunci când acestea sunt adoptate ori emise de organe ierarhic inferioare. Actele administrative individuale se subclasifică în următoarele categorii: a) acte administrative prin care se stabilesc drepturi sau obligații determinate pentru subiecții cărora li se adresează; b) acte administrative prin care se atribuie un statut personal beneficiarului; c) acte administrative prin care se aplică constrângerea administrativă; d) acte administrative cu caracter jurisdicțional. Legalitatea actului administrativ presupune conformitatea acestuia cu Constituția, legile adoptate de Parlament, ordonanțele de Guvern precum și cu toate actele normative emise ori adoptate de organele administrative ierarhic superioare. Actele normative nu au aceeași forță juridică, ele aflându-se într-un raport ierarhic care corespunde unei ierarhii a organelor. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte”. În vârful acestei construcții piramidale se află Constituția, act normativ cu forță juridică supremă, toate celelalte acte normative trebuind să fie elaborate și aplicate în acord cu dispozițiile ei. Pe nivelul imediat următor se găsește legea, în cadrul cărora distingem categoria legilor organice care reglementează primar raporturile sociale prevăzute în art. 73 alin. (3) din Constituție și categoria legilor ordinare care reglementează în mod primar orice domeniu de activitate al relațiilor sociale cu excepția celor rezervate legilor organice. Urmează actele Guvernului adoptate în baza delegării legislative (ordonanțele simple și ordonanțele de urgență) precum și actele administrative adoptate sau emise pentru organizarea 8

executării legilor. Actele administrative cu caracter normativ cunosc și ele o ierarhie proprie în cuprinsul căreia menționăm următoarele: decretele Președintelui României; hotărârile de Guvern; deciziile prim-ministrului; ordinele miniștrilor; ordinele prefecților; hotărârile consiliului județean; dispozițiile președintelui consiliului județean; hotărârile consiliului local; dispozițiile primarilor. Ca regulă printr -un act administrativ normativ nu pot fi modificate, completate sau făcute inoperante dispoziții din acte normative cu forță juridică superioară. În privința actelor administrative individuale, acestea trebuie să respecte, la momentul adoptării sau emiterii lor, toate actele normative adoptate sau emise în materia respectivă. Oportunitatea actului administrativ reprezintă capacitatea pe care o are organul care adoptă sau emite actul de a alege dintre mai multe soluții posibile și legale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde în cea mai mare măsură interesului public care trebuie ocrotit. Ea relevă calitatea actului administrativ de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, într-un timp și loc bine precizate. În doctrină au fost subliniate două principale criterii de referință în funcție de care este stabilită oportunitatea unui act administrativ: a) criteriul referitor la momentul în care este emis un act administrativ (specificitatea condițiilor de muncă și viață dintr -o anumită zonă; valorile cutumiare, tradițiile și obiceiurile specifice unui anumit loc; nevoile reale ale unei unități administrativ-teritoriale în care urmează să se producă efectele juridice ale actului administrativ); b) criteriul privind mijloacele pe care le implică aplicarea în practică a unui act administrativ. Limitele dreptului de apreciere, sau a puterii discreționare, de care beneficiază organele administrației publice în activitatea de elaborare a actelor administrative sunt stabilite chiar de lege, iar depășirea acestor limite atrage nevalabilitatea actului. Actul administrativ trebuie făcut în forma prevăzută de normele de drept. Deși o parte din aceste forme au fost considerate că provin dintr-o „practică birocratică învechită” ele sunt percepute ca fiind „garanții pentru validitatea actelor”. Printre avantajele oferite de forma scrisă a actului administrativ au fost evidențiate următoarele: a) cunoașterea manifestării de voință a autorității administrative; b) posibilitatea ca părțile dintr-un raport de drept administrativ să-și cunoască cu precizie drepturile și obligațiile; c) 9

posibilitatea verificării temeiurilor legale în baza cărora a fost emis actul administrativ; d) pos...