ProcedurĂ curs 4 1 - Cursul nr. 4 la Drept procesual penal, intitulat Suspendarea urmăririi penale, PDF

Preview

Summary

Cursul nr. 4 la Drept procesual penal, intitulat Suspendarea urmăririi penale, predat de lector universitar Gheorghiță Mateuț...

Description

CURS 4 - 18.03.2016 SUSPENDAREA URMĂRIRII PENALE În principiu, activitățile de urmărire penală nu pot fi oprite, ele continuă și au la bază o anumită strategie a organelor de urmărire penală, care nu formează obiectul procesului penal sau al procedurii penale, și care se stabilește de organele de urmărire penală de la caz la caz. În mod excepțional, pe parcursul desfășurării urmăririi penale pot interveni cazuri care pot conduce la întreruperea activităților în această fază fie cu caracter provizoriu în cazurile de suspendare a urmăririi penale, fie cu caracter permanent, în principiu, în cazurile în care procurorul în cursul urmăririi penale constată existența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale care este în același timp și caz de împiedicare a continuării urmăririi penale. Cazurile de suspendare a urmăririi penale - art. 312 NCPP 1. în cazul în care se constată, printr-o expertiză medico-legală că suspectul/ inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal 2. există un impediment legal temporar de efectuare în continuare a urmăririi penale; legea de procedură nu definește acest caz de suspendare a urmăririi penale. În absența unei definiții, părerea mea este că nu constituie cazuri temporare de împiedicare, care să ducă la suspendarea urmăririi penale, acele cazuri legale temporare de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale menționate în art. 16 alin. (1) lit. e) lipsa plângerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și nici cel prevăzut la lit. j) existența unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii, deși art. 16 alin. (2) NCPP prevede că în aceste situații, urmărirea penală poate fi reluată, ceea ce înseamnă că ne-am aflam în situația unor cazuri temporare de împiedicare, însă acestea sunt cazuri de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării a acțiunii penale. Un caz temporar de împiedicare ar putea constitui imunitatea de jurisdicție a președintelui României (art.84 Constituție). Președintele răspunde numai pentru infracțiunea de înaltă trădare, pentru toate celelalte infracțiuni nu poate răspunde datorită acestui impediment temporar. În ceea ce privește transferul de proceduri, există contradicție între NCPP și Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară penală internațională, care prevede în mod expres că pe perioada transferului de proceduri urmărirea penală se suspendă, inclusiv cursul prescripției răspunderii penale, spre deosebire de art. 16 alin (1) lit. j) NCPP care prevede că această situație este caz legal temporar de împiedicare de punere în mișcare și exercitare a acțiunii penale. Părerea mea este că această reglementare fiind neclară, poate duce la confuzii astfel că este necesară intervenția legiuitorului pentru a preciza foarte clar care sunt aceste impedimente legale temporare care conduc nu la o

1

soluție de clasare, ci la o suspendare, adica la o întrerupere temporară a cursului urmăririi penale. 3. parcurgerea procedurii de mediere; ea este posibilă în cursul urmăririi penale prin sesizarea terțului mediator în vederea încheierii unui acord de mediere, medierea reprezentând un drept care este recunoscut atât subiecților procesuali principali, cât și părților în cazurile prevăzute de lege. Pe toată perioada cât cazul se afla în fața mediatorului, urmărirea penală este suspendată. Legea specială nr. 192/2006 prevede și un termen maxim în care poate avea loc suspendarea: cel mult 3 luni, dacă în 3 luni nu se finalizează procedura, urmărirea penală va fi reluată, de drept. Procedura și obligațiile care revin organelor de urmărire penală - art. 313 NCPP Textul prevede că organul de urmărire penală poate să dispună suspendarea prin ordonanță. Competența exclusivă revine procurorului în cazurile în care se efectuează acte de cercetare penală de către organele de cercetare penală sub supravegherea procurorului, organul de cercetare penală întocmeste un referat prin care propune motivat procurorului care supraveghează cercetarea penală suspendarea urmăririi penale. În cazurile în care urmărirea penală este proprie procurorului, acesta dispune din oficiu suspendarea urmăririi penale. Ordonanța procurorul trebuie să conțină toate mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) NCPP și să indice cazul de suspendare și motivele care stau la baza suspendării. În toate cazurile, ordonanța de suspendare se comunică în copie subiecților procesuali principali și părților care au posibilitatea de a face plângere împotriva ordonanței procurorului. Pe timpul suspendării, organele de urmărire penală (atât organele de cercetare penală cât și procurorul) au dreptul și obligația de a efectua toate actele de urmărire penală care nu suportă amânare și care nu implică prezența personală a suspectului/ inculpatului. Rațiunea suspendării urmăririi penale este aceea de a se garanta prezența personală a suspectului/ inculpatului la activitățile de urmărire penală atunci când ea este necesară conform dispozițiilor legale. Suspendarea urmăririi penale este prevăzută în interesul suspectului/ inculpatului reprezentând o importantă garanție a dreptului la apărare. Pe toată perioada suspendării, organul de urmărire penală are obligația să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, subzistența motivelor care au stat la baza suspendării. Rațiunea prevederii este aceea de a se putea relua urmărirea penală în cazul în care la un moment dat se constată că au dispărut motivele care au stat inițial la baza ordonanței de suspendare. SOLUȚIONAREA CAUZEI DE CĂTRE PROCUROR - art. 314 - 320 NCPP Potrivit art. 320 NCPP, în cazurile în care se efectuează acte de cercetare penale de către organele de cercetare penală sub supravegherea procurorului, organul de cercetare penală întocmește referat cu propunere motivată pe care o înaintează procurorului, în situația în care în urma verificării actului de sesizare și a actelor de urmărire penală efectuate în urma sesizării, organul de cercetare penală constată că a intervenit unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale dintre cele prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP. În aceste

2

cazuri, organul de cerectare penală propune procurorului care supraveghează urmărirea penală o soluție de clasare. Procurorul, primind propunerea organului de cercetare penală, împreună cu întregul dosar al cauzei, dacă apreciază că propunerea nu este întemeiată sau dacă apreciază că cercetarea penală nu este finalizată și mai sunt necesare acte de cercetare penală pentru ca să poată da o anumită soluție în această etapă a urmăririi penale, procurorul dă ordonanță prin care restituie dosarul organului de cercetare penală. Restituirea este prevăzută la art. 317 NCPP, în această situație, în mod obligatoriu, ordonanța de restituire va trebui să conțină pe lângă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) NCPP și indicare actelor de urmărire penală pe care organul de cercetare penală trebuie să le mai efectueze și de asemenea să indice probele care trebuie administrate și mijloacele de probă care mai trebuie obținute și inclusiv stabilirea termenului de finalizare a activităților de cercetare penală. În temeiul art. 320 NCPP, după părerea mea, organul de cercetare penală ar putea sesiza procurorul și cu propunere de renunțare la urmărirea penală, în virtutea oportunității urmăririi penale ca excepție de la principiul obligativității punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale, situație în care procurorul primind propunerea, verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru o soluție de renunțare la urmărirea penală. Art. 314 NCPP prevede că în cursul urmăririi penale, procurorul poate da soluții care au ca rezultat finalizarea urmăririi penale, în principiu cu caracter definitiv, în afara cazurilor de redeschidere a urmăririi penale (reluarea urmăririi penale): 1. clasarea - poate fi dispusă de procuror fie în situația în care procurorul nu exercită acțiunea penală, fie în situația în care procurorul stinge acțiunea penală, dacă este prezent unul din cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP. 2. renunțarea la urmărirea penală - când procurorul apreciază că interesul public nu cere ca obiectul urmăririi penale să fie realizat, adică nu cere continuarea urmăririi penale. Părerea mea este că renunțarea la urmărirea penală nu a fost eliminată din NCPP; este criticat doar art. 318 NCPP care reglementează soluția de renunțare la urmărirea penală, dispoziția prezentând numeroase vicii de neconstituționalitate constatate de Curtea Constituțională (până la acest moment nu avem motivarea, vom relua această parte după publicarea soluției în Monitorul Oficial) CLASAREA - art. 315 - 316 NCPP Clasarea poate fi dispusă de procuror în toate cazurile: atât în situațiile în care supraveghează urmărirea penală, la propunerea organului de cercetare penală sau când efectuează personal urmărirea penală, din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Se prevede în art. 315 NCPP că soluția poate fi dispusă și anterior începerii urmăririi penale, dacă sesizarea nu îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de lege.

3

Părerea mea este că această prevedere este inaplicabilă; ea intră în contradicție cu art. 294 NCPP care prevede că în situația în care organul de urmărire penală constată că sesizarea nu îndeplinește condițiile de fond și de formă, aceasta se restituie pe cale administrativă petiționarului. Părerea mea este că în absența unei prevederi exprese și clare, nu există nicio rațiune care să justifice opinia potrivit căreia o clasare nu ar putea să fie dispusă înainte de începerea urmării penale. Într-o asemnea situație este evident că nu mai este utilă începerea urmăririi penale. În acest sens, clasarea ar putea fi dispusă, după părerea mea, într-o singură situație: când înainte de începerea urmăririi penale chiar din cuprinsul actului de sesizare ar rezulta existența unui caz legal de împiedicare, nicidecum pentru neîndeplinirea unor condiții de fond sau de formă. După începerea urmăririi penale și după punerea în mișcare a acțiunii penale, soluția de clasare poate fi dispusă în toate situațiile în care se constată că există unul din cazurile legale de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) NCPP. În acestă situație clasarea poate fi dispusă atât în cazurile în care urmărirea penală este începută doar in rem cât și în cazurile în care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o anumită persoană, când există un suspect, precum și după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală, când există un inculpat în cauză. Ordonanța de clasare are un conținut complex, nu există modificări față de VCPP. Ordonanța conține pe lângă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) NCPP și mențiuni specifice soluției de clasare, care este o soluție de neurmărire, atunci când intervine înainte de începerea urmăririi penale și de netrimitere în judecată când intervine după începerea urmăririi penale și după punerea în mișcare a acțiunii penale: • mențiuni cu privire la ridicare sau menținerea măsurilor asiguratorii care au fost dispuse, cu precizarea că măsurile asiguratorii pot fi mențiunte în caz de clasare pe o durata de cel mult 30 zile de la data la care s-a comunicat copia ordonanței persoanei vătămate, dacă persoana vătămată nu formulează în acest interval o acțiune civilă la instanța civilă; • mențiuni referitoare la restituirea lucrurilor; • cererea adresată judecătorului de cameră preliminară privind confiscarea specială; • cererea expresă a procurorului adresată judecătorului de cameră preliminară de desființare parțială sau totală a unui înscris; • cererea expresă adesată instanței în vederea internării nevoluntare a suspectului/ inculpatului, ca măsură de siguranță dacă suspectul/ inculpatul este bolnav mintal, toxicoman sau consumator cronic de substanțe psihoactive și din această cauză prezintă pericol pentru siguranța publică; • mențiuni cu privire la alte măsuri de siguranță care au fost dispuse în cursul urmăririi penale (ex: masură de siguranță de obligare provizorie la tratament medical); • mențiuni privind măsurile preventive, referitor la încetarea acestora. • mențiuni privind cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale. Art. 316 NCPP prevede o procedură de înștiințare a cuprinsului ordonanței. O copie a ordonanței se comunică, în toate cazurile, persoanei care a făcut sesizarea, subiecților procesuali principali, părților și oricărei alte persoane interesate.

4

În ceea ce privește motivarea ordonanței de clasare, NCPP a preluat din VCPP ideea unei motivări facultative a ordonanței de clasare. Ea este posibilă însă doar în cazurile în care se efectuează acte de cercetare penală sub supravegherea procurorului, cazuri care presupun sesizarea procurorului de către organul de cercetare penală cu un referat cu propunere motivată. În situația în care procurorul își însușește propunerea și motivele care stau la baza propunerii, nu mai este obligat să motiveze ordonanța de clasare. În această situație, se comunică și copia referatului cu propunere motivată a organului de cercetare penală care conține motivele care stau la baza soluției de clasare. Chiar și în aceste situații, ordonanța de clasare va conține și o motivare proprie, în situația în care procurorul fie admite propunerea organului de cercetare penală pentru alte motive decât cele invocate de organul de cercetare penală, fie în situația în care procurorul aduce în cuprinsul motivării o motivare suplimentară față de motivele formulate de organul de cercetare penală. În cazurile în care procurorul efectuează personal urmărirea penală, ordonanța de clasare trebuie motivată pentru că în această situație procurorul dispune din oficiu fără a fi sesizat de organul de cercetare penală. RENUNȚAREA LA URMĂRIREA PENALĂ - art. 318 NCPP Renunțarea la urmărirea penală este reglementată deficitar. Nu mai este justificată de existența unui caz de împiedicare ca în situația clasării, ci ea este justificată de interesul public care este criteriul principal de acțiune al procurorului. În acest fel ea poate fi dispusă de procuror prin ordonanța motivată în toate cazurile în care procurorul, pe baza criteriilor stabilite de lege, apreciază că interesul public nu cere ca urmărirea penală să fie finalizată:

- criterii care privesc fapta: gravitatea faptei (fapta în materialitatea ei): modul comiterii, mijlocul, -

mijloacele utilizate, împrejurarea, scopul, urmarea produsă. criterii care privesc persoana: conduita anterioară și cea ulterioară săvârșirii - atitudinea persoanei cu privire la urmări, eforturile depuse de făptuitor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Aceste criterii însă, nu trebuie îndeplinite cumulativ pentru că renunțarea la urmărirea penală poate fi dispusă chiar dacă persoana nu este cunoscută. Prevederea este aberantă. Aici legiuitorul nu a ținut seama de ceea ce este esențial pentru o soluție de renunțare la urmărirea penală, și anume de obiectul urmăririi penale care nu poate fi scindat: privește atât fapta cât și persoana, în egală măsură. De asemenea, din formularea textului mai rezultă că renunțarea la urmărirea penală poate fi dispusă și dacă începerea urmăririi penale este in rem. Reprezintă un mare neajuns al acestei reglementări care va fi rescrisă în urma deciziei Cur ții Constituționale. Art. 318 NCPP intră în contradicție cu art. 314 NCPP și cu art. 7 alin. (2) NCPP pentru că se prevede că renunțarea la urmărirea penală poate fi dispusă și față de suspect, nu numai față de inculpat ceea ce, la fel, este nesatisfăcător pentru că fără o acțiune penală pusă în mișcare nu cred că procurorului îi este permis să facă o evaluare a interesului public pentru a decide dacă va urmări sau nu fapta și persoana. În mod

5

obligatoriu va fi pusă în mișcare acțiunea penală și apoi procurorul va evalua acțiunea penală din prisma intresului public. Nu în ultimul rând, părerea mea este că întreaga reglementare este defectuoasă pentru că intră într-un domeniu de competența exclusivă a judecătorului. Practic, renunțarea la urmărirea penală poate fi dispusă doar în situația în care se constată vinovăția persoanei ceea ce este inadmisibil având în vedere obligațiile pe care procurorul le poate dispune (chiar dacă ele pot fi dispuse potrivit termenilor legii după consultarea suspectului/ inculpatului) pentru că doar judecătorul poate dispune cu privire la chestiuni de fond precum repararea prejudiciului. De asemenea, procurorul poate dispune ca suspectul/ inculpatul să presteze muncă în folosul comunității, în mod contrar principiilor care atribuie doar judecătorului o asemenea competență. În privința obligațiilor, NCPP instituie principiul potrivit căruia ele trebuie să fie îndeplinite de către suspect/ inculpat într-un anumit termen, stabilit de procuror prin ordonanță, care poate fi cuprins într-un interval între 6 - 9 luni potrivit acordului de mediere încheiat cu partea civilă și care curge de la comunicarea ordonanței. Trecând peste faptul că prevederea este incompletă, ea se referă doar la situația încheierii unui acord de mediere, în ceea ce privește sarcina probei, aceasta este instituită în privința suspectului/ inculpatului care are obligația de a proba atât îndeplinirea obligațiilor cât și a motivelor care ar putea justifica neîndeplinirea obligațiilor care au fost instituite de către procuror. Legiuitorul a considerat necesară o asemenea prevedere pentru a ușura sarcina statului și pentru a facilita sancționarea neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor instituite de procuror prin ordonanță. Neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor conduce la revocarea măsurii dispuse de procuror cu consecința trimiterii în judecată (întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței) O nouă ordonanță de renunțare la urmărirea penală cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană nu mai este posibilă, potrivit legii. În situația în care procurorul ar revoca această ordonanță, singurul remediu îl constituie trimiterea în judecată. În ceea ce privește reaua-credință, legea de procedură nu prevede în ce ar putea consta sau când ar putea exista; ea se apreciază de procuror, în mod exclusiv. Ea nu trebuie nici probată de către procuror și se evaluează doar pe baza dovezilor prezentate de beneficiar => se încalcă grav principiul prezumției de nevinovăție. CONTINUAREA URMĂRIRII PENALE - art. 319 NCPP Reglementarea este inutilă pentru că reia dispoziția cuprinsă în art. 17 NCPP. Se prevede că în caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripția, retragerea plângerii prealabile sau a existenței unei cauze de nepedepsire, precum și în cazul renunțării procurorului la urmărirea penală, suspectul/ inculpatul poate cere continuarea urmăririi penale. Diferența este aceea că cererea trebuie formulată în cel mult 20 zile de la comunicarea unei copii a ordonanței de clasare. Ea este posibilă și în cazul renunțării la urmărirea penală; în acest caz este justificată pentru că suspectul/ inculpatul are interesul de a obține o soluție de clasare.

6

TERMINAREA URMĂRIRII PENALE - art. 321 - 323 NCPP Terminarea urmăririi penale nu trebuie confundată cu finalizarea urmăririi penale, care înseamnă emiterea rechizitoriului, trimiterea în judecată și sesizarea instanței sau emiterea ordonanței de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, după caz. Terminarea urmăririi penale este aplicabilă doar în acele cazuri în care se realizează acte de cercetare penală de către organele de cerectare penală sub supravegherea procurorului. În toate aceste cazuri, dacă organul de cercetare penală apreciază că nu este prezent niciunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale, sesizează procurorul cu un referat, conform art. 321 NCPP, care poarta denumirea de referat de terminare a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată. Sesizarea procurorului cu referat de terminare a urmăririi penale este posibilă dacă, în prealabil, organul de cercetare penală constată că urmărirea penală este terminată, în sensul că cercetările penale s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și cu respectarea principiului aflării adevărului, că a...