Strategii de piaţă - seminar PDF

Title Strategii de piaţă - seminar
Course Marketing Marketing
Institution Academia de Studii Economice din București
Pages 4
File Size 157.5 KB
File Type PDF
Total Downloads 70
Total Views 397

Summary

Strategia de piaţăStrategia de piață este considerată un punct de referință pentru toate celelalte strategii (de produs, de preț, distribuție, promovare). Numai plecând de la obiectivele care vizează piața-țintă se pot stabili celelalte strategii referitoare la produsele (serviciile) întreprinderii,...


Description

Strategia de piaţă Strategia de piață este considerată un punct de referință pentru toate celelalte strategii (de produs, de preț, distribuție, promovare). Numai plecând de la obiectivele care vizează piața-țintă se pot stabili celelalte strategii referitoare la produsele (serviciile) întreprinderii, la prețurile practicate, la canalele de distribuție utilizate, la acțiunile promoționale desfășurate. Strategia de piaţă se înfăţişează sub forma unor reacţii ale întreprinderii la fizionomia şi dinamica mediului, care pot lua forma: - fie a unei reacţii ce modifică direct raportul existent între organizaţie şi mediu, - fie reacţii care presupun modificări de natură internă a organizaţiei, cu efecte indirecte asupra relaţiei sale cu mediul ambiant. Strategia de piaţă poate fi construită în funcţie de modul de manifestare a cererii de mărfuri sau servicii pe piaţă. În acest caz strategia urmăreşte să echilibreze raportul cerere-ofertă prin diverse variante. -

1. 2. 3. 4. 5.

6. 7. 8. 1.

Aceste strategii iau în calcul trei dimeniuni ale cererii: nivelul efectiv al cererii comparat cu nivelul dorit (dezirabil); evoluţia în timp a cererii; caracterul de dezirabilitate al cererii (caracterul cererii). Strategii de piaţă în funcţie de stările cererii (Kotler, 1973) Situaţia cererii Rolul marketingului Denumirea strategiei Cerere negativă Demistificarea cererii Conversiune Se urmăreşte sporirea Absenţa cererii Crearea cererii Stimulare cererii efective până la nivelul dorit. Cerere latentă Dezvolarea cererii Dezvoltare Cerere în declin Revitalizarea cererii Remarketing Cerere fluctuantă Regularizarea cererii Sincromarketin Cererea este la nivelul g dorit, trebuie doar desfăşurată corespunzător în timp. Cerere completă Menţinerea cererii Întreţinere Cererea este dezirabilă, atât ca nivel, cât şi ca evoluţie în timp. Cerere excesivă Reducerea cererii Demarketing Cererea efectivă este peste cea dezirabilă şi se Cerere Distrugerea cererii Antimarketing urmăreşte reducerea ei. indezirabilă Situaţia cererii Cerere negativă Presupune refuzul consumatorului pentru un anumit produs, ceea ce impune modificarea atitudinii de respingere faţă de produs într-o atitudine pozitivă care să ducă la convertirea potenţialilor consumatori. Ex: nefumătorii faţă de ţigări.

2.

Absenţa cererii

3.

Cerere latentă

4.

Cerere în declin

5.

Cerere fluctuantă

6. 7.

Cerere completă Cerere excesivă

8.

Cerere indezirabilă

Piaţa manifestă indiferenţă şi cererea nu există pentru că nu se cunoaşte produsul, dar acesta poate fi acceptat în viitor odată stimulat consumul. Ex: noi produse. Pe piaţă se manifestă aşteptări, dorinţe, nevoi nesatisfăcute de actualele produse, ceea ce conduce la crearea de noi produse. Piaţa absoarbe o cantitate mai mică din produsul respectiv decât în perioada anterioară (cererea este în scădere), şi atunci producătorul reconsideră strategia de marketing pentru a revitaliza cererea. Cererea cunoaşte fluctuaţii sezoniere sau din alte motive, ceea ce duce la o necorelare a producţiei cu cererea. Piaţa absoarbe cantitatea estimată şi cererea trebuie doar menţinută. Supraabundenţa cererii pe piaţă faţă de capacitatea de ofertare a companiei, impune reducerea ei. Presupune eliminarea cererii pentru un produs prea mult difuzat de producători, din motive sociale, de sănătate sau concurenţiale. Ex: alcoolul interzis minorilor.

O altă modalitate de alegere a strategiei de piaţă este în funcţie de segmetele de piaţă abordate de către companie, rezultând: - strategia nediferenţiată: întreprinderea vede piaţa ca un tot omogen, elaborând un singur program de marketing ce se adresează tuturor cumpărătorilor. - strategia diferenţiată: întreprinderea tratează piaţa ca fiind eterogenă şi elaborează programe de marketing diferite care se adresează fiecărui segment de piaţa în parte. - strategia concentrată: pe o piaţă eterogenă întreprinderea alege să îşi îndrepte eforturile doar către unul sau câteva segmente de piaţă mai importante pentru care construieşte programe de marketing specifice. Dacă se are în vedere poziția întreprinderii față de principalele dimensiuni și trăsături ale pieței, vom obține o tipologie a strategiilor de piață după cum urmează:

Dinamica pieţei S T R A T E G I A

a. Strategia creşterii b. Strategia menţinerii c. Strategia restrângeri i

Poziţia întreprinderii faţă de piaţă Structura pieţei Schimbările Exigenţele pieţei pieţei a. Strategia a. Strategia a. Strategia nediferenţ exigenţei activă iată ridicate b. Strategia b. Strategia b. Strategia diferenţiat exigenţei pasivă ă medii c. Strategia concentrat ă

c. Strategia adaptivă

c. Strategia exigenţei scăzute

Nivelul competiţiei a. Strategia ofensivă

-

b. Strategia defensivă menţinerea cotei de piaţă restrângerea cotei de piaţă

În urma analizei modului în care va evolua în timp cererea în funcţie de dinamica pieţei întreprinderea are de ales între 3 variante de strategii: Strategia de creștere adoptată de firmele ce se află în expansiune, ce-și dezvoltă producția și desfacerea, influențând cererea consumatorului; Strategia de menținere se aplică dacă firmă activează pe o piață saturată sau disponibilul de resurse este limitat; Strategia de restrângere este utilizată când piața este în regres sau firma își modifică profilul, orientându-se spre alte piețe sau produse. Acest tip de strategie exprimă supraviețuirea firmei pe o perioadă limitată și nu reflectă spiritului marketingului, dar ea este în situații limită o soluție temporară. În funcție de maniera în care compania abordează piața aceasta stabilește și o strategie de acțiune. În funcție de atitudinea față de structura pieței compania poate opta pettru una din variantele strategice: Strategia nediferențiată când firma se adresează pieței în mod global fără a ține seama de diversele segmente ale acesteia. De aceea, se și numește marketing nesegmentat și care este mai puțin indicată în etapă actuală, ea de altfel nereflectand viziunea de marketing. Se utilizează de către unele firme în fază inițială a intrării pe piață, sau de către cele ce dețin poziție de monopol, ori în situații de penurie, când datorită cererii mai mari decât oferta, piața acceptă orice; Strategia diferențiată practicată de către firmele puternice care se adresează unor segmente precise, corespunzător specificului segmentului. Datorită eterogenității cererii, firma poate oferi mai multe produse care corespund exigențelor unor segmente și nu tuturor consumatorilor. Se poate utiliza atât pe piețe puțin segmentate cât și pe cele cu numeroase segmente. Este denumită marketing segmentat și reflectă optica de marketing; Strategia concentrată când se adresează unui singur segment sau unui număr restrâns de segmente cu scopul maximei valorificări a potențialului disponibil și a asigurării unei puternice stabilități în cadrul unor zone sau profile de piață unde și-au consolidat poziția. Este o strategie tipică de poziție. În funcție de schimbările pieței o firmă poate să aleagă între o strategie anticipativă, activă sau pasivă. Strategia anticipativă este o strategie care poate să fie aleasă de o companie care încearcă să prevadă schimbările de mediu și care profită de oprtunităţile descoperite introducând noi produse, folosind noi tehnologii sau noi metode sau tehnici de distribuție, de comunicare etc. Strategia activă este o strategie specifică marilor companii, prin care acestea încearcă să influențeze schimbările de pe piață. Strategia pasivă este o strategie care arată un comportament de așteptare vis-à-vis schimbările pieței, adaptarea realizându-se după ce schimbările s-au produs efectiv. Această strategie este adoptată de firmele cu un potențial redus sau de firmele conservatoare.

În funcție de exigențele pieței opțiunile sunt următoarele: Strategia exigențelor ridicate este o strategie utilizată de companiile mari, care se adresează cu produse și servicii având o calitate foarte bună și folosind tehnici de marketing attractive segmentelor de piață care au așteptări ridicate vis a vis de oferta de produse și servicii. Strategia exigențelor medii este o strategie adoptată de companiile care au că piața țintă segmentul consumatorilor cu exigent medii. Strategia exigentelor scăzute. Este o strategie adoptată de companiile care au ca piață-țintă segmentul consumatorilor cu venituri modeste și exigenţe reduse. În funcție de nivelul competiției o firmă poate să aleagă o strategie ofensivă sau o strategie defensivă. Strategia ofensivă este specifică firmelor mari, firmelor care au avantaje competitive importante, celor care introduce inovații pe piață, firmelor care urmăresc creșterea cotei de piață în detrimental concurenților. Ph. Kotler prezintă 5 strategii de atac: atac frontal, atac lateral, atac prin încercuire, atac prin evitare și atac de gherilă. Strategia defensivă este o strategie de apărare, care poate avea că efecte menținerea cotei de piața sau restrângerea cotei de piață.

! NOTĂ Strategia de marketing reprezintă principalele direcţii în care firma îşi mobilizează potenţialul său uman, financiar, material şi informaţional pentru a atinge şi depăşi indicatorii economici programaţi. Tactica de marketing reprezintă modalitatea concretă de punere în aplicare a unei anumite strategii de marketing. Segmentarea pieţei reprezintă procesul de împărţire a pieţei în grupuri/categorii distincte şi omogene de consumatori în funcţie de unul sau mai multe criterii. Criteriile de segmentare a pieţei propuse de Ph. Kotler sunt: - criteriul geografic (state, regiuni, judeţe, oraşe etc.); - criteriul demografic (vârstă, sex, venit, ocupaţie, educaţie, religie etc.); - criteriul psihografic (stil de viaţă, trăsături psihologice etc.); - criteriul comportamental (atitudini, reacţii etc.). În cadrul acestei etape sunt necesare: - stabilirea criteriilor de segmentare a pieţei; - caracterizarea segmentelor rezultate....


Similar Free PDFs