Tema 1. Conţinutul social-economic al finanţelor DOC

Title	Tema 1. Conţinutul social-economic al finanţelor
Author	Nastea Cretu
Pages	1
File Size	146.5 KB
File Type	DOC
Total Downloads	279
Total Views	569

Summary

Description

Tema 1. Conţinutul social-economic al finanţelor 1.Finanţele: abordări teoretice şi conceptuale 1.Conţinutul economic al finanţelor 2.Funcţiile finanţelor 3.Rolul finanţelor în evoluţia societăţii 1. Finanţele: abordări teoretice şi conceptuale Comuna primitivă nu a cunoscut statul. În această orînduire, diferite funcţii publice – organizarea muncii în comun, aplanarea conflictelor dintre ginţi şi triburi – erau îndeplinite de oameni aleşi de către întreaga populaţie. Cu timpul, diviziunea socială a muncii a condus la creşterea productivităţii muncii, şi-a făcut apariţia proprietatea privată, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat în clase. Totodată a apărut necesitatea unei instituţii care să protejeze proprietatea privată, să apere privilegiile celor avuţi împotriva celor neavuţi. Această instituţie, care era statul şi-a făcut apariţia. Separarea statului de societate în sfera relaţiilor economice îşi găseşte expresia în aceea că statul îşi are veniturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii; el îşi procură resursele necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale cu ajutorul constrîngerii, pe care o exercită asupra membrilor societăţii. În primele stadii de dezvoltare a orînduirii sclavagiste, cînd predomina economia naturală, închisă, unele funcţii publice (de conducere, justiţie ş.a.) erau onorifice; construirea de corăbii pentru scopuri militare, poduri, apeducte, şosele ş.a. obiective de uz public, întreţinerea armatelor şi a curţilor, răscumpărarea prizonierilor ş.a. erau asigurate pe calea prestaţiilor în muncă şi a dărilor în natură, la care erau obligaţi supuşii statului, sau pe seama tributurilor, a bunurilor jefuite şi a trofeelor de război de la popoarele învinse. Abia mai tîrziu, cînd a început să se dezvolte economia de schimb, statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din acest moment se poate vorbi de apariţia primelor elemente de finanţe (impozite, împrumturi etc.). În orînduirea feudală relaţiile marfă-bani au cunoscut o mai mare amploare decît în sclavagism, însă ele n-au devenit încă predominante. Ca urmare, pentru paza graniţelor ţării, ducerea de războaie, întreţinerea curţii domneşti, cît şi pentru alte scopuri, statul a continuat să folosească pe scară largă prestaţiile în muncă şi dările în natură, veniturile domeniale şi drepturile regaliene. Vistieria statului se confundă cu cămara" personală a domnitorului şi era alimentată din impozite în bani, daruri, împrumuturi, tributuri etc. Veniturile în bani aveau o importanţă relativ redusă în acoperirea cheltuielilor statului feudal. Abia în orînduirea capitalistă producţia de mărfuri devine dominantă, relaţiile băneşti captă o largă dezvoltare, iar întreţinerea aparatului de stat şi acoperirea celorlalte cheltuieli publice se bazează aproape exclusiv pe folosirea resurselor băneşti. În capitalism activitatea statului o caracterizează următoarele două funcţii fundamentale:...